ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 954/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1549 și urm. C. civ.

Prin sentința civilă nr. 111 din data de 12 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a Tribunalului Argeș , secția civilă, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.

Prin sentința civilă nr. 544 din data de 29 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a Tribunalului Specializat Argeș și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata în vederea înaintării dosarului spre soluționarea conflictului negativ de competență Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 413/F- C. civ. din data de 8 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Argeș, secția civilă la data de 16 octombrie 2020, sub nr. x/2019*.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1549 alin. (1) C. civ. și art. VIII pct. 8.4 din contract.

Prin sentința civilă nr. 96 din data de 9 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale funcționale a Tribunalului Argeș, secția civilă, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.

Prin sentința nr. 470 din data de 30 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a Tribunalului Specializat Argeș și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă. De asemenea, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata în vederea înaintării dosarului spre soluționarea conflictului negativ de competență Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 343/F- C. civ., pronunțată în data de 26 august 2020, în dosarul nr. x/2020, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Argeș, secția civilă la data de 28 august 2020, sub nr. x/2019*.

Prin încheierea de ședință din data de 9 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 631/2021 din data de 17 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă cererea formulată de reclamantul-pârât Centrul Medical "Sfântul Nicolae" S.R.L. (actual B. S.R.L.), și s-a dispus rezoluțiunea contractului de prestări-servicii seria x nr. x din 21 iunie 2017, repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, pârâta-reclamantă A. S.R.L. fiind obligată să restituie reclamantului-pârât suma de 262.485,26 RON, precum și obligarea pârâtei reclamante la plata către reclamantul-pârât a sumei de 5.576,22 RON, reprezentând daune-interese. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea conexă formulată de pârâta-reclamantă, aceasta din urmă fiind obligată la plata către reclamantul-pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 12.379,36 RON, din care 9.379,36 RON taxă judiciară de timbru, 1.000 RON onorariu de expert și 2.000 RON onorariu de avocat.

Prin decizia nr. 285/A-COM din 14 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de pârâta-reclamantă împotriva sentinței nr. 631 din 17 decembrie 2021 și încheierii de ședință din 19 februarie 2021, ambele pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă, în dosarul nr. x/2019, dispunându-se schimbarea în parte a sentinței, în sensul că respingerii cererilor formulate de reclamantul-pârât, de reziliere a contractului de prestări-servicii seria x nr. x/21.06.2017 și de restituire a sumei de 262.485,26 RON, ca neîntemeiate.

A fost admisă cererea conexă formulată de pârâta-reclamantă A. S.R.L. și obligat reclamantul-pârât B. S.R.L. la plata sumei de 278.811,4 RON cu titlul de daune-interese, fiind menținută sentința în ceea ce privește soluția dată capătului de cerere privind obligarea pârâtei-reclamante la plata către reclamantul-pârât a sumei de 5.576,22 RON, cu titlu de daune-interese.

A fost obligat intimatul la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată efectuate în fond și apel, în cuantum de 15.625,51 RON.

Prin decizia 272 din 09.02.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul, a fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin decizia nr. 286 din 15 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de pârâta reclamantă A. S.R.L., a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamantul pârât Spitalul Sf. Nicolae S.R.L. și s-a dispus rezilierea contractului de prestări servicii seria x nr. x din 21 iunie 2017.

Totodată, a fost respins capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei de 262.485,26 RON (repunerea în situația anterioară) și a fost menținută în rest sentința.

A fost obligat intimatul Spitalul Sf. Nicolae S.R.L. să plătească apelantei suma de 2.682 RON, reprezentând parte din cheltuielile de judecată efectuate în apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia atacată este lovită de nulitate, întrucât instanța de apel s-a pronunțat în afara limitelor rejudecării stabilite de Înalta Curte prin decizia de casare din primul ciclu procesual, cuprinde motive contradictorii raportat la limitele învestirii în apel și încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei de apel din primul ciclu procesual.

În acest sens, s-a arătat că intimatul nu a recurat capătul de cerere privind rezilierea contractului, astfel că acesta nu a fost analizat de către instanța de recurs și, în mod evident, nu putea fi rejudecat de către Curtea de Apel Pitești, hotărârea instanței de apel din primul ciclu procesual fiind definitivă sub acest aspect, conform art. 634 C. proc. civ.

Consideră recurenta că, prin încălcarea de către instanța de apel a limitelor stabilite pentru rejudecarea apelului, au fost nesocotite prevederile art. 501 alin. (1) C. proc. civ., care împiedică repunerea în discuție, în rejudecare, a chestiunilor tranșate prin hotărârea de recurs.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat soluția asupra cererii de obligare a intimatului la plata unor daune interese, întemeiată pe art. 1516 alin. (2) C. civ. coroborat cu art. 11.3 din contract, arătând că nu se poate reține o culpă în sarcina sa pentru nedepunerea formularului corect în executarea propriilor obligații contractuale, în realitate fiind vorba despre o eroare materială nedeterminantă, care nu a produs niciun prejudiciu și pe care partea a încercat să o remedieze de îndată ce a aflat despre existența sa.

Apreciază recurenta că demersurile efectuate de intimat și dovedite prin probele administrate în cauză probează intenția reală a acestuia, de a se sustrage de la obligația de plată a prețului serviciilor prestate de către recurentă.

Referitor la sancțiunea rezilierii judiciare, recurenta a arătat, pe de-o parte că produce efecte doar pentru viitor, iar pe de altă parte, că nu se poate reține în sarcina sa o neexecutare culpabilă a vreunei obligații, raportat la conținutul raportului juridic născut între părți prin semnarea contractului.

Intimatul B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei recurate. În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului, dovada existenței și întinderii acestora fiind făcută cu înscrisul depus la dosarul de recurs.

Recurenta A. S.R.L. a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 29 ianuarie 2024 s-a fixat termen la data de 25 aprilie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce succed.

În prezenta cauză, instanțele au fost învestite, pe de-o parte, cu solicitarea reclamantului pârât B., de reziliere judiciară a contractului de prestări servicii seria x nr. x din 21.06.2017, de obligare a pârâtei reclamante A. S.R.L. la plata sumei de 5.576,22 RON cu titlu de daune-interese pentru neexecutarea corespunzătoare a contractului și de repunere a părților în situația anterioară, prin obligarea pârâtei reclamante la restituirea sumei de 262.485,26 RON, iar pe de altă parte, cu solicitarea pârâtei reclamante de obligare a reclamantului pârât la plata sumei de 278.811,40 RON, cu titlul de daune-interese pentru rezilierea unilaterală a contractului de prestări-servicii.

Prin decizia de apel pronunțată în primul ciclu procesual, nr. 285/A-COM din 14 iunie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă împotriva sentinței primei instanțe și a dispus schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii cererilor formulate de reclamantul-pârât, de reziliere a contractului de prestări-servicii și de repunere a părților în situația anterioară și admiterii cererii formulate de pârâta-reclamantă.

În consecință, reclamantul-pârât B. a fost obligat la plata către pârâta reclamantă A. S.R.L. a sumei de 278.811,4 RON cu titlul de daune-interese și a fost menținută soluția primei instanțe, de obligare a pârâtei-reclamante la plata către reclamantul-pârât a sumei de 5.576,22 RON, cu titlu de daune-interese.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul-pârât B. exclusiv în ceea ce privește soluția asupra cererii privind plata daunelor interese, formulate de pârâta reclamantă A. S.R.L.

Rejudecând apelul, ca efect al admiterii recursului declarat de reclamantul-pârât B., Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă împotriva sentinței primei instanțe și a dispus schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în parte a cererii formulate de reclamantul-pârât, rezilierii contractului de prestări-servicii și respingerii cererii de repunere în situația anterioară, menținând restul dispozițiilor.

Recurenta pârâtă-reclamantă critică această decizie, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ., întrucât instanța de apel s-a pronunțat în afara limitelor rejudecării stabilite prin decizia de recurs din primul ciclu procesual, cu încălcarea art. 501 C. proc. civ. și a autorității de lucru judecat a deciziei din apel nr. 285/A-COM din 14 iunie 2022, în ce privește soluția asupra cererii de reziliere a contractului de prestări servicii formulate de reclamantul pârât B..

Motivul de recurs, ce urmează a fi analizat din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât privește încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, este întemeiat.

Vor fi avute în vedere, în acest sens, dispozițiile art. 501 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "După casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată".

Rezultă, așadar, că rejudecarea nu poate privi toate aspectele, ci trebuie să aibă loc în limitele casării, instanța de trimitere urmând să țină seama de toate motivele invocate în legătură cu acele aspecte ale procesului pentru care s-a dispus rejudecarea.

În cauză, limitele casării, în care trebuia să aibă loc rejudecata apelului, sunt în strânsă legătură cu limitele în care recurentul însuși a solicitat să aibă loc judecata căii extraordinare de atac.

Se constată astfel că, prin recursul declarat împotriva primei decizii de apel, recurentul B. nu a criticat soluția de respingere a cererii de reziliere a contractului de prestări-servicii încheiat între părți, ci doar pe cea pronunțată asupra cererii conexe, referitoare la obligarea sa la plata unor daune interese către partea adversă.

Ca atare, de la momentul expirării termenului de exercitare a recursului, în condițiile art. 634 alin. (2) C. proc. civ., soluția asupra rezilierii contractului a rămas definitivă și se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel încât rejudecata apelului în urma casării dispuse nu mai putea să o readucă în discuție.

În consecință, Înalta Curte constată că, prin rejudecarea capătului de cerere referitor la rezilierea contractului de prestări-servicii încheiat de părți, instanța de apel a depășit limitele casării, încălcând prevederile art. 501 alin. (3) C. proc. civ.

Nu va fi reținută și încălcarea dispozițiilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, nefiind învestită cu critici de nelegalitate care să privească soluția instanței de apel referitoare la reziliere, nu au existat nici dezlegări ale instanței de recurs asupra vreunei probleme de drept în legătură cu această soluție, care să fie obligatorii pentru instanța de trimitere.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care se critică soluția instanței de apel de respingere a cererii conexe, având ca obiect obligarea reclamantului pârât B. la plata unor daune interese pentru rezilierea unilaterală a contractului de prestări servicii, Înalta Curte constată că este neîntemeiat.

Prin criticile formulate, recurenta readuce în discuție culpa pentru neexecutarea obligațiilor ce reveneau societății, pretinzând că probele administrate în cauză, raportat la obiectul obligațiilor născute din contract, atestă absența oricărei culpe în sarcina sa.

Or, criticile care vizează modul de interpretare a prevederilor contractuale și a probelor administrate în cauză, prin care se combat constatările instanței de apel din primul ciclu procesual, în sensul existenței unei culpe (chiar dacă nu una gravă) în sarcina pârâtei reclamante, nu numai că reprezintă critici de netemeinicie, care nu pot face obiectul recursului, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., dar nesocotesc și puterea de lucru judecat a considerentelor primei decizii de apel.

De altfel, prin decizia de casare din primul ciclu procesual, întemeindu-se tocmai pe situația de fapt reținută de instanța de apel, care atestă neexecutarea culpabilă a obligațiilor ce reveneau reclamantei pârâte, s-a stabilit că partea nu este îndreptățită la obținerea unor daune interese, în temeiul clauzei penale incluse în contract la art. 11.3, întrucât aceasta condiționează acordarea daunelor interese de absența oricărei culpe, ceea ce nu este cazul în speță.

Ca atare, criticile recurentei, prin care se tinde, pe de-o parte, la înlăturarea dezlegărilor instanței de apel asupra unor chestiuni de fapt, intrate în puterea lucrului judecat, iar pe de altă parte, la nesocotirea dezlegărilor date prin prima decizie de casare asupra neaplicării art. 1538 C. civ., contrar prevederilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ., nu pot fi primite.

Pentru considerentele anterior expuse, fiind găsit întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune casarea hotărârii și, pentru a statua asupra solicitării recurentei de reținere a cauzei spre rejudecare, notează că prezentul proces a început la 16.09.2019, dată la care art. 497 alin. (1) teza întâi C. proc. civ. dispunea că "Înalta Curte de Casație și Justiție, în caz de casare, trimite, o singură dată în cursul procesului, cauza spre o nouă judecată instanței de apel care a pronunțat hotărârea casată ori, atunci când este cazul și sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 alin. (3), primei instanțe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată".

Cum un prim ciclu procesual a fost epuizat, devine incidentă Decizia nr. 79/05.12.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 61/25.01.2023, prin care s-a statuat că "în interpretarea dispozițiilor art. 497 din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, în corelație cu prevederile art. 492 alin. (1), art. 498 și ale art. 501 alin. (3) și (4) din C. proc. civ., în cazul în care în al doilea ciclu procesual se admite recursul, casându-se decizia atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție va reține cauza spre judecare în fond numai atunci când nu ar fi pusă în situația de a proceda la analizarea stării de fapt prin recalificarea faptelor sau prin completarea sau readministrarea probatoriului, în caz contrar cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la instanța de apel sau, după caz, la prima instanță".

Evaluarea îndeplinirii condițiilor enunțate de instanța de unificare a jurisprudenței presupune cercetarea cadrului procesual constituit în recurs, pentru a determina dacă statuarea asupra fondului cauzei este posibilă fără reanalizarea stării de fapt, a completării sau a readministrării probatoriului.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dezlegat prin decizia de casare disputa litigioasă ce privea aplicarea dispozițiilor art. 1538 C. civ. în soluționarea cererii conexe referitoare la obligarea reclamantului pârât la plata unor daune interese pentru rezilierea unilaterală a contractului de prestări servicii încheiat între părți.

Prin prezentul recurs, recurenta a solicitat respingerea cererii reclamantului pârât de reziliere a contractului de prestări servicii și obligarea acestuia la plata unor daune interese pentru rezilierea unilaterală a contractului.

Niciuna dintre părți nu a solicitat probe noi în recurs, nici în eventualitatea reținerii cauzei spre judecare în fond.

În acest cadru, instanța supremă conchide că soluționarea apelului este posibilă exclusiv pe baza deciziei de casare din primul ciclu procesual și a pozițiilor exprimate de părți, astfel încât va păși la rejudecarea apelului, în condițiile art. 501 alin. (4) C. proc. civ.

Ținând cont de limitele casării dispuse prin decizia nr. 272 din 09.02.2023, dar și de caracterul obligatoriu al dezlegărilor oferite prin aceasta, în ce privește neaplicarea în cauză a prevederilor art. 1538 C. civ., în baza art. 480 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite apelul declarat de pârâta-reclamantă A. S.R.L. și, în consecință, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va respinge cererile de reziliere a contractului de prestări servicii seria x nr. x din 21.06.2017 și de repunere a părților în situația anterioară încheierii contractului.

Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței atacate, referitoare la obligarea pârâtei reclamante la plata daunelor interese în valoare de 5574,22 RON, soluția pe acest capăt de cerere nefiind criticată, dar și cea privind respingerea acțiunii conexe formulate de pârâta reclamantă, raportat la dezlegările oferite prin prima decizie de casare.

Raportat la culpa procesuală a pârâtei reclamante și la dispozițiile art. 452 și art. 453 C. proc. civ., va obliga pârâta-reclamantă A. S.R.L. la plata către reclamantul-pârât Centrul Medical "Sfântul Nicolae" S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 3.383,81 RON, din care 383,81 RON reprezintă taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise, 1.000 RON onorariu expert și 2.000 RON onorariu avocat, conform dovezilor de la dosar.

În baza art. 452 și art. 453 C. proc. civ., va obliga reclamantul-pârât Centrul Medical "Sfântul Nicolae" S.R.L. la plata către pârâta-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.190 RON, reprezentând onorariu de avocat, efectuate în apel și în cuantum de 11.945,02 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru de 100 RON, aferentă motivului de recurs găsit întemeiat, și onorariu de avocat de 11.845,02, ambele aferente recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 286/A-COM din 15 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și, reținând cauza spre rejudecare:

Admite apelul declarat de pârâta-reclamantă A. S.R.L. și în consecință:

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:

Respinge cererile de reziliere a contractului de prestări servicii seria x nr. x din 21.06.2017 și de repunere a părților în situația anterioară încheierii contractului.

Obligă pârâta-reclamantă A. S.R.L. la plata către reclamantul-pârât Centrul Medical "Sfântul Nicolae" S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 3.383,81 RON, din care 383,81 RON reprezentând taxa judiciară de timbru, 1.000 RON onorariu expert și 2.000 RON onorariu avocat.

Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.

Obligă reclamantul-pârât Centrul Medical "Sfântul Nicolae" S.R.L. la plata către pârâta-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.190 RON, reprezentând onorariu de avocat, efectuate în apel și în cuantum de 11.945,02 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru de 100 RON și onorariu de avocat de 11.845,02, efectuate în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2024.