ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2024

Asupra recursului în casație, în baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 84 din 09 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 291 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

(…)

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 3 (trei) ani, reprezentând termen de supraveghere, calculat potrivit art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 96 C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării.

În baza art. 92 alin. (2) raportat la art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Argeș, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să efectueze, în total, 60 de zile de muncă neremunerată în cadrul Primăriei Pitești sau Inspectoratul Școlar Județean Argeș.

S-a luat act de faptul că inculpatul a fost supus reținerii pe o perioadă de 24 ore, din 01.10.2019 ora 20:10 pana la data de 02.10.2019, ora 20:10.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 950 RON de la inculpat.

În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1662 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 662 RON cheltuieli aferente urmăririi penale.

Prin decizia penală nr. 294/A din 3 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 C. pen., împotriva sentinței penale nr. 84 din 9 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva deciziei penale nr. 294/A din 3 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Recurentul inculpat solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, achitarea sa, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Prin încheierea din 12 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A din 3 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.

Ca atare, motivele de casare trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a normelor substanțiale sau de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susținând în esență că, a fost condamnat pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., deși, în cauză, nu este îndeplinită condiția de tipicitate a infracțiunii, constând în aceea ca inculpatul să aibă o influență reală sau să lase să se creadă că ar avea vreo influență reală asupra funcționarilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeș - Evidența Auto.

Astfel, recurentul inculpat a susținut că nu există acțiunea de exercitare a unei influențe reale asupra vreunui funcționar din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeș - Evidența Auto (nu reiese din probatoriu un angajament ferm al său față de martorul denunțător B., o promisiune neechivocă expresă de determinare la o anumită atitudine a funcționarului S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeș - Evidența Auto), precum și că, acțiunea de promisiune a vreunei influențe a sa față de martorul denunțător în schimbul pretinderii vreunei sume de bani nu este susținută de nicio probă administrată în cauză; mai mult, probele administrate creează mai degrabă incertitudine cu privire la situația de fapt în ceea ce îl privește.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor ce se circumscriu motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte notează că, în cuprinsul hotărârii instanței de fond, confirmată de instanța de apel, a fost descrisă fapta care a justificat încadrarea acesteia ca realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., fiind reținute în concret acțiunile inculpatului A. și motivele pentru care s-a considerat că acesta a săvârșit fapta.

În fapt, pe baza probatoriului administrat în cauză, instanțele de fond și apel au reținut că, în cursul lunii iunie 2019, martorul B. a fost interesat să înmatriculeze un autovehicul, cumpărat din județul Dolj, pe numele soției sale C. și, în acest scop, s-a interesat la cunoștințe de o persoană care întocmește dosare de înmatriculare, numitul D. recomandând-o pe numita E., care lucrează la un birou de copiat acte, pe raza mun. Pitești, context în care martorul B. a luat legătura cu numita E., care a întocmit dosarul de înmatriculare a autovehiculului la respectivul birou, contra unei taxe și l-a programat on-line, pentru data de 05.07.2019 la ghișeul S.P.C.R.P.C.I.V. Argeș - Evidență Auto, în scopul înmatriculării, cu mențiunea că E. l-a avertizat pe martorul denunțător că îi lipsește din dosar procura de la soția sa, care figura ca și cumpărător și un document prin care dreptul de proprietate asupra autoturismului trecea de la proprietarul inițial la intermediar. La data menționată, martorul B. s-a prezentat la ghișeul instituției, însă funcționarul de la ghișeu a respins dosarul pe motivele deja arătate, dar ulterior martorul B. s-a deplasat din nou la biroul de copiat acte, a luat legătura cu numita E. și explicându-i motivul pentru care i-a fost respins dosarul, aceasta i-a spus că nu poate fi înmatriculat autovehiculul în lipsa acestui document, însă știe o persoană, pe nume F. (identificat de organele de urmărire penală ca fiind inculpatul A.), care contra unei sume de bani, poate să-i rezolve problema.

Ca atare, martorul B. s-a întâlnit cu inculpatul A. la biroul numitei E., acesta a studiat dosarul auto și a solicitat de la denunțător suma de 200 de euro, în schimbul promisiunii înmatriculării autovehiculului, susținând că are cunoștințe la acest serviciu, iar ulterior, A. împreună cu martorul B. s-a deplasat la S.P.C.R.P.C.I.V. Argeș - Evidență Auto, în final autovehiculul fiind înmatriculat.

Deși autoturismul a fost înmatriculat conform înțelegerii stabilite, pentru că martorul B. nu a remis, conform înțelegerii suma de 200 de euro vânzătorului de influență - inculpatul A., în cursul lunii septembrie 2019, E. a luat legătura telefonic cu martorul B., insistând pe lângă acesta să remită cei 200 de euro, reproșându-i că și-a pus obrazul pentru el, iar dacă nu ar fi intervenit A. nu ar fi putut să înmatriculeze autoturismul, insistând totodată pe lângă martor să-i răspundă la telefon inculpatului A. și să-și rezolve problema.

La data de 01.10.2019, în urma organizării flagrantului organele judiciare au surprins-o pe E. primind suma de 950 RON (echivalentul a 200 euro) de la denunțătorul B., sumă ce urma să fie remisă mai departe de către aceasta inculpatului A..

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "trafic de influență", prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen.

Pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv. În ipoteza în care situația de fapt reținută de instanța de apel nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracțiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, devin incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 291 alin. (1) C. pen., pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic, în analiza motivelor de recurs în casație, Înalta Curte constată că, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, prin decizia recurată s-a reținut că elementul material constă în acțiunea inculpatului A. de pretindere a unei sume de bani, în mod indirect, prin intermediul numitei E., în scopul folosirii influenței sale pentru a determina lucrătorii de poliție a îndeplini un act ce intră în atribuțiile lor de serviciu (respectiv înmatricularea autovehiculului în condițiile în care existau anumite deficiențe), urmarea imediată a faptei constând în starea de pericol pentru buna desfășurare a raporturilor de serviciu.

În condițiile în care prin motivele de recurs în casație, în esență, inculpatul A. susține că acțiunea de a pretinde martorului denunțător vreo sumă de bani în schimbul promisiunii folosirii influenței sale asupra funcționarilor S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeș - Evidența Auto, pentru înmatricularea unui autoturism aparținând soției martorului, nu este susținută de nicio probă administrată în cauză, Înalta Curte constată că motivele invocate vizează, în concret, temeinicia deciziei penale recurate și nu chestiuni de legalitate.

În plus, Înalta Curte observă că, nici în calea de atac a apelului, inculpatul A. nu a invocat motive de nelegalitate a sentinței instanței de fond, în sensul neprevederii faptei în legea penală, ci a solicitat achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că nu sunt suficiente probe care să conducă la dovedirea vinovăției sale.

Așadar, criticând decizia instanței de apel, susținerile recurentului inculpat tind, în realitate, la reanalizarea probelor și înlăturarea raționamentului care a condus la soluția de condamnare, practic, la o rejudecare a cauzei în parametrii unei căi ordinare de atac, nefiind reliefate aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală.

Însă, reevaluarea situației de fapt reținută în cauză, cu titlu definitiv, de către instanța de apel și concordanța cu probele administrate, precum și interpretarea dată acesteia prin hotărârea definitivă, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în actuala procedură a recursului în casație.

Concluzionând, raportat la cele expuse, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpatului A., astfel cum au fost reținută în mod definitiv de instanța de apel, constând în aceea că, în vara anului 2019, prin intermediul numitei E., cunoscându-l pe martorul denunțător B., inculpatul A. i-a pretins acestuia suma de 200 euro, în schimbul folosirii influenței sale, pe lângă funcționarii S.P.C.R.P.C.Î.V. Argeș - Evidența Auto, pentru înmatricularea unui autoturism aparținând soției lui B. al cărui dosar nu conținea documentele necesare, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de "trafic de influență", prevăzută de 291 alin. (1) C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata G. împotriva deciziei penale nr. 781/2023 din 31 august 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 294/A din 3 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2024.