ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6135/2006

Asupra recursurilor de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 16 din 3 martie 2006, Tribunalul pentru minori și familie Brașov, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei săvârșită de inculpatul D.A. din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen. În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului D.A., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul D.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 4 octombrie 2005 la zi și a fost menținută starea de arest. Prin aceeași hotărâre a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei săvârșită de inculpatul T.M. din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen.

și respectiv în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen. În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului T.M., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie. S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 4 octombrie 2005 la 12 ianuarie 2006. S-a constatat că părțile vătămate N.I.C. și S.G. nu s-au constituit părți civile. În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea specială a mijlocului de probă, corpul delict, telefon mobil aparținând inculpatului T.M. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 4 octombrie 2005, în jurul orelor 16,59, partea vătămată N.I.C.

elev în clasa a IX a la Colegiul tehnic A.V. și colegul său, partea vătămată S.G. se aflau în trecere prin Parcul 1 Mai din Făgăraș, în drumul lor spre stația unde urmau a lua autobuzul spre localitatea de domiciliu Cincșor. Prin același parc treceau la acel moment inculpații D.A., T.M. însoțiți fiind de martora P.R., prietena lui din urmă menționat. În timp ce inculpatul T.M. și martora P.R. au înaintat câțiva metri, inculpatul D.A. a acostat cele două părți vătămate, cerându-i bani. Întrucât cele două părți vătămate au spus că au bani doar pentru biletele de călătorie, același inculpat le-a controlat în buzunare, luând de la fiecare parte vătămată câte un telefon mobil. Apoi inculpatul D.A.

s-a îndreptat către inculpatul T.M. și martora P.M. Părțile vătămate l-au urmărit pe inculpatul D.A., solicitându-i să le restituie telefoanele mobile, partea vătămată S.G. aducându-i la cunoștință că telefonul său nu funcționează. În aceste condiții inculpatul D.A. le-a acestora aplicat câte o palmă peste față în scopul de a păstra bunurile furate și a-și asigura scăparea. Pe drum, inculpatul D.A. a demontat telefonul sustras de la partea vătămată N.I.C. și a scos cartela telefonică, pe care a aruncat-o, aceasta fiind recuperată de partea vătămată. În această împrejurare a intervenit inculpatul T.M., care i-a cerut celuilalt inculpat telefoanele sustrase și la insistențele părții vătămate N.I.C.

i-a propus un schimb de telefoane în sensul că în locul telefonului sustras, aceasta urma să primească un telefon mobil, în stare de nefuncționare, care aparținea inculpatului T.M. Cu această ocazie, tonul folosit de inculpatul T.M. a fost ridicat și a amenințat-o pe aceeași parte vătămată că în situația în care nu acceptă schimbul nu rămâne cu niciun telefon. În aceste condiții, partea vătămată N.I.C. a acceptat să facă schimbul de telefoane. Ulterior, inculpatul T.M. a făcut un alt schimb de telefoane cu martorul A.A.C., căruia i-a dat telefonul sustras și primind în schimb un telefon, pe care l-a vândut apoi unei persoane necunoscute, cu suma de 1.000.000 lei. S-a mai reținut că, în cursul urmăririi penale a fost recuperat telefonul mobil de la martorul A.A.C.

și a fost restituit părții vătămate N.I.C., iar de la aceasta din urmă s-a ridicat telefonul mobil primit de la inculpatul T.M. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații T.M. și D.A. În motivarea apelului său, inculpatul T.M. a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., sau în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa, din infracțiunea de tâlhărie, în cea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., și achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. Într-un al doilea subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub limita minimă prevăzută de textul de leg incriminator, prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante. A mai arătat inculpatul T.M. că, prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță. În apelul său, inculpatul D.A. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire și luarea în considerare a circumstanțelor sale personale, respectiv comportamentul său, lipsa antecedentelor penale gradul de pericol social concret al faptei.

Prin decizia penală nr. 13/ AP/MF din 9 iunie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, a admis apelurile declarate de inculpații T.M. și D.A., a desființat hotărârea primei instanțe sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate acestora. În rejudecare, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului D.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. c), alin. (2) lit. a) C. pen., de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare. Prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., pa fost redusă pedeapsa aplicată aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului T.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare. A fost dedusă detenția inculpatului la zi. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații T.M. și D.A. În recursul său, inculpatul T.M. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor și în principal, achitarea sa pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., întrucât nu este autorul faptei, sau achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa, din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., și achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Într-un al doilea subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, prin acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, iar ca modalitate de executare să se facă aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsi sau a celor prevăzute de art. 86 1 C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Într-un al treilea subsidiar același inculpat a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, întrucât atât prima instanță cât și instanța de apel nu s-au pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de acesta.

În recursul său, inculpatul D.A. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor. Examinând recursurile declare în raport de motivele de casare invocate se constată că recursul inculpatului T.M. este fondat, iar recursul inculpatului D.A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează: Verificând actele dosarului se reține că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților în raport de materialul probator administrat în cauză, iar instanța de control judiciar a aplicat inculpatului D.A. o pedeapsă just individualizată, iar inculpatului D.A., o pedeapsă prea severă. Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de gradul de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările săvârșirii ei, dar și de datele ce caracterizează persoana infractorului.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului D.A., instanța de control judiciar a acordat eficiență tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei, respectiv gradului ridicat de pericol social al faptelor, împrejurării și modalității săvârșirii lor și anume, acesta le-a acostat pe părțile vătămate și le-a cerut bani, iar apoi le-a controlat în buzunare și le-a sustras telefoanele mobile, aplicându-le lovituri peste față în momentul când acestea i-au solicitat restituirea bunurilor furate. Așadar, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare este în măsură să asigure realizarea funcțiilor preventive și educative ale acesteia, astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen. Cum nu se constată existența unor temeiuri care să justifice reducerea pedepsei aplicate inculpatului D.A.

urmează ca motivul de recurs invocat de acesta să fie respins, ca nefondat. Referitor la cererile inculpatului T.M. prin care a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de tâlhărie sau schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire, se constată că nu sunt fondate. Din declarațiile părților vătămate N.I.C., coroborate cu depozițiile martorei P.R. rezultă faptul că, inculpatul T.M. i-a solicitat pe un ton ridicat părții vătămate N.I.C., ca în schimbul telefonului sustras anterior de inculpatul D.A. să primească un telefon mobil, în stare de nefuncționare, amenințând-o că dacă nu acceptă, nu va mai rămâne cu nimic. Față de această situație și sub imperiul temerii, având în vedere că anterior inculpatul D.A.

le-a controlat în buzunare pe părțile vătămate și le-a sustras telefoanele mobile, aplicându-le lovituri peste față, partea vătămată N.I.C. a acceptat să facă schimbul dezavantajos de telefoane propus de inculpatul T.M. Conform prevederilor art. 211 C. pen., infracțiunea de tâlhărie constă în furtul comis prin întrebuințarea de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau în neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. Prin urmare, tâlhărie este o infracțiune complexă o modalitate de sustragere a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, în scopul însușirii pe nedrept, prin exercitarea de acțiuni violente.

Revenind la cauză, se reține că, schimbul de telefoane realizat de inculpatul T.M., prin folosirea amenințării, pentru a obține un aparat telefonic mau bun de la partea vătămată N.I.C., după ce prin acte de violență inculpatul D.A. a deposedat-o pe aceasta de telefonul mobil, și a refuzat, în prezența inculpatului T.M., să i-l restituie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și nu pe cea a infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen. Așadar, împrejurarea că inculpatul T.M. este autorul faptei reținută în sarcina sa și că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie este pe deplin dovedită de materialul probator administrat în cauză, urmând ca cererile sale prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei și achitarea sa să fie respinse ca nefondate.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului T.M. se constată că instanțele nu au acordat eficiență tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv au minimalizat datele ce caracterizează persoana acestuia. Conform dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa nu este numai o măsură de constrângere ci și un mijloc de reeducare a inculpatului și de realizare a prevenției generale. Revenind la cauză se constată că prin caracterizarea emisă de Primăria municipiului Făgăraș se atestă faptul că, numitul T.M. nu a mai săvârșit nici o infracțiune și are o comportare bună în comunitatea în care locuiește, din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, inculpatul se află la o vârstă tânără, astfel că reeducarea sa în vederea reintegrării sale în societate se poate realiza într-o perioadă redusă de timp.

Așadar, se constată că există suficiente elemente pentru a se reduce pedeapsa aplicată de la 5 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare. Referitor la cererea inculpatului T.M. prin care a solicitat aplicarea unei modalități de executare a pedepsei fără privare de libertate, se constată că nu poate fi primită, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, astfel că, funcțiile preventive și educative ale pedepsei pot fi atinse în cauză, numai prin executarea sancțiunii aplicate acestuia, în regim de detenție. Cu privire la critica formulată de inculpatul T.M. în sensul că instanța de fond nu a pus în discuție cererea se de schimbare a încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire se constată că este neîntemeiată.

Din încheierea din data de 1 martie 2006 rezultă că, cererea referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului T.M. a fost pusă în discuția părților și a procurorului, iar în motivarea hotărârii instanța de fond a răspuns tuturor aspectelor invocate de inculpați. De asemene, această cerere a fost reiterată și în fața instanței de apel, a fost pusă în discuția părților, iar instanța de control judiciar a răspuns de asemenea, tuturor motivelor de apel formulate de ambii inculpați. Așadar, se constată că nu există temeiuri pentru casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță, urmând ca și acest motiv de recurs formulat de inculpatul T.M.

să fie respins, ca nefondat. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează c recursul declarat de inculpatul T.M. să fie admis. Se va casa decizia atacată, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., pe care o va modifica, în sensul că o va reduce de la 5 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul D.A. să fie respins, ca nefondat. În temeiul art. 385 17 raportat la art. 382 alin. (2) C. proc.

pen., cu referire la art. 88 C. pen., se va deduce din pedepsele aplicate pentru fiecare inculpat, timpul reținerii și arestării preventive, după cum urmează: - pentru inculpatul T.M. de la 4 octombrie 2005 la 12 ianuarie 2006 și - pentru inculpatul D.A. de la 4 octombrie 2005 până la punerea efectivă în libertate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 13/ AP/MF din 9 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie. Casează decizia atacată, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., pe care o modifică, în sensul că o reduce de la 5 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 13/ AP/MF din 9 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie. Deduce din pedepsele aplicate pentru fiecare inculpat, timpul reținerii și arestării preventive, după cum urmează: - pentru inculpatul T.M.

de la 4 octombrie 2005 la 12 ianuarie 2006 și - pentru inculpatul D.A. de la 4 octombrie 2005 până la punerea efectivă în libertate. Obligă recurentul inculpat D.A. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2006.