ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând asupra apelului formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 110/PI din 13 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 110/PI din 13 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-a dispus în temeiul art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., raportat la art. 83 din C. pen., s-a stabilit pentru inculpatul A. pedeapsa de 9 (nouă) luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
În temeiul art. 83 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, în condițiile art. 84 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus că inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Caraș-Severin, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Caraș-Severin.
În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei.
În temeiul art. 86 din C. pen., s-a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre la rămânerea definitivă a acesteia Serviciului de Probațiune Caraș-Severin.
În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a înscrisului falsificat ce face obiectul prezentului dosar, intitulat "Procură specială", atestat sub numărul x/03.10.2017 de către inculpat și aflat la dosarul de urmărire penală.
În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. x/P/2019 din 10.07.2020, înregistrat pe rolul instanței la data de 17.07.2020, sub numărul x/2020, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. și ped. de art. 321 alin. (1) din C. pen.
În fapt, s-a reținut că prin plângerea depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj în cursul anului 2018 și înregistrată inițial sub nr. x/2018 numitul B. a reclamat, în esență, faptul că i-a predat în cursul anului 2017 un autoturism numitului C. conform unei înțelegeri verbale, dar nu a mai primit suma de 30 000 euro, iar ulterior a aflat că autoturismul a fost vândut cu acte false unor alte persoane.
În urma audierii numitului B., la data de 17.09.2019, acesta a declarat că nu a semnat actul intitulat "Procură specială" prin care l-ar fi împuternicit pe numitul D. pentru a face demersurile necesare la Administrația Fiscală, Biroul de Înmatriculări Auto și la RAR în vederea înmatriculării unui autoturism în circulație (marca E.), atestată de către inculpatul avocat A. sub numărul x/03.10.2017 și nu îl cunoaște pe inculpat.
În ceea ce îl privește pe numitul D., B. a declarat că îl cunoaște de mai mult timp, întrucât D. avea o firmă prin care se ocupa de intermedieri auto și a apelat anterior la el pentru înmatricularea unor autoturisme în circulație, dar nu a încheiat niciodată cu acesta vreo procură. Numitul B. a mai declarat în urma reaudierii la data de 20.02.2020 că își menține declarațiile anterioare în sensul că nu a semnat actul în litigiu, dar nu are nici o pretenție față de inculpatul A. (care a depus ulterior un act intitulat "Acord de mediere" în acest sens).
În urma audierii numitului D., semnatar al procurii în litigiu și persoana care ar fi fost împuternicită de numitul B. prin acest act să se ocupe de formalitățile necesare înmatriculării autoturismului, acesta a declarat că în anul 2004 a înființat o firmă care avea ca obiect principal de activitate intermedieri auto și, deși nu-și amintește împrejurările întocmirii actului intitulat "Procură specială", atestată sub numărul x/03.10.2017 de către avocatul A., acest act ar fi fost semnat de numitul B. în prezența avocatului A., iar ulterior el a fost cel care s-a prezentat la RAR Timiș în vederea înmatriculării autoturismului.
Având în vedere aceste aspecte, întrucât în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 323 din C. pen., de către D., în cauză este necesară completarea probatoriului în vederea stabilirii întregii activități infracționale, iar competența de soluționare revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de efectuarea a cercetărilor în favoarea acestei instituții.
Inculpatul A. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, vinovăția sa rezultând însă din ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Astfel, declarația numitului B., care a susținut încă de la data depunerii plângerii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj că nu a semnat vreun act privind înstrăinarea autoturismului proprietate personală, respectiv că nu a semnat documentul în litigiu, intitulat "Procură specială", atestată sub numărul x/03.10.2017 de către avocatul A., este confirmată de concluziile constatării criminalistice efectuate în cauză, materializate în raportul de constatare criminalistică nr. x/21.01.2020.
Inculpatul A. a declarat inițial că el s-ar fi întâlnit cu numitul D. în incinta F. Timișoara și a aplicat ștampila sa de avocat și a semnat, certificând prezența acestuia, iar " B. nu a semnat în fața mea, urmând să semneze procura pe care i-o prezenta D.". Ulterior, acesta a revenit asupra declarației sale (în cuprinsul declarației de inculpat din data de 18.06.2020-f.16) susținând că "în momentul în care eu am aplicat ștampila de dare certă lângă D. se mai afla o altă persoană cu privire la care eu am crezut că este B.. Întâlnirea mea cu cei doi a avut loc pe un hol din cadrul complexului comercial F. din Timișoara și după ce cei doi au semnat la o mică distanță de mine (câțiva metri) am aplicat și eu ștampila de dare certă. Menționez că D. mi-a arătat o copie de buletin cu privire la care eu am crezut că este a lui B. fără să verific în amănunt acest aspect."
Declarațiile inculpatului, contradictorii în privința aspectelor esențiale în care a aplicat ștampila de avocat, a semnat și a dat dată certă (dare de dată certă nr. x din data de 03.10.2017), pe înscrisul reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. și B., dovedesc atitudinea nesinceră a acestuia (coroborate cu celelalte probe administrate), respectiv vinovăția sa. Inculpatul nu a putut prezenta o copie a actului atestat, deși ar fi trebuit să păstreze un exemplar din acesta, iar cu privire la data întocmirii actului se constată că în Registrul Jurnal este menționată data de "30.10.2017", chitanța de plată are data de "20 sau 30.10.2017" iar înscrisul are menționată ca data certă "03.10.2017"
Susținerile acestuia privind faptul că numitul B. nu mai are nicio pretenție față de el nu au relevanță penală în cauză, infracțiunea de fals intelectual fiind una de pericol, al cărui obiect juridic îl constituie relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile oficiale. Soluția de practică de pusă de inculpat nu are aplicabilitate în prezenta cauză.
În cauză s-a procedat la audierea în calitate de martor a numitului G., persoană cu privire la care s-a susținut că ar fi fost implicată în vânzarea-cumpărarea autoturismului aparținând numitului B., dar acesta a negat acest lucru.
Situația de fapt prezentată în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: adresă PJ Lugoj din 26.07.2019 trimitere dosar cu declinare, ordonanță declinare PJ Lugoj din 26.07.2019, ordonanță PJ Lugoj din 24.06.2019 clasare și disjungere cauză, ordonanță PCA Timișoara din 02.08.2019 IUP in rem, ordonanță din 19.02.2020 schimbare încadrare juridică a faptei, ordonanță din 19.02.2020 efectuare în continuare a urmăririi penale, Declarație formular martor A. dată la procuror în 12.02.2020, PV din 20.02.2020 aducere la cunoștință a calității de suspect, declarație formular suspect A. dată la procuror în 20.02.2020, declarație formular suspect A. dată la procuror în 27.02.2020, ordonanță din 15.06.2020 punere în mișcare a acțiunii penale, PV din 18.06.2020 aducere la cunoștință a calității de inculpat, declarație formular inculpat A. dată la procuror în 18.06.2020, adresă din 05.08.2019 trimitere dosar cu delegare, ordonanță delegare din 05.08.2019, Adresă SPCRPCIV Timiș nr. x din 30.08.2019, adrese citare D. și G., adresă IPJ Timiș - SIC din 10.09.2019 trimitere dosar cu acte conform delegării, procese-verbale și adrese efectuare cercetări în cauză, adresă PJ Lugoj număr unic din 26.06.2019, declarație formular martor B. dată la procuror în 20.02.2020, declarație formular martor B. dată la procuror în 17.09.2019, PV din 17.09.2019 ridicare a probelor de scris de la B., PV din 15.10.2019 ridicare a probelor de scris de la D., PV din 19.11.2019 ridicare a probelor de scris de la B., PV din 19.12.2019 ridicare a probelor de scris de la G., declarație formular martor D. dată la procuror în 15.10.2019, împuternicire avocațială din 16.10.2019, declarație olografă martor D. din 16.10.2019, declarație formular martor G. dată la procuror în 19.12.2019, adresă din 26.11.2019 trimitere ordonanță efectuare constatare criminalistică, ordonanță din 26.11.2019 efectuare constatare criminalistică, procură specială împuternicire D. nr. x/03.10.2017, adresă din 12.12.2019 către IPJ Timiș nou termen constatare criminalistică, adresă IPJ Timiș din 02.12.2019 trimitere notă constatare și plic, adresă IPJ Timiș din 21.01.2020 trimitere raport de constatare, raport de constatare criminalistică nr. x din 21.01.2020 și plic, acord de mediere din 19.02.2020 încheiat între B. și A., copii acte depuse de suspect în probațiune cu ocazia audierii, solicitare eliberare cazier judiciar inculpat la zi, adresă IPJ Timiș din 14.11.2019 trimitere raport de constatare, raport de constatare criminalistică nr. x din 14.11.2019, adresă din 26.09.2019 trimitere notă de constatare către PCA Timișoara, notă constatare efectuare constatare grafică, cazier judiciar inculpat A. printat la data de 08.07.2020, adresă IPJ Timiș - SIC din 07.10.2019 trimitere acte căutare D. și G., adresă IPJ Argeș din 23.09.2019 trimitere declarații și acte verificări, copie declarație formular martor B. dată la poliție în 28.01.2019, copie declarație formular martor H. dată la poliție în 29.01.2019, copii contracte vânzare-cumpărare auto, răspuns RAR Dolj cu copii acte auto, adresă Pol. Mun. Caransebeș din 05.09.2019 restituire citație G. și adrese anexe, PV IPJ Timiș - SIC din 25.07.2019 avocat A., copie corespondență CA Timișoara cu PCA Timișoara pe tema amenzii judiciare, copie ordonanță din 10.12.2019 aplicare amendă judiciară, copie încheiere penală CA Timișoara nr. x/PI/DL din 28.02.2020, copii dovezi comunicare amendă către G., dovezi procedură citare și mandate aducere vizând pe B., A., G., copie referat din 19.06.2019 cu propunere de clasare Dosar nr. x/2018, copie plângere penală B. formulată la 19.07.2018, copie procură specială împuternicire D., copii declarații formular persoană vătămată B. dată poliției în 26.03.2019 și în 14.06.2019, referat din 22.07.2019 cu propunere de declinare în Dosar nr. x/2019, proceduri citare G. (copie), B. și D.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub numărul x/2020 la data de 17.07.2020.
La dosar s-a atașat Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu nr. 3 din data de 22 octombrie 2020, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 345 din C. proc. pen., a respins cererile și excepțiile formulate de inculpatul A.. În baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Curtea de apel Timișoara, la data de 10.07.2020, în Dosar nr. x/2019, privind pe inculpatul A., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. S-a dispus începerea judecării cauzei privind pe inculpatul A. trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual prevăzută art. 321 alin. (1) din C. pen.
Această încheiere a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 834/11.12.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
La termenul de judecată din data de 01 aprilie 2021, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., privind judecata în procedură simplificată. Inculpatul A. a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate, fiind de acord să dea declarație în cauză . Cu ocazia audierii din data de 29.04.2021 inculpatul a precizat că ar fi de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul A. este avocat în cadrul Baroului Caraș-Severin, iar în această calitate a aplicat ștampila de avocat, a semnat și a dat dată certă (dare de dată certă nr. x din data de 03.10.2017), pe înscrisul reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. și B., înscris ce era deja redactat, fără să fi asistat la momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată respectiv și fără să-l fi identificat pe numitul B., presupus a fi semnat la rubrica "Mandant" din actul menționat anterior, stabilindu-se în urma cercetărilor efectuate că această semnătură nu a fost executată de numitul B..
Astfel, din conținutul procurii speciale ce face obiectul cauzei rezultă că numitul B. l-a împuternicit pe numitul D. pentru a face demersurile necesare la Administrația Fiscală, Biroul de Înmatriculări Auto și la RAR în vederea înmatriculării unui autoturism în circulație (marca E. seria x, serie șasiu x). La finalul înscrisului inculpatul a atestat data, identitatea părților și conținutul actului, potrivit art. 3 alin. (1), teza a III-a din Legea nr. 51/1995, a menționat nr. și data atestării (nr. x/03.10.2017), apoi a aplicat ștampila cabinetului său individual de avocat și a semnat.
Din declarația numitului B. din data de 17.09.2019 a reieșit că nu a semnat actul intitulat "Procură specială" prin care l-ar fi împuternicit pe numitul D. pentru a face demersurile necesare la Administrația Fiscală, Biroul de Înmatriculări Auto și la RAR în vederea înmatriculării unui autoturism în circulație (marca E. serie șasiu x), atestată de către inculpatul avocat A. sub numărul x/03.10.2017 și nu îl cunoaște pe inculpat. În ceea ce îl privește pe numitul D., B. a declarat că îl cunoaște de mai mult timp, întrucât D. avea o firmă prin care se ocupa de intermedieri auto și a apelat anterior la el pentru înmatricularea unor autoturisme în circulație, dar nu a încheiat niciodată cu acesta vreo procură.
Pentru a se verifica susținerile numitului B. legate de nesemnarea procurii speciale nr. x/03.10.2017, în faza de urmărire penală a fost efectuat raportul de constatare criminalistică nr. x/21.01.2021, iar concluziile acestuia au confirmat că semnătura depusă la rubrica mandant pe actul intitulat procură specială atestată sub nr. x/03.10.2017 nu a fost executată de numitul B.
Din adresa nr. x/30.08.2019 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Timiș a reieșit că solicitarea autorizației provizorii de circulație se face în baza depunerii procurii speciale, în original, în cazul în care documentele se depun de o altă persoană decât titularul. De asemenea, prin aceeași adresă se specifică că pentru autoturismul în cauză, în baza procurii, au fost obținute numerele provizorii x. Acest din urmă aspect reiese și din procesul-verbal privind rezultatul verificării în aplicația DEPABD a autoturismului care a făcut obiectul procurii-deținătorul fiind mandatarul B., iar numerele provizorii acordate au fost x.
În faza de urmărire penală, s-a procedat și la audierea mandatarului din procura ce face obiectul cauzei, numitul D. care prin declarația de martor din data de 15.10.2019 a arătat că are o firmă al cărei obiect de activitate este efectuarea formalităților necesare înregistrării unor autoturisme aduse din străinătate, neavând angajați. Referitor la procura din prezenta cauză a arătat că nu își aduce în mod concret aminte împrejurările încheierii acesteia cu numitul B. și nici dacă îl cunoaște, dar este sigur că toți clienții săi semnau procurile în fața sa, iar inculpatul vedea persoana când se dădea dată certă, astfel că a fost prezent și atunci când a semnat procura numitul B..
Fiind audiat în calitate de suspect, la data de 27.02.2019, inculpatul A. a arătat că este membru al Baroului Caraș-Severin din anul 2001 și, în cadrul activității sale, mai colaborează cu firme de intermedieri auto, iar, de obicei, certifica, prin darea de dată certă aplicată pe procuri încheiate între reprezentantul firmei și client, prezența părților, identitatea acestora, iar apoi, aceste procuri erau folosite de către firmele de intermediere auto la înmatricularea autoturismelor.
În ceea ce privește procura ce face obiectul prezentului dosar, inculpatul a declarat că, probabil, s-a întâlnit în F. din Timișoara cu martorul D. pe care îl cunoaște vag, în apropierea ghișeului de înmatriculări auto, a aplicat ștampila, a semnat certificând prezența lui D., dar numitul B. nu a semnat în fața sa, urmând să semneze procura pe care i-o prezenta D.. Inculpatul a mai arătat că a fost de bună credință, a crezut că acea procură va fi semnată de B. fără a cunoaște dacă a fost sau nu semnată în realitate de către acesta.
Prin declarația de inculpat din data de 18.06.2020, acesta a menținut declarația anterioară, dar a precizat că, de fapt, la momentul aplicării ștampilei și semnăturii sale mai era o persoană despre care a crezut că este numitul B., mandantul și mandatarul au semnat ambii la mică distanță de el, câțiva metri, apoi a aplicat ștampila și a semnat pe procură. În plus, D. i-a arătat o copie a unui buletin cu privire la care a crezut că aparține lui B., dar nu a verificat acest aspect.
În fața instanței, inculpatul a recunoscut integral acuzațiile și a uzat de procedura recunoașterii vinovăției(dosar instanță).
Coroborând probele detaliate anterior, instanța de fond a înlăturat din ansamblul probator declarația martorului D. întrucât aceasta este contrazisă de restul material probator administrat în cauză, declarația acestuia fiind și subiectivă prin raportare la calitatea acestuia de mandatar al procurii, dar și una generală, acesta neamintindu-și concret momentul încheierii procurii, ci deducând din modalitatea în care proceda în astfel de situații.
În lumina probatoriului administrat în cadrul procesului penal și analizat anterior, instanța a apreciat că se poate concluziona că, în ceea ce privește infracțiunea fals intelectual există probe certe în susținerea existenței faptei și a vinovăției inculpatului, probațiunea fiind dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Astfel, susținerile numitului B. privind neparticiparea la întocmirea înscrisului ce fac obiectul cauzei și nesemnarea acestuia sunt susținute de concluziile raportului de constatare criminalistică privind semnătura mandantului aplicată pe înscris, dar și de declarațiile inculpatului care nu a susținut nici măcar la urmărire penală faptul că a identificat în vreun moment persoana mandantului. Apărările inculpatului din faza de urmărire penală se referă doar la împrejurarea că intenția cu care a acționat a fost una indirectă (de acceptare a posibilității producerii rezultatului) și nu una directă (de urmărire a acestuia) și nu infirmă existența infracțiunii care este una de pericol și poate fi comisă cu intenție directă/indirectă. În faza de judecată, inculpatul a recunoscut integral acuzațiile aduse și a solicitat procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.
În drept, fapta inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Caraș-Severin, constând în aceea că a aplicat ștampila de avocat, a semnat și a dat dată certă (dare de dată certă nr. x din data de 03.10.2017), pe înscrisul reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. și B., înscris ce era deja redactat, fără să fi asistat la momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată respectiv și fără să-l fi identificat pe numitul B., presupus a fi semnat la rubrica "Mandant" din actul menționat anterior, stabilindu-se în urma cercetărilor efectuate că această semnătură nu a fost executată de numitul B., întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de fals intelectual, prev. și ped. de art. 321 alin. (1) din C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material constă în acțiunea inculpatului care cu ocazia dării de dată certă nr. x din data de 03.10.2017, pe înscrisul reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. și B., a menționat, contrar realității, că a verificat identitatea părților și conținutul actului, împrejurarea neadevărată în ceea ce-l privește pe mandantul B. menționat în procura specială. Falsul poartă tocmai asupra mențiunilor de pe act ce atestau îndeplinirea de către inculpat, în calitate de avocat, a atribuțiilor sale privind acordarea de dată certă actelor conform art. 3 din Legea nr. 51/1995.
Urmarea imediată a săvârșirii acestei infracțiuni a constat în crearea unei stări de pericol prin prisma neîncrederii cetățenilor în autenticitatea înscrisurilor oficiale. Mai mult decât atât, atestarea necorespunzătoare a adevărului este producătoare de consecințe juridice prin prisma faptului că, în baza acestei procuri, autoturismul a fost înmatriculat în România cu numere provizorii.
Legătura de cauzalitate dintre urmarea imediată și elementul material rezultă din materialitatea faptei, în cauză fiind vorba de o infracțiune de pericol abstract.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a intenției indirecte, potrivit art. 16 alin. (3), lit. b) din C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, numitul A., fiind audiat în calitate de suspect, a declarat că recunoaște faptul că mandantul nu a semnat în prezența sa și nu a procedat la identificarea acestuia în baza unui act de identitate pentru a se asigura că părțile semnatare sunt cele menționate în act, iar conținutul înscrisului este cel consimțit de părți. Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995, prin acordarea datei certe, inculpatul, în calitate de avocat, atesta tocmai identitatea părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare, iar prin neidentificarea părților și nesemnarea acestuia în prezența sa, acesta a putut să prevadă (cu atât mai mult cu cât este chiar avocat) faptul că există posibilitatea ca acel act să nu reprezinte voința mandantului menționat în act.
Pe cale de consecință, acesta a prevăzut consecințele juridice ale faptei sale, pe care nu le-a urmărit, însă a acceptat posibilitatea producerii lor.
La individualizarea pedepsei inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Totodată, instanța a făcut aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., întrucât inculpatul a solicitat înainte de citirea actului de sesizare judecarea cauzei conform procedurii simplificat, recunoscând în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În concret, instanța de fond a reținut că inculpatul A. a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat, nu are antecedente penale, iar nivelul de educație și stare socială îi permit acestuia să conștientizeze acțiunile sale și să evite pe viitor săvârșirea de fapte asemănătoare. În plus, instanța a mai avut în vedere faptul că, ulterior, prin declarația din data de 20.02.2020, numitul B. a arătat că își menține declarația anterioară, dar a precizat că nu are nicio pretenție față de inculpatul A., nu solicită cercetarea sa penală. În același sens, s-a reținut că este și acordul de mediere încheiat în data de 19.02.2020 între inculpat și B. .
Pentru aceste motive, în baza art. 396 alin. (1) alin. (4) și alin. (10) din C. proc. pen., rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen. a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 din C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 9 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) din C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Deși inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 80 din C. pen., respectiv renunțare la aplicarea pedepsei, instanța a apreciat că o astfel de sancțiune este prea blândă raportat la împrejurările concrete ale comiterii faptei, calitatea în care a acționat inculpatul, astfel cum au fost detaliate anterior. Mai mult, s-a considerat că nu trebuie omis că, deși infracțiunea de fals intelectual este o infracțiune de pericol, nefiind necesară producerea unor consecințe pentru existența infracțiunii, în prezenta cauză au existat aceste consecințe. Urmarea faptei inculpatului a fost atât crearea unei stări de pericol prin prisma neîncrederii cetățenilor în autenticitatea înscrisurilor oficiale, cât și aceea că, în baza acestei procuri, autoturismul în cauză a fost înmatriculat în România cu numere provizorii, în lipsa manifestării de voință a deținătorului (mandantul B.).
Față de aceste considerente, în temeiul art. 83 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, în condițiile art. 84 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Caraș-Severin, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune Caraș-Severin.
În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei.
În temeiul art. 86 din C. pen., s-a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre la rămânerea definitivă a acesteia Serviciului de Probațiune Caraș-Severin.
Din probele administrate s-a stabilit că semnătura aplicată în dreptul mandantului pe înscrisul reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. și B. nu aparține acestuia. Cum în circuitul civil nu pot exista înscrisuri false întrucât aduc atingere relațiilor sociale privind încrederea de care trebuie să se bucure aceste înscrisuri oficiale, instanța în baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus desființarea totală a înscrisului falsificat ce face obiectul prezentului dosar, intitulat "Procură specială", atestat sub numărul x/03.10.2017 de către inculpat și aflat la dosarul urmărire penală
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva Sentinței penale nr. 110/PI din 13 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a formulat apel inculpatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. x/2020, fiind stabilit termen de judecată la data de 21 septembrie 2021.
Apelantul inculpat A. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, achitarea în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b), d) și e) din C. proc. pen., iar în subsidiar, să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei în temeiul art. 80 și art. 81 alin. (1) și (2) din C. pen.
În susținerea apelului, a arătat că în fapt, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. x/P/2019, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzut de art. 321 alin. (1) C. pen.
În sarcina sa, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a reținut infracțiunea de fals intelectual constând în aceea că în calitate de avocat în cadrul Baroului Caras - Severin a dat dată certă actului intitulat "Procură specială" prin care l-a împuternicit pe numitul D. ca, în numele numitului B., să facă demersurile necesare la Administrația Fiscală, Biroul înmatriculări Auto RAR, în vederea înmatriculării provizorii în circulație a autoturismului.
A susținut că nu a produs nicio daună materială numitului B., autoturismul a intrat în posesia acestuia, iar cercetarea penală efectuată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a făcut prin disjungerea cauzei din Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, neexistând o plângere penală formulată împotriva sa de către partea vătămată B., apreciind că se poate dispune, renunțarea la aplicarea pedepsei stabilită de instanța de fond.
A solicitat să se constate că partea vătămată B. prin declarația dată în fața organelor de cercetare penală la data de 20.02.2020 a precizat că nu are nicio pretenție față de inculpat, în acest sens fiind și acordul de mediere încheiat la data de 19.02.2020.
Față de aceste motive, a solicitat să se aibă în vedere că este la prima abatere, nu are antecedente penale, are doi copii minori, fapta reținută în sarcina sa nu a fost săvârșită cu intenție, nu a urmărit și nu a obținut foloase necuvenite altele în afara serviciilor prestate.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că apelul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cursul procesului penal, în raport și cu poziția inculpatului A. care a uzat de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale în condițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., instanța de control judiciar constată că prima instanță în mod judicios a stabilit situația de fapt.
Astfel, fapta inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Caraș-Severin, constând în aceea că a aplicat ștampila de avocat, a semnat și a dat dată certă, dare de dată certă nr. x din data de 03.10.2017, pe înscrisul reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. și B., înscris ce era deja redactat, fără să fi asistat la momentul încheierii înscrisului sub semnătură privată, respectiv și fără să-l fi identificat pe numitul B., presupus a fi semnat la rubrica "Mandant" din actul menționat anterior, stabilindu-se în urma cercetărilor efectuate că această semnătură nu a fost executată de numitul B., întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de fals intelectual, prev. și ped. de art. 321 alin. (1) din C. pen.
Potrivit art. 321 din C. pen., falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Elementul material al infracțiunii - falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului - constă în acțiunea inculpatului A. care cu ocazia dării de dată certă nr. x din data de 03.10.2017, pe înscrisul reprezentat de "Procura Specială", presupus încheiată între D. și B., a menționat, contrar realității, că a verificat identitatea părților și conținutul actului, împrejurarea neadevărată, în ceea ce-l privește pe mandantul B. menționat în procura specială. Cerința esențială, respectiv falsul trebuie realizat cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu și trebuie să fie apt să producă consecințe juridice, este îndeplinită întrucât falsul poartă tocmai asupra mențiunilor de pe act ce atestau îndeplinirea de către inculpat, în calitate de avocat, a atribuțiilor sale privind acordarea de dată certă actelor conform art. 3 din Legea nr. 51/1995. Urmarea imediată a săvârșirii acestei infracțiuni a constat în crearea unei stări de pericol prin prisma neîncrederii cetățenilor în autenticitatea înscrisurilor oficiale, iar legătura de cauzalitate dintre urmarea imediată și elementul material rezultă din materialitatea faptei, fiind vorba de o infracțiune de pericol abstract. În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul A. a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a intenției indirecte, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
În fața instanței de fond, la termenul de judecată din data de 01 aprilie 2021, ulterior citirii actului de sesizare, inculpatul A. a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate, recunoscând în totalitate faptele reținute în sarcina sa, cererea fiind admisă.
Relativ la criticile formulate de inculpatul A. în fața instanței de control judiciar prin apelul formulat, Înalta Curte consideră că prima instanță a făcut un examen de evaluare temeinică a criteriilor de individualizare a pedepsei, în raport cu criteriile prev. de art. 74 din C. pen., față de baza factuală, cât și persoana inculpatului, conduita sa procesuală după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, evidențiind aspecte ale persoanei acestuia, menționând în concret și incidența dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu privire la beneficiul cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, motivând alegerea soluției de stabilire a pedepsei de 9 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea aleasă, aceea a amânării aplicării pedepsei, s-a apreciat corect că inculpatul se poate îndrepta, ținând seama de elementele obiective și subiective ale cauzei, gravitatea faptei, conduita anterioară a inculpatului, vârsta acestuia, mediul în care trăiește și modul de comportare în societate ceea ce favorizează posibilitățile de îndreptare, precum și eforturile depuse pentru diminuarea consecințelor infracțiunii.
De asemenea, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. (1) din C. pen., obligând inculpatul să respecte măsurile de supraveghere menționate, respectiv să se prezinte la Serviciul de Probațiune Caraș-Severin, la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea, să comunice schimbarea locului de muncă, să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență, iar totodată, i-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei .
Instanța de control judiciar consideră la rândul său, în raport cu examenul concret al criteriilor prevăzute de art. 74 din C. pen., în contextul cauzei, respectiv împrejurările faptice, modalitatea de săvârșire, starea de pericol produsă, consecințele infracțiunii săvârșite, conduita procesuală a inculpatului, care, deși a avut o poziție de recunoaștere a faptelor în fața primei instanțe, în cursul urmăririi penale a avut o poziție nesinceră, că modalitatea stabilită de prima instanță a amânării aplicării pedepsei este singura care poate să atingă finalitatea tuturor funcțiilor pedepsei, iar faptul că a fost dispusă modalitatea neprivativă de libertate, va asigura, atât exemplaritatea necesară și suficientă, cât și caracterul educativ al acesteia, dându-i șansa inculpatului a unei conștientizări a consecințelor faptelor comise. Astfel, urmarea faptei inculpatului a fost atât crearea unei stări de pericol prin prisma neîncrederii cetățenilor în autenticitatea înscrisurilor oficiale, cât și aceea că, în baza acestei procuri, autoturismul în cauză a fost înmatriculat în România cu numere provizorii, în lipsa manifestării de voință a deținătorului.
Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea formulată de apelantul inculpat A. privind aplicarea instituției renunțării la aplicarea pedepsei în condițiile art. 80 din C. pen., întrucât nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 80 alin. (1) lit. a) din C. pen. referitoare la gravitatea faptei comisă. Or, se apreciază că, această modalitate de amânare a aplicării pedepsei este oportună, în raport, cu infracțiunea comisă de inculpat și pentru a asigura finalitatea funcțiilor acesteia.
Totodată, instanța de control judiciar nu poate avea în vedere nici solicitarea de achitare în baza art. 16 lit. b), d) și e) din C. proc. pen., întrucât, pe de o parte, inculpatul nu a motivat cele susținute, iar pe de altă parte, solicitarea judecării cauzei conform procedurii simplificate este compatibilă doar cu achitarea întemeiată pe dispozițiile art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., având în vederea decizia RIL nr. 4/2019 prin care s-a stabilit că în ipoteza în care instanța a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, nu este posibilă pronunțarea unei hotărâri de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a și lit. c) din C. proc. pen.
În contextul speței, Înalta Curte și-a format convingerea că susținerile inculpatului sunt simple alegații, chiar dacă soluția de achitare în temeiul art. 16 lit. b teza I din C. proc. pen., conform deciziei RIL, este compatibilă cu judecarea cauzei conform procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii de care s-a uzat.
Astfel, Înalta Curte consideră că prima instanță a făcut o corectă încadrare a faptei, o justă individualizare a pedepsei și modalității de executarea a acesteia față de inculpatul A., stabilind în sarcina inculpatului o pedeapsa de 9 luni închisoare, în modalitatea de amânarea aplicării pedepsei în condițiile art. 83 din C. pen., fiind proporțională cu gravitatea infracțiunii comise și circumstanțele personale ale inculpatului, așa încât solicitările apelantului inculpat nu sunt fondate.
Înalta Curte are în vedere faptul că printr-o altă modalitate de individualizare a pedepsei nu se realizează și respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și circumstanțele personale ale inculpatului de profesie avocat, astfel că, a putut avea reprezentarea consecințelor faptelor sale.
În raport cu cele menționate, instanța de control judiciar constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică, iar criticile apelantului inculpat nu pot fi reținute, fiind pronunțată după o analiză exhaustivă a datelor cauzei.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 110/PI din 13 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 110/PI din 13 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 noiembrie 2021.