ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6519/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6519/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 351/ S din

22 iunie 2004, Tribunalul Brașov, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului B.I.M. din

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1) și art. 209

alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.M., la pedeapsa de 3

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 86

2

C. pen.,

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86

3

C. pen.,

a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere,

pe durata termenului de încercare stabilit:

a) să se prezinte, la datele fixate,

la S.R.S.S. din cadrul Tribunalului Brașov;

b) să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului

asupra prevederilor art. 86

4

C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost

arestat preventiv din data de 12 decembrie 2003 până la data de 5 martie 2004.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A.C.C.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost

reținut 24 de ore din 22 ianuarie 2004, ora 12,30 până la 23 ianuarie 2004, ora

12,30.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., a constatat că partea vătămată V.G.R. a renunțat la pretențiile civile,

prejudiciul fiind recuperat.

S-a reținut, pentru a pronunța

această hotărâre că, în data de 24 februarie 2003, în jurul orelor 16,30,

partea vătămată V.G.R. se afla în internetul aflat în municipiul Brașov ce

aparține SC W.S. SRL.

Inculpatul B.I.M., poreclit B., a

intrat împreună cu un prieten în acest internet și s-a așezat la un calculator,

lângă partea vătămată, observând că are două telefoane mobile. Inculpatul a

încercat să-i sustragă un telefon mobil și, în acest scop, i-a cerut întâi să-i

împrumute un telefon mobil pentru a pune o cartelă a lui, susținând că este din

Ploiești și trebuie să dea un telefon pentru a face rost de bani și să se

întoarcă acasă.

Partea vătămată i-a dat telefonul

său mobil. După ce a vorbit la telefon, inculpatul B.I.M. i-a solicitat părții

vătămate să-i mai lase telefonul mobil, deoarece urma să-l sune cineva, iar

după aproximativ 10 minute, inculpatul s-a ridicat de la calculator și a ieșit

afară, unde s-a suit într-un taxi în care era și prietenul său.

Partea vătămată l-a observat pe

inculpat când a fugit afară și l-a urmărit, a încercat să deschidă portierele

din spate, însă acestea fuseseră blocate de către inculpat și atunci a deschis

portiera dreapta față, s-a aruncat peste pasagerul din dreapta, încercând să

prindă volanul mașinii, pentru a împiedica pornirea taxiu-lui. Partea vătămată

i-a solicitat, inculpatului B.I.M., restituirea telefonului mobil, însă acesta

doar s-a ferit, fără a amenința sau lovi pe partea vătămată, iar la un moment

dat pasagerul din dreapta față, i-a solicitat să coboare din taxi și l-a

împins.

Ulterior, inculpatul B.I.M. a vândut

telefonul mobil sustras, unei persoane necunoscute, pentru suma de 1.200.000

lei, sumă pe care a cheltuit-o în interes personal.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul B.I.M.

Parchetul a criticat achitarea

inculpatului A.C.C., apreciind că sunt probe cu privire la participarea sa la

săvârșirea faptei și încadrarea juridică reținută pentru inculpatul B.I.M., în

sensul că fapta sa constituie infracțiunea de tâlhărie.

Inculpatul B.I.M., în apel, a

solicitat reducerea cuantumului pedepsei.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 158/ Ap din 12 mai 2005, a admis apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Brașov, a desființat sentința apelată, cu privire la încadrarea

juridică a faptei săvârșite de inculpatul B.I.M. și la individualizarea

juridică a pedepsei aplicate acestuia, precum și la temeiul achitării inculpatului

A.C.C.

Rejudecând cauza, în baza art. 334 C.

proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de

inculpatul B.I.M., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., în cea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.M.,

la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Pe durata executării pedepsei se

interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 12

decembrie 2003 la 5 martie 2004.

S-a schimbat din art. 11 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., temeiul achitării

inculpatului A.C.C.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale hotărârii apelate.

S-a respins apelul declarat de inculpatul

B.I.M. împotriva aceleiași sentințe penale.

Cheltuielile judiciare avansate de

stat rămân în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul B.I.M.

Parchetul a solicitat admiterea

recursului său, casarea hotărârilor pronunțate și, în urma rejudecării,

condamnarea inculpatului A.C.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Inculpatul, în recurs, a solicitat,

admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate în apel și, în principal, menținerea

hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în subsidiar schimbarea

încadrării juridice, prin înlăturarea alin. (2

1

) lit. a) a art. 211 C.

pen.

Recursurile sunt nefondate.

Cu privire la recursul parchetului,

Curtea constată că instanța de apel a procedat corect atunci când l-a achitat

pe inculpatul A.C.C., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Astfel, din declarațiile date de

partea vătămată V.G.R. și martorii B.I.M., B.C.N., O.E., G.C., C.R.B. și S.D.,

date în fața instanței de apel, nu rezultă că inculpatul A.C.C. este persoana

care s-a aflat în partea dreaptă față în taxi și care a împins-o pe partea

vătămată.

De asemenea, se constată că martorul

D.T. nu a fost de față la săvârșirea faptei, iar recunoașterea, făcută de el,

din grup, are în vedere o altă împrejurare și anume că în data, când s-a

săvârșit fapta respectivă, se afla în internet, unde l-a văzut pe inculpatul B.I.M.

la un computer, iar apoi a văzut, când partea vătămată a fugit și revenind la

local, povestindu-i că un tânăr i-a sustras telefonul mobil. Acest martor știa

că inculpatul A.C.C. lucrase ca badyguard la acest internet și a arătat că el

l-a văzut în local la data comiterii faptei, dar fără să afirme că acesta ar

avea legătură cu cele petrecute. Acest martor nu a ieșit din local și nu

cunoștea nimic despre persoana din taxi.

Ca atare, nu s-a demonstrat că

inculpatul A.C.C. este persoana care a ajutat pe inculpatul B.I.M. la

sustragerea telefonului.

Ca urmare, Curtea apreciază că

instanța de apel a procedat corect dispunând achitarea inculpatul A.C.C. pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Cu privire la recursul inculpatului B.I.M.

Potrivit art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., tâlhăria săvârșită de două sau mai multe persoane împreună se

pedepsește cu pedeapsă de la 7 la 20 de ani.

Or, din actele dosarului, rezultă

că, după sustragerea telefonului, inculpatul B.I.M. și-a asigurat păstrarea

bunului furat, blocând ușile din spate ale mașinii, beneficiind de ajutorul

persoanei care se afla în dreapta șoferului și care a împins pe partea

vătămată, împiedicându-i astfel să intre în taxi și să-și recupereze telefonul

și cerând șoferului de taxi să plece. În acest mod inculpatul a scăpat de

urmărirea sa de către partea vătămată.

Așa fiind, solicitarea inculpatului,

în sensul înlăturării textului sus-amintit, nu poate fi primită, astfel că

recursul declarat de acesta apare ca nefondat și va fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceeași soluție, de respingere urmează

a fi dispusă și față de recursul parchetului, pentru considerentele arătate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul B.I.M. împotriva

deciziei penale nr. 158/ Ap din 12 mai 2005 a Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 220 RON (2.200.000 lei) cheltuieli judiciare, din

care suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 noiembrie 2005.