ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 3353 din 24 octombrie 2019, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1), alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1), alin. (3) C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art. 84 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune Timiș.

În baza art. 85 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Timiș sau SC B. SA Timișoara, instituție ce urmează a fi desemnată de către Serviciul de Probațiune Timiș, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 85 alin. (2) lit. c) C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului obligația să frecventeze programul de reabilitare comportamentală "Drink & Drive" derulat de către Serviciul de Probațiune Timiș.

În baza art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce pe drumurile publice orice vehicul pentru care lege prevede obligația deținerii permisului de conducere.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen.. raportat la art. 88 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei în regim de detenție.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care 1.000 RON cheltuieli aferente fazei de urmărire penală.

Judecătoria Timișoara a reținut, ca stare de fapt, că în data de 18 august 2015, în parcarea de pe str. x, autoturismul marca x, condus de inculpatul A., se deplasa haotic, acesta lovind un ornament de flori, iar apoi a accidentat autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, după care a spart o țeavă de la conducta de gaz.

S-a reținut că fapta inculpatului A., care în data de 18 august 2015, în jurul orelor 20:00, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x pe str. x din Timișoara, având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, anume 2,65 g/l la prima prelevare și 2,40 g/l alcool pur în sânge la a doua prelevare, întrunește elementele de tipicitate, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective, ale infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge", prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 100/A din 4 februarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 3353 din 24 octombrie 2019 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și arătând, în esență, că fapta prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. (în varianta în care a fost trimis în judecată și condamnat) nu este prevăzută de legea penală întrucât, ca urmare a declarării ca neconstituțională a sintagmei "în momentul prelevării mostrelor biologice" (prin Decizia nr. 734/2014 a Curții Constituționale), valoarea alcoolemiei trebuie raportată la momentul depistării în trafic, iar nu la acel al prelevării mostrelor biologice

Astfel, s-a susținut că, în cauză, inculpatul nu a fost depistat în trafic sub influența băuturilor alcoolice, ci în apartamentul său, consumul de alcool fiind realizat ulterior producerii accidentului, motiv pentru care, fapta nu este incriminată de legea penală.

Totodată, s-a mai arătat că dispozițiile art. 78 și 79 din O.U.G. nr. 195/2002 trebuie interpretate coroborat, respectiv interdicția de a consuma alcool este impusă conducătorilor auto implicați într-un accident până în momentul în care unitatea de poliție întocmește actele de constatare, însă această obligație, este înlăturată sau nu mai subzistă, nemaiexistând nicio rațiune juridică în acest sens, în ipoteza în care s-a încheiat o constatare amiabilă.

Or, în speța dedusă judecății, inculpatul a încheiat cu cel de al doilea conducător auto implicat în accident (martorul C.) un proces-verbal de constatare amiabilă pe care l-a depus la dosar și pe care martorul îl confirmă în fața instanței.

S-a mai învederat în cuprinsul motivelor de recurs în casație că, deși instanța de fond a dispus amânarea executării pedepsei, a impus inculpatului obligația de a nu conduce pe o perioadă de doi ani, în condițiile în care, inculpatul a fost privat de acest drept și în faza de urmărire penală pe o perioadă de patru ani, ajungându-se astfel, la o privare de dreptul de a conduce pe o perioadă de 6 ani, cu depășirea termenului maxim prevăzut de art. 66 C. pen.

În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate, achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Prin încheierea pronunțată la data de 28 mai 2020, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 100/A din 04 februarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Astfel, în speță, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanțele de fond și apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., constând, în esență, în aceea că, inculpatul A., la data de 18 august 2015, a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, pe strada x din municipiul Timișoara, având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, respectiv 2,65 g/l la prima prelevare și 2,40 g/l alcool pur în sânge la a doua prelevare, provocând un accident rutier soldat cu pagube materiale.

Or, prin criticile formulate de inculpat cu privire la lipsa elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa, referitoare la consumul de băuturi alcoolice, ulterior, producerii accidentului, precum și la analiza materialului probator, critici circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se tinde la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanțele inferioare, încercând să se dovedească că recurentul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casație, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres și limitativ prevăzute de lege.

Altfel spus, prin susținerile formulate pe calea recursului în casație, în sensul că nu a consumat băuturi alcoolice înainte de a conduce autovehiculul pe drumurile publice, ci ulterior, în locuința sa după producerea accidentului, inculpatul critică, în esență, baza factuală care a condus la reținerea vinovăției sale, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator administrat în cauză, ceea ce nu este permis, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

În contextul aspectelor învederate, având în vedere situația de fapt așa cum a fost reținută de către instanța de fond și confirmată în apel, în sensul că inculpatul A. la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice și producerii accidentului s-a aflat sub influența alcoolului, având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, respectiv 2,65 g/l la prima prelevare și 2,40 g/l alcool pur în sânge la a doua prelevare, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. și prin raportare la Decizia nr. 732/2014 a Curții Constituționale, care a fost avută în vedere în motivarea soluției de către Curtea de Apel Timișoara .

Față de cele anterior menționate, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile formulate, fapta inculpatului pentru care s-a pronunțat soluția de condamnare fiind prevăzută de legea penală și constituind infracțiunea de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește susținerile recurentului în sensul că obligația de supraveghere, constând în interdicția de a conduce autovehicule ar depăși termenul maxim pentru care se poate aplica pedeapsa complementară, se constată că acestea nu se încadrează în temeiul de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.), care, așa cum s-a arătat anterior, vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. întrucât fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. este prevăzută de legea penală, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul în casație formulat împotriva deciziei penale nr. 100/A din 4 februarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 și să oblige recurentul, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât se află în culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 100/A din 4 februarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2020.

Procesat de GGC - LM