ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 63/F din 26 aprilie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 337 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani, de la data rămânerii definitive a sentinței, conform art. 92 din C. pen.. În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligată inculpata, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatei obligația să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligată inculpata ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul A.J.O.F.M. Timișoara ori în cadrul Primăriei municipiului Timișoara.

S-a atras atenția inculpatei cu privire la dispozițiile art. 96 alin. (1) și alin. (4) din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situația în care, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Brașov a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 21.12.2020, rămasă definitivă prin Încheierea nr. 174/25.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, din 23.04.2021, ulterior citirii actului de sesizare, inculpata a solicitat ca judecată să aibă loc potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (4) raportat la art. 375 din C. proc. pen., arătând că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, nu contestă probele administrate, precum și că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

În ședința publică din aceeași dată, instanța de fond a admis cererea formulată de inculpată privind soluționarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4) raportat la art. 375 alin. (1) din C. proc. pen.. Astfel, din declarația dată de inculpată reiese că aceasta recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare și solicită ca judecata să aibă loc potrivit procedurii simplificate, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Totodată, instanța a constatat că inculpata nu este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață și a apreciat că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Sub aspect probatoriu, în faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpată, în temeiul art. 374 alin. (4) raportat la art. 100 alin. (3) din C. proc. pen., nu au fost administrate probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante - dosar urmărire penală; declarații martori B., C., D., E., F. - dosar urmărire penală; declarație inculpată - dosar urmărire penală).

Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, necontestat în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele elemente factuale:

La data de 21.02.2020, A. (avocat în cadrul Baroului Timiș) împreună cu soțul său, martorul C., au fost la schi în Stațiunea Poiana Brașov. După ora 16:30, cei doi s-au deplasat la un restaurant, aflat vis-a-vis de sediul Poliției Stațiunii Poiana Brașov, pentru a comanda o pizza la pachet, timp în care ambii au consumat băuturi alcoolice, respectiv 40 ml de coniac. După ce le-a fost livrată pizza, cei doi s-au urcat în autovehiculul marca x, cu număr de înmatriculare x, pentru a se deplasa spre hotelul unde erau cazați, autoturismul fiind condus de către inculpata A..

În jurul orei 18:05, în timp ce conducea autovehiculul menționat pe strada x din Stațiunea Poiana Brașov, inculpata A. a fost oprită în trafic de un echipaj mixt de poliție rutieră din cadrul Poliției Stațiunii Poiana Brașov, format din agentul de poliție rutieră E. și plutonier adjunct D., din cadrul Inspectoratul Județean de Jandarmi Brașov. Întrucât inculpata A. emana halenă alcoolică, i s-a solicitat acordul pentru a fi testată cu aparatul alcooltest, dar aceasta a refuzat. În aceste condiții, i s-a solicitat să însoțească echipajul de poliție la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov în vederea prelevării probelor biologice, dar acesta a refuzat deplasarea la unitatea spitalicească, motiv pentru care a fost condusă la sediul Poliției Stațiunii Poiana Brașov, unde s-a întocmit procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, în prezența martorului asistent B..

În urma intervenției echipajului de poliție locală, inculpata a fost urcată în autospeciala poliției și condusă la sediul poliției, iar membrii echipajului de poliție locală, respectiv martora F. și colegul acesteia, G., i-au oferit sprijin soțului inculpatei în vederea găsirii documentelor solicitate, deplasându-se cu acesta la Vilele de Aur, unde erau cazați, după care l-au condus la sediul poliției.

La sediul poliției, inculpata a devenit agresivă fizic, lovindu-l cu piciorul, în zona tibiei, pe agentul de poliție E., în timp ce acesta încerca să o convingă să stea liniștită pe scaun pentru a întocmi actele, și, întrucât agentul de poliție E. a perceput că inculpata intenționează să-l lovească din nou, a procedat la imobilizarea parțială a inculpatei, încătușând-o la mâna dreaptă. În jurul orei 20:30, inculpata s-a mai calmat și a început să-și ceară scuze pentru comportament, manifestându-și, totodată, acordul pentru a fi testată cu etilotestul din dotarea poliției și pentru a se deplasa la unitatea medicală pentru a-i fi prelevate probe biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei. Organele de poliție i-au explicat acesteia că a trecut prea mult timp de la momentul în care a fost oprită în trafic și că testarea și prelevarea de probe biologice nu mai are relevanță.

În cursul judecății, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă și a solicitat ca judecata să se desfășoare în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale.

Astfel, conform procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 21.02.2020, inculpata a refuzat testarea cu aparatul aflat în dotarea organelor de poliție, precum și recoltarea probelor biologice, refuzând deplasarea la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov .

Din depoziția martorului B., din data de 5.03.2020, rezultă că acesta s-a prezentat în jurul orei 19:00 la sediul poliției, la solicitarea organelor de poliție, unde a constatat prezența inculpatei A. și a soțului acesteia, ambii fiind în stare de ebrietate, inculpata recunoscând consumul de băuturi alcoolice la restaurantul "Ambient". Martorul a menționat că, inițial, inculpata a refuzat să sufle în alcooltest și să se deplaseze la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, dar, ulterior, în jurul orei 20:30, după ce s-a calmat, aceasta a arătat că este dispusă să sufle în alcooltest și să i se recolteze probe biologice, însă i s-a explicat că a trecut prea mult timp de la momentul opririi în trafic, rezultatul testării și al analizelor probelor biologice fiind lipsit de relevanță.

Din declarația martorului C., rezultă că s-a oprit la un restaurant împreună cu soția, unde au comandat mai multe pizza, martorul consumând alcool, acesta afirmând că nu știe ce a băut inculpata. Ulterior, în timp ce autoturismul era condus de inculpată, a fost oprit de către un echipaj al poliției. Martorul a susținut că nu știe dacă inculpatei i s-a solicitat să sufle în aparatul alcooltest, iar în momentul în care era la sediul poliției a auzit discuții între agentul de poliție și soția sa în cadrul cărora agentul de poliție o întreba "nu, nu dați probe?", inculpata răspunzând negativ.

A fost avută în vedere și declarația martorului D. (jandarm), din data de 10.06.2020, din care a rezultat că patrula în care se afla a fost sesizată cu faptul că, în cadrul restaurantului "Ambient", se aflau două persoane sub influența alcoolului, care vorbeau urât cu personalul restaurantului. Ulterior, au fost identificate cele două persoane în autoturismul x ce se îndrepta spre "Vilele de Aur" din Poiana Brașov. Inculpata, care coborâse de la volanul autoturismului și prezenta halenă alcoolică, a refuzat testarea cu aparatul alcooltest, moment în care i s-a pus în vedere de către martorul E. că trebuie să meargă la spital pentru prelevarea de probe biologice, inculpata refuzând deplasarea la spital. Inculpata și soțul său au fost conduși la sediul poliției, aici aceasta având un comportament agitat, într-un final calmându-se și recunoscând că a consumat două pahare cu coniac și trei pahare cu vin fiert. După aproximativ două ore, inculpata s-a răzgândit și și-a manifestat disponibilitatea de a se deplasa la spital pentru prelevarea de probe biologice.

Martorul E. (agent de poliție), prin declarația din 24.09.2020, a relatat, în esență, că observat ieșind din parcarea Restaurantului Capra Neagră autoturismul marca x, înmatriculat în USA cu nr. x, care a virat pe str. x din Poiana Brașov. A procedat la urmărirea acestuia, iar când a ajuns în apropierea autoturismului a dat drumul la girofar și a solicitat prin portavoce oprirea, pe partea dreaptă a carosabilului, conducătorul auto oprind după aproximativ 50-100 m, într-o parcare. Martorul a constatat că autoturismul era condus de inculpata A., iar în dreapta ei se afla martorul C., ambii prezentând halenă alcoolică. După identificarea inculpatei, martorul i-a solicitat de mai multe ori inculpatei să fie testată cu aparatul alcooltest, dar aceasta a refuzat, motiv pentru care i-a solicitat să-l însoțească la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov în vederea prelevării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, dar aceasta a refuzat. Pe fondul acestor discuții, inculpata a devenit agresivă verbal, aducând injurii echipajului de poliție. A fost condusă la sediul poliției, unde, după trecerea unui interval de aproximativ o oră sau o oră și 30 minute, inculpata a fost de acord să fie testată cu etilotestul și să fie condusă la spital pentru recoltarea probelor biologice, însă i s-a explicat că a trecut mult prea mult timp de la momentul opririi în trafic.

Potrivit declarației martorei F., din data de 9.10.2020, în momentul în care a ajuns la locul unde era staționat autoturismul, inculpata era destul de agitată, recalcitrantă, refuzând prezentarea documentelor și însoțirea echipajului la sediul poliției. Ulterior, când a revenit la sediul poliției Poiana Brașov, însoțită de martorul C., a observat că martorul E. întocmea documentele, iar inculpata era liniștită.

Prin declarația din data de 03.03.2020, inculpata a arătat că, în așteptarea comenzii de pizza, a comandat împreună cu soțul ei câte un coniac, ulterior conducând autoturismul spre cabana unde erau cazați. A fost oprită în trafic de un echipaj de poliție, care i-a solicitat să sufle în etilotest. Fiind deranjată de tonul ridicat al polițistului, a refuzat să sufle în aparat, moment în care i s-a solicitat să meargă la sediul poliției pentru a da declarație, că polițistul, la un moment dat, i-a solicitat să meargă la spital pentru recoltare de probe biologice, că a fost trântită la pământ de către polițist și încătușată, însă nu reține dacă a adus injurii polițiștilor și a fost transportată la sediul poliției. A mai arătat inculpata că, la sediul poliției, nu i s-a solicitat să meargă la spital pentru recoltarea de probe biologice, ci ea a cerut acest lucru polițistului. În jurul orei 19:30 - 20,00, în prezența martorului asistent, a solicitat din nou să fie dusă la spital pentru recoltarea probelor, însă a fost refuzată.

În raport de materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și necontestat de către inculpată în cadrul procedurii simplificate, Curtea de Apel Brașov a reținut, în drept, că fapta inculpatei A. (avocat în cadrul Baroului Timiș), care, în data de 21.02.2020, în jurul orei 18:05, a condus autovehiculului cu număr de înmatriculare x pe drumurile publice din stațiunea Poiana Brașov, județul Brașov, respectiv pe strada x, unde, fiind oprită de un echipaj al poliției rutiere, a refuzat să se supună testării cu aparatul alcooltest și să însoțească echipajul de poliție la unitatea spitalicească în vederea prelevării probelor biologice pentru a se stabili alcoolemia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen., instanța de fond a reținut că elementul material constă în refuzul inculpatei sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei. În concret, inculpata a refuzat testarea cu aparatul alcooltest la solicitarea organelor de poliție, precum și prelevarea de probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, refuzând însoțirea echipajului de poliție la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov. Urmarea imediată a faptei o constituie crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate dintre refuzul conducătorului vehiculului pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei și urmarea imediată rezultă, în cauză, din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a săvârșit fapta cu intenție indirectă, formă a vinovăției prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen., dat fiind că aceasta a condus autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x pe strada x din Stațiunea Poiana Brașov, după ce a consumat băuturi alcoolice, iar ulterior a refuzat testarea cu aparatul alcooltest și prelevarea de probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Astfel, deși a cunoscut că este obligată să se supună testării și prelevării de mostre biologice (conform art. 193, art. 194 din H.G. nr. 1361/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002), inculpata a înțeles să refuze, creând astfel o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și făcând imposibilă stabilirea alcoolemiei.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, reținând și aplicabilitatea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În concret, instanța de fond a reținut că inculpata A. a săvârșit o infracțiune care prezintă în sine o gravitate sporită, rezultată din modalitatea concretă în care fapta a fost comisă, coroborată cu atitudinea acesteia față de autoritățile chemate să asigure siguranța participanților la traficul rutier, precum și cu calitatea pe care aceasta o are în cadrul sistemului de justiție.

Fiind în prezența unei infracțiuni de pericol, refuzul prelevării de mostre biologice de către conducătorul auto este suficient pentru producerea stării de pericol a siguranței circulației pe drumurile publice. Mai mult, instanța de fond a reținut că inculpata a ignorat la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice o obligație esențială pentru orice conducător auto, respectiv aceea de a nu consuma băuturi alcoolice înainte de a conduce autovehiculul pe drumurile publice.

Locul în care a fost comisă acțiunea de conducere este de obicei unul aglomerat, în condițiile în care sezonul de schi era în plină desfășurare.

Pe de altă parte, atitudinea inculpatei față de organele de poliție este una reprobabilă, în contextul adoptării unui comportament violent verbal, aceasta încercând să se folosească de calitatea de avocat pentru influențarea membrilor echipajului de poliție în momentul în care a fost oprită în trafic și i s-a solicitat să se supună procedurilor obișnuite, respectiv să fie testată cu aparatul alcooltest și, ulterior, să fie prezentată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov în vederea recoltării probelor biologice.

Refuzul manifestat de inculpată a fost unui neechivoc, fapt rezultat din depozițiile martorilor E., B. și D., precum și din afirmația consemnată în declarația soțului inculpatei, martorul C., care a auzit întrebarea adresată soției sale de către agentul de poliție (nu, nu dați probe?") dar și răspunsul negativ al acesteia.

Faptul că, la un interval de câteva ore, A. și-a manifestat acordul pentru a fi supusă testării cu aparatul alcooltest și să i se recolteze probe biologice nu are relevanță din perspectiva consumării infracțiunii care a format obiectul judecății, eventualele rezultate obținute la acel moment cu privire la alcoolemia inculpatei nefiind relevante.

În plus, Curtea de Apel Brașov a reținut că inculpata, la momentul comiterii faptei, avea calitatea de avocat în cadrul Baroului Timiș, având astfel cunoștințe juridice nu numai din perspectiva conducătorului auto (care trebuie să cunoască îndeaproape legislația rutieră), ci și din aceea a unui profesionist al sistemului juridic, fapta care a format obiectul judecății având astfel o gravitate sporită.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere și faptul că inculpata este la primul contact cu legea penală, precum și elementele cu caracter personal referitoare la vârstă, la nivelul educației, profesia exercitată și gradul de integrare socială.

De asemenea, s-a reținut că inculpata a adoptat în cursul urmăririi penale o atitudine de negare a săvârșirii faptei, însă în cursul judecății a urmat procedura simplificată, menționând la primul termen de judecată că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

În continuare, s-a reținut că infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen., este sancționată cu închisoarea de 1 la 5 ani. Potrivit art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 din C. proc. pen., când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime. Având în vedere aplicarea acestor dispoziții, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 337 din C. pen. (1 - 5 ani) au fost reduse cu o treime, fiind cuprinse între 8 luni - 3 ani și 4 luni.

Curtea de Apel Brașov s-a orientat spre pedeapsa de 1 an închisoare, în condițiile în care infracțiunea care a format obiectul judecății prezintă în sine o gravitate sporită, iar prin modalitatea concretă în care aceasta a fost comisă s-a reliefat o atitudine de ignorare evidentă de către inculpată a normelor care reglementează siguranța circulației rutiere, precum și a persoanelor chemate să vegheze la respectarea legii.

În ceea ce privește solicitarea Ministerului Public de a se aplica pedeapsa complementară a interzicerii inculpatei a dreptului de a conduce autovehicule, conform art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. pe lângă pedeapsa principală, Curtea de Apel Brașov a reținut că dispunerea unei soluții de condamnare a inculpatei la pedeapsa închisorii este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ, atât la nivel general, cât și la cel individual, aplicarea unei pedepse având consecințe și asupra valabilității permisului de conducere al conducătorului auto, conform art. 114 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.

Referitor la modalitatea de executare, s-a reținut că, potrivit art. 91 alin. (1) din C. pen., instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 42 din C. pen. sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana acestuia, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 alin. (1) din C. pen., inculpata nu a mai fost anterior condamnată, aceasta a arătat că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, iar raportat la condițiile sale personale îndreptarea comportamentului social se poate realiza fără executarea efectivă a pedepsei.

S-a apreciat că este nefondată solicitarea inculpatei de a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, prevăzută de dispozițiile art. 80 din C. pen., deoarece nu sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege. Astfel, conform prevederilor art. 80 din C. pen., instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții, respectiv, infracțiunea săvârșită care trebuie să fie de o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit, iar în raport de conduita avută anterior comiterii infracțiunii, eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea efectelor infracțiunii, precum și posibilitățile de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse inculpatului ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acesteia.

Din analiza dosarului, rezultă în mod evident că nu este îndeplinită cerința reglementată de art. 80 alin. (1) lit. a) din C. pen., în condițiile în care infracțiunea săvârșită este una de pericol și de o gravitate ridicată, această concluzie rezultând din modalitatea concretă în care inculpata A. a înțeles să ignore obligații esențiale pentru orice conducător auto, respectiv aceea de a nu consuma alcool anterior conducerii autoturismului, precum și aceea de a se supune procedurilor reglementate de lege pentru stabilirea stării de ebrietate/alcoolemie. Toate aceste aspecte coroborate evidențiază gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și pericolul pe care l-a prezentat persoana inculpatei pentru siguranța circulației pe drumurile publice, nefiind îndeplinite astfel condițiile pentru renunțarea la aplicarea pedepsei.

Pe de altă parte, s-a reținut că nu se poate da curs nici solicitării de a se dispune amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 din C. pen., în condițiile în care inculpata, deși este o persoană care prin prisma activității profesionale desfășurate cunoaște consecințele unei astfel de acțiuni, cu bună știință a încălcat normele referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice. Faptul că nu s-a produs vreun incident rutier nu este de natură a diminua periculozitatea faptei reținută, în contextul în care primează siguranța circulației pe drumurile publice, cu referire expresă la participanții la traficul rutier și la pietoni.

Împotriva Sentinței penale nr. 63/F din 26 aprilie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a declarat apel inculpata A..

În susținerea căii de atac, în esență, apelanta inculpată A. a solicitat, raportat la circumstanțele personale și la modul de comitere a faptei, să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei, conform dispozițiilor de art. 80 din C. pen., având în vedere gravitatea redusă a infracțiunii, modul și împrejurările în care a fost săvârșită, precum și faptul că nu au fost urmări de nicio natură.

Deopotrivă, inculpata a susținut că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 83 din C. pen., putându-se dispune amânarea aplicării pedepsei.

Apelanta a susținut că soluția de condamnare la pedeapsa închisorii, chiar cu suspendarea sub supraveghere a executării, este o sancțiune prea severă, în condițiile în care nu a mai avut abateri de la regulile de conviețuire socială, fiind la primul contact cu legea penală, a cooperat cu organele de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea faptei în fața instanței de judecată, fiind de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, iar îndreptarea și conștientizarea pericolului pe care îl reprezintă săvârșirea de noi infracțiuni se poate realiza și prin amânarea aplicării pedepsei și supravegherea conduitei o anumită perioadă.

(...)

Examinând cauza, atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Criticile formulate de apelanta inculpată A. privesc doar modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate de instanța de fond.

Prealabil, se observă că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă, care, de altfel, a fost recunoscută de inculpată în fața curții de apel, reținând, în esență, că, în data de 21.02.2020, în jurul orei 18:05, inculpata A. (avocat în cadrul Baroului Timiș) a condus autovehiculul cu număr de înmatriculare x pe drumurile publice din stațiunea Poiana Brașov, județul Brașov, respectiv pe strada x, unde, fiind oprită de un echipaj al poliției rutiere, a refuzat să se supună testării cu aparatul alcooltest și să însoțească echipajul de poliție la unitatea spitalicească în vederea prelevării probelor biologice pentru a se stabili alcoolemia, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen.

Referitor la critica formulată de apelanta inculpată A., în sensul aplicării dispozițiilor art. 80 și următoarele din C. pen. (renunțarea la aplicarea pedepsei), instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Conform art. 80 alin. (1) din C. pen., pentru a se putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit; b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

În alin. (2) al art. 80 din C. pen. sunt menționate cazurile în care nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei. Acestea sunt următoarele: a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; b) față de același infractor s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat; c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților; d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani.

În speță, nu există niciunul din impedimentele prevăzute de art. 80 alin. (2) din C. pen., în condițiile în care inculpata nu a mai suferit anterior o condamnare, față de aceasta nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecată, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, iar infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., se pedepsește cu închisoarea de la de la unu la 5 ani, maximul special fiind inferior celui prevăzut de art. 80 alin. (2) lit. d) din C. pen.

Referitor la condiția prevăzută în art. 80 alin. (1) lit. a) din C. pen., Înalta Curte reține că infracțiunea săvârșită nu prezintă o gravitate redusă. În acest sens, instanța reamintește că infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., este una de pericol, de o gravitate ridicată, acțiunea săvârșită punând în primejdie securitatea circulației pe drumurile publice și împiedicând aplicarea dispozițiilor ce sancționează conducerea unui vehicul de către o persoană cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Inculpata A., care emana halenă alcoolică la momentul opririi sale în trafic, a ignorat obligații esențiale pentru orice conducător auto, respectiv aceea de a nu consuma alcool anterior conducerii autoturismului, precum și aceea de a se supune procedurilor reglementate de lege pentru stabilirea stării de ebrietate/alcoolemie. Chiar dacă nu s-a produs vreun incident rutier, această împrejurare nu este de natură să diminueze periculozitatea faptei, întrucât primează siguranța circulației pe drumurile publice.

Relativ la cele ce precedă, având în vedere că fapta săvârșită de inculpată nu prezintă o gravitate redusă, aceasta aducând atingere nu numai siguranței pe drumurile publice, ci, în subsidiar, și înfăptuirii justiției, Înalta Curte constată că nu se justifică adoptarea unei soluții de renunțare la aplicarea pedepsei.

Instanța apreciază ca fiind neîntemeiată și critica formulată de apelanta inculpată A. în sensul aplicării dispozițiilor art. 83 și următoarele din C. pen. (amânarea aplicării pedepsei).

Potrivit dispozițiilor art. 83 alin. (1) din C. pen., instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În alin. (2) al art. 83 din C. pen. se prevede că nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

Astfel, amânarea aplicării pedepsei se înfățișează sub aspectul unui mijloc de individualizare a pedepsei (în sens larg), care presupune stabilirea obligatorie a unei pedepse, dar fără aplicarea imediată a acesteia.

Îndeplinirea condițiilor menționate anterior nu creează inculpatei un drept la obținerea unei soluții de amânare a aplicării pedepsei, ci numai o facultate.

Instanța are în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 74 din C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului evaluate în raport de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii (în data de 21.02.2020, inculpata a condus un autovehiculul pe drumurile publice din stațiunea Poiana Brașov, județul Brașov, respectiv pe strada x și a refuzat să se supună testării cu aparatul alcooltest și să însoțească echipajul de poliție la unitatea spitalicească în vederea prelevării probelor biologice pentru a se stabili alcoolemia; locul în care a fost comisă acțiunea de conducere este de obicei unul aglomerat, în condițiile în care sezonul de schi era în plină desfășurare), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (respectiv siguranța traficului rutier), natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (fără antecedente penale), conduita după săvârșirea infracțiunii (atitudinea inculpatei față de organele de poliție, în contextul adoptării unui comportament violent, fizic și verbal) și în cursul procesului penal (a recunoscut săvârșirea faptei), nivelul de educație (studii superioare), vârsta (44 ani), ocupația (avocat), starea de sănătate, situația familială și socială (este o persoană instruită, integrată în societate).

Deopotrivă, Înalta Curte reține că, raportat la nivelul de instruire al inculpatei (care este avocat), aceasta avea posibilitatea să înțeleagă normele juridice și, cu atât mai mult, ar fi trebuit să conștientizeze că prin ignorarea obligațiilor esențiale ale oricărui conducător auto, respectiv aceea de a nu consuma alcool anterior conducerii autoturismului, precum și aceea de a se supune procedurilor reglementate de lege pentru stabilirea stării de ebrietate/alcoolemie, aduce atingere desfășurării în condiții de siguranță a circulației rutiere pe drumurile publice dar și înfăptuirii justiției.

Diferența din cauza de față în raport de jurisprudența anterioară a instanțelor, în care soluțiile au fost în sensul dispunerii renunțării la aplicarea pedepsei sau amânării aplicării pedepsei în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., decurge din atitudinea violentă a inculpatei, atât verbală, cât și fizică, atitudine care exclude dintre mijloacele de individualizare pe cele solicitate de apelantă.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte apreciază că, în cauză, este necesară aplicarea unei pedepse. Având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 74 din C. pen., menționate anterior, instanța constată că pedeapsa de 1 an închisoare este de natură să constituie un mijloc de constrângere, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, aceasta răspunzând în mod eficient dublului scop de prevenire și sancționare, contribuind în egală măsură la reeducarea și atenționarea reală a inculpatei, iar regimul sancționator al suspendării executării pedepsei sub supraveghere este apt să asigure realizarea scopului sancțiunii.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 63/F din 26 aprilie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată apelanta inculpată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 63/F din 26 aprilie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 noiembrie 2021.

GGC - GV