ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra apelului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 56/PI din 5 martie 2020 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2019 a hotărât următoarele:

I. În temeiul art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 81 C. pen. a stabilit pentru inculpata A. luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 83 alin. (1), (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, inculpata A. va trebuii să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Timiș.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) și (3) C. pen. a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

II. În temeiul art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 81 C. pen. a stabilit pentru inculpatul B., pedeapsa de: 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

A constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a stabilit pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată. prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., prin Sentința penală nr. 92/PI/22.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 16.04.2019.

În temeiul art. 89 alin. (1) C. pen. a anulat amânarea aplicării pedepsei dispusă prin Sentința penală nr. 92/PI/22.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 16.04.2019.

În temeiul art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa stabilită în cauză inculpatului B. cu pedeapsa de 4 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 92/PI/22.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 16.04.2019, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 1/3 din pedeapsa ce nu se execută în integralitatea ei, respectiv 1 lună și 10 zile, stabilind pentru inculpatul B. pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) luni și 10 (zece) zile închisoare.

În temeiul art. 89 alin. (2) raportat la art. 83 alin. (1), (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei rezultante a închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condițiile art. 84 C. pen., termen calculat de la data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 92/PI/22.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2019, respectiv de la data de 16.04.2019.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebuii să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Timiș.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) și (3) C. pen. i s-a atras atenția inculpatului B. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

III. În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul C., recidivist, la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului C. reținerea de 24 ore din data de 05 aprilie 2019, orele 20:00 până la data de 06 aprilie 2019, orele 20:00.

IV. În baza dispozițiilor art. 487 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a dispus anularea înscrisului sub semnătură privată falsificat reprezentat de procura specială, presupus încheiată între D. și A., înscris având atribuită ca dată certă ziua de 6 decembrie 2018 de avocat B. și a actelor subsecvente constând în cererea înregistrată în data de 19.12.2018 pe numele D. la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Timiș și autorizația de circulație provizorie eliberată pe numele D. pentru numărul provizoriu x.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă D.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat inculpații A. și B. la plata sumei de câte 400 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe inculpatul C. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2019 din data de 21.06.2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, au fost trimiși în judecată inculpații: C. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 322, alin. (1) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) din C. pen. A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. (în modalitatea autoratului); B., de profesie avocat, membru al Baroului Mehedinți, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 322, alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea din 11.09.2019 a judecătorului de cameră preliminară în Dosarul nr. x/2019 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și s-a dispus începerea judecății cauzei.

În fapt, s-a reținut că în vara anului 2018, autoturismul marca x, cu seria de șasiu x, a fost vândut, de către E. lui F., în schimbul sumei de 1.000 de euro și prestarea unor lucrări la imobilul proprietatea lui E. (F. lucrând în domeniul construcției de acoperișuri, confecționând jgheaburi și burlane); contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul mai sus menționat fiind încheiat verbal, nematerializându-se la momentul încheierii, în vreun înscris, astfel cum a declarat martorul E.:

"Eu nu am încheiat nici un fel de act sub semnătură privată, cu F., privind vânzarea-cumpărarea autoturismului respectiv, pentru că imediat după ce i l-am vândut, în baza înțelegerii verbale dintre noi, am plecat în Italia și am revenit în țară, după cea 2 luni de zile, timp în care mașina x, de culoare gri, a rămas în posesia lui F.".

Autoturismul marca x, de culoare gri argintiu, cu seria de șasiu x, ce figura înmatriculat în Italia, la data de 26.06.2018, cu numărul x, a fost ridicat de către F. de la domiciliul mamei lui E. (domiciliu situat în Timișoara, strada x nr. 1, Cartier Kuncz) și transportat la imobilul în care acesta locuiește, efectiv, respectiv în Timișoara, strada x nr. 128 (casa părinților săi). Ulterior achiziției autovehiculului mai sus menționat, F. nu a întreprins nici un demers de înmatriculare a bunului cumpărat pe numele său, circulând cu numerele de înmatriculare pe care G. le avea în Italia (numărul x), fapt pentru care E., la revenirea în România, din Italia, a mers la imobilul unde locuiește F. și a luat numerele de înmatriculare ale mașinii, pentru a-l determina pe proprietarul autoturismului să își înmatriculeze mașina pe numele său, astfel cum a declarat martorul E. în fața procurorului:

"La revenirea în țară, am luat numerele de înmatriculare italienești, care erau montate pe autoturism, mergând acasă la F., pe str. x. Așa a ajuns el să solicite eliberarea numerelor provizorii de înmatriculare pentru autoturismul respectiv, întrucât nu mai putea circula, el spunându-mi, ulterior, ca numerele roșii au fost scoase pe nevasta lui (...) Nu știu ce s-a întâmplat, ulterior, cu autoturismul respective."

Curtea a reținut că urmărind circuitul juridic al autoturismului, procurorul a stabilit că după ce numerele de înmatriculare emise de către autoritățile italiene, pentru autoturismul marca x, cu seria de șasiu x, au fost ridicate de către E., de pe vehiculul respectiv, F. nu a mai putut circula pe drumurile publice, cu autovehiculul mai sus menționat, astfel că a decis să îl înmatriculeze, provizoriu, pe numele concubinei sale, H.. Urmare a demersurilor întreprinse, pentru autoturismul marca x, cu seria de șasiu x, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Timiș a eliberat, inițial, două numere provizorii de circulație, respectiv x (autorizarea fiind valabilă în intervalul 21.09.2018 - 20.10.2018) și x (autorizarea fiind valabilă în intervalul 22.10.2018 - 20.11.2018), ambele numere provizorii de circulație fiind emise pe numele lui H., domiciliată în municipiul Timișoara, strada x nr. 46, apt. 3, județul Timiș.

Pe de altă parte, s-a arătat că numitul F. trăiește într-o relație de concubinaj cu H. care nu posedă permis de conducere auto și locuiește împreună cu F. la părinții acestuia, în imobilul situat în municipiul Timișoara, strada x nr. 128, adresa de domiciliu menționată în cartea de identitate emisă pe numele acesteia (având seria x nr. x, eliberată la data de 21.10.2013), respectiv cea situată în municipiul Timișoara, strada x nr. 46, apt. 3, fiind fictivă, urmare a unei înțelegeri dintre F. și proprietarul apartamentului respectiv (I.).

De asemenea, s-a arătat că ulterior, autoturismul marca x, cu seria de șasiu x, a fost vândut, de către F. lui J., prin luna noiembrie 2018 (nu s-a putut stabili, cu exactitate, data la care s-ar fi perfectat vânzarea-cumpărarea, în lipsa formei scrise a actului juridic încheiat de părți). Cumpărarea autovehiculului menționat, de către martorul J., de la vânzătorul bunului, F., s-a făcut doar pe seama acordului verbal al celor două părți, fără să fi fost materializat în vreun înscris, F. acceptând ca plata prețului bunului vândut să fie făcută ulterior momentului perfectării tranzacției.

De altfel, în actul de sesizare a instanței s-a arătat că tot în luna noiembrie 2018, J. a făcut un schimb de mașini, cu K., căruia i-a dat autoturismul marca x, cu seria de șasiu x, în schimbul unui autoturism marca x, seria x, care ar fi fost înmatriculat pe județul Galați, achitând, în plus, o diferență de bani (cea. 800 sau 1.000 de euro), În continuare se arată că martorul K. a susținut că a vândut, la rândul său, unei persoane necunoscute, autoturismul marca x, cu seria de șasiu x, la puțin timp după ce l-ar fi luat de la J.

Totodată, a reținut că în luna decembrie 2018, respectiv în noaptea de 23.12.2018, la casa de schimb valutar aparținând S.C. L. S.R.L., situată în municipiul Timișoara, P-ța Victoriei nr. 2, a avut loc un furt calificat, comis de către autori necunoscuți (infracțiune ce este investigată în dosarul cu numărul x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara), iar datele obținute în urma mijloacelor de probă administrate în acel dosar au evidențiat folosirea autoturismului marca x, cu seria de șasiu x, în săvârșirea infracțiunii evocate; autoturismul marca x, cu seria de șasiu x a fost găsit abandonat, în data de 28.12.2018, pe strada x din municipiul Timișoara, în dreptul imobilului cu numărul x, de pe respectiva stradă (vehiculul fiind apoi indisponibilizat și aflându-se în custodia Inspectoratului de Poliție Județean Timiș).

Tot astfel, în rechizitoriu s-a arătat că societatea comercială M., având număr de ordine în Registrul Comerțului Jx, atribuit la data de 05.07.1999, cod unic de înregistrare x, este o societate cu răspundere limitată, având-o drept asociat unic și administrator pe A.; a mai deținut calitatea de asociat și N., acesta fiind fostul soț al lui A..

Principala activitate comercială a S.C. M. S.R.L. o reprezintă intermedierea înmatriculării autovehiculelor și preschimbarea permiselor de conducere auto. Se menționează că inculpata A. a fost căsătorită cu N., iar, din căsătoria lor a rezultat un fiu, O., toate cele trei persoane locuind în același imobil, situat în orașul Jimbolia, Calea x, județul Timiș. Se menționează că martorul O. nu este angajatul societății comerciale M. S.R.L., al cărei asociat unic și administrator este mama sa și nu are calitatea de angajat al vreunei societăți comerciale sau instituții; din adresa cu numărul x/21.03.2019 a Inspectoratului de Poliție Județean Timiș, Serviciul Cazier și Evidențe Operative, rezultând că a fost condamnat, prin mai multe sentințe penale, pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335, alin. (1) din C. pen. (prin Sentința penală nr. 6529/19.12.2017, definitivă prin neapelare; prin Sentința penală nr. 4620/26.09.2018, definitivă prin neapelare, etc; prin ordonanța emisă la data de 01.08.2018, în Dosarul nr. x/2017, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de O., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 335, alin. (1) din C. pen.). Se arată că martorul O. a avut, în trecut, o relație de concubinaj cu P., locuind o perioadă de timp în locuința părinților acesteia, locuință situată în municipiul Timișoara, iar prin intermediul unchiului fostei sale concubine (K.), 1-a cunoscut pe C., persoană pe care, în cursul anului 2018, a ajutat-o să înmatriculeze, provizoriu, un autoturism, marca x. Din copia cazierului judiciar al lui C., rezultă că acesta a suferit condamnări, pentru comiterea unor infracțiuni de furt/furt calificat, inclusiv în afara României (Franța).

A mai reținut că în actul de sesizare a instanței se arată că la data de 19.12.2018, inculpatul C. a venit la punctul de lucru al S.C. M. S.R.L., și l-a rugat pe O. să îl ajute (prin intermediul mamei sale, A.), să înmatriculeze, provizoriu, autoturismul marca x, cu seria de șasiu x, înmatricularea urmând să fie făcută pe numele persoanei vătămate D., despre care a susținut că este o prietenă de-a sa, iar pentru că aceasta nu s-a prezentat, fizic, la sediul punctului de lucru al S.C. M. S.R.L., martorului O. i-a fost transmisă fotografia cărții de identitate a persoanei vătămate D., prin intermediul rețelei de mesagerie Q. (de la postul telefonic cu numărul x), la data de 19.12.2018.

Ulterior, martorul O. a pus la dispoziția mamei sale datele de identificare ale persoanei vătămate D., pentru întocmirea documentelor necesare înmatriculării, provizorii, a autoturismului marca x, cu seria de șasiu x și în aceiași zi, de 19.12.2018, la punctul de lucru al S.C. M. S.R.L., din municipiul Timișoara. Inculpata A. a tehnoredactat înscrisul reprezentat de procura specială, prin care ar fi fost mandatată, de către D., să se ocupe de înmatricularea vehiculului menționat, procură care a fost datată cert de către avocatul B., din Baroul Mehedinți (dare de dată certă nr. 12.952 din 6 decembrie 2018), a obținut poliția de asigurare cu seria x Nr. x, încheiată la data de 19.12.2018, iar, după completarea cererii tipizate de către martorul O., a depus actele necesare obținerii numerelor provizorii de înmatriculare, pentru autoturismul marca x, cu seria de șasiu x, la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Timiș. Actele au fost depuse în după-amiaza zilei de 19.12.2018 și, tot în aceiași zi, au fost ridicate numerele provizorii de circulație, pentru autoturismul în cauză, x, care i-au fost înmânate lui C.

S-a mai arătat că persoana vătămată D. nu i-a solicitat niciodată inculpatei A. să întreprindă demersurile necesare la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Timiș pentru obținerea înmatriculării autoturismului marca x, cu seria de șasiu x, vehicul pe care nu 1-a cumpărat de la nici o persoană. Ca urmare a trimiterii în judecată a inculpaților, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 25 iunie 2019, constituind obiectul Dosarului nr. x/2018.

La termenul din 12.12.2019, inculpații A. și B. au arătat că recunosc faptele astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, solicitând aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 375 C. proc. pen.

Situația de fapt reținută reiese din coroborarea probelor existente, respectiv declarații martorii, declarațiile inculpaților B., A., C. și a înscrisurilor de la dosar.

În drept, fapta inculpatului C. care, în data de 19.12.2018, a determinat-o pe A. să falsifice înscrisul sub semnătură privată reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. și A., având dare de dată certă ziua de 6 decembrie 2018, atribuită prin complicitatea avocatului B., înscris sub semnătură privată falsificat ce a fost, ulterior, folosit de către A., în vederea producerii unor consecințe juridice (obținerea numerelor provizorii de circulație pentru autoturismul în cauză, pe numele lui D.) întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen.

Fapta inculpatei A. constând în aceea că în data de 19.12.2018, a falsificat înscrisul sub semnătură privată reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. și A., înscris având dare de dată certă ziua de 6 decembrie 2018, atribuită prin complicitatea avocatului B., înscris sub semnătură privată falsificat ce a fost, ulterior, folosit de către A., în vederea producerii unor consecințe juridice, constând în eliberarea numerelor provizorii de circulație x (autorizarea de circulație provizorie pe numerele respective fiind în intervalul 19.12.2018 - 17.01.2019) pe numele persoanei vătămate D. întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului B., de profesie avocat, membru al Baroului Mehedinți, constând în aceea că în data de 19.12.2018, a aplicat ștampila de avocat, a semnat și a dat dată certă (dare de dată certa nr. 12.952 din 6 decembrie 2018), pe înscrisul reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. și A., înscris ce era deja redactat de către inculpata A., fără să fi asistat la momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată respectiv și fără să o fi identificat pe partea vătămată D., iar prin darea de dată certă înscrisului sub semnătură privată respectiv (care era falsificat), a conferit forță probantă acestuia și aparența de veridicitate, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de complicitatea la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen.

Persoana vătămată D. în declarația dată în cursul urmăririi penale, menținută în fața instanței de judecată, a arătat că nu cunoaște nicio persoană cu numele H., de la care se presupune că ar fi cumpărat autoturismul marca x, cu nr. de identificare x, înscrisul respectiv fiind unul falsificat; a precizat că nu a văzut niciodată, fizic, autoturismul despre care se presupune că ar fi vrut să-1 înmatriculeze pe numele său. Persoana vătămată D. a aflat de existența procurii speciale, presupus încheiate de ea cu A., în baza căreia a fost înmatriculat, provizoriu, autoturismul marca x, cu numărul de identificare x, de la martorul R. care este persoana care a întocmit polița de asigurare pentru vehiculul în speță în luna decembrie 2018 la solicitarea inculpatei A.

În același sens, este și declarația martorului S., soțul persoanei vătămate, care în cursul urmăririi penale a arătat următoarele:

"Nu am fost nici eu, nici soția mea, proprietarii autoturismului marca x, cu nr. de identificare x, astfel că, soția mea nu avea cum să solicite vreunei persoane efectuarea demersurilor necesare înmatriculării autoturismului respectiv. D. nu a mandatat-o niciodată pe A., de la S.C. M. S.R.L., să efectueze procedurile necesare înmatriculării autoturismului x mai sus menționat." "La punctul de lucru al S.C. M. S.R.L., am cunoscut-o pe numita A., care era împreună cu soțul ei, al cărui nume nu-l cunosc, iar, ulterior, în același loc, a venit și fiul A., al cărui nume, de asemenea, nu-l cunosc. Fiul A. ne-a arătat pe telefonul său mobil poza cărții de identitate a soției mele, pe care a susținut că a primit-o prin Q. de la un cunoscut de-al lui, pe nume C., care l-a rugat să îl ajute să înmatriculeze pe numele persoanei respective (D.) autoturismul menționat. Fiul A. a susținut că acel C. i-ar fi spus că femeia a cărei poză a cărții de identitate apare pe mesajul Q. este mama sa. A. a spus că a mers pe încredere, crezând în cele spuse de fiul ei și cunoscutul acestuia, numitul C., redactând toate înscrisurile necesare obținerii numerelor provizorii pentru autoturismul marca x, cu nr. de identificare x. A. a recunoscut faptul că soția mea, D., nu a fost niciodată la ea, pentru a-i solicita înmatricularea vehiculului respectiv. A. plângea și era foarte speriată de ceea ce se întâmplase. În prezența noastră, a scris pe o coală A4 o declarație, datată 15.02.2019, pe care i-a înmânat-o lui R.."

Împrejurarea că persoana vătămată nu a avut cunoștință de înmatricularea autoturismului pe numele său a fost confirmată de martorul R., care a relatat că în luna februarie 2019 a mers la domiciliul persoanei vătămate D., trecut în polița de asigurare, iar soțul acesteia, martorul S. i-a relatat că ei nu posedă o astfel de mașină, marca x și nu au solicitat vreodată obținerea înmatriculării provizorii a vehiculului respectiv.

Mai mult, la aceeași concluzie a condus și adresa numărul 13.318 din 21.03.2019 a Primăriei comunei Giroc, din județul Timiș, din care rezultă că persoana vătămată D. figurează în evidențele fiscale ale unității administrativ teritoriale pe raza căreia domiciliază cu un singur mijloc auto impozabil, respectiv un autoturism T., cu seria de șasiu x.

Inculpata A. a recunoscut faptul că nu persoana vătămată D. este cea care i-a solicitat înmatricularea autoturismului, indicându-l pe inculpatul C. Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpata A. a declarat următoarele:

"Arăt că recunosc săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de mine, respectiv falsificarea procurii speciale presupus încheiată cu D., persoana vătămată din acest dosar penal. Declar că în data de 19.12.2018 am redactat în incinta punctului de lucru al societății comerciale al cărei asociat unic și administrator sunt, M. S.R.L. Jimbolia, punct de lucru situat în mun. Timișoara, Bd. x, jud. Timiș, înscrisul intitulat "Procură specială", prin care aparent D., în calitate de mandant. mă împuternicea pe mine să o reprezint la SPCRPCIV Timiș, primărie ori în fața oricăror organe de stat competente, pentru a înmatricula pe numele ei autoturismul marca x cu nr. de identificare x. În realitate, D. nu s-a prezentat niciodată la punctul de lucru al societății comerciale pe care o dețin, pentru a-mi solicita înmatricularea autoturismului respectiv, ci datele sale de identificare i-au fost puse la dispoziție fiului meu, O., de către numitul C., care i le-a transmis pe Q." "Înscrisul l-am redactat pe calculator, iar data certă nr. x/06.12.2018, dată de către avocatul B., a fost pusă în incinta Centrului comercial U. din Timișoara, unde este sediul SPCRPCIV Timiș. Menționez că eu am luat legătura cu avocatul B., prin intermediul numitului V., care se ocupă tot cu înmatriculare autovehiculelor (...) Declar că atunci când am acționat astfel, intenția mea nu a fost aceea de a o vătăma pe D., ci de a o ajuta sa-și obțină măi ușor numerele provizorii de înmatriculare pentru autoturismul menționat, eu crezând sincer că îi fac un bine, după ce fusesem determinată să acționez astfel de către C.".

Despre implicarea inculpatului C. în săvârșirea infracțiunii, inculpata A. a declarat următoarele:

"C. și numitul "W.", care este fratele lui X., tatăl fostei concubine a fiului meu, O., au venit împreună, în după amiaza zilei de 19.12.2018, la punctul de lucru al societății comerciale pe care o dețin și mi-au pus la dispoziție celelalte înscrisuri sub semnătură privată pe care eu le-am depus la SPCRPCIV Timiș (mai puțin polița de asigurare de tip RCA). În primă fază, nu am vrut să mă ocup de întocmirea actelor necesare înmatriculării, provizorii, a autoturismului respectiv, dar numitul "W.", pe care îl cunoșteam din perioada de când O. a conviețuit cu nepoata lui "W.", P., mi-a spus că C. este un tip de treabă și pot avea încredere în el. Prin urmare, avocatul B. nu a văzut-o niciodată pe D., pe care nu o văzusem nici eu, după cum am menționat deja. Menționez că eu colaboram cu avocatul B. și acesta era un mod obișnuit de lucru al nostru, în sensul că eu redactam procurile speciale prin care diferiți clienți mă mandatau să înmatriculez diferite autovehicule pe numele lor, iar darea de dată certă era făcută de către avocatul menționat prin aplicarea ștampilei de dată certa, la sediul U. Timișoara, fără identificarea părților. Avocatul B. avea încredere în ceea ce consemnam eu în procurile respective, fără a le mai verifica (...)"

Inculpata A. a fost supusă examinării cu tehnica poligraf, iar raportul de constatare criminalistică nr. x din 15.05.2019 întocmit de către specialiștii Serviciului Criminalistic al Inspectoratului de Poliție Județean Timiș, a concluzionat că răspunsurile acesteia, la întrebările relevante:

"Ești sigură că persoana ce a fost la sediul societății, în data de 19.12.2018, pentru înmatricularea provizorie, este C.?" "Ești sigură că persoana ce a fost la sediul societății este C., cel din fotografia prezentată la poliție?" "C. cel care a fost la sediul societății, pentru înmatricularea provizorie, este aceeași persoană cu C., pe care ați recunoscut-o din grupul de persoane, la poliție?" nu au provocat modificări specifice comportamentului simulate. Inculpata A. a uzat de procedura recunoașterii învinuirii, menținându-și declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Declarațiile inculpatei A. s-au coroborat cu cele ale martorului O. și ale coinculpatului B.. În acest sens, Curtea a reținut că în cursul urmăririi penale martorul O. a arătat următoarele:

"Pe numitul C., ale cărui fotografii îmi sunt arătate de către procuror, cu prilejul consemnării prezentei depoziții, îl cunosc de aproximativ un an de zile, respectiv de prin vara anului 2018. Nu îmi amintesc exact unde anume l-am cunoscut pe acest C., dar rețin că l-am ajutat să obțină numere provizorii de înmatriculare, pe numele lui, în anul 2018, pentru un autoturism marca x, de prin anul 2002 - 2004. Nu rețin alte date de identificare ale autoturismului în cauza. Nu m-am întâlnit foarte des cu C. și nici nu aveam nr. de telefon mobil al acestuia; cred că l-am văzut cu totul de 3 sau 4 ori, de când l-am cunoscut și până în prezent. În data de 19.12.2018, după amiaza, după orele 15:00, C. a venit la punctul de lucru al societății mamei mele, unde mă aflam și eu, fără să mă anunțe în prealabil că vine. Țin minte că era o zi de miercuri, când programul de lucru al funcționarilor SPCRCIV Timiș este până la orele 18:00-18:30, iar C. mi-a spus că o prietenă de-a sa, din câte îmi amintesc, dorește să înmatriculeze pe numele ei, provizoriu, un autoturism marca x, cu nr. de identificare x. Mi-a trimis pe telefonul meu mobil, prin Q., de la nr. lui x, o poză a cărții de identitate a numitei D., iar datele de identificare ale acestei persoane au fost folosite în înscrisul intitulat "procură specială", prin care, aparent, D. o mandata pe mama mea. A., să înmatriculeze provizoriu autoturismul mai sus menționat. (...) Așadar, D., cu datele de identificare din dosar, nu a fost prezentă la punctul, de lucru al societății comerciale M. S.R.L., în 19.12.2018 și nici anterior, și nici nu a avut știință de demersurile pe care le realizam noi, ci doar C. ne-a spus că ea ar ști de aceste demersuri și că ar avea acceptul doamnei. (...) Mama nu s-a îndoit de veridicitatea susținerilor lui C. și, după tehnoredactarea înscrisului. intitulat "procură specială", mama a plecat la U. Timișoara, pentru a se întâlni cu avocatul B., pentru ca acesta să dea dată certă procurii respective."

În aceste condiții, Curtea a notat că martorul O. a fost supus examinării cu tehnica poligraf, iar Raportul de constatare criminalistică nr. x din 15.05.2019. întocmit de către specialiștii Serviciului Criminalistic al Inspectoratului de Poliție Județean Timiș a concluzionat că răspunsurile acestuia, la întrebările 4, 7 și 9, relevante cauzei, nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat (întrebările relevante fiind:

"Ești sigur că persoana ce a fost la sediul societății, în data de 19.12.2018, pentru înmatricularea provizorie, este C.?" "Ești sigur ca persoana ce a fost la sediul societății este C., cel din fotografia prezentată la poliție?" "C., cel care a fost la sediul societății, pentru înmatricularea provizorie, este aceeași persoană cu C., pe care l-ai recunoscut din grupul de persoane, la poliție?"). În opinia instanței, fără a fi considerat un mijloc de probă propriu-zis, raportul de constatare a comportamentului simulat poate constitui un indiciu care, coroborat cu alte probe, conduce la fundamentarea unei soluții. În acest sens, conform art. 97 alin. (1) din C. proc. pen., proba este definită ca fiind orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. Potrivit alin. (2) al acestui articol, mijloacele de probă în procesul penal constau în declarațiile suspectului sau ale inculpatului, declarațiile persoanei vătămate, declarațiile părții civile sau ale părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă, precum și orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege. Astfel, raportul de constatare criminalistică a comportamentului simulat nu este un mijloc de probă interzis de lege, ci se include în categoria menționată de legiuitor ca "rapoarte de expertiză sau constatare". Prin urmare, deși raportul de constatare nu furnizează date concrete despre faptă, el permite organului judiciar să evalueze declarațiile persoanelor audiate din punct de vedere al sincerității și abilității de a servi la aflarea adevărului. Aceleași aspecte au fost relatate de martorul O. și în fața instanței de judecată, în plus, în cursul urmăririi penale depunând la dosar fotografia mesajului conținând poza cărții de identitate a persoanei vătămate.

Declarația inculpatei A. se coroborează cu declarațiile inculpatului B., de profesie avocat, care în cursul urmăririi penale a arătat următoarele:

"Am aplicat ștampilele de dare de dată certă, precum și pe aceea din care rezulta calitatea mea de avocat pe înscrisul deja redactat, fără să fi asistat la momentul încheierii înscrisului respectiv (presupusa procură specială) și, în mod evident, fără să o fi identificat pe D., persoana vătămată din acest dosar. Nu am operat actul juridic respectiv, căruia i-am dat dată certă, în Registrul electronic de evidență a actelor întocmite de către avocați. Pe A. o cunoșteam ca urmare a colaborării noastre anterioare și nu am crezut că aceasta a redactat acea procură fără știrea persoanei menționată în cuprinsul actului, respectiv a lui D., manifestând ușurință în această privință.(..) Nu am cunoscut faptul că D. nu are știință despre încheierea actului intitulat "procură specială", căruia i-am dat dată certă, pentru a fi înmatriculat provizoriu, pe numele ei, un autoturism. (...) Nu rețin să-l mai fi întâlnit pe numitul C. până la acea dată, de 19.12.2018, dar este persoana pe care am identificat-o din planșa fotografică" "Este posibil ca, pe inculpatul C., să îl fi întâlnit la Centrul Comercial U., din Timișoara, în data de 19 decembrie 2018, iar nu la sediul punctului de lucru al S.C. M. S.R.L., din municipiul Timișoara, situat pe B-dul x nr. 25. Rețin că era undeva înainte de sărbători și nu mai îmi amintesc exact locul unde l-am întâlnit, fizic, dar este cert că l-am văzut. Nu pot preciza, dat fiind intervalul de timp scurs de la momentul când s-au petrecut faptele cercetate și cel în care mi se consemnează această declarație, cine anume m-a sunat să îmi spună că persoana care apare în act (D.), nu fusese de față la momentul încheierii procurorii speciale, cu A.; adică, este posibil să mă fi sunat fie A., fie V. Cert este faptul că am stat de vorbă cu C., iar acesta mi-a spus că persoana respectivă, D., ar fi mama sa, insistând să îi ștampilez acea procură specială, fără a mai sta și eu de vorbă cu D.". Așadar, inculpatul B. a recunoscut săvârșirea infracțiunii încă din timpul urmăririi penale, menținându-și aceeași poziție procesuală și în fața instanței de judecată.

Din coroborarea probelor anterior analizate, rezultă cu certitudine că înscrisul reprezentat de "PROCURA SPECIALĂ", presupus încheiat între persoana vătămată D. și inculpata A., având dare de dată certă ziua de 6 decembrie 2018, atribuită de inculpatul B., în calitate de avocat, este un înscris sub semnătură privată falsificat, înscris ce a fost, ulterior, folosit de către inculpata A., în vederea producerii unor consecințe juridice - obținerea numerelor provizorii de circulație pentru autoturismul în cauză, pe numele persoanei vătămate D..

Astfel, martorul K. a recunoscut că a deținut autoturismul în cauză și l-a vândut inculpatului C.:

"Am avut un autoturism marca x, culoare "șobolan" pe care l-am cumpărat de la martorul J. și l-am vândut inculpatului C.", autoturism care avea numere provizorii de înmatriculare. De asemenea, martorul a relatat și aspecte privind înmatricularea provizorie a autoturismului:

"După ce am vândut autoturismul lui C., am mers prin piață, iar inculpatul C. a spus că vrea să-i scoată numere "roșii" și l-am dus la firma doamnei A., respectiv A.. A. nu era la firmă, era numai fiul acesteia, O.. Eu l-am lăsat pe C. acolo, cu O. și am plecat. Poate A. a venit pe parcurs, dar eu am plecat." A mai reținut că martorul K. și-a modificat declarația dată în cursul urmăririi penale în care a afirmat că a vândut autoturismul unei persoane al cărui nume nu îl mai știe, explicând susținerea inițială prin aceea că a fost sfătuit în acest fel și s-a gândit "să nu fie probleme". Fiindu-i solicitate explicații cu privire la împrejurările în care a făcut afirmațiile inițiale, martorul a încercat acreditarea ideii că nu ar fi fost influențat de inculpatul C.. Astfel, în cadrul declarației date în fața instanței, martorul a susținut inițial că a venit cineva la piață, unde vinde mașini și i-ar fi spus să nu declare cui a vândut autoturismul ("Întrebare instanță: Cine v-a spus? Răspuns: A venit cineva în piață, unde eu vând mașini, de regulă duminica, și mi-a spus acest lucru."), pentru ca ulterior să susțină că alți vânzători de mașini din piață i-ar fi sugerat acest lucru ("Întrebare instanță: Persoana care v-a sfătuit așa are vreo legătură cu C., este vreun prieten al acestuia? De unde știau că este o problemă cu vânzarea autoturismului x? Răspuns: Nu. Știau pentru că am spus eu în piață că am fost chemat la poliție. Întrebare procuror: Sunteți sigur că acea persoană care v-a sfătuit să nu spuneți cui ați vândut autoturismul nu are legătură cu inculpatul C.? Răspuns: Nu știu, nu sunt sigur. Eu am povestit în piață celorlalți care vând mașini că am fost chemat la poliție și pentru ce, i-am sfătuit să încheie contracte de vânzare-cumpărare ca să nu aibă probleme și în aceste condiții cineva mi-a spus să nu declar cui am vândut autoturismul. Întrebare instanță: Ați spus că ați povestit că ați fost la poliție, deci discuția din piață a avut loc după declarația dată la urmărire penală? Răspuns: Am fost căutat de poliție, într-o zi de vineri sau sâmbătă, au lăsat citația mamei mele, duminică am povestit în piață și luni am fost să dau declarație. După ce am primit citația eu am sunat avocatul, pe domnul Y., i-am spus că am primit citație, el s-a interesat despre ce este vorba și mi-a spus că sunt chemat pentru o mașină pe care am vândut-o fără să închei acte. Întrebare instanță: Este singura mașină vândută fără acte? Răspuns: Nu este singura mașină vândută fără acte pentru că încheierea actelor presupune plata impozitului.") Modul în care martorul K. explică motivele care l-ar fi determinat să nu dezvăluie identitatea persoanei căreia i-a vândut autoturismul, respectiv prezentarea a două variante, luxul de amănunte pe care îl oferă în încercarea de a convinge, conduc la concluzia că dorește de fapt să creeze impresia că ar fi fost de bună credință și nu ar fi avut vreo înțelegere cu inculpatul C.. De partea cealaltă, apărarea inculpatului C. încearcă acreditarea ideii că schimbarea declarației de către martor s-ar datora unei presiuni a organelor de urmărire penală. În această privință, se reține că martorul K. a afirmat cu claritate că ceea ce a relatat în fața instanței reprezintă adevărul, iar cele declarate se coroborează cu probele mai sus analizate. Mai mult, nu se poate vorbi de o presiune a organelor de urmărire penală dacă o persoană ar fi citată în calitate de martor într-un alt dosar, restul afirmațiilor neavând nicio relevanță în prezenta cauză și fiind oricum lipsite de credibilitate, părând mai mult justificări în fața inculpatului (fiind răspunsuri la întrebări formulate personal de inculpatul C.).

Faptul că martorul K. a deținut autoturismul marca x, cu seria de șasiu x, astfel că îl putea vinde inculpatului C., a rezultat din declarația martorului J. coroborată cu mențiunile din evidențele Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Timiș. Astfel, pentru autoturismul marca x, cu seria de șasiu x, au fost eliberate de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Timiș două numere provizorii de circulație, respectiv x (autorizarea fiind valabilă în intervalul 21.09.2018 - 20.10.2018) și x (autorizarea fiind valabilă în intervalul 22.10.2018 - 20.11.2018), ambele numere provizorii de circulație fiind emise pe numele martorei H. În fața instanței, martorul J. a arătat că a deținut autoturismul în speță pe care l-a cumpărat "de la F.", dar nu-și mai amintește prenumele, Z. sau AA., și l-a vândut martorului K. De altfel, în cursul urmăririi penale, martorul a relatat că a cumpărat autoturismul de la F., pe baza unui acord verbal, iar ulterior a făcut un schimb de mașini cu K.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților A., B. și C., constatând că inculpata A. se află la primul conflict cu legea penală, a uzat de procedura recunoașterii învinuirii, a săvârșit infracțiunea crezând în buna credință a inculpatului C. și că nu vatămă interesele niciunei persoane, evaluând toate aceste elemente, instanța a apreciat că stabilirea unei pedepse în cuantum egal cu minimul special prevăzut de art. 322 alin. (1) C. pen. redus conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv de 4 luni închisoare, reflectă gradul de pericol social al faptei și persoanei inculpatei. Având în vedere că inculpata nu are antecedente penale, este integrată social și nu a urmărit vătămarea drepturilor unei alte persoane, instanța a constatat că nu se impune aplicarea imediată a pedepsei, termenul de supraveghere de 2 ani stabilit în condițiile art. 84 C. pen. și măsurile de supraveghere prev. de art, 85 alin. (1) C. pen., constând în: a) prezentarea la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele fixate de acesta; b) primirea vizitelor consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) obligația de a anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) obligația de a comunica schimbarea locului de muncă; e) obligația de a comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență, fiind suficiente pentru a garanta respectarea legii.

Referitor la inculpatul B., Curtea a constatat că la data săvârșirii faptei nu avea antecedente penale, a uzat de procedura recunoașterii învinuirii, a săvârșit infracțiunea crezând că nu vatămă interesele niciunei persoane, bazându-se pe faptul că inculpata A. a vorbit direct cu numita D. Evaluând toate aceste elemente, s-a apreciat că stabilirea unei pedepse în cuantum egal cu minimul special prevăzut pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen., redus conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv de 4 luni închisoare, reflectă gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului.

Referitor la inculpatul C., Curtea a constatat că, din fișa de cazier judiciar a acestuia rezultă că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie în raport cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1577/20.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 778/10.09.2015 a Curții de Apel Timișoara, pedeapsă din care inculpatul a fost liberat la data de 07.02.2017, cu un rest de 328 zile, fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (1) și 43 alin. (5) C. pen. De asemenea, s-a mai reținut și că, inculpatul C. profitând de disponibilitatea inculpatei A. de a-l ajuta și creându-i impresia existenței unei înțelegeri cu persoana vătămată D., care în realitate nu cunoștea că inculpatul se folosește de numele său și copia actului său de identitate, inculpatul nu a dovedit că ar înțelege gravitatea conduitei sale și că ar avea regrete interioare în a-și corija conduita ilicită, astfel că instanța constată necesar a dispune condamnarea la o pedeapsă de 1 an închisoare (minimul special fiind de 9 luni închisoare urmare a incidenței dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen.) pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen.

Drept urmare, față de cele astfel reținute, Curtea în temeiul art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 81 C. pen. a stabilit pentru inculpata A. - pedeapsa de: 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și în temeiul art. 83 alin. (1), (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, s-a stabilit ca inculpata A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) și (3) C. pen. i s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 81 C. pen. a condamnat pe inculpatul B., la o pedeapsa de: 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată. S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a stabilit pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată. prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., prin Sentința penală nr. 92/PI/22.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 16.04.2019.

În temeiul art. 89 alin. (1) C. pen. a fost amânată aplicării pedepsei dispusă prin Sentința penală nr. 92/PI/22.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 16.04.2019.

În temeiul art. 38 alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa stabilită în cauză inculpatului B. cu pedeapsa de 4 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 92/PI/22.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data de 16.04.2019, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din pedeapsa ce nu se execută în integralitatea ei, respectiv 1 lună și 10 zile, stabilind pentru inculpatul B. pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) luni și 10 (zece) zile închisoare.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș la datele fixate de acesta;b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. proc. pen. durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Timiș.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul C. -, recidivist, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În fine, în baza dispozițiilor art. 487 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3), C. proc. pen. instanța a dispus anularea înscrisului sub semnătură privată falsificat reprezentat de procura specială, presupus încheiată între D. și A., înscris având atribuită ca dată certă ziua de 6 decembrie 2018 de avocat B. și a actelor subsecvente constând în cererea înregistrată în data de 19.12.2018 pe numele D. la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Timiș și autorizația de circulație provizorie eliberată pe numele D. pentru numărul provizoriu x.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă D..

Împotriva Sentinței penale nr. 56/PI din data de 5 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost îndreptată prin hotărârea cu același număr din data de 6 martie 2020 a aceleiași instanțe a declarat apel inculpatul C.

Apelantul inculpat C. prin apărător desemnat din oficiu a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentin

§ Cauze similare