ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3982/2011

Asupra recursului penal de față; Prin Sentința penală nr. 50/S din 10 iunie 2011 a Tribunalului Brașov a fost condamnat inculpatul S.D. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 853 din 4 mai 2007 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 544 din 15 august 2007 a Curții Apel Brașov, s-a contopit restul neexecutat de 407 de zile cu pedeapsa stabilită mai sus și s-a dispus ca inculpatul să execute 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 36 C. pen., s-a constatat că infracțiunea de tentativă la omor calificat pentru care inculpatul a fost condamnat mai sus este concurentă cu infracțiunea de sfidare a organelor judiciare prevăzută de art. 272 1 C. pen.

pentru care inculpatul S.D. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 2477 din 16 decembrie 2010 a Judecătoriei Brașov, în Dosarul penal nr. 30921/197/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 144/R din 10 martie 2011 a Curții de Apel Brașov. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului S.D. în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), lit. d), lit. e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen. În baza art. 88 C. pen.

și a art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului S.D. perioada reținerii și a arestului preventiv în baza Mandatului de arestare preventivă din 19 august 2009 al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov și perioada executată în baza Mandatului de executare a pedepsei închisorii din 11 martie 2011 al Judecătoriei Brașov, respectiv din data de 18 august 2009 și până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului S.D. În baza art. 14 și urm. C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul S.D. să plătească lui G.C.C. suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale. În baza art. 14 și urm. C. proc.

pen. coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul S.D. să plătească Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov suma de 30.603,95 RON reprezentând despăgubiri civile, iar Spitalului Clinic de Copii Brașov suma de 13.945,31 RON cu titlu de despăgubiri civile. Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat în fapt și în drept următoarele: În cursul anului 2009, inculpatul S.D. și victima minoră G.C.C. întrețineau o relație de concubinaj și locuiau fără forme legale într-un imobil dezafectat situat în Brașov, imobil unde mai locuiau și alte persoane tot fără forme legale, printre aceștia regăsindu-se martorii B.A., B.I., C.M.C., I.O., I.A., S.C., F.A.G., F.I.C., S.G.A., toți fiind cunoscuți ca persoane fără adăpost.

În data de 17/18 august 2009, în imobilul respectiv s-a organizat de către ocupanții imobilului o petrecere la care s-au consumat băuturi alcoolice și s-a ascultat muzică, petrecere la care au participat pe lângă ocupanții imobilului și martorii B.C.P., O.Ș.C., B.M. și D.M. Inculpatul, pe fondul consumului de alcool a devenit gelos și a considerat că concubina sa, victima minoră G.C.C. flirtează cu alte persoane care participau la acea petrecere. Din coroborarea declarațiilor martorilor prezenți a rezultat că inculpatul a lovit-o inițial pe victimă cu palmele și cu pumnii și a luat-o de păr și chiar a ridicat-o în sus cu putere și a trântit-o la pământ, victima dând cu capul de podea (a se vedea declarațiile martorilor B.A., B.M., S.C., I.O., I.A., F.A.G., O.Ș.C.).

În aceste împrejurări, ceilalți martori prezenți au încercat să-l calmeze pe inculpat, însă inculpatul S.D. le-a spus să nu se bage în familia lui. Martorul S.C. a arătat că, enervat de faptul că nu se putea face ordine în cameră, martorul O.Ș.C. ar fi luat-o pe victimă și ar fi trântit-o de podea, după care aceasta s-ar fi ridicat și ar fi plecat în camera în care locuia cu inculpatul, iar inculpatul ar fi mers și el după aceasta. Martorul S.C. revine asupra acestei declarații în fața instanței și arată că, de fapt, O.Ș.C. ar fi împins-o pe victimă, iar aceasta a căzut pe podea „fără să i se întâmple ceva” și apoi victima „a plecat din cameră”. Martorul B.A. arată că, de fapt, O.Ș.C. a intervenit între cei doi (adică între inculpat și victimă) și a tras-o pe G.C.C.

într-o parte, aceasta s-a împiedicat și a căzut la pământ, pe spate. Cert este că mai mulți martori au văzut-o pe victimă, după acest incident, părăsind camera unde a avut loc cheful. Mai mult, martora C.M.C. a arătat că dormea în camera inculpatului și a victimei când aceasta a venit în cameră „dând cu piciorul în ușă” și plângând i-a spus „că a fost bătută de către D. și s-a jurat pe fratele ei mai mic că va pleca acasă la mama ei ...”. Martora a arătat că „La momentul respectiv, când C. mi-a relatat cele arătate, aceasta nu era bătută rău”. Ulterior, inculpatul s-a dus după victimă, în camera în care locuiau și dormeau, a dat muzica tare și a bătut-o din nou. Relevantă în acest sens este declarația martorei F.A.G., care arată că la scurt timp de la incident, după ce victima a fost agresată inițial de inculpat în camera în care se ținea cheful, aceasta a fugit în camera unde locuia cu inculpatul.

Aici s-a întâlnit cu martora C.M.C., care dormea în această cameră, cu care a discutat cele arătate mai sus, iar apoi a venit inculpatul care i-a promis că nu-i mai face nimic și a închis-o cu cheia în cameră. Apoi, martora povestește că inculpatul s-a întors la chef, apoi a plecat din nou, iar martora dorind să iasă afară l-a auzit pe inculpat plângând și când a intrat a văzut că victima era bătută. Salvarea nu a fost anunțată imediat pentru că cei prezenți au încercat să o salveze pe victimă. Astfel martora F.A.G. arată „Noi am încercat să o salvăm dându-i apă și turnând apă pe ea, crezând că își va reveni și văzând că nu își revine i-am spus lui S. să cheme salvarea însă acesta a refuzat pentru că îi era frică o va păți cu poliția”.

Abia în jurul orelor 4 dimineața, martora a arătat că a venit un băiat I. (martorul C.I.) și văzând starea victimei, a apelat la serviciul de ambulanță. În procesul-verbal de cercetare la fața locului aflat la dosarul de urmărire penală se arată că la fața locului, mai exact în camera unde locuiau inculpatul și victima, cu ocazia cercetării locale, s-au depistat pe perete stropi de culoare brun roșcată, cu aspect de sânge, inculpatul neputând oferi explicații privind proveniența acestora, dar recunoscând că în această cameră, în dimineața zilei de 18 august 2009, i-a aplicat mai multe lovituri victimei și din această încăpere victima a fost ridicată de Serviciul de Ambulanță Brașov. Cercetarea locală a fost filmată, aspect ce rezultă din DVD-ul depus la dosarul de urmărire penală.

În faza de urmărire penală, inculpatul a dat dovadă de sinceritate în prima fază și a recunoscut că o lovit-o pe victimă, atât de față cu martorii, în camera unde avea loc petrecerea, când i-a administrat câteva palme, dar și ulterior în camera lor arătând că „știu că concubina mea a reușit să se ridice și a fugit în camera noastră, iar eu am urmat-o și acolo am început să o bat cu palmele și cu picioarele pe întreg corpul, aceasta leșinând, iar eu am luat-o și am pus-o în pat și m-am pus lângă ea și am luat-o în brațe. Am dormit în acest fel lângă ea circa o oră și jumătate. După circa o oră și jumătate în camera noastră a intrat C.I. și m-a întrebat ce fac cu C. că horcăie ...”.

Ulterior, a revenit în parte asupra declarației, arătând că, de fapt, după ce s-a dus în cameră după victimă i-a cerut acesteia explicații, i-a dat câteva palme, văzând că are mâinile înțepenite, a văzut că nu se trezește, s-a dus lângă aceasta, a luat-o în brațe, după care a venit martorul C.I. Faptul că a agresat-o pe victimă și în camera în care locuiau, ulterior incidentului în care o agresase în camera unde se ținea cheful, este recunoscut de inculpat și cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă în fața judecătorului unde arată că „eu am lovit-o în mai multe rânduri pe concubina mea cu pumnii și cu picioarele în spate. Nu pot să-mi explic care este motivația gestului meu sau ce anume m-a determinat să o lovesc și a doua oară.

Concubina mea a leșinat și eu am luat-o în brațe și ne-am culcat. Când am lovit-o a doua oară pe victimă nu a fost nimeni prezent la fața locului”. Aceste declarații care se coroborează cu probele la care s-a făcut referire mai sus, conduc la concluzia că starea de comă în care a intrat victima s-a datorat agresiunilor la care inculpatul a supus-o în camera în care aceasta a fost găsită. Ulterior, pe parcursul procesului, inculpatul și-a schimbat poziția și a arătat că de fapt starea victimei s-a datorat unei agresiuni al cărui autor ar fi fost martorul O.Ș.C., însă s-a putut constata că această versiune nu este susținută de probele administrate.

Astfel, cu referire la declarația martorului I.O., care a arătat în fața instanței că victima a fost bătută atât de inculpat cât și de alți tineri, dintre care unul era O.Ș.C., se poate constata că declarația acestuia se contrazice cu prima declarație a martorului din 18 august 2009 în care a arătat că „am văzut că inculpatul i-a dat două palme victimei din gelozie întrucât s-a dansat în grup și probabil inculpatului i s-a părut că dansează cu altă persoană. Victima nu am văzut să fi căzut din picioare”. Apoi, martorul arată că „nu mai știu ce s-a întâmplat ulterior, întrucât eu m-am dus și m-am culcat în camera de vizavi de care s-a ținut cheful”. Instanța a reținut că nici unul dintre martorii, prezenți la incident, cu excepția martorilor S.C.

și I.O., nu a declarat că victima ar mai fi fost bătută de altcineva decât de inculpat. Astfel cum s-a arătat, martorul S.C. a precizat ulterior că, de fapt, s-a întâmplat ca victima să cadă numai, fiind împinsă de martorul O.Ș.C., iar în ceea ce-l privește pe martorul I.O. declarația acestuia din fața instanței urmează să fie înlăturată în parte întrucât astfel cum însuși martorul a declarat la urmărirea penală a plecat la culcare după ce inculpatul i-a dat două palme victimei. Inculpatul S.D. le-a spus martorilor B.A., F.A.G. și D.M. până la sosirea ambulanței, că va spune polițiștilor că așa a găsit-o pe concubina lui în fața porții și le-a sugerat martorilor să spună același lucru, însă aceștia nu au fost de acord (declarația martorului B.A.).

În scurt timp victima a fost luată de o ambulanță și transportată la Spitalul Județean de Urgență Brașov, starea victimei fiind extrem de gravă întrucât era inconștientă, nu răspundea la stimuli și nici la nume, astfel încât a fost chemată o mașină cu doctor (a se vedea declarațiile martorilor G.S.I., M.O.E., P.A., dar și din actele medicale depuse la dosar). Urmare a agresiunilor suferite, victima G.C.C. a fost spitalizată în dimineața zilei de 18 august 2009 cu diagnosticul de stare generală gravă, traumatism cranio cerebral acut închis, comă Glasgow 4Babinski pozitiv bilateral, contuzie cerebrală, hematom periorbitar stâng, echimoze faciale.

Din concluziile Raportului de constatare medico-legală din 18 august 2009 al Serviciului Județean de Medicină Legală Brașov rezultă că victima minoră prezenta leziuni traumatice, respectiv traumatism cranio cerebral acut închis, comă Glasgow 4Babinski pozitiv bilateral, contuzie cerebrală, hematom periorbitar stâng, echimoze faciale ce s-au putut produce prin corpuri dure și datează din noaptea de 17/18 august 2009, necesitând 45 - 50 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, iar leziunile descrise au fost de natură să pună în primejdie viața victimei. Ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală care este completare a raportului din 18 august 2009 cu același număr, s-a concluzionat că se mențin concluziile anterioare, iar cu referire la starea victimei se arată că este staționară majorându-se numărul de zile de îngrijiri medicale la 120 de zile.

Actele medicale depuse ulterior la dosarul cauzei, relevă faptul că victima prezintă o hemipareză spastică dreaptă postraumatică, afazie mixtă, litiază renală, hemangiom hepatic, stomatită candidozică, dificultăți în alimentație și tulburări de somn. La data de 5 mai 2010 Consiliul Județean Brașov, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap a eliberat pe numele lui G.C.C. un certificat de handicap, fiind încadrată în gradul de handicap accentuat. La data de 4 mai 2011, aceeași comisie a eliberat pe numele victimei un certificat pentru handicap accentuat, calificat ca fiind nerevizuibil (având codul de boală F70 – retardare mentală și G81 – sindrom paralitic). În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că, în cauză, reprezentantul Parchetului a precizat pretențiile civile pentru partea vătămată G.C.C.

în baza art. 17 C. proc. pen. ca fiind de 10.000 RON daune morale. Analizând aceste pretenții, instanța a constatat că acestea sunt pe deplin întemeiate, având în vedere suferințele fizice și psihice la care a fost supusă victima ca urmare a agresiunilor suferite. Aceasta a fost spitalizată o perioadă destul de îndelungată, s-a aflat în comă, iar actualmente, deși și-a revenit din starea de comă, suportă în continuare consecințele agresiunilor suferite, în sensul că se deplasează foarte greu, vorbește cu greutate, afirmă că a uitat să scrie și să citească și posedă un certificat de handicap accentuat nerevizuibil eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Brașov.

Împotriva Sentinței penale nr. 50/S din 10 iunie 2011 a Tribunalului Brașov, a declarat apel inculpatul, solicitând redozarea pedepsei, prin reținerea de circumstanțe atenuante. Prin Decizia penală nr. 91/AP din 23 august 2011 a Curții de Apel Brașov, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, reiterând aceeași critică referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține că acesta este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează: Probele administrate au dovedit fără dubiu că inculpatul a comis tentativa la infracțiunea de omor calificat pentru care a fost condamnat, constând în aceea că în noaptea de 17/18 august 2009, în imobilul situat în Brașov, în prezența mai multor persoane, pe fondul consumului de alcool și al geloziei, a lovit-o pe partea vătămată G.C.C. cu palmele, pumnii și cu picioarele pe întreg corpul și în zona capului, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral acut închis, contuzie cerebrală, hematom periorbital stâng, echimoze faciale, leziuni care au fost de natură să pună în primejdie viața.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea de săvârșire a acesteia – aplicarea de lovituri multiple, intense și repetate victimei, trântirea acesteia cu capul de podea, urmările produse, victima suferind numeroase leziuni traumatice, ce au fost de natură să-i pună viața în primejdie și care au determinat apariția unui handicap accentuat nerevizuibil. Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, săvârșind prezenta infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., ceea ce dovedește perseverența sa infracțională, faptul că pedepsele anterioare și-au atins scopul educativ și preventiv.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine oscilantă, în faza de urmărire penală recunoscând că a lovit victima atât în camera unde avea loc petrecerea, cât și în camera lor, pentru ca ulterior să revină nejustificat asupra acestei recunoașteri și să susțină că victima a fost lovită de martorul O.Ș.C. În favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în raport cu cele arătate, iar pedeapsa redusă. Față de cele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În baza art. 385 16 raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 18 august 2009 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 91/A din 23 august 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 august 2009 la 9 noiembrie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2011.