ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3444/2013

În baza art. 26 rap la art. 211 alin. (1) și alin. (2)

1

lit. a) și c) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului M.I. zis T./L., căsătorit, fără copii, fără ocupație, fără loc de muncă, școala profesională, necunoscut cu antecedente penale la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în forma complicității.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului M.I., deținut în baza mandatului de arestare preventivă din 23 octombrie 2012 emis de Tribunalul Brașov.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 22 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1) și alin. (2)

1

lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului P.F. zis D./B., căsătorit, doi copii minori, fără ocupație, fără loc de muncă, șapte clase, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în forma complicității.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului P.F., deținut în baza mandatului de arestare preventivă din 23 octombrie 2012 emis de Tribunalul Brașov.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 22 octombrie 2012 la zi.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul D.D.C. din infracțiunile de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. d) C. pen., tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. și la art. 176 alin. 1 lit. d) C. pen., tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) și alin. (2)

1

lit. a) și c) C. pen. în infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2)

1

lit. c) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 174 alin. (1) 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului D.D.C. zis G./B., divorțat, un copil minor adoptat de o altă persoană, fără ocupație, fără loc de muncă, 8 clase, recidivist, la pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoareaplicată inculpatului D.D.C. prin sentința penală nr. 727/2009 a Judecătoriei Brașov; în baza art. 61 C. pen. s-a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat de 815 zile închisoare cu pedeapsa aplicată inculpatului mai sus și s-a stabilit pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 20 alin. (1) C. pen., rap la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav în forma tentativei.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.D.C. prin sentința penală nr. 727/2009 a Judecătoriei Brașov; în baza art. 61 C. pen. s-a contopit pedeapsa anterior aplicată cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 815 zile închisoare din sentința penală nr. 727/2009 a Judecătoriei Brașov și s-a stabilit pedeapsa de executat de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1) și alin. (2)

1

lit a), c) C. pen. cu aplic art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.D.C. prin sentința penală nr. 727/2009 a Judecătoriei Brașov; în baza art. 61 C. pen. s-a contopit pedeapsa anterior aplicată inculpatului D.D.C. cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 815 zile închisoare din sentința penală nr. 727/2009 a Judecătoriei Brașov și s-a stabilit pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 37 lit. a) C. pen. s-a condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.D.C. prin sentința penală nr. 727/2009 a Judecătoriei Brașov; în baza art. 61 C. pen. s-a contopit pedeapsa anterior aplicată inculpatului D.D.C. cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 815 zile închisoare din sentința penală nr. 727/2009 a Judecătoriei Brașov și s-a stabilit pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 33, 34 lit. b), 35 C. pen. s-au contopit pedepsele anterior aplicate inculpatului D.D.C., respectiv de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., de 10 ani închisoare și 4 ani închisoare și s-a dispus ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului D.D.C., deținut în baza a mandatului de arestare preventivă din 21 octombrie 2012 emis de Tribunalul Brașov.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 20 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul D.D.C., prelevare care se va realiza, în vederea introducerii profilului său genetic în baza de date a S.N.D.G.J., la eliberarea din penitenciar.

În baza art. 346 C. proc. pen. s-a obligat inculpatul D.D.C. să plătească părții civile Spitalul Județean Brașov suma de 1.235,42 lei, reprezentând prestații medico legale acordate victimei D.E.

În baza art. 346 C. proc. pen. s-a obligat inculpatul D.D.C. să plătească părții civile D.E., prin curator D.A., suma de 5.000 lei daune materiale și contravaloarea în lei la data plății a sumei de 5.000 euro, cu titlu de daune morale; s-a obligat același inculpat - D.D.C. - să plătească părții civile D.A. suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și contravaloarea în lei la data plății a sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale. S-au respins restul pretențiilor formulate de partea civilă Drăghici Elena, prin curator și de partea civilă D.A., inclusiv pretențiile formulate față de inculpații P.F. și M.I.

Totodată s-a constatat că următoarele obiecte, aflate la camera de corpuri delicte conform procesului verbal de la fila 23 dosar instanță vol. I, constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului: colet 1 - cutie din lemn,de culoare maro, găsită pe patul din sufragerie; colet 2, 21 - portmoneu maro și mandat poștal; colete 3- etui ochelari găsit pe patul din bucătărie; colet 4 - cutie albă cu capac transparent găsită pe patul din sufragerie; colet 5-41 fotografii găsite răspândite pe patul din sufragerie; colet 6- set 100 fotografii găsit pe patul din sufragerie; colet 7 - vizor ușă acces în apartament; colet 8 - parte interioară și exterioară a clanței ușii de acces în apartament; colet 9 - parte interioară și exterioară a clanței ușii de acces în din primul hol în sufragerie; colet 10 - două căni din sticlă ridicate de pe masa din sufragerie; colet 11 - limbă pantofi (încălțător); colet 12 - țeava distribuție baterie chiuvetă bucătărie; colet 13 - clapetă robinet baterie chiuvetă bucătărie; colet 14 - portofel maro găsit lângă televizor în sufragerie; colet 15 - legătură din hârtie pentru bani găsită sub patul din sufragerie; colet 16 - cămașă de noapte, bluză de damă de culoare roz, jachetă de damă de culoare roz, găsite pe patul din cel de-al doilea dormitor, pălărie damă ridicată din sufragerie, haină de culoare maro găsită pe scaunul din bucătărie, pantofi de damă predați de fiica victimelor; colet 17 :17/A -urme de substanță cu aspect de sânge, ridicate prin transfer pe tampon steril de pe ușă sufragerie, partea interioară; 17/B - urme de substanță cu aspect de sânge, ridicate prin transfer pe tampon steril de pe peretele din partea dreaptă a sufrageriei, zona întrerupătorului; 17/C - urme de substanță cu aspect de sânge, ridicate prin transfer pe tampon steril de pe peretele din partea dreaptă a sufrageriei, aflate la o înălțime de aprox. 15 cm de tăblia patului; 17/D - urme de substanță cu aspect de sânge, ridicate prin transfer pe tampon steril de pe peretele din partea dreaptă a sufrageriei, la o înălțime de aprox. 10 cm de tăblia patului (strop dinamic); 17/E - urme de substanță cu aspect de sânge, ridicate prin transfer pe tampon steril de pe peretele sufrageriei, în zona fotoliului; 17/F - urme de substanță cu aspect de sânge, ridicate prin transfer pe tampon steril de pe peretele din sufragerie, deasupra fotoliului de lângă calorifer; 17/G - urme de substanță cu aspect de sânge, ridicate prin transfer pe tampon steril de pe perete, lângă servantă; 17/H - urme de substanță cu aspect de sânge, ridicate prin transfer pe tampon steril de pe parchetul din sufragerie, în partea stângă, lângă dinte; 17/K - urme de substanță cu aspect de sânge, ridicate prin transfer pe tampon steril de pe dulap bucătărie; 17/1 - urme de substanță cu aspect de sânge, ridicate prin transfer pe tampon steril de pe ușă sufragerie spre holul „2"; 17/J - urme de substanță cu aspect de sânge, ridicate prin transfer pe tampon steril de pe ușa dormitorului, colet 18: 18/A - fragment față pernă; 18/B - fragment cearșaf; 18/C - dinte - sufragerie, pe parchet, în stânga ușii de acces; 8/D - doi dinți găsiți pe parchet în sufragerie, între cele două fotolii; 18/E - fire de păr de culoare albă din sita sifonului din bucătărie; colet 19 - bilet găsit în ușa apartamentului nr. „8"; colet 20 - obiecte de îmbrăcăminte cu urme de sânge : pantaloni albaștri, chiloți carouri albaștri, cămașă carouri alb cu gri, tricou mânecă lungă albastru, bluză gri, maiou alb; colet 21 - ceas; colet 21/A - depozit subunghial; colet 21/B - probe referință A.D.N.; colet 21/C - fire din păr de pe cap; colet 21/D - depozit subunghial recolat de la D.E.; colet 22/A - ștrampi culoare violet, șosete culoare roșie; colet 22/B - fustă de culoare roșie; colet 22/C - bluză cu mâneci lungi cu motive florale; colet 23 - pereche pantaloni tip blug de culoare albastră cu curea maro;colet 23/A - pulover albastru; colet 23/B- test evidențiere sânge uman - recoltare făcută de pe interiorul manșetei de la mâneca stângă a puloverului bleumarin - pozitiv colet 23/C - test evidențiere sânge uman - recoltare făcută de pe interiorul buzunarului stâng de la blugii albaștri cu curea maro - pozitiv colet 23/D - test evidențiere sânge uman - recoltare făcută de pe interiorul buzunarului drept a blugilor albaștri cu curea maro - pozitiv colet 23/E - pantofi sport negri; colet 23 F - pulover cu fermoar bleumarin cu gri, tricou cu mânecă scurtă și dungi orizontale albastru cu grena, șosete negre; colet 24 - pantaloni lungi, tricou mânecă scurtă gri închis, tricou mânecă lungă albastru; colet 25 - bluză de trening cu fermoar roșu cu alb, pantaloni blugi, cagulă verde închis, cagulă verde deschis, șapcă verde, bluză mânecă lungă neagră, rucsac, cămașă de blugi, tricou mânecă scurtă negru, tricou cu mânecă scurtă albastru, tricou mânecă scurtă alb, șapcă albă, șnur de culoare neagră, pantofi sport verzi; colet 26 - D.D.C. - telefon mobil; colet 27- P.F. - telefon mobil, - M.I. - telefon mobil; colet 29 - bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la data de 24 octombrie 2012 la domiciliul inculpatului M.I., conform procesului verbal de percheziție domiciliară.

În baza art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.F. a sumei de 60 de lei și de la inculpatul D.D.C. a sumei de 240 lei.

În baza art. 193 C. proc. pen. a obligat inculpatul D.D.C. să plătească părții civile D.A. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare după cum a urmat: inculpatul D.D.C. suma de 2.250 lei, sumă ce a inclus și onorariu avocat oficiu în cuantum de 400 lei; inculpatul M.I. suma de 1.000 lei, sumă ce a inclus și 50% onorariu avocat oficiu; inculpatul P.F. suma de 1.200 lei cheltuieli judiciare, sumă ce a inclus și onorariu avocat oficiu de 400 lei.

Instanța fondului a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov nr. 1054/P/2012 din 14 decembrie 2012, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului M.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1) și alin. (2)

1

lit. a) și c) C. pen., inculpatul P.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1) și alin. 21 lit. a) și c) C. pen. și inculpatul D.D.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 174 alin. (1), 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 20 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. și la art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1) și alin. (2)

1

lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 192 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Actul de inculpare a reținut în esență că la data de 18 octombrie 2012, în urma unei înțelegeri și planificări, inculpații P.F. și M.I. l-au ajutat pe inculpatul D.D.C., prin furnizare de informații, despre victime - numele acestora, profesia, boala de care sufereau bătrânii, adresa, facilitarea abordării lor, împrejurarea că dețineau bani în casă - dar și însoțindu-l pe acesta (autorul) la locul faptei, iar, ulterior săvârșirii infracțiunii de tâlhărie cu consecințele descrise în rechizitoriu - l-au ajutat pe autor să vândă la amanet bijuteriile provenite din săvârșirea faptei, primind o parte din banii obținuți.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu disp. art. 345 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288-art. 291 C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi, instanța a examinat și apreciat materialul amintit confirmând existența faptului ilicit dedus judecății și vinovăția penală a autorilor acestora, sens în care a reținut următoarele:

Inculpatul D.D.C. a fost liberat din penitenciar în luna septembrie 2012, după executarea unei pedepse cu închisoarea aplicată pentru o infracțiune de tâlhărie; după punerea în libertate inculpatul a revenit să locuiască în imobilul pe care îl deținea cu chirie situat în Brașov. Întrucât nu a găsit nimic de lucru, inculpatul D.D.C. reia legăturile cu numita P.L., zisă P., precum și cu inculpatul P.F. pe care îl cunoștea de mai mult timp. Inculpatul P.F. zis D., la momentul reîntâlnirii cu inculpatul D.D.C., era separat în fapt de soția sa și locuia în garsoniera unei cunoștințe, respectiv în locuința inculpatului M.I. Acest fapt a făcut posibilă întâlnirea dintre inculpați D.D.C. și inculpatul M.I. Toți cei trei inculpați și-au petrecut o mare parte din timp împreună, în perioada septembrie-octombrie 2012 și au căutat o modalitate să facă rost de bani : tâlhărirea unor persoane în vârstă.

Astfel, probatoriul administrat în cauză a relevat faptul că modalitatea de acționare la care se gândeau inculpații era următoarea: prietena inculpatului D.D.C. ar fi trebui să atragă bărbați în vârstă, cărora le sustrăgea cheile de la locuință, lua amprenta cheii, iar apoi preda mulajul acesteia către inculpatul M.I. care avea cunoștințe despre persoane care confecționau chei în acest fel. În perioada anterioară datei de 18 octombrie 2012, inculpații D.D.C. și M.I. identificaseră persoane care pot fi tâlhărite în maniera anterior expusă sau care puteau fi tâlhărite ușor. Despre inculpatul D.D.C. se cunoaște că identificase un bătrân care a lucrat ca aviator, iar M.I. viza doi bătrâni - unul pe nume V., din fostul cartier S., din mun. Brașov, iar celălalt un bătrân inginer care a lucrat la C.F.R. Despre modalitatea în care inculpații doreau să acționeze, prin tâlhărirea unor persoane în vârstă, a rezultat și din depoziția martorei O.L. (fila 191 dosar instanță vol. I), căreia inculpatul M.I. i-a propus să participe la comiterea de fapte penale; fiind refuzat, inculpatul M.I. ar fi încercat să o tâlhărească pe martoră, prin atragerea acesteia ca și victimă a infracțiunii.

Inculpatul M.I. a comunicat în zilele anterioare datei de 18 octombrie 2012 celorlalți doi inculpați despre posibilitatea de a comite infracțiunea de tâlhărie împotriva familiei D.; în acest sens au fost declarațiile inculpaților, ale martorei P.L. Cu acest prilej a fost comunicată de către M.I. starea de sănătate a celor doi membrii ai familiei și programul acestora zilnic. Despre victimele D.A. și D.E. se cunoaște că erau/sunt pensionari și locuiau singuri în apartamentul din mun. Brașov, apartament situat într-un imobil situat lângă Piața Agroalimentară. Ambii soți sufereau de boala Alzheimeir, partea vătămată D.E. având o formă avansată a acestei boli, fiind dezorientată temporo spațial, cât și privitor la propria persoană. D.E. avea nevoie de îngrijire care îi era acordată de soțul său, victima D.A. De ambii soți se îngrijea fiica acestora, care împreună cu soțul, acesteia îi vizita zilnic pe soții D., le ducea mâncare și le cumpăra medicamente. Datorită stării de sănătate, dar și a vârstei înaintare, soții D. aveau un program strict ce includea plimbări de dimineață și după amiază în apropierea blocului în care locuiau. Atât la plecare cât și la sosirea din casă, D.A. era cel proceda la îmbrăcarea și dezbrăcarea soției sale de hainele de stradă, apoi proceda și la schimbarea vestimentației sale. De asemenea, în mod normal, soții D. primeau pensia pentru limita de vârstă la data de 17 sau 18 ale lunii; au existat date când pensia a fost primită d părțile vătămate și după această dată, așa cum s-a întâmplat însă și în luna octombrie 2012. Pensia le era înmânată soților D. de către agentul poștal, de față fiind și numita G.A., o vecină a acestora.

La data de 18 octombrie 2012 în jurul orelor 10.30 inculpatul P.F. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.D.C. și au stabilit să se întâlnească în aceeași zi; o convorbire telefonică are loc între cei doi inculpați și în jurul orelor 12.30 când - conform declarațiilor coroborate ale inculpaților au stabilit să se întâlnească la locuința inculpatului D.D.C. Inculpații P.F. și M.I. au ajuns la domiciliul inculpatului D.D.C. în jurul orei 13.00; inculpatul M.I. i-a solicitat lui D.D.C. să o trimită de acasă pe P.L. P.F. a susținut că de câteva zile inculpatul M.I. și-a manifestat intenția de a tâlhări doi bătrâni: ”unul care s-ar fi numit V., iar celălalt ar fi un fost profesor de-al lui, domnul D.”, a cărui adresă o cunoștea inculpatul M.I. Din declarația dată de inculpatul P.F. organelor de cercetare penală instanța de fond a reținut că M.I. a precizat în cadrul discuțiilor avute cu ceilalți doi inculpați că ”trebuie să le fi venit deja pensia bătrânilor.” Din coroborarea declarațiilor inculpaților și observând traseul urmat de aceștia ulterior întâlnirii de la orele 13.00 din data de 18 octombrie 2012, s-a constatat că inculpatul M.I. a fost cel care a furnizat celorlalți doi inculpați informații referitoare la soții D., aspect ce a presupus în mod evident o prealabilă documentare: s-a comunicat starea de sănătate a victimelor, data la care primesc pensia și, dat fiind ora la care s-au deplasat spre locuința victimelor, programul de plimbare al bătrânilor.

În realizarea rezoluției infracționale, cei trei inculpați s-au deplasat în zona gării C.F.R. din mun. Brașov, și până să ajungă aici inculpatul P.F. l-a sunat pe martorul P.D.A. care a acceptat să-i împrumute suma de 10 lei. Cei trei inculpați s-au deplasat cu autobuzul către gara C.F.R. Brașov unde au ajuns în jurul orelor 13.30. Inculpații M.I. și D.D.C. s-au plimbat prin magazinul ”U.” situat în apropierea Gării Brașov, timp în care inculpatul P. s-a întâlnit cu martorul P. Cei trei inculpați s-au reîntâlnit în magazinul U., aspecte care au fost confirmate de imaginile surprinse de camerele de supraveghere din magazin.

Cei trei inculpați au plecat din magazinul U. în jurul orelor 13.40 și s-au îndreptat spre Piața D. de unde inculpatul P.F. a cumpărat doi litri de vin. Cei trei inculpați au rămas în parcul din fața blocului în care locuiau victimele și au consumat din vinul cumpărat. În perioada următoare inculpatul D.D.C. a vorbit la telefonul mobil cu sora lui, D.M., cu prietenul acesteia, B.A.C.; în același timp P.F. și M.I. au purtat discuții telefonice de pe telefonul mobil al lui P.F.

S-a reținut că inculpații nu au oferit o explicație plauzibilă pentru motivul prezenței lor în zona parcului din fața locuinței celor două victime. Instanța de fond a constatat însă că toate elementele de fapt anterior descrise - dorința inculpaților de a face rost de bani prin orice mijloace, intenția manifestată a acestora de a tâlhări diverse persoane, coroborat cu informațiile puse la dispoziție de inculpatul M.I. celorlalți doi inculpați, au condus la concluzia că prezența celor trei inculpați în imediata apropiere a locului a faptei se datorează necesității verificării informațiilor deținute și a tâlhăririi soților D.

În jurul orelor 1500 victimele au sosit în parc, s-au așezat pe o bancă, timp în care cei trei inculpați stăteau de vorbă pe o bancă din apropiere. În acest timp inculpatul M.I. a indicat victimele, a comunicat despre faptul că D.A. a fost inginer și că suferă de ”Alzheimer”. Aceste aspecte au fost verificate de inculpatul D.D.C. care s-a apropiat de cei doi bătrâni și astfel a intrat în vorbă cu D.A. căruia i s-a adresat ci apelativul „domnul inginer”, având cu acesta o discuție mai îndelungată (N.L. -fila 188 dosar instanță, H.I. - fila 189 dosar instanță). În acest timp, inculpații P. și M. au purtat discuții telefonice cu diverse cunoștințe cu care intenționează să se deplaseze în Italia.

După discuția cu D.A. din parc, D.D.C. s-a ridicat de pe bancă, i-a salutat politicos pe cei doi bătrâni, pronunțându-le numele de familie, aspect confirmat de martorii oculari (T.A. - fila 185 dosar instanță, H.L. - fila 186 dosar instanță, S.E. - fila 187 dosar instanță). Inculpatul D. s-a deplasat apoi spre scara blocului în care locuiau victimele, a urcat la apartamentul acestora pentru a verifica (cel mai probabil) dacă ușa de la intrare este deschisă. Inculpatul a revenit în fața blocului, a purtat o discuție telefonică cu inculpatul P.F. despre tâlhărirea bătrânilor; inculpatul D. a susținut că la telefon l-a întrebat pe inculpatul P. dacă dorește să participe la comiterea faptei, însă ar fi fost refuzat. Inculpatul P. a negat inițial acest incident, însă ulterior, când a fost întrebat de inculpatul D. (în sala de judecată) dacă au avut discuții despre tâlhărie, P. își ”amintește că, de fapt, D. i-a spus că vrea să tâlhărească pe cei doi bătrâni” și că i-a spus și lui M.I. acest lucru (fila 68 dosar u.p.). De altfel, potrivit declarației inculpatului P.F. de la urmărire penală, D.D.C. urma să comită tâlhăria împreună cu M.I. După ce a constatat că victimele au revenit în apartamentul acestora, inculpatul D. a bătut la ușa locuinței acestora, i s-a deschis de către D.A. care cel mai probabil l-a recunoscut și care l-a poftit în locuință. Aici inculpatul D. i-a spus lui D.A. că nu este persoana despre care au vorbit în parc, că s-a liberat de curând din penitenciar și i-a cerut banii; victima a afirmat că nu sosise pensia i i-a cerut inculpatului să plece, să ”vină a doua zi că-i dă 100 lei”(fila 65 verso dosar instanță). Inculpatul a căutat prin locuință, fapt care a deranjat victimele, D.E. a început să țipe iar D.A. i-a cerut inculpatului să părăsească locuința. Potrivit declarației inculpatului D., victima D.A. s-a opus acțiunilor acestuia motiv fapt ce a condus la declanșarea ”nebuniei”: inculpatul D. a susținut că datorită țipetelor lui D.E. a lovit-o cu dosul palmei, i-a luat inelele de pe mână, iar apoi ar fi încercat să plece. Inculpatul a declarat că s-a speriat și nu a mai știut ce face motiv pentru care ar fi lovit de câteva ori pe D.A. cu pumnul în zona pieptului și în barbă.

Instanța de fond a reținut că inculpatul nu a fost speriat de cele întâmplate, ci deranjat de faptul că bătrânii i-au opus rezistență acesta fiind motivul pentru care ”nu a mai știut ce face”: s-a reținut că victima D.E. a fost lovită în mod repetat cu pumnii în zona feței, iar loviturile aplicate, conform expertizei medico legale, au fost de mare intensitate. În timp ce o lovea pe D.E., D.A. a încercat să deschidă ușa de la sufragerie, pentru a cere ajutor, însă a fost surprins de către inculpat, care i-a aplicat mai multe lovituri în zona feței.

Instanța a observat, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, că pete de sânge au existat atât pe pat cât și lângă pat, pe fotoliu din sufragerie, pe pereți, podea dar și pe mobilă, aspect care denotă faptul că victima D.A. a fost lovită cu brutalitate în mai multe zone din cameră, în încercarea acesteia de a scăpa din agresiune. Deși victima a comunicat despre faptul că nu fusese luată pensia, inculpatul nu a crezut acest lucru motiv pentru care a căutat în locul unde care spera să găsească bunuri de valoare, respectiv într-o cutie din lemn din apropierea televizorului. Deranjat de faptul că nu găsise nici un bun care să-l intereseze inculpatul a continuat să aplice lovituri celor doi bătrâni, în ciuda vârstei acestora și a leziunilor deja cauzate. De altfel, în timpul agresiunii lui D.A. i-au căzut doi dinți care au fost găsiți de organele judiciare, la cercetarea la fața locului, între cele două fotolii din sufragerie.

Potrivit expertizelor medico legale, a cercetărilor la fața locului, a studierii îmbrăcămintei victimelor și a petelor de sânge de pe acestea, s-a reținut că loviturile au fost aplicate de inculpat cu mâna dreaptă, în timp ce imobiliza victimele cu mâna stângă. D.A. a fost lovit cel mai puternic în timp ce era așezat în fotoliu, aspect care a rezultat din modalitatea de dispunere a petelor de sânge la nivelul cămășii și a pantalonilor victimei. Întrucât nu a existat urme de autoapărare și având în vedere numărul mare al loviturilor aplicate victimei D.A., aceasta a fost lovită o perioadă apreciabilă în timp până a devenit inconștient. Deși inculpatul a precizat că a lovit victima doar cu pumnii petele de sânge, identificate la cercetarea la fața locului pe pereți sufrageriei, exclud posibilitatea de a fi fost produse prin agresionarea victimei în timp ce era culcată, fiind produse prin lovirea cu un obiect de jos în sus spre lateral, cel mai probabil cu piciorul. De altfel petele de sânge de pe șoseta victimei D.A. a indicat faptul că aceasta a fost mutată și lovită în diferite locuri prin cameră de către agresor.

Victima încă mai respira când inculpatul i-a luat verigheta de pe deget și a ieșit din sufragerie, a închis ușa, a intrat în bucătărie și s-a spălat pe mâini, a părăsit apartamentul coborând pe scări.

În timpul cât inculpatul D. s-a aflat în locuința victimelor, ceilalți doi inculpați s-au deplasat spre cartierul R., la câțiva cunoscuți de-ai lor.

După agresarea victimelor, inculpatul D.D.C. a ieșit din apartamentul acestora și l-a sunat pe inculpatul P. care se afla cu inculpatul M.; toți trei au stabilit să se întâlnească, inculpatul M.I. deplasându-se mai întâi acasă pentru a lua un rucsac în care avea o funie.

Inculpatul D. s-a deplasat acasă, s-a spălat și și-a schimbat hainele, iar la orele 17.20 s-a aflat cu inculpații P. și cu M. în sensul de mers către Piața S. Potrivit declarațiilor celor trei inculpați, aceștia s-au întâlnit în zona L.P. din Brașov și au stabilit să vândă bunurile pe care le adusese inculpatul D. În acest sens inculpatul D. a cerut inculpatului P. să-i dea actul de identitate, însă inculpatul P. s-a eschivat motiv pentru care inculpatul M.I. a fost cel care a vândut bijuteriile sustrase de către inculpatul D. contra sumei de 260 de lei și a primit piatra inelului înapoi.

Din suma obținută D.D.C. i-a dat lui M.I. suma de 60 de lei, bani cuveniți atât lui cât și lui P.F.; din suma ce i-a rămas, inculpatul D. a cumpărat lui P.F. un pachet de țigări și o cafea. Piatra inelului a fost găsită de organele judiciare în posesia inculpatului P.F. În aceeași după amiază, la clubul A. din Brașov, cei trei inculpați au consumat câte o bere din banii obținuți urmare a vânzării bijuteriilor, iar ulterior și-au cumpărat și mâncare de la magazinul B.

Raportul de expertiză dactiloscopică din 16 noiembrie 2012 a concluzionat faptul că urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la fața locului efectuată la data de 19 octombrie 2012 în locuința victimei D.A., descoperită pe clanța interioară a ușii de acces dinspre primul hol spre sufragerie a fost creată de degetul arătător de la mâna dreaptă a lui D.D.C. (fila. 484 dosar u.p.).

Inculpatul D.D.C. a recunoscut în cea mai mare parte starea de fapt anterior descrisă. Instanța de fond a reținut din declarațiile inculpatului D. doar acele relatări care s-au coroborat cu restul materialului probatoriu administrat în cauză și care a făcut posibilă constatările de mai sus. Inculpatul D. a încercat să acrediteze ideea că ceilalți doi inculpați nu ar fi avut vreo implicare în fapta de tâlhărie și cea de omor; inculpatul D. a menționat însă că a discutat cu inculpatul P. anterior comiterii faptelor solicitându-i atât acestuia cât și lui M. să participe la tâlhărie, deși s-a constatat că nu avea nevoie de ajutorul lor pentru a lua bijuteriile bătrânilor. Având în vedere modalitatea de acționare a inculpaților, astfel cum s-a reținut mai sus, instanța de fond a constatat că între inculpați existau înțelegeri referitoare la modul de acționare: erau alese persoane în vârstă, care nu se puteau apăra ușor și care nu erau atât de vigilente cu bunurile proprii, bunurile erau împărțite de toți cei trei inculpați. Contribuția inculpatului D. la comiterea faptelor a rezultat cu certitudine din întreg materialul probatoriu administrat în cauză, inclusiv declarațiile sale și a celorlalți doi coinculpați.

Inculpatul P.F. nu a recunoscut implicarea sa în comiterea faptelor decât într-o foarte mică măsură, considerând că se poate reține în sarcina sa cel mult infracțiunea de tăinuire. Dacă însă inculpatul P.F. a înțeles să confirme în cele din urmă că a cunoscut că inculpatul D. dorea să-i tâlhărească pe cei doi bătrâni, că de câteva zile victima D. era supravegheată de inculpatul M. și constituia o pradă ușoară pentru a fi tâlhărită, inculpatul M. nu a recunoscut faptele sale, negând chiar și oferirea de informații inculpatului D. Susținerile celor doi inculpați - P. și M. - în sensul că ar fi fost forțați în timpul anchetei să declare împotriva voinței lor nu a fost primită de instanța de fond întrucât inculpații M. și P. au beneficiat de asistență juridică, declarațiile celor trei inculpați nu sunt identice, din când în când inculpatul P. are momente în care oferă informații care, puse cap la cap, denotă în mod evident că inculpații cunoșteau fiecare ce face celălalt, că ar mai fi participat - în diferite la combinații - la comiterea de fapte penale, că pregăteau comiterea de fapte penale etc.

Instanța de fond a constatat, din declarațiile coroborate ale celor trei inculpați, că aceștia nu aveau nici o ocupație și își petreceau cea mai mare parte a timpului împreună. Din convorbirea telefonică purtată de inculpatul P. cu soția sa în data de 21 octombrie 2012 orele 15.05, a rezultat că acest inculpat cunoștea despre fapta comisă de inculpatul D.D.C. - de a fi omorât niște persoane mai în vârstă. La întrebarea M. dacă inculpatul D. ”nu i-a spus exact ce a făcut”, iar la răspunsul negativ al lui P. aceasta a afirmat: ”E, nu pe dracu, voi vă ziceți orice și asta nu ți-a zis?”. P.: ”Nu mi-a zis nimica.atâta că a făcut și atât, altceva nu știu nimic”.

Cu referire la activitățile în care erau implicați în timpul zilei inculpații, s-a constatat că aceștia plănuiau comiterea de fapte penale. Inculpatul D. a susținut în prima declarație oferită organelor de anchetă (fila 212 dosar u.p.) că îl cunoaște pe inculpatul P. de când ”furau împreună”. Inculpatul D. afirmă, în declarația oferită organelor de cercetare penală (fila 236 dosar u.p.) că în dimineața zilei de 18 octombrie 2012 toți cei trei inculpați s-au întâlnit la el acasă, iar inculpatul M.I. a ”zis să se ferească de P., însă eu am zis că nu este nevoie să ne ferim de ea”. M. a dorit să comunice celor doi inculpați faptul ”că are un bătrân pe care să-l abordeze P. timp în care el urma să-i fure niște flexuri, niște scule”, aspect cu care inculpatul D. nu ar fi fost de acord. Aceleași împrejurări ale identificării unor persoane ușor de abordat și tâlhărit rezultă și din depoziția martorei P.L., precum și din depoziția inculpatului P.F.

Astfel, inculpatul P. a afirmat în declarația de la urmărire penală referitor la aceeași întâlnire din dimineața zilei de 18 octombrie 2012 că, atunci când a ajuns la D., ”P. (martora P.L.) era acasă, G. a făcut o cafea. În continuare G. a dat-o afară pe P. pentru a putea să vorbească”. P. a mai susținut că motivul pentru care inculpatul D. a îndepărtat-o din cameră pe martora P. ar fi fost acela că ”avea de vorbit cu I.” (inculpatul M.I.).

În locuința lui D., cei trei inculpați au avut discuții referitor la posibilitatea de a tâlhări diverse persoane și acest aspect se reține din declarația inculpatului P. Deși și acesta a fost de față la discuțiile din dimineața zilei de 18 octombrie 2012 de la locuința inculpatului D., a susținut inițial că nu cunoaște ”despre ce au vorbit cei doi” întrucât nu a fost atent, având ”problemele sale cu plecatul în Italia și cu despărțirea de soția sa”. Ulterior, în declarația de la fila 250 dosar u.p., același inculpat Petcu a revenit cu o nouă informație și a afirmat că dorește să declare ”adevărul cu privire la cele petrecute în data de 18 octombrie 2012”; astfel, P. a arătat că ”de câteva zile I. (M.I.) avea în vizor doi bătrâni pe care intenționa să-i tâlhărească”. P. a știut că ”era vizat un bătrân pe nume V., care locuiește într-un bloc cu 9 etaje și pe care Iulică îl știa de mult. Al doilea bătrân era un fost profesor de-al lui, domnul D., a cărui adresă o cunoștea I.” Inculpatul P. a susținut că tâlhărirea acestor bătrâni constituia motivul pentru care inculpatul M.I. ”umbla cu un rucsac la el în interiorul căruia avea o sfoară - cu care intenționa să-i lege pe bătrâni, mai multe șurubelnițe, o oglindă, încărcătoare și ce mai avea pe acolo”.

Așa fiind, s-a constatat de către instanța de fond că cei trei inculpați cunoșteau fiecare ce făcea celalalt, aspecte cu care implicit, prin apropierea lor unul de celalalt, erau de acord. De altfel nu a fost considerată coincidență deplasarea la data de 18 octombrie 2012 a celor trei inculpați, împreună, tocmai la adresa unde stătea victima D.A.

Prin urmare, motivul pentru care cei trei inculpați s-au întâlnit în dimineața zilei de 18 octombrie 2012 a fost acela de a discuta despre posibilitatea de a tâlhări cele două persoane care deja erau vizate de inculpatul M.I., printre care și ”domnul D.”

Inculpatul P. deși a susținut că nu are nici o implicare în fapta care s-a petrecut, a fost prezent în permanență lângă inculpații D. și M.I.; deși a susținut că nu a fost atent la cele discute de M.I. cu D., a cunoscut că aceștia intenționau să tâlhărească, i-a însoțit pe aceștia în locul în care se deplasau, cumpăra băuturi alcoolice și le consumau în parc în timp ce așteptau să verifice informațiile inculpatului M.I. și le-a sporit astfel încrederea că era alături de ei. Deși a susținut în toate declarațiile că nu a fost de acord cu ceea ce făceau M.I. și D., P. a continuat să fie alături de ei nu doar înainte de comiterea faptei, dar și după săvârșirea acesteia, participă la valorificarea bunurilor și chiar primește o parte din acestea. Cel mai probabil reluarea de către inculpatul P. a relației de prietenie cu inculpatul D. după liberarea acestuia din Penitenciar, a fost determinată nu de dorința de a-l ajuta pe acesta din urmă să se angajeze și să plece în străinătate, ci de a avea o persoană care are curajul, personal, să comită faptele de natură penală pe care le puneau la cale.

Dacă inculpatul P. nu ar fi dorit să fie părtaș la faptele inculpaților D. și M.I., avea posibilitatea de a nu se deplasa împreună cu aceștia în parcul în care obișnuiau să se plimbe victimele, iar mai apoi să participe la împărțirea banilor, în condițiile în care a susținut că de câteva zile Măzăreanu ”avea în vizor doi bătrâni pe care intenționa să-i tâlhărească” dintre care unul, a cărui ”adresă o cunoștea Iulică” locuia în imobilul situat chiar lângă parcul în care cei trei au consumat băuturile alcoolice.

Martora P.L. (fila 85 dosar instanță vol. II)a declarat că inculpatul D. nu consuma băuturi alcoolice decât în prezența altor persoane care-l vizitau, iar după ce consuma băuturi alcoolice Dinu nu mai știa ”ce-i mai băga în cap Iulică”. Coroborând această declarație cu cea a celor trei inculpați, instanța de fond a reținut că motivul pentru care s-au consumat băuturi alcoolice anterior comiterii faptelor a fost acela ca inculpatul M. să poată discuta mai ușor cu inculpatul D. Deplasarea celor trei inculpați în zona Gării C.F.R. a fost făcută, întrucât era necesar ca inculpatul D. să cunoască victima și informații referitoare la aceasta, aspect care nu era posibil decât dacă inculpatul M.I. ii indica victimele. Discuțiile purtate pe bancă de cei trei inculpați au fost descrise de inculpatul P. astfel: ”când Iulică (M.) și G. (D.) vorbeau pe bancă, G. zicea că vroia să le ia doar aurul de pe mâini; G. nu vroia să intre în casă inițial, dar Iulică a zis că știe el că bătrânii au bani în casă și că au pensie mare”. Petcu își amintește că ”Iulică a zis că trebuie să le fi venit deja pensia bătrânilor”.

Inculpatul P. nu a avut motive să susțină aceste afirmații în fața anchetatorilor în cursul urmăririi penale și nu a dovedit că s-au exercitat presiuni asupra sa pentru a declara necorespunzător adevărului. Din contră, multiplele declarații ale inculpatului P., revenirea cu noi precizări și amănunte cu specificarea că de ”data aceasta dorește să declare adevărul”, a constituit o probă certă că inculpatul P. cunoștea foarte bine acțiunile ilicite la care urmau să participe (fiind posibil să fi existat și alte fapte penale), nu s-a dezis de ceilalți doi inculpați, îi însoțea și era mereu împreună cu aceștia – aspect confirmat și de discuția telefonică purtată cu soția sa, astfel că prin prezența sa în apropiere de locul faptei și primirea din bunurile sustrase, constituie un argument cert că acțiunea sa nu poate fi apreciată drept tăinuire, ci complicitate morală la infracțiunea de tâlhărie. Inculpatul P. a fost prezent când inculpatul M. a oferit informațiile inculpatului D. despre bătrâni, iar după ce ”I. i-a spus lui G. că bătrânii suferă de o boală din aia care te face să uiți, Alzheimer (...) atunci l-a văzut pe G. că s-a ridicat și s-a dus spre ei”.

Cu toate că inculpatul P. a susținut că principalul motiv pentru care era despărțit în fapt de soția sa îl constituia consumul de băuturi alcoolice, împreună cu ceilalți doi inculpați, după ce împrumută suma de 10 lei de la martorul P.D.A., cumpără o sticlă de vin din zona Pieței agroalimentare D., din care consumă la rândul său. Deși inculpatul P. a susținut că era certat în fapt cu soția sa, potrivit declarației martorei P.L. inculpatul P. era văzut des în compania familiei sale; relațiile dintre cei doi soți nu par să fi fost tensionate, având în vedere și convorbirea telefonică pe care inculpatul Petcu o are cu soția sa la data de 21 octombrie 2012 orele 15.05, din cuprinsul căreia se poate aprecia că cei doi au o relație apropiată.

Instanța de fond a reținut astfel că inculpatul P. cunoaște același elemente pe care le cunoșteau și ceilalți doi inculpați referitoare la fapta de tâlhărie ce urma a fi comisă asupra soților D., a fost de acord cu aceasta, nu s-a îndepărtat niciodată de cei doi și a răspuns prompt la apelurile telefonice venite din partea inculpatului D., atât înainte cât și la scurt timp de la momentul comiterii faptelor, a acceptat să primească bunuri a căror proveniență o cunoștea și sume de bani provenite din valorificarea acestor bunuri.

În sprijinul acestei stări de fapt au venit și declarațiile ulterioare ale inculpaților, care au oferit informații diferite privitoare la discuțiile telefonice pe care le-au avut după ce s-au despărțit.

Astfel, inculpatul P. a susținut în declarația de la urmărire penală, aspect pe care nu l-a mai învederat și instanței de fond, că după ce a plecat de la cunoștințele sale din cartierul Rulmentul, a fost și ”acasă la I. pentru ca acesta să-și ia un rucsac lucru pe care l-a și făcut, luându-și un rucsac mic, negru”. Inculpatul P. a omis la urmărire penală să arate că a fost sunat de inculpatul D. și în perioada de timp în care s-a aflat la locuința cunoștințelor sale din cartierul Rulmentul.

Inculpatul D. a susținut că a comunicat inculpatului P. intenția sa de a tâlhări pe soții D.: ”L-am sunat pe P. (din fața blocului) și i-am spus hai să îi tâlhărim pe aceștia și să le luăm inelele(...) și l-a auzit la telefon pe P. spunând lui M. ce vroiam să fac”.

După citirea declarației coinculpaților, inculpatul P. a dorit să dea un supliment de declarație în care a afirmat că M. este cel care i-a spus ”că vrea să intre peste un om bătrân care stătea în S.(...) știe că M. a fost o singură dată la D. și s-a gândit că au stat de vorbă despre această faptă”. Inculpatul P. a mai susținut că ”după liberarea din penitenciar, inculpatul D. i-a propus să săvârșească și alte fapte penale” însă nu ar fi fost de acord.

Astfel, deși a cunoscut intențiile inculpatului D., faptul că acesta i-a cerut sprijinul pentru a comite fapte penale cu care susține că nu a fost de acord, inculpatul P. a consimțit să se deplaseze în zonele vizate de inculpatul D. și M.

Prin toate acțiunile întreprinse atât înainte de pătrunderea peste bătrâni în locuință, cât și ulterior - prin participare la vânarea bunurilor și împărțirea sumelor de bani, s-a constatat că inculpatul P. a acordat un sprijin nu doar moral, ci și material, la comiterea faptei de tâlhărie. Împrejurarea că nu a fost prezent fizic în locuința victimelor, că nu a participat efectiv la comiterea faptelor de agresiune a acestora, nu a presupus că nu a fost de acord cu acestea, ci din contră, prin manifestările sale le-a susținut.

De altfel, instanța de fond a reținut că pentru reținerea dispozițiilor art. 26 C. pen. nu a fost necesar ca făptuitorul complice să cunoască efectiv întreaga activitate a autorului faptei; a fost însă necesar ca acesta să știe că urmează a se petrece o faptă penală și să lase să se înțeleagă autorul faptei că îl ajută în orice mod la comiterea acesteia.

Inculpatul P. a cunoscut că inculpatul D. va tâlhări pe domnul D., iar mai apoi că are de gând să intre peste bătrâni în casă. Prin faptul că a comunicat în permanență cu inculpatul D., că a acordat ulterior sprijin acestuia la valorificarea bunurilor, că a primit din sumele de bani obținute după vânzare, s-a relevat că inculpatul D. a acționat cunoscând că este aprobat și ajutat de ceilalți inculpați, inclusiv de inculpatul P. De altfel inculpatul D. a și susținut că l-a contactat telefonic pe inculpatul P. și nu pe M., iar P. era cel care comunica mai departe lui M. ce i se transmitea de către inculpatul D.

Prin urmare, s-a constatat că în sarcina inculpatului P. s-a reținut comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie. Nu s-a reținut în sarcina inculpatului existența infracțiunii de tăinuire în condițiile în care inculpatul cunoștea, mai înainte de comiterea faptei, că urmează a se comite o infracțiune de tâlhărie, a fost alături de inculpatul D. până cu puțin timp înainte ca acesta să procedeze la agresarea bătrânilor, iar acțiunile sale au fost percepute ca o încurajare de către inculpatul D. De altfel inculpatul P., întocmai ca și inculpatul M., s-a bazat pe faptul că inculpatul D. doar va tâlhări - așa cum acesta spusese - persoanele bolnave de Alzheimer, motiv pentru care nu a fost necesar să ajute și fizic la comiterea faptei de către inculpatul D. Deplasarea împreună cu inculpatul M. (înainte de a se întâlni cu inculpatul D. în zona Livada P.) la locuința acestuia pentru a-și lua un rucsac în care ținea o sfoară pentru a lega pe bătrâni, denotă faptul că inculpatul P. a cunoscut ceea ce se întâmplă și implicit a fost de acord cu acest fapt. Asistarea la comiterea unei fapte penale, deplasările alături de autorii acestora, oferirea de ajutor prin punerea la dispoziție a telefonului (inculpatul D. transmitea inculpatului M. informații referitoare la modul de acțiune prin intermediul telefonului inculpatului P.), înlesnirea valorificării bunurilor și primirea unei părți din produsul infracțiunii nu poate fi apreciată în considerarea art. 211 C. pen., ci a art. 26 C. pen. cu referire la infracțiunea de tâlhărie. Că inculpatul P. nu a intenționat comiterea unei fapte de omor rezultă cu certitudine din probele de la dosar și nu a fost reținută nici de organele de anchetă. Acțiunea inculpatului a fost privită ca o aderare la activitatea infracțională desfășurată de ceilalți doi inculpați, toate probele de la dosar conducând la concluzia că inculpații M. și D. intenționau să comită mai multe fapte penale. Cu referire la participarea inculpatului P. la comiterea infracțiunii de tâlhărie în forma complicității, instanța de fond a constatat că depoziția martorei P.L. în ceea ce privește prezența acestui inculpat la locuința inculpatului D. în doar două dăți nu este credibilă, însă nu exclude posibilitatea ca acești doi inculpați - care se cunoșteau de mai mult timp - să se fi întâlnit și în alte locații.

Cu referire la participarea inculpatului M.I. instanța de fond a reținut, alături de cele anterior menționate cu referire la inculpatul P. că intenția inculpaților M. și D. de a tâlhări diverși cetățeni era cunoscută și altor persoane care, audiate atât în cursul urmăririi penale cât și de către instanță, au recunoscut acest fapt. Astfel, martora P.L. a susținut că s-au tâlhărit alte persoane de către M., că bunurile sustrase de acesta cu acel prilej ar fi fost amanetate, iar cei trei inculpați și-ar fi cumpărat împreună diverse obiecte cu banii sustrași. Martora O.L. - zisă P. - a confirmat că a fost căutată telefonic de un bărbat care a sunat de pe același telefon cu inculpatul M., care i-a propus să participe la tâlhărirea unei persoane care venise de curând din Italia și i-a spus că dacă ”se duce o să facă banii jumate-jumate”.

Instanța de fond a constatat că niciunul dintre inculpați, inclusiv inculpatul M. nu aveau loc de muncă și prin urmare nici venituri cu care să se întrețină; principala sursă de întreținere o constituia, așa cum remarcă martorele P.L. și O.L., comiterea de fapte penale, urmare cărora banii sunt împărțiți de cei trei. Aceste declarații au confirmat faptul că inculpații, chiar dacă nu erau împreună, cunoșteau fiecare ce face celălalt, că se sprijineau reciproc și împărțeau tot ce obțineau. La fel s-a întâmplat și cu suma de 10 lei obținută de inculpatul P. de la martorul P., sumă cu care inculpatul a cumpărat băutură pe care împreună au consumat-o.

Inculpatul P. a susținut la urmărire penală că inculpatul M.I. a dat inculpatului D. cartea de identitate pentru a fi vândute bijuteriile, însă el a fost cel care a luat ulterior chitanța pe care a rupt-o. Instanța de fond a constatat că cei trei inculpați au versiuni diferite ale momentului în care s-au reîntâlnit în zona Livada P. pentru a vinde bijuteriile și ale discuțiilor purtate cu acel prilej; inculpatul M.I. a negat că ar fi fost informat despre fapta comisă de inculpatul D., deși din depozițiile celorlalți doi coinculpați rezultă contrariul. Inculpatul M.I. a pus la dispoziție actul său de identitate pentru a se vinde bunurile fiind singurul dintre cei trei care nu era cunoscut cu antecedente penale. Din declarația inculpatului P. și parțial din cea a inculpatului D. a reieșit faptul că inculpatul M.I. a fost acela care a cules informații referitoare la soții D. - data la care iau pensia, boala de care suferă, unde locuiesc, programul zilnic, apoi a condus pe ceilalți doi inculpați pentru a le arăta victimele.

Inculpatul M.I. nu a recunoscut fa