ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3982/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3982/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 50/S din 10 iunie

2011 a Tribunalului Brașov a fost condamnat inculpatul S.D. la pedeapsa de 12

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art.

174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C.

pen., s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 853 din 4 mai 2007 a Judecătoriei

Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 544 din 15 august 2007 a Curții Apel

Brașov, s-a contopit restul neexecutat de 407 de zile cu pedeapsa stabilită mai

sus și s-a dispus ca inculpatul să execute 12 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b),

lit. d), lit. e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 36 C.

pen., s-a constatat că infracțiunea de tentativă la omor calificat pentru care

inculpatul a fost condamnat mai sus este concurentă cu infracțiunea de sfidare

a organelor judiciare prevăzută de art. 272

1

C. pen. pentru care

inculpatul S.D. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin Sentința

penală nr. 2477 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei Brașov, în Dosarul penal

nr. 30921/197/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 144/R din 10 martie 2011

a Curții de Apel Brașov.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele mai

sus aplicate inculpatului S.D. în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

S-a făcut aplicarea

art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. și a art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus

inculpatului S.D. perioada reținerii și a arestului preventiv în baza

Mandatului de arestare preventivă din 19 august 2009 al Tribunalului pentru

Minori și Familie Brașov și perioada executată în baza Mandatului de executare

a pedepsei închisorii din 11 martie 2011 al Judecătoriei Brașov, respectiv din

data de 18 august 2009 și până la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului S.D.

În baza art. 14 și

urm. C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul

S.D. să plătească lui G.C.C. suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 14 și urm.

C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul S.D. să

plătească Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov suma de 30.603,95 RON

reprezentând despăgubiri civile, iar Spitalului Clinic de Copii Brașov suma de

13.945,31 RON cu titlu de despăgubiri civile.

Examinând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a constatat în fapt și în drept

următoarele:

În cursul anului

2009, inculpatul S.D. și victima minoră G.C.C. întrețineau o relație de

concubinaj și locuiau fără forme legale într-un imobil dezafectat situat în

Brașov, imobil unde mai locuiau și alte persoane tot fără forme legale, printre

aceștia regăsindu-se martorii B.A., B.I., C.M.C., I.O., I.A., S.C., F.A.G.,

F.I.C., S.G.A., toți fiind cunoscuți ca persoane fără adăpost.

În data de 17/18

august 2009, în imobilul respectiv s-a organizat de către ocupanții imobilului

o petrecere la care s-au consumat băuturi alcoolice și s-a ascultat muzică,

petrecere la care au participat pe lângă ocupanții imobilului și martorii

B.C.P., O.Ș.C., B.M. și D.M.

Inculpatul, pe fondul

consumului de alcool a devenit gelos și a considerat că concubina sa, victima

minoră G.C.C. flirtează cu alte persoane care participau la acea petrecere. Din

coroborarea declarațiilor martorilor prezenți a rezultat că inculpatul a

lovit-o inițial pe victimă cu palmele și cu pumnii și a luat-o de păr și chiar

a ridicat-o în sus cu putere și a trântit-o la pământ, victima dând cu capul de

podea (a se vedea declarațiile martorilor B.A., B.M., S.C., I.O., I.A., F.A.G.,

O.Ș.C.).

În aceste

împrejurări, ceilalți martori prezenți au încercat să-l calmeze pe inculpat,

însă inculpatul S.D. le-a spus să nu se bage în familia lui. Martorul S.C. a

arătat că, enervat de faptul că nu se putea face ordine în cameră, martorul

O.Ș.C. ar fi luat-o pe victimă și ar fi trântit-o de podea, după care aceasta

s-ar fi ridicat și ar fi plecat în camera în care locuia cu inculpatul, iar

inculpatul ar fi mers și el după aceasta. Martorul S.C. revine asupra acestei

declarații în fața instanței și arată că, de fapt, O.Ș.C. ar fi împins-o pe

victimă, iar aceasta a căzut pe podea „fără să i se întâmple ceva” și apoi

victima „a plecat din cameră”. Martorul B.A. arată că, de fapt, O.Ș.C. a

intervenit între cei doi (adică între inculpat și victimă) și a tras-o pe

G.C.C. într-o parte, aceasta s-a împiedicat și a căzut la pământ, pe spate.

Cert este că mai

mulți martori au văzut-o pe victimă, după acest incident, părăsind camera unde

a avut loc cheful. Mai mult, martora C.M.C. a arătat că dormea în camera

inculpatului și a victimei când aceasta a venit în cameră „dând cu piciorul în

ușă” și plângând i-a spus „că a fost bătută de către D. și s-a jurat pe fratele

ei mai mic că va pleca acasă la mama ei ...”. Martora a arătat că „La momentul

respectiv, când C. mi-a relatat cele arătate, aceasta nu era bătută rău”.

Ulterior, inculpatul s-a dus după victimă, în camera în care locuiau și

dormeau, a dat muzica tare și a bătut-o din nou. Relevantă în acest sens este

declarația martorei F.A.G., care arată că la scurt timp de la incident, după ce

victima a fost agresată inițial de inculpat în camera în care se ținea cheful,

aceasta a fugit în camera unde locuia cu inculpatul. Aici s-a întâlnit cu

martora C.M.C., care dormea în această cameră, cu care a discutat cele arătate

mai sus, iar apoi a venit inculpatul care i-a promis că nu-i mai face nimic și

a închis-o cu cheia în cameră. Apoi, martora povestește că inculpatul s-a

întors la chef, apoi a plecat din nou, iar martora dorind să iasă afară l-a

auzit pe inculpat plângând și când a intrat a văzut că victima era bătută.

Salvarea nu a fost anunțată imediat pentru că cei prezenți au încercat să o

salveze pe victimă. Astfel martora F.A.G. arată „Noi am încercat să o salvăm

dându-i apă și turnând apă pe ea, crezând că își va reveni și văzând că nu își

revine i-am spus lui S. să cheme salvarea însă acesta a refuzat pentru că îi

era frică o va păți cu poliția”. Abia în jurul orelor 4 dimineața, martora a

arătat că a venit un băiat I. (martorul C.I.) și văzând starea victimei, a

apelat la serviciul de ambulanță.

În procesul-verbal de

cercetare la fața locului aflat la dosarul de urmărire penală se arată că la

fața locului, mai exact în camera unde locuiau inculpatul și victima, cu ocazia

cercetării locale, s-au depistat pe perete stropi de culoare brun roșcată, cu

aspect de sânge, inculpatul neputând oferi explicații privind proveniența

acestora, dar recunoscând că în această cameră, în dimineața zilei de 18 august

2009, i-a aplicat mai multe lovituri victimei și din această încăpere victima a

fost ridicată de Serviciul de Ambulanță Brașov. Cercetarea locală a fost

filmată, aspect ce rezultă din DVD-ul depus la dosarul de urmărire penală.

În faza de urmărire

penală, inculpatul a dat dovadă de sinceritate în prima fază și a recunoscut că

o lovit-o pe victimă, atât de față cu martorii, în camera unde avea loc

petrecerea, când i-a administrat câteva palme, dar și ulterior în camera lor

arătând că „știu că concubina mea a reușit să se ridice și a fugit în camera

noastră, iar eu am urmat-o și acolo am început să o bat cu palmele și cu

picioarele pe întreg corpul, aceasta leșinând, iar eu am luat-o și am pus-o în

pat și m-am pus lângă ea și am luat-o în brațe. Am dormit în acest fel lângă ea

circa o oră și jumătate. După circa o oră și jumătate în camera noastră a

intrat C.I. și m-a întrebat ce fac cu C. că horcăie ...”. Ulterior, a revenit

în parte asupra declarației, arătând că, de fapt, după ce s-a dus în cameră

după victimă i-a cerut acesteia explicații, i-a dat câteva palme, văzând că are

mâinile înțepenite, a văzut că nu se trezește, s-a dus lângă aceasta, a luat-o

în brațe, după care a venit martorul C.I.

Faptul că a agresat-o

pe victimă și în camera în care locuiau, ulterior incidentului în care o

agresase în camera unde se ținea cheful, este recunoscut de inculpat și cu

ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă în fața judecătorului

unde arată că „eu am lovit-o în mai multe rânduri pe concubina mea cu pumnii și

cu picioarele în spate. Nu pot să-mi explic care este motivația gestului meu

sau ce anume m-a determinat să o lovesc și a doua oară. Concubina mea a leșinat

și eu am luat-o în brațe și ne-am culcat. Când am lovit-o a doua oară pe

victimă nu a fost nimeni prezent la fața locului”. Aceste declarații care se

coroborează cu probele la care s-a făcut referire mai sus, conduc la concluzia

că starea de comă în care a intrat victima s-a datorat agresiunilor la care

inculpatul a supus-o în camera în care aceasta a fost găsită.

Ulterior, pe

parcursul procesului, inculpatul și-a schimbat poziția și a arătat că de fapt

starea victimei s-a datorat unei agresiuni al cărui autor ar fi fost martorul

O.Ș.C., însă s-a putut constata că această versiune nu este susținută de

probele administrate.

Astfel, cu referire

la declarația martorului I.O., care a arătat în fața instanței că victima a

fost bătută atât de inculpat cât și de alți tineri, dintre care unul era

O.Ș.C., se poate constata că declarația acestuia se contrazice cu prima

declarație a martorului din 18 august 2009 în care a arătat că „am văzut că

inculpatul i-a dat două palme victimei din gelozie întrucât s-a dansat în grup

și probabil inculpatului i s-a părut că dansează cu altă persoană. Victima nu

am văzut să fi căzut din picioare”. Apoi, martorul arată că „nu mai știu ce s-a

întâmplat ulterior, întrucât eu m-am dus și m-am culcat în camera de vizavi de

care s-a ținut cheful”.

Instanța a reținut că

nici unul dintre martorii, prezenți la incident, cu excepția martorilor S.C. și

I.O., nu a declarat că victima ar mai fi fost bătută de altcineva decât de

inculpat. Astfel cum s-a arătat, martorul S.C. a precizat ulterior că, de fapt,

s-a întâmplat ca victima să cadă numai, fiind împinsă de martorul O.Ș.C., iar

în ceea ce-l privește pe martorul I.O. declarația acestuia din fața instanței

urmează să fie înlăturată în parte întrucât astfel cum însuși martorul a

declarat la urmărirea penală a plecat la culcare după ce inculpatul i-a dat

două palme victimei.

Inculpatul S.D. le-a

spus martorilor B.A., F.A.G. și D.M. până la sosirea ambulanței, că va spune

polițiștilor că așa a găsit-o pe concubina lui în fața porții și le-a sugerat

martorilor să spună același lucru, însă aceștia nu au fost de acord (declarația

martorului B.A.).

În scurt timp victima

a fost luată de o ambulanță și transportată la Spitalul Județean de Urgență

Brașov, starea victimei fiind extrem de gravă întrucât era inconștientă, nu

răspundea la stimuli și nici la nume, astfel încât a fost chemată o mașină cu

doctor (a se vedea declarațiile martorilor G.S.I., M.O.E., P.A., dar și din

actele medicale depuse la dosar).

Urmare a agresiunilor

suferite, victima G.C.C. a fost spitalizată în dimineața zilei de 18 august

2009 cu diagnosticul de stare generală gravă, traumatism cranio cerebral acut

închis, comă Glasgow 4Babinski pozitiv bilateral, contuzie cerebrală, hematom

periorbitar stâng, echimoze faciale.

Din concluziile

Raportului de constatare medico-legală din 18 august 2009 al Serviciului

Județean de Medicină Legală Brașov rezultă că victima minoră prezenta leziuni

traumatice, respectiv traumatism cranio cerebral acut închis, comă Glasgow

4Babinski pozitiv bilateral, contuzie cerebrală, hematom periorbitar stâng,

echimoze faciale ce s-au putut produce prin corpuri dure și datează din noaptea

de 17/18 august 2009, necesitând 45 - 50 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu

survin complicații, iar leziunile descrise au fost de natură să pună în

primejdie viața victimei.

Ulterior, prin

raportul de expertiză medico-legală care este completare a raportului din 18

august 2009 cu același număr, s-a concluzionat că se mențin concluziile

anterioare, iar cu referire la starea victimei se arată că este staționară

majorându-se numărul de zile de îngrijiri medicale la 120 de zile.

Actele medicale

depuse ulterior la dosarul cauzei, relevă faptul că victima prezintă o

hemipareză spastică dreaptă postraumatică, afazie mixtă, litiază renală,

hemangiom hepatic, stomatită candidozică, dificultăți în alimentație și

tulburări de somn.

La data de 5 mai 2010

Consiliul Județean Brașov, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap a

eliberat pe numele lui G.C.C. un certificat de handicap, fiind încadrată în

gradul de handicap accentuat. La data de 4 mai 2011, aceeași comisie a eliberat

pe numele victimei un certificat pentru handicap accentuat, calificat ca fiind

nerevizuibil (având codul de boală F70 – retardare mentală și G81 – sindrom

paralitic).

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, instanța a constatat că, în cauză, reprezentantul

Parchetului a precizat pretențiile civile pentru partea vătămată G.C.C. în baza

art. 17 C. proc. pen. ca fiind de 10.000 RON daune morale.

Analizând aceste

pretenții, instanța a constatat că acestea sunt pe deplin întemeiate, având în

vedere suferințele fizice și psihice la care a fost supusă victima ca urmare a

agresiunilor suferite. Aceasta a fost spitalizată o perioadă destul de

îndelungată, s-a aflat în comă, iar actualmente, deși și-a revenit din starea

de comă, suportă în continuare consecințele agresiunilor suferite, în sensul că

se deplasează foarte greu, vorbește cu greutate, afirmă că a uitat să scrie și

să citească și posedă un certificat de handicap accentuat nerevizuibil eliberat

de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului

Județean Brașov.

Împotriva Sentinței

penale nr. 50/S din 10 iunie 2011 a Tribunalului Brașov, a declarat apel

inculpatul, solicitând redozarea pedepsei, prin reținerea de circumstanțe

atenuante.

Prin Decizia penală

nr. 91/AP din 23 august 2011 a Curții de Apel Brașov, s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

În termen legal,

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, reiterând aceeași

critică referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

În drept, inculpatul

și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Examinând recursul

declarat în cauză, Înalta Curte reține că acesta este neîntemeiat pentru

considerentele ce urmează:

Probele administrate

au dovedit fără dubiu că inculpatul a comis tentativa la infracțiunea de omor

calificat pentru care a fost condamnat, constând în aceea că în noaptea de

17/18 august 2009, în imobilul situat în Brașov, în prezența mai multor

persoane, pe fondul consumului de alcool și al geloziei, a lovit-o pe partea

vătămată G.C.C. cu palmele, pumnii și cu picioarele pe întreg corpul și în zona

capului, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral acut închis, contuzie

cerebrală, hematom periorbital stâng, echimoze faciale, leziuni care au fost de

natură să pună în primejdie viața.

Pedeapsa aplicată

inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise,

modalitatea de săvârșire a acesteia – aplicarea de lovituri multiple, intense

și repetate victimei, trântirea acesteia cu capul de podea, urmările produse,

victima suferind numeroase leziuni traumatice, ce au fost de natură să-i pună

viața în primejdie și care au determinat apariția unui handicap accentuat

nerevizuibil.

Inculpatul este

cunoscut cu antecedente penale, săvârșind prezenta infracțiune în stare de

recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., ceea ce

dovedește perseverența sa infracțională, faptul că pedepsele anterioare și-au

atins scopul educativ și preventiv.

Pe parcursul

procesului penal, inculpatul a avut o atitudine oscilantă, în faza de urmărire

penală recunoscând că a lovit victima atât în camera unde avea loc petrecerea,

cât și în camera lor, pentru ca ulterior să revină nejustificat asupra acestei

recunoașteri și să susțină că victima a fost lovită de martorul O.Ș.C.

În favoarea

inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în raport cu cele

arătate, iar pedeapsa redusă.

Față de cele expuse,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În baza art. 385

16

raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata reținerii

și arestării preventive de la 18 august 2009 la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva Deciziei penale nr.

91/A din 23 august 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 august

2009 la 9 noiembrie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 noiembrie 2011.