ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 aprilie 2022

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 617/PI din 23 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe o durată de 4 ani, care reprezintă termen de încercare stabilit în condițiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) cu referire la art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune Timiș, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice Serviciului de Probațiune Timiș schimbarea locului de muncă; e) să comunice Serviciului de Probațiune Timiș informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul A. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate și, respectiv, să presteze 120 zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei municipiului Timișoara sau al S.C. Horticultura S.A.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare sau nerespectării măsurilor și obligațiilor dispuse și asupra consecințelor acestei revocări.

Totodată, s-a constatat că inculpatul A. a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu în perioada 30 august 2018 - 17 noiembrie 2018.

Prin aceeași sentință penală, a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 291 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatei pe o durată de 3 ani, care reprezintă termen de încercare stabilit în condițiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) cu referire la art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune Timiș, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice Serviciului de Probațiune Timiș schimbarea locului de muncă; e) să comunice Serviciului de Probațiune Timiș informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpata B. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate și, respectiv, să presteze 120 zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei municipiului Timișoara sau al S.C. Horticultura S.A.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare sau nerespectării măsurilor și obligațiilor dispuse și asupra consecințelor acestei revocări.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 4.000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 690 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu care a asigurat asistență juridică obligatorie inculpatei B., să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, inclusiv prin raportare la apărările formulate, instanța de fond a reținut, în esență, că fapta inculpatului A., care a pretins, în mod direct, de la martorul C., inițial suma de 200.000 euro, sumă ce a scăzut pe parcursul negocierilor la 50.000 euro, din care la data de 30 august 2018 a primit suma de 10.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra procurorului care efectua urmărirea penală în dosarul în care cel din urmă era cercetat pentru infracțiuni la Legea nr. 143/2000 și promițând că îl va determina pe procuror să pronunțe o soluție favorabilă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen.

S-a mai reținut că fapta inculpatei B. care l-a sprijinit pe inculpatul A. în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prin prezentarea sa ca avocatul care are cunoștințe și intermediază predarea banilor procurorului, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen.

Referitor la contribuția inculpatei B. la activitatea infracțională, tribunalul a reținut că, din discuțiile purtate cu ocazia întâlnirii de la Recaș din seara zilei de 29 august 2018 (astfel cum au fost redate prin procesul-verbal din data de 30 august 2018), rezultă că aceasta a avut un rol activ, participând la discuție și sprijinind varianta livrată de inculpatul A. în scopul determinării martorului C. să remită suma de bani solicitată în schimbul pretinsei traficări a influenței.

La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, tribunalul a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., context în care a apreciat că reeducarea acestora se poate realiza în bune condiții prin aplicarea unor pedepse privative de libertate orientate spre minimul special (de 3 ani în cazul inculpatului A. și, respectiv, de 2 ani închisoare pentru inculpata B.).

Deopotrivă, având în vedere circumstanțele care caracterizează persoana incupaților, din care s-a concluzionat că faptele pentru care sunt condamnați sunt accidentale și nu reflectă deprinderi sau concepții antisociale, precum și acordul manifestat de aceștia pentru a presta muncă în folosul comunității, tribunalul a apreciat că acuzații se pot îndrepta și fără executarea efectivă a sancțiunii penale, astfel încât, constatând îndeplinite și celelalte cerințe ale art. 91 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților A. și B. pe o durată de 4 ani și, respectiv, de 3 ani, care reprezintă termene de supraveghere stabilite în condițiile art. 92 C. pen., cu respectarea de către inculpați a obligațiilor și măsurilor impuse de instanță.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații A. și B..

În motivarea apelului formulat, inculpata B. a solicitat achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., arătând că nu poate fi trasă la răspundere penală deoarece actele de sprijin pe care le-ar fi efectuat în demersul infracțional al inculpatului A. au survenit ulterior săvârșirii de către acesta a infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. (și anume, ulterior consumării infracțiunii în varianta pretinderii). Astfel, a apreciat că sprijinul acordat autorului nu era apt să conducă la consumarea acestei infracțiuni deoarece hotărârea de primire a banilor era configurată încă din luna mai 2018, atunci când inculpatul A. a pretins suma de 200.000 euro de la cetățenii germani, neputându-i-se reține nici acte de înlesnire sau ajutor la acțiunile acestuia realizate în legătură cu micșorarea cuantumului respectivei sume la 10.000 euro. Ca urmare, a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea participației penale sub forma complicității la infracțiunea de trafic de influență pentru care a fost trimisă în judecată.

Inculpatul A. nu a motivat apelul în scris, ci doar oral în ziua judecății, prin apărătorul desemnat din oficiu, solicitând, în principal, achitarea, iar, în subsidiar, amânarea aplicării pedepsei, având în vedere starea sa precară de sănătate.

Prin decizia penală nr. 544/A din 22 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse apelurile formulate de inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 617/PI din 23 decembrie 2020 a Tribunalului Timiș, iar, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea acestora la plata sumei de câte 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, efectuând propria examinare a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probatoriului administrat în cauză și a reținut, în mod corect, starea de fapt dedusă judecății, constând în aceea că inculpatul A. a pretins, în mod direct, de la martorul C., inițial, suma de 200.000 euro, care a scăzut pe parcursul negocierilor la 50.000 euro, din care la data de 30 august 2018 a primit 10.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra procurorului care efectua urmărirea penală în dosarul în care martorul era cercetat pentru o infracțiune prevăzută de Legea nr. 143/2000, inculpatul promițând că îl va determina pe procuror să pronunțe o soluție favorabilă martorului, în demersul său infracțional fiind sprijinit de inculpata B., care a fost prezentată ca fiind persoana care are cunoștințe și intermediază predarea banilor procurorului, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., în forma autoratului (A.) și, respectiv, a complicității (B.).

Instanța de apel a apreciat că pentru dovedirea faptelor deduse judecății sunt esențiale înregistrările convorbirilor ambientale purtate între inculpații A. și B. și martorul C. în data de 29 august 2018, când cei doi acuzați au încercat să întărească încrederea celui din urmă cu privire la posibilitatea obținerii unei soluții favorabile în dosarul în care era cercetat. Astfel, cu acel prilej, inculpatul A. i-a prezentat martorului modul în care urmează să se desfășoare în continuare activitățile, cum urmau să ajungă banii la procurorul de caz, cum o să fie audiat, cum se va încheia dosarul, acțiunile inculpatului fiind susținute de inculpata B. care i-a dat martorului asigurări repetate că problema sa penală se va rezolva.

S-a mai reținut că, din materialul probator, a rezultat că inculpatul A. s-a înțeles cu martorul C. ca, în dimineața zilei următoare, să se întâlnească pentru ca cel din urmă să îi remită cel puțin 10.000 euro, urmând ca restul banilor să fie predați în cursul aceleiași zile. Conform înțelegerii, în dimineața zilei de 30 august 2018, inculpatul A. s-a întâlnit cu martorul C. la o pensiune din Recaș, unde acesta din urmă i-a înmânat suma de 10.000 euro, ce reprezenta un avans din suma totală de 50.000 euro pretinsă pentru a fi dată procurorului în vederea soluționării favorabile a dosarului instrumentat la D.I.I.C.O.T., de față fiind și martorul D., după care au intervenit organele de poliție care monitorizau activitățile infracționale, întocmindu-se un proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și un proces-verbal de înseriere a bancnotelor.

Instanța a apreciat că, în aceste condiții, prezumția de nevinovăție a inculpatului A. a fost răsturnată, astfel că, în mod legal și temeinic, s-a dispus sancționarea sa penală.

S-a mai constatat, pe baza probatoriului administrat, că activitatea infracțională a inculpatei B. a constat în participarea sa, alături de inculpatul A., a cărui activitate infracțională o cunoștea, la întâlnirea cu martorul C. din data de 29 august 2018 de la Pensiunea Popas din Recaș, unde a dat asigurări repetate că problema celui din urmă se va rezolva. S-a arătat, în acest sens, că nu pot fi primite apărările inculpatei că nu a cunoscut despre activitățile inculpatului A. de pretindere a sumelor de bani de la martor, apreciindu-se că această atitudine procesuală a fost adoptată doar pentru a scăpa de răspunderea penală.

Totodată, curtea a înlăturat susținerile apelantei referitoare la faptul că demersul său ar fi survenit ulterior săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, că nu era apt să conducă la consumarea infracțiunii, că nu a contribuit nici măcar la scăderea cuantumului sumelor de bani și că nu sunt îndeplinite condițiile participației penale sub forma complicității, apreciind că, în speță, sunt întrunite toate cerințele legale pentru tragerea la răspundere penală a acuzatei.

Sub acest aspect, raportându-se la conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., instanța de control judiciar a subliniat că elementul material al acesteia se realizează prin pretinderea, primirea ori acceptarea de bani sau alte foloase, însă poate fi consumată și prin două sau toate cele trei modalități prevăzute de lege, situație în care se reține doar o singură de faptă de trafic de influență, așa cum rezultă, de altfel, și din doctrina depusă la dosar de către apărare. A arătat, astfel, că inculpatul A. a săvârșit infracțiunea de trafic de influență atât în modalitatea pretinderii (inițial 200.000 euro, apoi 100.000 euro și, ulterior, 50.000 euro), cât și în cea a primirii sumei de 10.000 euro, care a avut loc efectiv la data de 30 august 2018, după ce inculpata B. a participat la discuția din 29 august 2018 de la Recaș când martorul C. și inculpatul A. au abordat problematica remiterii sumei de bani a doua zi.

În aceste condiții, s-a apreciat că nu are niciun fel de temei legal argumentul apelantei B. că sprijinul demersului infracțional al inculpatului A. ar fi avut loc ulterior săvârșirii infracțiunii.

Referitor la conținutul acestui sprijin, curtea a reținut că, din analiza înregistrărilor convorbirilor ambientale din 29 august 2018, a rezultat, în mod indubitabil, că prezența inculpatei la discuții a fost esențială pentru întărirea convingerii martorului C. că problema sa penală se va rezolva așa cum a stabilit cu inculpatul A.. Prin urmare, nu se poate susține că sprijinul pe care B. l-a acordat autorului nu era apt să conducă la consumarea infracțiunii.

În plus, s-a apreciat că nu prezintă relevanță faptul că inculpata nu cunoștea limba germană întrucât, din analiza transcrierii convorbirii ambientale din 29 august 2018, rezultă, în mod incontestabil, participarea sa penală, cu toate că aceasta nu a avut nicio contribuție la pretinderea sumelor de bani de la martorul C., activitate care a aparținut integral inculpatului A..

De asemenea, s-a considerat că activitatea infracțională a inculpatei B. îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 48 C. pen., pentru reținerea formei de participație a complicității, care presupune înlesnirea sau ajutorul în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, cu intenție. Astfel, s-a arătat că, în mod indubitabil, inculpata B. a dat, cu intenție, un ajutor inculpatului A. în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, întrucât prin modul în care a purtat discuțiile din 29 august 2018 la Recaș a întărit convingerea martorului C. că problema sa penală se va rezolva în modalitatea expusă de coinculpat. Din aceleași discuții a rezultat, în mod neechivoc, că inculpata cunoaștea înțelegerile dintre cei doi, scopul participării sale la întâlnire neputând fi explicat într-o altă manieră decât aceea a ajutorului dat inculpatului A. în săvârșirea infracțiunii, pentru ca demersurile acestuia să fie credibile.

S-a mai subliniat că nu poate fi acreditată ideea că inculpata B. nu cunoștea faptul că presupusa intervenție la procurorul de caz s-ar fi făcut ca urmare a pretinderii și primirii sumei de bani de la martorul C. de către inculpatul A., atâta timp cât aceasta a avut un rol activ în discuțiile care au avut loc la 29 august 2018, sprijinind varianta livrată de coinculpat, în scopul determinării martorului să remită suma de bani solicitată în schimbul traficării influenței, manoperă menită să întărească și mai mult convingerea martorului că cei doi aveau pârghiile necesare pentru a interveni la procurorul de caz în vederea obținerii unei soluții favorabile.

În aceste condiții, instanța a apreciat că săvârșirea de către inculpata B. a complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., a fost dovedită dincolo de orice dubiu, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în speță, motiv pentru care sancționarea penală a inculpatei a intervenit în mod legal și temeinic.

Deopotrivă, s-a constatat că tribunalul a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 74 C. pen., pedepsele stabilite pentru cei doi inculpați fiind în mod judicios individualizate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.

Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpata B., invocând motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. cu argumentarea că, raportat la descrierea realizată în decizia recurată, fapta ce îi este imputată nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu îndeplinește niciuna din condițiile prevăzute de art. 48 C. pen. pentru reținerea formei de participație a complicității, respectiv: să fi fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penală de o altă persoană în calitate de autor; complicele să fi realizat acte de înlesnire sau ajutor la comiterea faptei de către autor; contribuția complicelui să fi folosit efectiv autorului la săvârșirea faptei penale; actele de complicitate să fie efectuate cu intenție.

În ceea ce privește primele două cerințe, s-a subliniat că activitatea complicelui poate interveni atât în faza actelor de pregătire, cât și concomitent cu cele de executare, însă nu și ulterior consumării infracțiunii, așa cum este situația în speță.

Sub acest aspect, raportându-se la considerentele deciziei nr. 489/2016 a Curții Constituționale (paragraful 48, în care s-a menționat că infracțiunea de trafic de influență se realizează prin cel puțin una din modalitățile normative din conținutul său, pentru existența elementului material "nefiind necesar ca pretinderea banilor sau folosului, acceptarea promisiunii de foloase ori a darurilor să fi fost urmată de executare, adică de satisfacerea pretenției sau de respectarea promisiunii de foloase") și la împrejurările factuale ce rezultă din cuprinsul rechizitoriului și al hotărârilor instanțelor de fond și apel, recurenta a arătat că infracțiunea de trafic de influență a fost săvârșită de autor în varianta "pretinderii" de la cetățenii germani, inițial, a sumei de 200.000 euro, scăzută la 100.000 euro și, în final, la 50.000 euro, consumându-se, așadar, anterior serii zilei de 29 august 2018 (orele 21:00 - 23:00) când a avut loc întâlnirea de la restaurantul din Recaș, unde s-a reținut că aceasta l-ar fi sprijinit pe inculpatul A. la comiterea faptei. Astfel, exclusiv datorită acțiunii anterioare de pretindere, acest inculpat a convenit cu cetățenii germani ca locul de întâlnire pentru remiterea sumei de 10.000 euro, ca avans din cei 50.000 euro solicitați, să fie în orașul Recaș, așa încât, la momentul intervenirii inculpatei B. în pretinsa schemă infracțională, atât elementul material sub forma pretinderii de bani și afirmarea existenței unei influențe asupra funcționarului public, cât și condiția esențială atașată elementului material al infracțiunii, constând în promisiunea că va interveni la procuror pentru obținerea unei soluții favorabile, erau îndeplinite. S-a subliniat, în acest context, că, în privința inculpatei B., prin decizia recurată s-a reținut că "nu a avut nicio contribuție la pretinderea sumelor de bani de la martorul C., activitate care a aparținut integral inculpatului A.".

Totodată, s-a apreciat că acest inculpat nu a comis fapta în varianta "primirii", deoarece suma de 10.000 euro i-a fost remisă de martor la 30 august 2018, activitate la care inculpata B. nu a fost prezentă și pe care aceasta nu a intermediat-o, aspect confirmat și de martorul C. în declarația dată la 09 mai 2020 (acesta relatând că a avut impresia că inculpata B. se afla într-o situație neplăcută, că nu o percepe ca fiind autorul presiunii exercitate asupra sa și că aceasta nu a fost prea activă în discuții).

Prin urmare, întrucât presupusele acte de sprijin ale inculpatei au fost realizate după consumarea infracțiunii de către autor, s-a considerat că nu sunt îndeplinite primele două condiții pentru reținerea participației penale sub forma complicității.

Mai mult decât atât, s-a arătat că nu este întrunită nici cerința ca activitatea complicelui să fi folosit efectiv autorului la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, întrucât, pe de o parte, hotărârea de a primi banii era configurată încă din luna mai a anului 2018, când inculpatul A. a pretins inițial suma de bani de la cetățenii germani, iar, pe de altă parte, cuantumul sumei a scăzut pe parcursul trecerii timpului, de la 200.000 euro la 100.000 euro și, în final, la 50.000 euro, din care s-a plătit avansul de 10.000 euro, inculpata B. necontribuind cu acte de înlesnire sau ajutor nici măcar la modificarea acestui cuantum.

Pe de altă parte, s-a învederat că aspectele stabilite de către instanța de apel în sensul că inculpata ar fi participat la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prin "întărirea convingerii martorului C. că problema penală a acestuia se va rezolva așa cum s-a stabilit cu inculpatul A." sunt străine de latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen., textul de incriminare neimpunând ca persoana cumpărătorului de influență să fie convinsă de influența traficantului de influență. De altfel, art. 291 C. pen. cere doar ca autorul infracțiunii să fie "o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public", or, A. făcuse asemenea afirmații la momentul pretinderii sumei de 200.000 euro (în Germania), discuțiile continuând ulterior doar cu privire la cuantumul sumei ce urma a fi remisă.

Deopotrivă, s-a subliniat că nu este îndeplinită nici cerința ca actul de complicitate să fi fost realizat cu intenție, având în vedere că la dosar nu există probe din care să rezulte că inculpata B. s-ar fi recomandat ca fiind avocat, iar rolul acesteia în acțiunea de convingere a martorului C. nu a fost unul activ.

În consecință, s-a apreciat că, în condițiile în care eventualele acte de sprijinire a demersului infracțional al inculpatului A. au survenit ulterior săvârșirii de către acesta a infracțiunii de trafic de influență (ulterior consumării infracțiunii în varianta pretinderii) și nu erau apte să conducă la consumarea acesteia, deoarece hotărârea de primire și, respectiv, remitere a banilor era configurată încă din luna mai a anului 2018, iar inculpata B. nu a realizat cu intenție presupusele acte de complicitate, aceasta nu poate fi trasă la răspundere penală, fapta sa nefiind prevăzută de legea penală.

Prin încheierea din 22 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata B. împotriva deciziei penale nr. 544/A din 22 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 7, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

În acest sens, s-a reținut că, din punct de vedere formal, sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen. doar în ceea ce privește criticile circumscrise motivului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. referitoare la neîntrunirea cerințelor de tipicitate obiectivă ale complicității la infracțiunea de trafic de influență.

Cu toate că prin motivele scrise de recurs, prin prisma aceluiași caz de casare, au fost formulate critici și în legătură cu lipsa intenției de a săvârși acte de complicitate, arătându-se că, din probele administrate, a rezultat că recurenta nu s-a prezentat drept avocat și nu a exercitat un rol activ în acțiunea de convingere a martorului C., Înalta Curte a reținut că aceste susțineri nu se circumscriu motivului invocat.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpata B. ca fiind nefondat, pentru motivele expuse în continuare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", care vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Așa cum s-a menționat și în cuprinsul încheierii de admitere în principiu din 22 februarie 2022, acest motiv de casare nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, reexaminarea materialului probator ori stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii atacate făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi cenzurate statuările în fapt ale instanțelor inferioare, jurisprudența instanței supreme fiind constantă în acest sens (spre exemplu, deciziile nr. 235/RC din 07 octombrie 2014, nr. 323/RC din 18 noiembrie 2014, nr. 78/RC din 03 martie 2015, nr. 350/RC din 20 octombrie 2015, nr. 23/RC din 28 ianuarie 2016, 380/RC din 05 octombrie 2017, nr. 408/RC din 19 octombrie 2017, nr. 380/RC din 05 octombrie 2017, nr. 83/RC din 15 martie 2018, nr. 166/RC din 10 mai 2018, nr. 188/RC din 23 mai 2018, nr. 394/RC din 08 noiembrie 2018, nr. 207/RC din 30 mai 2019, nr. 422/RC din 07 noiembrie 2019, nr. 349/RC și nr. 353/RC din 08 octombrie 2020, nr. 162/RC din 15 aprilie 2021, nr. 503/RC din 09 noiembrie 2021).

În cauză, se constată că inculpata B. a invocat acest motiv de casare, susținând, în esență, că, fapta pentru care a fost condamnată nu se circumscrie ilicitului penal, întrucât acțiunile ce îi sunt imputate, concretizate în participarea la discuțiile din cadrul întâlnirii ce a avut loc în seara zilei de 29 august 2018 la restaurantul din orașul Recaș, au intervenit ulterior momentului consumării infracțiunii de trafic de influență în modalitatea "pretinderii", neavând relevanță, sub acest aspect, primirea sumei de bani de către autorul infracțiunii. În plus, a susținut că acțiunile sale nu i-au folosit efectiv acestuia în activitatea infracțională.

Verificând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, în cauză, s-a dispus condamnarea inculpatei B. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., constând în aceea că l-a sprijinit pe inculpatul A. în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prin prezentarea sa ca avocatul care are cunoștințe și intermediază predarea banilor procurorului.

În sarcina inculpatului A., autorul infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., s-a reținut că a pretins, în mod direct, de la martorul C., inițial suma de 200.000 euro, sumă ce a scăzut pe parcursul negocierilor la 50.000 euro, din care la data de 30 august 2018 a primit suma de 10.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra procurorului care efectua urmărirea penală în dosarul în care cel din urmă era cercetat pentru infracțiuni la Legea nr. 143/2000 și promițând că îl va determina pe procuror să pronunțe o soluție favorabilă.

Sub aspectul contribuției concrete la activitatea infracțională, s-a reținut, în esență, pe baza probelor administrate în cauză, că sprijinul acordat de către inculpata B. autorului infracțiunii de trafic de influență s-a concretizat în participarea sa la discuția care a avut loc în seara zilei de 29 august 2018 la restaurantul din orașul Recaș, când martorul C. și inculpatul A. au abordat problematica remiterii sumei de bani a doua zi, prilej cu care inculpata, ce a fost prezentată ca fiind avocatul care are cunoștințe și intermediază predarea banilor procurorului, a avut un rol activ în discuție, întărind, astfel, convingerea martorului că problema sa penală se va rezolva în modalitatea stabilită cu inculpatul A..

Procedând, conform art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenței dintre împrejurările faptice stabilite și configurarea legală a infracțiunii de trafic de influență, în forma complicității, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentei, că acțiunile ce i-au fost reținute în sarcină și pentru care a fost condamnată, astfel cum au fost stabilite cu titlu definitiv de către instanțele inferioare în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunesc toate elementele de conținut prevăzute de norma de incriminare.

Astfel, potrivit art. 48 C. pen., complicele este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Prin urmare, pentru existența acestei forme de participație penală este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, și anume: să se fi săvârșit, în mod nemijlocit, de către o altă persoană o faptă prevăzută de legea penală (1), să se fi efectuat acte de natură să sprijine comiterea de către autor a respectivei fapte (2), iar contribuția celui care înlesnește sau ajută pe autor să fie realizată cu vinovăție sub forma intenției (3), Înalta Curte constatând, în urma analizei de legalitate permisă de dispozițiile art. 433, art. 447 și art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., astfel cum au fost interpretate coroborat în dezvoltările anterioare, că primele două cerințe sunt îndeplinite în speță, astfel încât criticile recurentei sub acest aspect nu pot fi reținute.

Referitor la prima condiție a complicității, a cărei existență a fost contestată de recurentă, care a susținut că acțiunile sale au intervenit ulterior consumării infracțiunii de trafic de influență în varianta "pretinderii", neavând nicio relevanță faptul că, ulterior, autorul a primit și o parte din suma de bani pretinsă, Înalta Curte constată că, așa cum rezultă din dispozițiile art. 291 C. pen., elementul material al acestei infracțiuni se realizează prin pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Raportat la conținutul său constitutiv, traficul de influență face parte din categoria infracțiunilor cu consumare anticipată, ceea ce înseamnă că simpla pretindere de bani sau alte foloase ori, după caz, simpla acceptare de promisiuni sunt suficiente pentru consumarea acesteia, activitatea ulterioară a autorului, ce poate consta în oricare dintre modalitățile alternative prevăzute în textul de incriminare, integrându-se, împreună cu actele anterioare, într-o unitate naturală de infracțiune.

Cu alte cuvinte, dacă după momentul consumării infracțiunii prin pretinderea de bani sau alte foloase, subiectul activ solicită și/sau primește de mai multe ori de la cumpărătorul de influență diverse sume de bani în considerarea celor pretinse inițial, realizându-se, astfel, o fragmentare a actelor de executare, există o singură infracțiune de trafic de influență în varianta unității naturale, întrucât actele subsecvente consumării, privite în ansamblul lor, se îmbină între ele în mod natural, alcătuind în mod firesc, împreună cu actele precedente, o singură acțiune (în același sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, respectiv sentința penală nr. 236 din 22 martie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 177 din 15 iulie 2019 a Completului de 5 judecători, și decizia penală nr. 346/A din 20 decembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2014).

Contrar susținerilor apărării, Înalta Curte consideră că prelungirea în timp a traficului de influență și săvârșirea sa prin mai multe modalități alternative ale elementului material, respectiv pretinderea urmată de primirea unei sume de bani, nu exclude posibilitatea intervenirii unui act de complicitate numai în raport cu o parte a activității infracționale.

Potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme (sentința penală nr. 594 din 15 noiembrie 2021), în cazul infracțiunilor al căror element material cunoaște variante alternative, chiar dacă realizarea uneia dintre acestea marchează momentul consumativ al infracțiunii, aceasta nu înseamnă că săvârșirea faptei și în alte modalități ar fi lipsită de relevanță penală, căci, așa cum s-a arătat anterior, actele succesive de executare alcătuiesc împreună o unitate naturală colectivă de infracțiune.

Într-un asemenea caz, infracțiunea cunoaște nu doar un moment cosumativ, ci și unul distinct al epuizării, care coincide cu data săvârșirii ultimei acțiuni corespunzătoare elementului material. Așa fiind, în condițiile în care fapta penală este săvârșită prin comiterea fiecăreia dintre aceste variante, până la momentul epuizării, ajutorul/sprijinul oferit subiectului activ în legătură cu realizarea oricăreia dintre modalitățile alternative, chiar ulterior momentului de consumare inițial, întrunește cerința de anterioritate ori concomitență specifică formei de participație secundară a complicității.

Prin urmare, atâta timp cât, în speță, s-a reținut cu titlu definitiv că acțiunile inculpatei B. au intervenit la 29 august 2018, ulterior momentului pretinderii de către inculpatul A. a sumei de 200.000 euro, care a fost redusă până la 50.000 euro, însă înainte de primirea de către acesta a sumei 10.000 euro (la 30 august 2018 - când s-a și epuizat activitatea desfășurată de autor), se observă că ele sunt anterioare momentului epuizării infracțiunii de trafic de influență, așa încât nu pot fi primite susținerile apărării sub acest aspect.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție necesară pentru existența complicității, constând în efectuarea unor acte de natură să sprijine ori să înlesnească săvârșirea faptei prevăzută de legea penală de către autor, a cărei îndeplinire a fost, de asemenea, contestată de către recurentă, Înalta Curte constată că, sub aspectul contribuției la activitatea infracțională, instanța de apel a reținut că "inculpata B. în mod indubitabil a dat cu intenție un ajutor inculpatului A. în săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prin modul în care a purtat discuțiile la data de 29.08.2018 la Recaș întărind convingerea martorului C. că problema penală a acestuia se va rezolva în modalitatea expusă de inculpatul A., din discuțiile existente rezultând în mod neechivoc că inculpata cunoaște înțelegerile dintre cei doi, fiind exclusă nevinovăția acesteia, scopul participării sale la acea întâlnire neputând fi explicat într-o altă manieră decât cea a ajutorului dat inculpat A. în săvârșirea infracțiunii, pentru ca demersurile acestuia să fie credibile."

S-a mai arătat că "nu poate fi acreditată ideea că inculpata B. nu cunoștea faptul că presupusa intervenție la procurorul de caz s-ar fi făcut ca urmare a pretinderii și primirii sumei de bani de la martorul C. de către inculpatul A., inculpata având un rol activ în discuțiile care au avut loc la 29.08.2018, sprijinind varianta livrată de inculpatul A., în scopul determinării martorului C. să remită suma de bani solicitată în schimbul traficării influenței, manoperă menită să întărească și mai mult convingerea martorului că cei doi aveau pârghiile necesare pentru a interveni la procurorul de caz în vederea obținerii unei soluții favorabile."

Or, raportat la această situație factuală, care nu mai poate fi cenzurată de Înalta Curte prin intermediul recursului în casație, dat fiind specificul acestei căi extraordinare de atac, se constată că demersurile inculpatei B., astfel cum au fost expuse în considerentele deciziei penale atacate, se circumscriu unor acte de complicitate materială anterioară, participarea sa la discuția din 29 august 2018, când inculpatul A. și martorul C. au abordat problematica remiterii sumei de bani a doua zi, în contextul împrejurărilor prezentate în detaliu de instanța de apel, creând condițiile favorabile pentru ca, la 30 august 2018, autorul să primească suma de 10.000 euro (din cei 50.000 euro pretinși în schimbul traficării influenței) și conducând mediat la producerea rezultatului socialmente periculos.

Având în vedere aceste argumente, Înalta Curte constată că acțiunile pentru care a fost condamnată inculpata B., astfel cum au fost expuse în mod detaliat în hotărârea atacată, întrunesc toate elementele de tipicitate obiectivă ale complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., criticile formulate sub acest aspect de către recurentă în calea extraordinară de atac nefiind fondate.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnată inculpata B. întrunește toate elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de aceasta împotriva deciziei penale nr. 544/A din 22 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata B. împotriva deciziei penale nr. 544/A din 22 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 aprilie 2022.