ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6519/2005

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 351/ S din 22 iunie 2004, Tribunalul Brașov, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului B.I.M. din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) C. pen. În baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. În baza art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86 3 C. pen., a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, pe durata termenului de încercare stabilit: a) să se prezinte, la datele fixate, la S.R.S.S. din cadrul Tribunalului Brașov; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv din data de 12 decembrie 2003 până la data de 5 martie 2004. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., a achitat pe inculpatul A.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore din 22 ianuarie 2004, ora 12,30 până la 23 ianuarie 2004, ora 12,30. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că partea vătămată V.G.R. a renunțat la pretențiile civile, prejudiciul fiind recuperat. S-a reținut, pentru a pronunța această hotărâre că, în data de 24 februarie 2003, în jurul orelor 16,30, partea vătămată V.G.R. se afla în internetul aflat în municipiul Brașov ce aparține SC W.S. SRL. Inculpatul B.I.M., poreclit B., a intrat împreună cu un prieten în acest internet și s-a așezat la un calculator, lângă partea vătămată, observând că are două telefoane mobile.

Inculpatul a încercat să-i sustragă un telefon mobil și, în acest scop, i-a cerut întâi să-i împrumute un telefon mobil pentru a pune o cartelă a lui, susținând că este din Ploiești și trebuie să dea un telefon pentru a face rost de bani și să se întoarcă acasă. Partea vătămată i-a dat telefonul său mobil. După ce a vorbit la telefon, inculpatul B.I.M. i-a solicitat părții vătămate să-i mai lase telefonul mobil, deoarece urma să-l sune cineva, iar după aproximativ 10 minute, inculpatul s-a ridicat de la calculator și a ieșit afară, unde s-a suit într-un taxi în care era și prietenul său. Partea vătămată l-a observat pe inculpat când a fugit afară și l-a urmărit, a încercat să deschidă portierele din spate, însă acestea fuseseră blocate de către inculpat și atunci a deschis portiera dreapta față, s-a aruncat peste pasagerul din dreapta, încercând să prindă volanul mașinii, pentru a împiedica pornirea taxiu-lui.

Partea vătămată i-a solicitat, inculpatului B.I.M., restituirea telefonului mobil, însă acesta doar s-a ferit, fără a amenința sau lovi pe partea vătămată, iar la un moment dat pasagerul din dreapta față, i-a solicitat să coboare din taxi și l-a împins. Ulterior, inculpatul B.I.M. a vândut telefonul mobil sustras, unei persoane necunoscute, pentru suma de 1.200.000 lei, sumă pe care a cheltuit-o în interes personal. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul B.I.M. Parchetul a criticat achitarea inculpatului A.C.C., apreciind că sunt probe cu privire la participarea sa la săvârșirea faptei și încadrarea juridică reținută pentru inculpatul B.I.M., în sensul că fapta sa constituie infracțiunea de tâlhărie.

Inculpatul B.I.M., în apel, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 158/ Ap din 12 mai 2005, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, a desființat sentința apelată, cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul B.I.M. și la individualizarea juridică a pedepsei aplicate acestuia, precum și la temeiul achitării inculpatului A.C.C. Rejudecând cauza, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul B.I.M., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în cea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.M., la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Pe durata executării pedepsei se interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 12 decembrie 2003 la 5 martie 2004. S-a schimbat din art. 11 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., temeiul achitării inculpatului A.C.C. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate. S-a respins apelul declarat de inculpatul B.I.M. împotriva aceleiași sentințe penale. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul B.I.M.

Parchetul a solicitat admiterea recursului său, casarea hotărârilor pronunțate și, în urma rejudecării, condamnarea inculpatului A.C.C. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Inculpatul, în recurs, a solicitat, admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate în apel și, în principal, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea alin. (2 1 ) lit. a) a art. 211 C. pen. Recursurile sunt nefondate. Cu privire la recursul parchetului, Curtea constată că instanța de apel a procedat corect atunci când l-a achitat pe inculpatul A.C.C., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Astfel, din declarațiile date de partea vătămată V.G.R. și martorii B.I.M., B.C.N., O.E., G.C., C.R.B. și S.D., date în fața instanței de apel, nu rezultă că inculpatul A.C.C. este persoana care s-a aflat în partea dreaptă față în taxi și care a împins-o pe partea vătămată. De asemenea, se constată că martorul D.T. nu a fost de față la săvârșirea faptei, iar recunoașterea, făcută de el, din grup, are în vedere o altă împrejurare și anume că în data, când s-a săvârșit fapta respectivă, se afla în internet, unde l-a văzut pe inculpatul B.I.M. la un computer, iar apoi a văzut, când partea vătămată a fugit și revenind la local, povestindu-i că un tânăr i-a sustras telefonul mobil.

Acest martor știa că inculpatul A.C.C. lucrase ca badyguard la acest internet și a arătat că el l-a văzut în local la data comiterii faptei, dar fără să afirme că acesta ar avea legătură cu cele petrecute. Acest martor nu a ieșit din local și nu cunoștea nimic despre persoana din taxi. Ca atare, nu s-a demonstrat că inculpatul A.C.C. este persoana care a ajutat pe inculpatul B.I.M. la sustragerea telefonului. Ca urmare, Curtea apreciază că instanța de apel a procedat corect dispunând achitarea inculpatul A.C.C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Cu privire la recursul inculpatului B.I.M. Potrivit art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., tâlhăria săvârșită de două sau mai multe persoane împreună se pedepsește cu pedeapsă de la 7 la 20 de ani.

Or, din actele dosarului, rezultă că, după sustragerea telefonului, inculpatul B.I.M. și-a asigurat păstrarea bunului furat, blocând ușile din spate ale mașinii, beneficiind de ajutorul persoanei care se afla în dreapta șoferului și care a împins pe partea vătămată, împiedicându-i astfel să intre în taxi și să-și recupereze telefonul și cerând șoferului de taxi să plece. În acest mod inculpatul a scăpat de urmărirea sa de către partea vătămată. Așa fiind, solicitarea inculpatului, în sensul înlăturării textului sus-amintit, nu poate fi primită, astfel că recursul declarat de acesta apare ca nefondat și va fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceeași soluție, de respingere urmează a fi dispusă și față de recursul parchetului, pentru considerentele arătate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul B.I.M. împotriva deciziei penale nr. 158/ Ap din 12 mai 2005 a Curții de Apel Brașov. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 RON (2.200.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2005.