ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1297/2009

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 775 /P din 17 decembrie 2007 a Tribunalului Timiș, inculpatul S.G.  a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea acestei pedepse sub supraveghere, iar în baza art. 86

2

C. pen. s-a fixat termen de încercare pe o perioadă de 6 ani.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

I s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

și art. 86

5

C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată măsura reținerii și arestării preventive a acestui inculpat, începând cu data de 10 octombrie 2003 – 24 mai 2004.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 – art. 999 C. civ., s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile SNP P. SA.

S-a menținut ridicarea măsurii asiguratorii asupra autoturismului marca D. cu nr. de înmatriculare X și a autoturismului autoutilitară furgon marca F.D., 14-TD- cu nr. de înmatriculare X, aparținând inculpatului S.G., măsură dispusă de Tribunalul Timiș, prin încheierea de ședință din data de 14 decembrie 2005, precum și a interdicției de înstrăinare a acestor autovehicule pentru inculpatul S., până la finalizarea procesului penal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În perioada mai – octombrie 2003, inculpații S.G. și M.I.(și acesta din urmă condamnat în prezenta cauză), folosind o instalație improvizată, au sustras produse petroliere din conducta Schelei de foraj Șandra.

La data de 9 octombrie 2003, organele de poliție l-au oprit în trafic de inculpatul S.G., care conducea o autocisternă conținând produse petroliere.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de constatare, proces – verbal de reconstituire, proces – verbal de ridicare de probe, proces – verbal de aplicare a sechestrului, planșe fotografice, raport de constatare tehnico – științifică, raport de expertiză, facturi fiscale, înscrisuri ridicate de la inculpații M.I. și S.G., adresa nr. X din 26 noiembrie 2003 emisă de L., declarațiile martorilor și ale inculpaților.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul S.G. și partea civilă SNP P. SA București.

Inculpatul a susținut că, în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, iar partea civilă că prejudiciul său este de 57820 litri de produs petrolier, iar nu 10289 litri, cât s-a recuperat de la inculpat.

Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia penală nr. 148/A din 30 octombrie 2008, a respins, ca nefondate ambele apeluri.

Prin recursul declarat, partea civilă P. SA a criticat decizia penală pentru nelegalitate și netemeinice, fără a arăta motivele de casare.

Recursul părții civile este tardiv declarat și urmează a fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Partea civilă a lipsit de la dezbateri și de la pronunțare, copia hotărârii atacate fiindu-i comunicată la data de 7 noiembrie 2008 ( fila 107 dos. apel).

Recursul a fost declarat la data de 24 decembrie 2008 (fila 9 dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Întrucât, termenul de declarare a recursului este de 10 zile de la comunicare pentru partea care a lipsit atât de la dezbateri, cât și la pronunțare, potrivit disp. art. 385

3

rap. la art. 363 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, recursul părții civile se situează în afara acestui termen, fiind declarat cu încălcarea dispozițiilor referitoare la termenul de declarare.

Prin recursul său, inculpatul S.G. a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Recurentul inculpat a susținut că instanțele au comis o gravă eroare de fapt, întrucât, în cauză nu există obiectul material al infracțiunii, produsul petrolier găsit în autocisterna sa având o proveniență licită pe care a dovedit-o cu acte.

Nu s-a dovedit că inculpatul a sustras produsul petrolier, recoltarea probelor s-a făcut incorect, iar prezumția de nevinovăție a fost încălcată.

Temeiul juridic al recursului îl constituie disp. art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Inculpatul S.G. are calitatea de administrator al SC T. SRL cu obiect de activitate privind, printre altele, comerțul de combustibili solizi, lichizi, gazoși și derivatele lor; cu toate acestea, aprovizionarea cu combustibil a punctelor sale de lucru din județele Caraș – Severin și Timiș, nu se mai făcuse cu doi ani înaintea datei de 9 octombrie 2003.

La momentul depistării sale de către organele de poliție, s-a constatat că inculpatul nu poate prezenta documente justificative pentru toată cantitatea de combustibil TH manipulantă.

Coinculpatul M.I. a dezvăluit proveniența combustibilului ca fiind sustras din conductele petroliere aparținând Schelei de Petrol Timișoara și a arătat, în declarațiile date, modul de operare.

Inculpatul M.I. a condus organele de poliție în teren, indicând zonele în care, împreună cu inculpatul S.G., străpunseseră conductele petroliere, sustrăgând combustibil.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuată în localitatea Bulgăruș, unde inculpatul S.G. avea deschis un punct de lucru, au fost ridicate dispozitive și piese identice celor folosite la confecționarea instalațiilor artizanale folosite la sustragerea combustibilului.

Inculpatul M.I. a predat organelor de poliție și caietul în care consemna evidența sustragerilor de combustibil, mențiunile făcute în legătură cu cea efectuată la data de 9 septembrie 2003, coroborându-se cu constatările în teren ale organelor de poliție și cu declarația martorului M.E.M.

Recoltarea probelor de combustibil s-a făcut în mod corespunzător, neafectându-se în vreun mod proprietățile produsului, iar mostrele ridicate au fost conservate.

Expertizarea lor a dus la concluzia că produsul transportat de inculpatul

S.G. provine din conducta colectoare sector 1 Lavrin.

Înalta Curte constată că în cauză nu există temeiuri de achitare a inculpatului, vinovăția acestuia și participația sa penală sub forma autoratului la sustragerea produselor petroliere, fiind dovedită.

Instanțele au evaluat în mod corect probele administrate și au pronunțat soluția legală și temeinică de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea comisă.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul inculpatului S.G., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Văzând disp. art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G., împotriva Deciziei penale nr. 148/A din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Respinge ca tardiv recursul declarat de partea civilă SC P. SA.

Obligă recurenta parte civilă SC PETROM SA la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 aprilie 2009.