ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul 649/59/2017 constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 82/PI din 28 septembrie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori s-au dispus următoarele:

În baza art. 336 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Timiș sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Timiș.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăria Timișoara sau AJOFM Timișoara, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În baza 404 alin. (2) C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse și asupra consecințelor săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, putându-se dispune revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Din actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

Cu privire la situația de fapt, s-a reținut că în data de 6 mai 2016, în jurul orelor 15:00, inculpatul A., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a condus autoturismul marca B. cu numărul de înmatriculare x (autoturism înmatriculat pe numele soției sale C. - dosar urmărire penală), din apropierea Palatului de Justiție din Timișoara, traseul său cuprinzând străzile Tudor Vladimirescu și Ardealului, zona Freidorf, a complexului D., trecând pe lângă depou de tramvaie, până la locuința sa situată pe strada x, unde a ajuns la aproximativ 15.20. Alcoolemia avută de inculpatul la momentul conducerii avea o valoare de aproximativ 3,37 gr/l alcool pur în sânge.

Analiza probatoriului în raport de elementele de tipicitate ale infracțiunii:

Elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. constă într-o acțiune de conducere (acțiunea prin care o persoană fizică controlează sistemele de punere în mișcare și de manevrare a vehiculului de a căror bună funcționare depinde siguranța circulației). Pentru a fi îndeplinită tipicitatea obiectivă, această acțiune trebuie să se realizeze pe un drum public și de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge.

Cu privire la faptul conducerii autoturismului pe drumurile publice:

Pe parcursul urmăririi penale și a judecății în primă instanță, inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul pe drumurile publice, dar are mai multe variante legate fie de intervalul orar, fie de traseu:

a. declarația de suspect din data de 21 decembrie 2016:

- în relatarea liberă a arătat că în data de 6 mai 2016, a condus autoturismul de la sediul DNA Serviciul teritorial Timiș (situat în apropierea Tribunalului Timiș) la Spitalul Clinic Județean Timișoara, iar apoi până la locuința sa situată pe strada x. A ajuns acasă după orele 14:00 (soția sa era deja la domiciliu, iar programul acesteia de muncă se termină la ora 14:00, dat fiind că era o zi de vineri), trecând în interval de aproximativ 45 - 50 minute, până când, la ora 15:15, a ieșit în stradă unde a văzut un bărbat de aproximativ 35 - 40 ani (martorul E.).

- la întrebările procurorului a arătat că în data de 6 mai 2016, în jurul orelor 15:00, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare x în Timișoara pe traseul strada x, strada x, zona Freidorf, cartierul D., pe lângă depoul de tramvaie, până pe strada x, iar între orele 15:00 - 15.30 autoturismul se afla parcat în fața casei sale.

b. completarea declarației din data de 14 martie 2017: a declarat că a condus pe același traseu, o distanță de aproximativ 4 km, dar acest fapt s-a întâmplat înainte de orele 14:00. Această modificare a declarației intervine după ce la data de 14 martie 2017 i-au fost aduse la cunoștință concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei întocmite de IML Timișoara și IML "Mina Minovici" București .

c. declarația de inculpat din data de 10 mai 2017: a menținut declarațiile anterioare cu privire la traseul urmat, cu precizarea că a condus în jurul orelor 14:00, și nu 15.00 așa cum s-a reținut în declarația de suspect.

d. declarația de inculpat din ședința publică dată în fața instanței: a condus autoturismul dar pe un alt traseu: DNA - Spitalul Clinic Județean Timiș - bulevardul x - bulevardul x - strada x - strada x - strada x, cu precizarea expresă că strada x nu s-a aflat pe traseul său. A ajuns acasă în jurul orei 14:00, soția sa se afla deja acasă, iar autobuzul cu care circulă aceasta ajunge la această oră, dar este posibil ca aceasta să fi ajuns mai devreme, deoarece era o zi de vineri.

Aceste modificări ale declarațiilor sale pun în discuție credibilitatea sale. Declarațiile suspectului/inculpatului sunt divizibile, ele pot fi acceptate în tot sau în parte după cum se coroborează cu celelalte probe administrate. În ceea ce privește traseul urmat, s-au reținut declarațiile din faza de urmărire penală ca fiind corespunzătoare adevărului, acestea coroborându-se cu cea a martorului E.. De asemenea, în ceea ce privește intervalul orar în care a avut loc conducerea, s-a reținut ca fiind corespunzătoare adevărului varianta expusă în declarația de suspect din 21 decembrie 2016, cea în care a răspuns la întrebările procurorului deoarece aceasta se coroborează cu declarațiile martorului E. De menționat că acesta are declarații constante pe parcursul procesului penal.

Astfel, în declarația din 19 octombrie 2016, martorul a arătat că în jurul orelor 15:00, în timp ce conducea autoturismul personal pe strada x din Timișoara a observat în fața sa un autoturism B. cu numărul de înmatriculare x care circula haotic (alternativ, când pe bordura și spațiul verde în direcția lor de deplasare, când pe contrasens, aflându-se de mai multe ori în situația iminentă de a intra în coliziune cu autoturisme ce rulau din sens invers, evitarea unor evenimente rutiere datorându-se doar manevrelor conducătorilor auto care fie au redus viteza de rulare și au circulat cu vehiculele cât mai aproape de bordura ce delimitează partea carosabila, în direcția lor de mers, fie au oprit autoturismele), împrejurare care l-a făcut să creadă că șoferul acestuia fie are o problemă medicală fie se află sub influența băuturilor alcoolice. După ce a rulat în spatele acestuia aproximativ 500 metri, l-a depășit, și i-a blocat trecerea, determinându-l astfel să oprească. A coborât de la volan, s-a apropiat de acel autoturism, a constatat că era condus de un bărbat, iar când acesta a coborât geamul a realizat că este în stare de ebrietate mirosind puternic a alcool și fiind în imposibilitate de a vorbi. În timp ce încerca să-l convingă să nu mai conducă, acesta a pornit autoturismul și și-a continuat deplasarea, deși l-a avertizat că va anunța poliția. A apelat serviciul 112 și a pornit în urmărirea sa, acesta rulând pe traseul Tudor Vladimirescu - strada x - zona Freidorf - complexul comercial D. - zona depoului de tramvaie - strada x. Pe parcursul urmăririi, a apelat de mai multe ori serviciul 112, indicând locul în care se aflau în acel moment. Exact aceeași poziție o are și în declarația dată în fața instanței .

Procesul-verbal din data de 9 noiembrie 2016 întocmit de procurorul de caz pentru redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice purtate de martorul E. cu dispecerii Direcției pentru apel unic de urgență 112 Timiș, ai IPJ Timiș și de către aceștia cu lucrătorii poliției rutiere confirmă susținerea martorului cu privire la orele de care a efectuat apelurile (apeluri strâns legate de momentul conducerii autoturismului de către inculpat, dat fiind că au avut loc chiar pe parcursul comiterii acțiunii incriminate). Astfel, în data de 6 mai 2016, la ora 15:06.59, martorul E. efectuează primul apel și indică faptul că un autoturism marca B. cu numărul de înmatriculare x al cărui conducător auto este în stare de ebrietate intră pe strada x, iar ultima discuție telefonică cu un dispecer IPJ Timiș se poartă la ora 15:13.01, când martorul anunță că au intrat pe strada x . Adresa STS - direcția pentru apel unic de urgență nr. S/321035 din 1 septembrie 2016 confirmă orele la care au avut loc apelurile și trimite CD-ul cu înregistrarea apelurilor cu mențiunea "declasificat".

În plus, s-a avut în vedere și declarația martorilor F., adjunct al inspectorului șef al IPJ Timiș și G. . Aceștia au arătat că în discuția pe care a avut-o fiecare cu inculpatul în după amiază zilei de 6 mai 2016 la sediul poliției, a relatat faptul că a fost urmărit în trafic de o persoană.

Martorul H., la data faptei având funcția de șef de schimb în cadrul Biroului Rutier Timișoara și prin urmare având ca atribuție de serviciu, printre altele, repartizarea lucrătorilor de poliție rutieră, a confirmat faptul că discuția telefonică cu martorul E. a avut loc în jurul orelor 15:00 și că a trimis un echipaj format ad-hoc din lucrătorii de poliție I. și J. (implicați la acel moment în activități de dirijare a traficului) pentru a verifica sesizarea.

Martorii J. și I. au arătat că în jurul orelor 15:00 au fost anunțați de șeful de tură, martorul H., că trebuie să verifice o sesizare și au ajuns pe strada x, fiind dirijați prin stație, în jurul orei 15:30 - 15.40, unde i-au găsit pe inculpat și pe martorul E.. Au stat de vorbă cu amândoi, a venit și un al doilea echipaj de poliție de la secția 3, iar inculpatului i-au cerut în mod repetat să-i însoțească la poliție, care în final a acceptat, ajungând la sediul IPJ Timiș în jurul orelor 16:30.

Aspectul că deplasarea s-a făcut pe un drum public nu este contestată de nimeni, străzile având acest caracter conform art. 3 din O.G. nr. 43/1997 și art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la valoarea alcoolemiei:

La sediul Biroului Poliției Rutiere Timișoara, martorul J. (lucrător de poliție care a făcut parte din echipajul care s-a deplasat pe strada x) a raportat pe cale ierarhică evenimentul rutier reclamat, precum și identitatea și funcția persoanei implicate, iar după o anumită perioadă de timp, întrucât emana vapori de alcool, a procedat la testarea cu aparatul etilotest a inculpatului A.. Au avut loc mai multe încercări, inculpatul invocând de fiecare dată faptul că, din cauza motive medicale, nu poate sufla în acesta cu intensitatea necesară înregistrării alcoolemiei în aerul expirat.

La orele 17:47 inculpatul A., în cele din urmă, a fost testat, din nou, cu aparatul etilotest marca Drager, ocazie cu care s-a constatat că acesta a avut o îmbibație alcoolică de 0,91 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Având în vedere valoarea ridicată de alcool pur în aerul expirat stabilită cu aparatul etilotest, inculpatul A. a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara unde, în urma examenului clinic s-a stabilit ca acesta prezintă halenă alcoolica, iar la orele 18:10 și respectiv la orele 19:10 i s-au recoltat două mostre biologice în vederea determinării alcoolemiei în sânge.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara, în urma analizării celor două probe a rezultat că inculpatul A. a avut la orele 18:10, o alcoolemie de 2,80 g/l alcool pur în sânge, iar la orele 19:10, a avut o alcoolemie de 2,60 g/l alcool pur în sânge .

Inculpatul a contestat rezultatele acestuia, susținând că mostrele biologice prelevate nu au fost depozitate în condiții legale. Această afirmația a sa nu a fost dovedită, dimpotrivă adresa întocmită de IPJ Timiș - Serviciul Rutier nr. 250672 din 5 iunie 2018 (39 dosar fond) s-a comunicat instanței care au fost condițiile de depozitare de la momentul prelevării și până la predarea lor către Institutul de Medicină Legală Timișoara și anume în frigider, așa cum cer normele legale în materie.

Curtea a reținut că prin decizia nr. 732 din 16 decembrie 2015 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 69 din 27 ianuarie 2015), s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională. Deși conducerea unui vehicul sub influența alcoolului nu are o incriminare de dată recentă, ea constituind infracțiune și anterior intrării în vigoare a Noului C. pen., dispozițiile art. 336 alin. (1) C. pen. nu a preluat identic textul art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, ci a modificat condițiile de incriminare în ceea ce privește momentul la care este necesară existența îmbibației alcoolice în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii. Astfel, dacă din reglementarea anterioară se desprindea cerința ca îmbibația alcoolică în sânge, peste limita prevăzută de lege, să existe la momentul conducerii autovehiculului, noua reglementare prevede condiția ca autorul faptei să aibă o îmbibație alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge în momentul prelevării mostrelor biologice. În paragraful 26 al deciziei s-a reținut că îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului, condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasând, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. S-a mai reținut că, odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale.

Curtea a constatat că, potrivit art. 88 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002, persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, testată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și depistată ca având o concentrație de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat este obligată să se supună recoltării mostrelor biologice, în vederea stabilirii îmbibației de alcool în sânge.

Conform art. 190 alin. (8) C. proc. pen., în cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziția organelor de constatare și cu consimțământul celui supus examinării de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituție medicală, în condițiile stabilite de legile speciale.

Condițiile în care se realizează recoltarea sunt prevăzute de art. 194 din Hotărârea Guvernului nr. 1391/1996 și de art. 10 din Ordinul nr. 1512 din 12 decembrie 2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenței în organism a substanțelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier emis de Ministerul Sănătății, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordinul nr. 277 din 11 martie 2015 al Ministerului Sănătății, potrivit cărora, pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două probe biologice la interval de o oră între prelevări.

Curtea a considerat că prin decizia Curții Constituționale s-a reconfirmat valabilitatea textului de lege anterior și că, în mod evident, se poate doar aproxima valoarea alcoolemiei la momentul depistării în trafic, sarcina probei constând doar în a dovedi că aceasta este peste limita legală, operând prezumții atât în favoarea, cât și în defavoarea persoanei acuzate, aceste prezumții putând reprezenta probe certe în sensul cerut de norma penală, așa cum s-a reținut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Phillips c/a Regatului Unit.

Astfel, Curtea a considerat că, pe lângă faptul că este menționat explicit la art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul unei persoane urmărite penal de a fi prezumată nevinovată și de a obliga acuzarea să suporte sarcina de a proba afirmațiile îndreptate împotriva sa intră sub incidența noțiunii generale de proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea Saunders împotriva Regatului Unit din 17 decembrie 1996, Culegere 1996-VI, p. 2064, pct. 68). Acest drept nu este însă absolut, întrucât orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept, la care convenția nu se opune în principiu atâta timp cât statele contractante nu încalcă anumite limite ținând seama de gravitatea mizei în cauză și respectând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, serie x nr. x-A, p. 15 - 16, pct. 28).

Față de toate acestea, Curtea a concluzionat că ceea ce trebuie dovedit în cauza este dacă inculpatul avea sau nu o valoare a alcoolemiei superioară valorii de 0,8 g/l prevăzută de textul de incriminare la momentul conducerii.

Inculpatul a recunoscut faptul că a consumat alcool în data de 6 mai 2016, dar a susținut că a făcut acest lucru după ce a condus autoturismul și nu anterior. Cu privire la cantitatea consumată a declarat din nou diferit:

a. declarația de suspect din data de 21 decembrie 2016: a ajuns acasă după ora 14:00, a luat 2 lingurițe de tinctură de propolis, iar apoi după trecerea unui interval de 15 - 20 minute, a consumat aproximativ 200 - 300 ml palincă, în condițiile unei lipse de aport alimentar, consum care a durat maxim 30 minute. A mai arătat că la ora 15:15 a ieșit în stradă pentru că cineva claxona și unde a văzut o persoană de sex masculin în vârstă de aproximativ 35 - 40 ani (a arătat că nu poate da mai multe detalii pentru că se afla "sub influența exagerată a alcoolului"). Celelalte declarații din faza de urmărire penală nu mai fac referiri la consumul de alcool, decât prin trimitere la prima.

b. declarația de inculpat din ședința publică dată în fața instanței: a arătat că a ajuns acasă în jurul orelor 14:00, imediat s-a apucat de gătit, a luat 2 lingurițe de tinctură de propolis și a început să consume alcool (palincă) fără să poată preciza cantitatea (mai multe pahare).

c. procesul-verbal de recoltare de mostre biologice: la momentul recoltării probelor de sânge, inculpatul A. a declarat că a consumat alcool (tărie, fără să poată preciza cantitatea) în intervalul orar 13:00 - 15.00, fără a exista un aport de alimente .

Din aceste declarații instanța de fond a luat în considerare doar că consumul de alcool a avut loc anterior orei 15:00, cel mai probabil cu începere de la ora 13:00, nu și acela că a fost posterior săvârșirii acțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, având în vedere că aceasta s-a epuizat cu aproximație în jurul orei 15:20, că martorul E. a declarat că inculpatul nu a intrat în locuința sa, ci după oprire a coborât din autoturism și i-a adresat o serie de injurii și amenințări susținând că nu se va întâmpla nimic deoarece "este o persoana influentă, cu autoritate în Timișoara", că îi arată "cătușele și pistolul", amenințări și injurii care au durat până la sosirea primului echipaj de poliție. La un moment dat a luat o piatră cu care a zgâriat oglinda, parbrizul, luneta, geamul dreapta spate și geamul stânga față al autoturismului martorului. Organele de poliție au ajuns la fața locului într-un interval scurt de 10 - 20 minute din momentul opririi (aproximativ 15.30 - 15.40, conform celor martorului E. și a celor doi membri ai echipajului, J. și I. și confirmat de inculpat - declarația de suspect din 21 decembrie 2016).

În niciuna din declarațiile succesive ale martorului E. nu se face vorbire de faptul că l-ar fi văzut pe inculpat consumând alcool. Acest martor a arătat în mod expres că modul în care inculpatul a condus autoturismul a fost de natură a-l determina să încerce să-l oprească presupunând că fie se află sub influența alcoolului, fie are o problemă medicală. Martorul a mai arătat că, reușind să-l oprească pe strada x din Timișoara, a constatat că "se afla sub influența accentuată a consumului de alcool" deoarece apropiindu-se de acesta a perceput că emana "miros puternic de alcool" și nu "putea să vorbească" . Prin urmare, consumul de alcool a fost anterior conducerii autoturismului pe drumurile publice.

În cursul urmăririi penale, pentru stabilirea valorii alcoolemiei la momentul conducerii, au fost efectuate mai multe expertize medico-legale având în vedere că recoltarea primei probe de sânge s-a realizat la aproape 3 ore de la momentul în care acțiunea de a conduce a încetat, iar procedura instituită prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1512/2013 (anexa I art. 9 alin. (1), impune ca recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei să se facă în cel mai scurt timp posibil de la împrejurarea care o impune.

Aceste două lucrări de expertiză prezentate mai sus, pornesc de la varianta bazată exclusiv pe declarația inculpatului privind consumul de alcool, în intervalul orar 14:15 - 14.50. De asemenea, au în vedere că rezultatul la care se ajunge pe baza declarațiilor inculpatului nu este unul real deoarece prin raportare la rezultatele obținute prin analiza probelor de sânge există un consum nedeclarat de alcool. Curtea a opinat că buletinul de analiză toxicologică reprezintă un mijloc de probă de o fiabilitate superioară declarației cu privire la consumul băuturilor alcoolice dată de către inculpat, care, dincolo de existența unui interes procesual în cauză, mai este și inconstantă, contradictorie. Prin urmare, atunci când declarațiile inculpatului vin în contradicție cu un mijloc de probă științific în care sunt relevate calcule biochimice lipsite de subiectivitate, Curtea va da prevalență acestui din urmă mijloc de probă. Rezultatele certe date de analiza probelor de sânge conduc prin urmare la înlăturarea declarațiilor inculpatului privind consumul de alcool (există un dubiu semnificativ cu privire la realitatea cantității de alcool pe care inculpatul a declarat că a consumat-o în intervalul de timp indicat) și pe cale de consecință, la valorile alcoolemiei de 1,67 g/l stabilită prin cele două acte medico-legale pe baza acestora.

În literatura de specialitate în domeniul medicinei legale s-a arătat în mod constant că absorbția digestivă a alcoolului are loc, în principal, la nivelul stomacului și duodenului (viteza de absorbție depinde de prezența alimentelor în stomac). După absorbție, alcoolul este vehiculat de sânge. Cantitatea (concentrația) de alcool din sânge exprimată în grame la litru (g‰) definește alcoolemia. După ingestie, alcoolemia este maximă după 20 - 30 minute, când stomacul nu conține alimente. Dinamica alcoolului etilic în organism poate fi redată grafic sub forma curbei de alcoolemie, alcătuită din: o porțiune ascendentă, abruptă, denumită panta de invazie sau de creștere, un vârf, ce corespunde alcoolemiei maxime și o porțiune descendentă, lentă, respectiv panta de eliminare. Datorită existenței unei cantități limitate de enzimă alcooldehidrogenază, la nivelul ficatului nu pot fi degradate mai mult de 8 - 10 g de alcool etilic într-o oră. Acest lucru, corelat cu faptul că alcoolul etilic nu se acumulează în organism (deci nu poate fi folosit după un anumit interval de timp sau atunci când necesitățile energetice ale organismului ar cere-o), face ca alcoolemia să scadă cu o rată relativ fixă de 0,15 g‰ pe oră în primele 5 - 6 ore (K. - Medicina Legală - Editura Științelor Medicale - 2006, pag. 301 - 312).

Față, de cele expuse mai sus, curtea a concluzionat că la momentul conducerii inculpatul avea o alcoolemie de aproximativ 3,37 g/l, prin urmare, elementul material a fost dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil. Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic. Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat că astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei (intenție indirectă).

Față de acest probatoriu, Curtea a considerat că fapta inculpatului A. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș (fost procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, la data săvârșirii faptei), care în data de 6 mai 2016, în intervalul orar 15:00 - 15.20, a condus autoturismul marca B. cu nr. de înmatriculare x, pe mai multe străzi (drumuri publice) din Timișoara, pe o distanță de aproximativ 4- 5 km., având o îmbibație alcoolică de aproximativ 3,37 gr/l alcool pur în sânge, este tipică, fiind întrunite atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

La stabilirea pedepsei, curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv de gravitatea infracțiunii săvârșite și de periculozitatea infractorului, prin raportare la următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori alte consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. În concret, Curtea a reținut faptul că inculpatul a condus autovehiculul în mediu urban, pe artere principale, la o oră la care traficul este aglomerat, că, deși nu a produs nici un eveniment rutier, conduita sa în trafic a fost de natură să creeze o temere pentru participanții la trafic, fapt ce rezultă din aceea că o persoană total străină a considerat necesar să-l oprească și să anunțe organele de poliție, valoarea extrem de mare a alcoolemiei. Totodată s-a avut în vedere că deși a fost avertizat că acțiunea sa este de natură să pericliteze siguranța rutieră (momentul în care martorul E. l-a oprit în trafic și i-a cerut să nu mai conducă, avertizându-l că ca anunța poliția), acesta și-a continuat deplasarea. Un alt aspect de reținut este calitatea de magistrat pe care o are inculpatul, care îi impunea o conduită conformă normelor legale. De asemenea, conduita adoptată după săvârșirea faptei nu este una adecvată [modul în care s-a comportat cu martorul E. înainte de sosirea echipajului de poliție, crearea unor dificultăți în legitimarea sa și testarea cu aparatul etilotest (declarația martorului L. - șeful poliției rutiere - care a arătat că inculpatul nu a dorit efectuarea acestei testări invocând tratamentul medicamentos pe care-l urma - dosar fond), poziția procesuală de nerecunoaștere a faptei, încercând să creeze o altă stare de fapt decât cea reală]. Față de aceste aspecte, împrejurările că nu are antecedente penale, este integrat în societate sunt mai puțin relevante.

Ținând seama de cele expuse mai sus, curtea a apreciat că o pedeapsă de 2 ani închisoare este corespunzătoare faptei comise.

În ceea ce privește modalitatea de executare, curtea a relevat că sunt îndeplinite condițiile subiectiv și obiective prevăzute de art. 91 C. pen.

Curtea a considerat că fapta săvârșită, nu este, în sine, de natură a duce la concluzia că este absolut necesară executarea pedepsei în regim de detenție, având în vedere modalitățile de individualizare a regimului sancționator reglementate de Noul C. pen. în care soluția de condamnare cu executare este ultima ratio, atunci când celelalte regimuri nu sunt apte să satisfacă testul proporționalității, precum și posibilitățile de îndreptare ale inculpatului. Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse și supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, regimul instituit de art. 91 C. pen. fiind apt să satisfacă scopul pedepsei atât din perspectiva reeducării inculpatului și a prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, cât și a efectului intimidat și retributiv.

Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată este proporțională cu gravitatea faptei comise, iar reintegrarea socială a inculpatului este posibilă și fără a se dispune o soluție de condamnare cu executare în regim de detenție, având în vedere că inculpatul este o persoană adultă, de 43 de ani care nu este cunoscut cu antecedente penale și care este integrată social. În aceste condiții, față de atitudinea de respectare a exigențelor legale de către inculpatul aflat la vârsta adultă de mijloc, Curtea a opinat că aplicarea unei pedepse și măsurile de supraveghere care se vor lua față de inculpat sunt apte să conducă la împlinirea scopului educativ și coercitiv al pedepsei, fără executarea acesteia.

Deopotrivă, termenul de supraveghere de 3 ani este suficient pentru reeducarea inculpatului și asigurarea prevenției speciale. Curtea a considerat că în cauză nu pot fi reținute temeiuri de prevenție generală sau specială care să conducă la o altă modalitate de executare a pedepsei.

Împotriva Sentinței penale nr. 82/PI din 28 septembrie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat apel inculpatul A., criticând hotărârea apelată sub aspectul legalității și temeiniciei, solicitând, în temeiul art. 421, pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admiterea apelului, desființarea sentinței atacate cu consecința achitării, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. "fapta nu exista" pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Prin motivele de apel inculpatul A. a arătat că în considerentele hotărârii apelate, instanța de fond a dat relevanta în mod exclusiv declarațiilor martorului E. în reținerea activității materiale imputate respectiv, aceea de "conducere" în același timp fiind conferite valori de adevăr susținerilor acestui martor cu privire la ora când a avut loc activitatea de conducere, fiind stabilita ora 1:5:00, concomitent cu înlăturarea declarațiilor inculpatului motivat de împrejurarea că modificările regăsite în declarațiile sale "pun în discuție" credibilitatea lor.

În acest sens, a menționat că și declarațiile martorului E. au suferit modificări fără ca instanța să le aplice același tratament al caracterului îndoielnic a conținutului lor.

A arătat că odată stabilită în maniera netemeinică și nelegală activitatea materiala de conducere și a intervalului orar când aceasta a avut loc, instanța a procedat la examinarea celeilalte condiții de tipicitate a faptei imputate, respectiv îmbibația alcoolică în sânge avută la momentul conducerii autovehiculului.

Deși, se face referire la ansamblul jurisdicției medico-legale constând în Buletinul de analiză toxicologică nr. x, întocmit de IML Timișoara, Raportul de expertiză medico-legală x din 4 ianuarie 2017, Suplimentul la Raportul de expertiză medico-legală m\10/A12 din 30 ianuarie 2017 tot al IML Timișoara și Raportul de expertiză medico-legală x din 22 februarie 2017 întocmit de INML București, din cuprinsul cărora rezultă valori diferite ale alcoolemiei, instanța, fără a motiva în vreun fel își însușește cele statuate în expertiza întocmită de INML București, reținând că la momentul conducerii autovehiculului inculpatul a avut o alcoolemie de 3,37 grame/litru, prin aceasta fiind dovedit elementul material al infracțiunii dincolo de orice dubiu.

A apreciat că în cauză este incidentă sancțiunea nulității absolute a actelor de urmărire penală întreprinse în cauză înainte de data de 9 mai 2016, când s-a început urmărirea penală in rem de către organul de urmărire penală competent - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În justificarea acestor susțineri a invocat Decizia CCR nr. 302/2017, care generează aplicabilitatea sancțiunii nulității absolute actelor de urmărire penală efectuate de un organ necompetent și în afara oricărui cadru procesual când se instituie de către lege o competență specială; chiar dacă această problemă a făcut obiectul unui examen sumar în faza camerei preliminare, incidența nulității absolute precum și lipsirea soluțiilor judecătorului de camera preliminară de atributul de "putere de lucru judecat" îngăduie reluarea ei și în faza de judecată a apelului.

Astfel, a arătat că, în mod constant, din declarațiile martorilor rezultă că atât procurorul șef adjunct al SUPC de la Parchetul de pe lângă ICCJ, cât și șefii de la nivelul IPJ Timiș s-au aflat în sediul acestei unități de poliție în același timp cu inculpatul și cu siguranță înainte de a fi testat cu aparatul etilotest, activitate care s-a desfășurat în data de 6 mai 2016 la orele 17:47 potrivit înscrisului aliat la dosarul de urmărire penală, înscris din cuprinsul căruia rezultă împrejurarea că testarea a avut loc la sediul IPJ Timiș.

Aceste aspecte de fapt prezintă o relevanță și consecință juridică, în sensul incidenței nulității absolute a actelor întocmite cu încălcarea competentei după calitatea persoanei prin aceea că organul de urmărire penală competent în speță, Parchetul de pe lângă ICCJ, atât prin persoana procurorului șef adjunct al secției de Urmărire Penală, cât și prin persoana Procurorului General al României, au avut cunoștință de situația existentă. Astfel, martorul G. (procuror) în declarația sa sub prestare de jurământ din 21 septembrie 2018 la Curtea de Apel Oradea relatează că în 6 mai 2016 a fost sunat de Procurorul General al României care la rândul său a fost informat de procurorul șef al DNA despre implicarea într-un eveniment rutier în Timișoara al unui procuror din Serviciul Teritorial al DNA și ca Procurorul General i-a cerul verificarea acestei informații.

În acest sens, inculpatul a apreciat ca fiind nelegală și întreprinsă în afara oricărui cadru procesual și de către un organ necompetent după calitatea persoanei cererea de analiză seria x-4992 din 6 mai 2016 aflată la dosarul de urmărire penală care este un act de urmărire penală, nicidecum de constatare care să permită agentului de poliție rutieră să îl întreprindă în afara unei urmăriri penale începute. În data de 6 mai 2016, după ce a fost condus la sediul IPJ Timiș, a fost testat cu aparatul etilotest la ora 17:47, mai apoi condus la unitatea sanitară în vederea recoltării de mostre biologice și a examinării clinice, astfel ca la ora 18:10 a fost recoltată prima mostră de sânge, iar cea de a doua la ora 19:10.

A susținut că, chiar dacă la nivelul cel mai înalt al organelor de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ se cunoștea de situația inculpatului și cu toate că data de 6 mai 2016 a fost o zi de vineri când la nivelul Parchetului de pe lângă ICCJ era asigurată permanența și cu toate că prezența în sediul IPJ Timiș a procurorului șef adjunct al SUPC era una certă, pe documentele trimise organului de urmărire penală competent, rezoluția de repartizare poartă data de 7 mai 2016 când se formează Dosarul cu nr. x/2016 în mod evident, actele întreprinse înainte de formarea dosarului, adică în data de 6 mai 2016, nu pot fi avute în vedere, cu excepția celor arătate și care intră în atribuțiile polițistului rutier respectiv, examinarea aparatului etilotest și conducerea la unitatea sanitară în vederea prelevării mostrelor biologice.

Că cele întreprinse în cauza anterior începerii urmăririi penale în cauza nu pot fi avute în vedere rezultă și din Ordonanța procurorului competent din cadrul SUPC de la Parchetul de pe lângă ICCJ pronunțată la 9 mai 2016 în Dosarul x/2016 când se dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta ce constituie infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Inculpatul a criticat includerea unor pasaje din discuțiile pe care martorul E. le-a purtat cu dispecerul 112 și cu lucrătorii de poliție, înainte ca aceștia din urmă să se deplaseze la locuința acestuia din Timișoara, reproduse parțial în rechizitoriu și cărora prima instanță le-a dat relevanța probatorie absolută, întemeindu-și reținerea stării de fapt constând în aceea că a condus în 6 mai 2016 în jurul orelor 15:00 autoturismul x din apropierea Palatului de Justiție din Timișoara și până pe strada x invocând nulitatea probei cu înregistrările convorbirilor la 112 datorită modalității de "identificare" a persoanei apelantului la care se face referire în procesul-verbal din data de 9 noiembrie 2016, legea prevăzând sintagma "numele persoanelor la care se referă", organul de urmărire penală, contrar obligațiilor prev. de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., nu a procedat la verificarea autenticității mijlocului de probă constând în inserarea în cuprinsul procesului-verbal din data de 9 noiembrie 2016 în care sunt menționate olograf doar elemente ce nu sunt suficiente pentru a fi corelate cu celelalte aspecte.

Ulterior inculpatul, prin motivele de apel a susținut că, cu toate că efectuarea analizei alcoolemiei a fost dispusă de un organ necompetent, în cauză probele biologice ce ulterior au fost supuse analizei, nu au fost păstrate conform dispozițiilor legale, aspect care impunea constatarea nevalabilității rezultatelor din buletinul de analiză.

În acest sens, a arătat că mostrele biologice au fost prelevate de la inculpat în ziua de vineri 6 mai 2016, la orele 18:10, respectiv 19:10, fiind predate IML Timișoara în dimineața zilei de luni 9 mai 2016, iar instanța nu a verificat modalitatea în care mostrele biologice au fost păstrate, cu toate că aceasta era necesară, dispozițiile legale fiind impuse tocmai pentru ca mostrele biologice să nu sufere modificări fizico-chimice datorate expunerii la temperaturi care determină schimbarea compușilor componenți ai sângelui.

A arătat că singura verificare cu prilejul cercetării judecătorești în fața instanței de fond a constat în formularea unei solicitări către IPJ Timiș pentru a se preciza în ce condiții au fost păstrate mostrele biologice în prezența cauză, răspunsul fiind materializat prin Adresa nr. 2,50672 din 5 iunie 2018, unde se precizează că probele prelevate în 6 mai 2016 au fost predate la IML Timișoara în 9 mai 2016, fiind depozitate într-un frigider marca M., la poziția 3 a butonului de reglare a temperaturii, în stare de funcționare, aflat în încăperea dispeceratului serviciului rutier aspect ce în opinia apelantului inculpat nu a lămurit sub niciun aspect ce consecințe sau implicații în economia cauzei ar fi putut genera o atare păstrare îndelungată în timp și necorespunzătoare a mostrelor biologice.

De asemenea, inculpatul a arătat că, în justificarea instanței de fond în a reține incidența în cauză a valorii alcoolemiei peste limita legală, se analizează parțial actele medico-legale.

În consecință, a arătat că pentru a putea avea valoare juridică și probatorie, raportul de expertiză se impunea a fi întocmit de Comisia legal constituită cu membrii având specializarea menționată, concomitent cu calitatea acestora de experți, ori, din examinarea listei cu experții la nivelul IML Timișoara, rezultă că, inginerul chimist N., nu are calitatea de expert cerută de lege.

A mai arătat că ulterior, continuând încercarea de a obține un rezultat cert și favorabil medico-legal în cauză, din oficiu, s-a dispus de către procuror prin Ordonanța din 8 februarie 2017 efectuarea unei noi expertize medico-legale de către I.N.M.L. Mina Minovici București, însă această dispoziție este nelegală prin prisma desemnării ca I.N.M.L. Mina Minovici București să efectueze proba ordonată, ea fiind dată cu încălcarea normelor imperative ce reglementează competența teritorială a institutelor de medicină legală, respectiv art. 9 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 271/2004.

În consecință, prin prisma încălcării legii cu privire la competența teritorială a institutelor de medicină legală, raportul de expertiză dispus și efectuat în cauza de către INML Mina Minovici București, este lovit de nulitate, cu consecință înlăturării sale din ansamblul materialului probator.

În concluzie, raportul de expertiză medico legală întocmit de INML Mina Minovici București, cu încălcarea competentei teritoriale absolute, cu nerespectarea componenței comisiei de o nouă expertiză medico-legală (3 membrii) și în lipsa avizului din partea comisiei de avizare și control din cadrul acestui institut, este lovit de nulitate absolută și se impune înlăturarea acestuia din materialul probator.

De asemenea, s-a arătat că în susținerea acuzării este reținută ca probă doar declarația martorului E. în care acesta relatează că a constatat existența uneia dintre condițiile laturii obiective, respectiv activitatea de conducere, care însă nu este susținută și nu se coroborează cu nicio alta probă directă, aceasta reprezentând o prezumție care nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă.

Astfel, așa cum prevede art. 103 alin. (1) C. proc. pen., "Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă."

În concluzie, în cauză este pe deplin aplicabil principiul "testis unus testis nulus" și ca atare prezumția de nevinovăție trebuia răsturnată de către organele de urmărire penală, constatată de către prima instanța prin prisma întregului material probator legal și valabil în cauză, ceea ce, în mod evident, nu a avut loc astfel încât singurul remediu îl constituie soluția de admitere a apelului și pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiției la data de 20 martie 2019 fiind repartizată în mod aleatoriu Completului C5 cu prim termen de judecată la data de 3 mai 2019

La termenul de judecată din data de 14 iunie 2019 a fost audiat apelantul inculpat A. după care s-a acordat cuvântul părților în dezbaterea apelului, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 14 iunie 2019.

Înalta Curte a amânat pronunțarea asupra apelului la data de 28 iunie 2