ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 444/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 444/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față,
În
baza lucrărilor din dos, constată următoarele:
Prin sentința penală
nr. 608 din 31 august 2011, Tribunalul București, secția a II-a penală, în
temeiul dispozițiilor art. 20 raportat la art. 174-175 lit. c) C. pen. cu
aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., raportat la art. 320
1
pct. 7 C.
proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.G. la pedeapsa de 8 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.
În
baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor
legislative, lit. b), d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În
baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a
interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și
lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de doi ani după executarea pedepsei.
În
baza art. 61 alin (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată dispusă prin
sentința penală nr. 994 din 28 decembrie 2009 a Judecătoriei Slobozia și s-a
contopit restul rămas de executat din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicat
inculpatului prin sentința penală nr. 332 din 25 februarie 2002 a Judecătoriei
Buftea, definitivă prin decizia penală nr. 1710 din 12 septembrie 2002 a Curții
de Apel București, de 716 zile, cu pedeapsa aplicată prin sentință, în final
inculpatul având de executat 8 ani închisoare.
În
temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 -
999 C. civ. coroborate cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G.
nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.351,44 RON cu titlu
de despăgubiri civile către partea civilă S.C.U. S.P., precum și a dobânzilor
legale aferente acestei sume care se vor calcula de la data rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare de la data rămânerii definitive a
sentinței și până la achitarea integrală a debitului.
S-a
luat act că partea vătămată I.F. nu s-a constituit parte civilă.
S-a
respins cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul București de luare față de
inculpat a măsurii de siguranță prevăzute de art. 113 C. pen.
Conform
art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării
preventive de la 19 februarie 2011 la zi.
Potrivit
dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de
arest a inculpatului I.G.
Pentru
a se pronunța astfel, prima instanța a reținut, în esență, că, în data de 19
februarie 2011, în jurul orelor 10
00
, pe fondul consumului de alcool
și în urma unor dispute verbale, inculpatul I.G. a lovit în mod repetat, cu un
cuțit, în zone vitale, pe partea
vătămată I.F., fiul
său în vârstă de 23 de ani, cauzându-i mai multe plăgi înjunghiate în zona
pieptului, care i-au pus viața în primejdie.
Situația
de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului
probator administrat în cauză, respectiv:
-
proces-verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că, în încăperile
locuinței, în curte, precum și pe poarta de acces în curtea Postului de
Poliție, au fost descoperite și ridicate urme de sânge;
-
declarațiile părții vătămate I.F., potrivit cărora în seara zilei de 19
februarie 2011, pe fondul consumului de alcool și în urma unor discuții
contradictorii cu tatăl său, inculpatul I.G., a fost înjunghiat de acesta cu
cuțitul în piept și în spate provocându-i leziuni care au necesitat internarea
de urgență;
-
declarațiile martorilor P.E. și R.S. din care rezultă, în esență, că, în seara
zilei de 19 februarie 2011, după ce părțile au consumat băuturi alcoolice la
locuința acestora, pe fondul unor discuții contradictorii, inculpatul a
înjunghiat-o pe partea vătămată cu un cuțit în piept;
-
raport de constatare tehnico-științifică nr. 206.196 din 28 aprilie 2011
întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Criminalistic, ale cărui concluzii sunt în
sensul că, tricoul pus la dispoziție prezintă patru urme tăiat-înțepate
dispuse, două în regiunea laterală dreapta a abdomenului (corespondent
anatomic), o urmă în regiunea laterală stânga a abdomenului (corespondent anatomic)
și o urmă în regiunea ombilicală (corespondent anatomic), create prin înțepare
și tăiere de un obiect tăietor-înțepător (probabil cuțit);
-
raport de expertiză medico-legală nr. Al/3911/2011 al I.N.M.L. „Mina
Minovici", ale cărui concluzii sunt în sensul că, partea vătămată I.F. a
prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin acțiunea unui corp
tăietor-înțepător (posibil cuțit); pot data din 19 februarie 2011; au necesitat
16-18 zile de îngrijiri medicale;
-
declarațiile inculpatului I.G.
Totodată,
în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legate psihiatrice din
care a rezultat că acesta prezintă tulburare de personalitate de tip
antisocial, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului
și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu fapta
pentru care este cercetat.
Curtea
de Apel București, s
ecția I penală, prin
decizia penală nr. 267 din 18 octombrie 2011, a respins, ca nefondat, apelul
declarat de inculpatul
I.G.
împotriva sentinței penale nr. 608 din data 31 august
2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, din Dosarul nr.
53562/3/2011, a dedus prevenția inculpatului de la 19 februarie 2011 la 18
octombrie 2011 și a menținut starea de arest a acestuia, î
nsușindu-și
argumentația instanței de fond.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.G., solicitând admiterea
recursului pentru cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C.
proc. pen. și reducerea pedepsei având în vedere atitudinea sa de recunoaștere,
instanța de fond reținându-i dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
Totodată,
a arătat că pedeapsa aplicată, în cuantum de 8 ani este aproape de maximul
prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, apreciind că s-ar putea aplica
o pedeapsă mai mică.
Recursul
este nefondat.
Analizând
hotărârea pronunțată, prin prisma motivului de recurs invocat, respectiv,
cuantumul pedepsei aplicate, se constată că hotărârea instanței de control
judiciar prin care s-a menținut pedeapsa aplicată de instanța de fond, este legală
și temeinică.
În
acestă ordine de idei, Înalta Curte constată că la stabilirea pedepsei s-au
avut în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte (fapta
a fost săvârșită în mod spontan, ca urmare a faptului că cei doi s-au înjurat
și apostrofat reciproc), împrejurările în care aceasta a fost comisă, raportul
de rudenie dintre inculpat și partea vătămată, precum și modalitatea de
săvârșire.
Nu
în ultimul rând, prima instanța a ținut seama de atitudinea procesuală a
inculpatului, care a conștientizat gravitatea faptei sale și a încercat să își
reducă cât mai mult răspunderea penală printr-o atitudine de recunoaștere și
regret a faptei imputate, fiindu-i astfel reținute dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., precum și de circumstanțele sale personale, respectiv faptul că
inculpatul are antecedente penale, este o persoană care creează probleme în
societate, aspect reținut din fișa de cazier de la dosar.
Așa
fiind, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată a fost just individualizată,
potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului
educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune
redozarea acesteia.
Ca
atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge
conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune
potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând
și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 267 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata
reținerii și arestării preventive de la 19 februarie 2011 la 16 februarie 2012.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de
400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16
februarie 2012.