ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 391/2024

Ședința publică din data de 18 septembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin cererile înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală sub nr. x/2024, contestatorii A., B. și C. au solicitat lămurirea/completarea dispozitivului deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală în dosarul nr. x/2020.

Contestatoarea A., prin avocat ales, a solicitat, în esență, lămurirea/completarea dispozitivului deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală în dosarul nr. x/2020, în ceea ce o privește pe partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș, respectiv dacă aceasta își păstrează această calitate în raport de contestatoare.

Astfel, contestatoarea a arătat că ea a formulat cererea de introducere în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a Spitalului Municipal Curtea de Argeș, întrucât a avut calitatea de medic în cadrul acestui spital.

De asemenea, a susținut că, din dispozitivul deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu rezultă, cu claritate, dacă partea responsabilă civilmente, Spitalul Municipal Curtea de Argeș, își păstrează aceasta calitate în raport de condamnarea inculpatei A..

Totodată, a precizat că latura civilă a fost disjunsă (fiind format dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș), iar în ședința publică din 30 mai 2024, reprezentanta Spitalului Municipal Curtea de Argeș a susținut că spitalul nu mai are calitatea de parte responsabilă civilmente, în raport de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Contestatorii B. și C., prin avocat ales, au solicitat, în esență, lămurirea dispozitivului deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020, în sensul clarificării următoarelor aspecte:

- dacă recursul în casație formulat de către partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș a fost admis doar cu privire la inculpatul D., cu consecința menținerii calității spitalului de parte responsabilă civilmente în raport de inculpata-condamnată A., în condițiile în care responsabilitatea spitalului este atrasă pe latura civilă a cauzei (disjunsă și nejudecată);

- dacă prin înlăturarea dispoziției din decizia recurată "privind obligarea inculpatului D. la plata sumei de 5738,4 RON către cele două apelante-părți civile reprezentând cheltuieli de judecată", instanța supremă a avut în vedere reducerea cheltuielilor efectuate de către părțile civile cu urmărirea penală și soluționarea fondului sau, implicit, punerea acestor cheltuieli, integral, în sarcina inculpatei-condamnate A..

Astfel, în ceea ce privește lămurirea dispozitivului deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 cu privire la calitatea de parte responsabilă civilmente a Spitalului Municipal Curtea de Argeș, contestatorii B. și C. au susținut că interpretarea logică a dispozitivului deciziei Înaltei Curți nu poate conduce la o altă concluzie decât aceea că recursul în casație formulat de către spital a fost admis doar cu privire la inculpatul D..

De asemenea, au menționat că, urmare a disjungerii acțiunii civile, s-a format dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș, iar la termenul din data de 30 mai 2024, apărătorii părților responsabile civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș și E. S.A. au susținut că spitalul și asigurătorul spitalului nu mai au calitate procesuală de parte responsabilă civilmente întrucât recursul în casație formulat de către spital (care a avut în vedere ambii medici inculpați) ar fi fost admis "integral". Au susținut, totodată, că această interpretare este susținută de dispoziția instanței supreme referitoare la cheltuielile judiciare determinate de soluționarea recursului în casație formulat de partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș care au rămas, integral, în sarcina statului.

În ceea ce privește lămurirea dispozitivului deciziei Înaltei Curți cu privire la cheltuielile efectuate de către părțile civile cu urmărirea penală și soluționarea fondului, contestatorii B. și C. au precizat că, în fața instanței de apel, au solicitat și dovedit cheltuieli judiciare în cuantum de 11476,8 RON (5000 RON - onorariu avocațial urmărire penală, 5000 RON onorariu avocațial fond și 1476,8 RON - cheltuieli transport și combustibil), precum și 5000 RON - onorariu avocațial recurs în casație. Onorariul avocațial a fost stabilit pentru procesul penal, ținându-se cont de posibilitățile financiare limitate ale părților civile, astfel că numărul inculpaților a fost irelevant sub aspectul determinării cuantumului onorariului. Altfel spus, inclusiv în ipoteza în care în cauză ar fi fost trimis în judecată un singur inculpat, onorariul avocațial/fază procesuală ar fi avut același cuantum, neputând fi mai mic de 5000 RON raportat la materia, complexitatea și durata procesului. În ceea ce privește cheltuielile cu transportul și combustibilul (în realitate, mult mai mari decât cele solicitate), acestea nu ar fi putut fi influențate de numărul inculpaților din dosar.

De asemenea, au arătat că, prin decizia nr. 611/A din 31 mai 2023, Curtea de Apel Pitești a admis cererea părților civile de recuperare integrală a cheltuielilor efectuate cu procesul penal, dispunând obligarea fiecărui inculpat la "câte 5738,4 RON către cele două apelante-părți civile reprezentând cheltuieli de judecată (onorariul apărător, cheltuieli cu transport și combustibil)", în total 11476,8 RON, iar prin decizia penală nr. 300/R/C din data de 15 mai 2024, instanța supremă a acordat părților civile, integral, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație.

Așadar, s-a solicitat lămurirea instanței supreme sub aspectul cheltuielilor judiciare efectuate de părțile civile cu ocazia urmăririi penale și soluționării fondului la care este obligată inculpata A..

În temeiul art. 110 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cererile astfel formulate au fost repartizate spre soluționare completului care a pronunțat decizia contestată, C1, fixându-se termen de judecată la data de 18 septembrie 2024.

Analizând cererile formulate de contestatorii A., B. și C., pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale cu relevanță în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din 13.02.2023, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a și a II-a din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. , sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a și a II-a a fost achit inculpatul D. , sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uciderea din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.

În temeiul art. 26 din C. proc. pen., a fost disjunsă acțiunea civilă promovată de persoanele vătămate B., și C., ambii cu domiciliul procesual ales Cabinet de avocat "F." în București.

S-a dispus formarea unui nou dosar, având ca obiect acțiune civilă disjunsă, cu aceleași părți ca și în prezenta cauză și termen în data de 03 septembrie 2023 pentru când se vor cita părțile.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș și părțile civile B. și C..

Prin decizia penală nr. 611/A din data de 31 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Pitești – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș și de părțile civile B. și C., împotriva sentinței penale nr. 32 din data de 13.02.2023 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. x/2020, intimați-inculpați fiind A. și D..

A desființat, în parte, sentința și rejudecând, a înlăturat soluția de achitare dispusă în temeiul art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I-a și a II-a, față de inculpații A. și D..

A condamnat inculpata A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., i-a interzis inculpatei A. ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 din C. pen., i-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare și, în baza art. 92 din C. pen., a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a impus inculpatei, ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Argeș la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă.

e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., a impus inculpatei să execute obligația de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Argeș sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a obligat inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, fie în cadrul Primăriei Mun. Curtea de Argeș, jud. Argeș, fie în cadrul instituțiilor pe care aceasta le gestionează din punct de vedere administrativ, instituție ce va fi stabilită de către consilierul de probațiune pe baza evaluării inculpatei, conform art. 51 alin. (1) raportat la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 253/2013, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenția inculpatei A. asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 96 alin. (1) și (4) din C. pen., respectiv neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligațiilor stabilite de instanță sau săvârșirea din nou, în cursul termenului de supraveghere, a unei infracțiuni.

A condamnat inculpatul D., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., a interzis inculpatului D., ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare și, în baza art. 92 din C. pen., a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a impus inculpatului, ca pe durata termenului de supraveghere, se respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Argeș la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., a impus inculpatului să execute obligația de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Argeș sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, fie în cadrul Primăriei Mun. Curtea de Argeș, jud. Argeș, fie în cadrul instituțiilor pe care aceasta le gestionează din punct de vedere administrativ, instituție ce va fi stabilită de către consilierul de probațiune pe baza evaluării inculpatului, conform art. 51 alin. (1) raportat la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 253/2013, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenția inculpatului D. asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 96 alin. (1) și (4) din C. pen., respectiv neîndeplinirea cu rea - credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligațiilor stabilite de instanță sau săvârșirea din nou, în cursul termenului de supraveghere, a unei infracțiuni.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a obligat intimații-inculpați la câte 7.000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 4.000 RON cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

În baza art. 276 din C. proc. pen., a obligat intimații-inculpați la câte 5.738,4 RON către cele două apelante-părți civile reprezentând cheltuieli de judecată (onorariul apărător, cheltuieli cu transport și combustibil).

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs în casație inculpații A. și D., precum și partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș.

Prin decizia penală nr. 300/RC din data de 15 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală în dosarul nr. x/2020, au fost admise recursurile în casație formulate de inculpatul D. și partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș împotriva deciziei penale nr. 611/A din data de 31 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost casată, în parte, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul D., decizia penală mai sus-menționată și rejudecând:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D. , pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.

Au fost anulate formele de executare emise în baza deciziei penale nr. 611/A din data de 31 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în ceea ce îl privește pe inculpatul D..

A fost înlăturată dispoziția privind obligarea inculpatului D. la plata sumei de 7.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care 4.000 RON cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale).

A fost înlăturată dispoziția privind obligarea inculpatului D. la plata sumei de 5.738,4 RON către cele două apelante-părți civile reprezentând cheltuieli de judecată (onorariul apărător, cheltuieli cu transport și combustibil).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei mai sus-menționate.

A fost respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 611/A din data de 31 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Cheltuielile judiciare determinate de soluționarea recursurilor în casație formulate de inculpatul D. și partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș au rămas în sarcina statului.

A fost obligată recurenta inculpată A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligată recurenta inculpată A. la plata cheltuielilor judiciare efectuate de intimatele părți civile în cuantum de 5000 RON.

Împotriva executării deciziei anterior menționate au formulat contestație condamnata A. și părțile civile B. și C., invocând, pentru argumentele expuse în preambulul prezentelor considerente, necesitatea lămuririi acesteia, susținerile contestatorilor putând fi circumscrise dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Examinând contestațiile la executare formulate de condamnata A. și părțile civile B. și C., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este o procedură jurisdicțională prin intermediul căreia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei. Pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal și nu modul de soluționare a cauzei.

De asemenea, prin limitarea cazurilor în care poate fi folosită contestația la executare, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive. Practic, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării și, totodată, exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare Ia executare.

Nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată, iar nu însăși valabilitatea acesteia în privința soluției pe care o conține, care a intrat în puterea lucrului judecat.

Analizând, în aceste coordonate de principiu, contestațiile la executare formulate, Înalta Curte reține că atât condamnata A., cât și părțile civile B. și C. au solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală în dosarul nr. x/2020, în sensul de a se preciza dacă partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș își păstrează această calitate în raport de contestatoarea condamnată A..

Înalta Curte constată că, prin decizia penală nr. 300/RC din 15 mai 2024, au fost admise recursurile în casație formulate de inculpatul D. și partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș, a fost casată, în parte, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul D., decizia instanței de apel și, în rejudecare, s-a dispus, printre altele, achitarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă.

De asemenea, fiind desființată în parte, în limitele menționate, toate celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de apel care nu contravin deciziei au fost menținute.

Tehnica de redactare a dispozitivului deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în ceea ce privește soluția de admitere a recursului în casație formulat de partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș a fost impusă de unicitatea căii de atac și de imposibilitatea admiterii în parte a căii extraordinare de atac exercitată de partea responsabilă civilmente cu privire la ambii inculpați (D. și A.).

Înalta Curte constată, așadar, că dispozitivul deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 este clar și nu necesită o lămurire în sensul invocat de contestatorii A., B. și C.

De altfel, din considerentele deciziei penale nr. 300/RC din 15 mai 2024 rezultă în mod clar că susținerile părții responsabile civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. au vizat îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă pentru care au fost condamnați atât inculpatul D., cât și inculpata A., la pagina 50 a hotărârii anterior menționate precizându-se în mod expres că Înalta Curte va analiza criticile circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, "formulate de partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatei A., iar, ulterior, va analiza argumentele comune invocate de inculpatul D. și partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș".

De asemenea, instanța de recurs în casație a analizat, la paginile 50-58 din hotărârea contestată, susținerile părții responsabile civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. care au vizat îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă pentru care a fost condamnată inculpata A., iar la paginile 58-60, susținerile comune invocate de inculpatul D. și partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș, circumscrise dispozițiilor legale anterior menționate.

Prin urmare, instanța supremă, învestită cu soluționarea laturii penale a cauzei, nu s-a pronunțat în considerentele deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 asupra calității părții responsabile civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș de comitent în raport cu inculpata A., singura referire la latura civilă fiind la pagina 61, unde s-a reținut că "în ceea ce privește latura civilă, prin sentința penală nr. 32 din 13.02.2023 pronunțată de Curtea de Argeș în dosarul nr. x/2020 s-a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect acțiunea civilă disjunsă", tocmai pentru a se sublinia că recursurile în casație au vizat exclusiv latura penală.

Înalta Curte reține, în continuare, că părțile civile B. și C. au mai solicitat lămurirea dispozitivului deciziei nr. 300/RC din 15 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală în dosarul nr. x/2020, în sensul de a se preciza dacă prin înlăturarea dispoziției din decizia recurată "privind obligarea inculpatului D. la plata sumei de 5738,4 RON către cele două apelante-părți civile reprezentând cheltuieli de judecată", instanța supremă a avut în vedere reducerea cheltuielilor efectuate de către părțile civile cu urmărirea penală și soluționarea fondului sau, implicit, punerea acestor cheltuieli, integral, în sarcina inculpatei-condamnate A..

Astfel, așa cum s-a menționat în cele ce preced, prin decizia penală nr. 300/RC din 15 mai 2024, au fost admise recursurile în casație formulate de inculpatul D. și partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal Curtea de Argeș, a fost casată, în parte, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul D., decizia instanței de apel și, în rejudecare, s-a dispus, cu privire la cheltuielile de judecată, în condițiile în care inculpatul a fost achitat în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, înlăturarea dispoziției privind obligarea inculpatului D. la plata sumei de 5.738,4 RON către cele două apelante-părți civile reprezentând cheltuieli de judecată (onorariul apărător, cheltuieli cu transport și combustibil).

De asemenea, așa cum s-a precizat anterior, fiind desființată în parte, în limitele menționate, toate celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de apel care nu contravin deciziei au fost menținute, inclusiv obligarea inculpatei A. la plata sumei de 5.738,4 RON către cele două apelante-părți civile reprezentând cheltuieli de judecată (onorariul apărător, cheltuieli cu transport și combustibil).

Prin urmare, hotărârea contestată este clară și sub acest aspect.

De altfel, instanța de recurs în casație nu ar fi putut, în propria cale de atac a inculpatei, în condițiile în care și calea de atac a părții responsabile civilmente a fost exercitată în favoarea contestatoarei inculpate A., să majoreze cuantumul cheltuitelor de judecată la care a fost obligată inculpata, întrucât ar fi fost încălcat principiul neagravării situației în propria cale de atac.

În ceea ce privește susținerile contestatorilor B. și C. referitoare la cheltuielile de judecată (au depus dovezi în fața curții de apel pentru cheltuieli în cuantum de 11476,8 RON; numărul inculpaților a fost irelevant sub aspectul determinării cuantumului onorariului, raportat la materia, complexitatea și durata procesului; cheltuielile cu transportul și combustibilul nu ar fi putut fi influențate de numărul inculpaților din dosar), Înalta Curte constată că acestea nu constituie nelămuriri cu privire la hotărârea penală care se execută, în sensul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ci reprezintă critici care privesc legalitatea și temeinicia deciziei contestate, ce nu pot fi analizate pe calea contestației la executare, întrucât, așa cum s-a menționat anterior, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămase definitive, deoarece s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. Altfel spus, contestatorii B. și C. nu invocă vreun incident ivit în executarea deciziei contestate, ci critică însăși soluția dispusă prin aceasta cu privire la cheltuielile de judecată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca neîntemeiate, contestațiile la executare formulate de contestatorii A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 300/RC din data de 15 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția Penală, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea A., în cuantum de 340 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiate, contestațiile la executare formulate de contestatorii A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 300/RC din data de 15 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția Penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea A., în cuantum de 340 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2024.