ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 95 din 10 septembrie 2024, pronunțată de Judecătoria Bălcești, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, ce se calculează de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul să respecte pe durata termenului indicat următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Vâlcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații, documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune Vâlcea.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului obligația să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen.; s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria com. Laloșu, județul Vâlcea, ori Primăria Bălcești, județul Vâlcea, în condițiile enunțate de art. 57 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen.; s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 150 RON reprezintă cheltuieli judiciare corespunzătoare fazei de urmărire penală, către stat.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, în data de 25.04.2022, în jurul orei 00:10, a condus autoturismul, pe strada din com. Laloșu, jud. Vâlcea, având o îmbibație alcoolică de 1,93 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată la ora 01:20, întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 95/10.09.2024 pronunțată de Judecătoria Bălcești în dosarul nr. x/2023 a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 123/A din data de 10.02.2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023 în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 95/10.09.2024 pronunțată de Judecătoria Bălcești în dosarul x/2023

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Decizia penală nr. 123/A din data de 10.02.2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023 s-a realizat către inculpatul A. la data de 14. 02.2025, la adresa de domiciliu iar, termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit pentru inculpatul A. la data de 17 martie 2025.

Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație, la data de 14 .03.2025, data poștei, inculpatul A., prin care a invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1, 7 și 12 C. proc. pen.

De asemenea, în temeiul art. 441 a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate.

În esență, a arătat că în faza de cercetare penală, cameră preliminară, judecata în fond și apel s-au produs mai multe erori judiciare.

În concret a arătat că, în calea de atac a apelului nu au fost respectate prevederile art. 16, art. 100-103, art. 280-286 C. proc. pen., a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil conform art. 7-8 din Constituția României și art. 3 și art. 6 CEDO, întrucât nu a fost admisă cererea de probe noi, înregistrările audio-video a ședințelor de la Judecătoria Bălcești, precum și a înregistrărilor efectuate de agenți de poliție și echipajele la momentul opririi dar și după un interval de 23 minute efectuate de către alt echipaj la o distanță de 15 km.

A mai criticat faptul un alt motiv de nelegalitate este acela că apărătorul său nu i-a asigurat o apărare efectivă, acționând în defavoarea sa.

Drept urmare, a solicitat anularea deciziei atacate, depunerea de probe noi, angajarea unui apărător ales sau desemnarea unui apărător din oficiu, suspendarea hotărârii instanței de fond, precum și xerocopierea înregistrării audio-video din ședința publică de la Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2023.

A depus 2 CD în original și o copie pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, precum și copii de pe plângerile penale formulate împotriva celor suspectați de sustragere de probe, erori judiciare, incompatibilitate, nerespectarea dreptului la apărare, amenințări, constituirea de grup infracțional organizat, în câte 2 exemplare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești și DIICOT Vâlcea.

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casație formulată de către inculpatul A., cu mențiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, la data de 24.03.2025.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A. nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30.04.2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 04.06.2025, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 123/A din data de 10 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din C. proc. pen., pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat esențiale pentru pronunțarea unei soluții de condamnare (tipicitatea, răspunderea penală, legalitatea sancțiunii). În acest sens este și practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu titlu de exemplu, decizia nr. 101/RC/din 07 martie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2013; decizia nr. 242/RC din 13 iunie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., instanța dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen., care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare a recursului în casație, părțile ce pot formula recurs în casație, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate face recurs în casație. Potrivit alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța o respinge, prin încheiere definitivă.

Analizând îndeplinirea condițiilor mai sus enumerate, se constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 123/A din data de 10.02.2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023 este formulată în termenul de 30 zile, fiind îndeplinite dispozițiile prev. de art. 435 C. proc. pen.

De asemenea, se constată că decizia penală nr. 123/A din data de 10.02.2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023 face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație conform art. 434 alin. (1) C. proc. pen.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1), (2) și 6 C. proc. pen. privind calitatea procesuală a persoanei care poate promova recurs în casație se constată că acestea sunt îndeplinite. Totodată, și în ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. se constată că sunt îndeplinite, în sensul menționării numelui, prenumelui și domiciliul inculpatului, hotărârea care se atacă, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Însă, în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. se constată că nu este îndeplinită, în sensul că, deși inculpatul A. în cuprinsul cererii au fost indicate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1, 7 și 12 din C. proc. pen., motivele concret invocate nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, fapt ce atrage nerespectarea cerinței prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate.

Ca atare, concluzia ce se impune în cauză este că, din perspectiva motivării, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aspect care justifică ipoteza invocării formale a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 1, 7 și 12 C. proc. pen.

Prin urmare, motivele invocate în cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu se circumscriu vreunui caz de recurs în casație dintre cele prevăzute expres și limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., ceea ce conduce la concluzia că îndeplinirea formală a unei condiții, respectiv indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casație.

Invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație. Argumentele prezentate de recurent trebuie să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, situație ce nu se regăsește în cauza de față.

Pe calea recursului în casație nu pot fi invocate și, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

În ceea ce privește solicitarea formulată de inculpatul A. în raport de inadmisibilitatea cererii de recurs în casație nu se mai impune analiza cererii de suspendare a executării deciziei recurate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 441 C. proc. pen., referitoare la admiterea în principiu a cererii de recurs în casație.

Pentru argumentele prezentate, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 123/A din data de 10 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023, dispunând obligarea recurentului-inculpat, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 123/A din data de 10 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2025.