ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 161/PI din data de 24 iunie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală în baza art. 337 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. s-a stabilit, în privința inculpatului A., pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen.

În baza art. 83 din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 84 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuia să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 83 alin. (4) din C. pen. i s-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere sau în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din data de 23.02.2022, emis în dosarul cu nr. x/2018, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., în sarcina inculpatului reținându-se, în esență că, în data de 11.09.2021 în jurul orei 02:30, a condus pe străzile Take Ionescu, Oituz și B. din Municipiul Timișoara autoturismul marca BMW, model 520D, de culoare negru, cu seria de șasiu x cu nr. de înmatriculare x iar, cu ocazia opririi sale în trafic, a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest, deși emana halenă alcoolică, ulterior opunându-se și prelevării de probe biologice în vederea stabilirii concentrației de alcool din sânge.

În cuprinsul actului de sesizare s-a arătat că, în cursul urmăririi penale, inculpatul a fost audiat în calitate de suspect și inculpat, iar în declarațiile date a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că în data de 10.09.2021 a însoțit-o pe logodnica sa, C., la o nuntă a unei colege de-a ei de facultate, la localul D., situat pe Calea x, la ieșire din Timișoara, unde au ajuns în jurul orelor 20:00. La fața locului a asistat la derularea evenimentelor, până la aproximativ 00:30-01:00. La momentul respectiv, nunta se terminase și au ieșit pe terasa aflată în fața localului, unde împreună cu alți colegi ai logodnicei socializau, iar la momentul respectiv, printre mese au început să circule chelneri care le-au oferit băuturi sub formă de shot, care conțineau un lichid de o culoare albastru-verzui, cu alcool. A precizat faptul că logodnica sa consumă extrem de rar alcool, dar la insistențele sale și ale colegilor ei a consumat două shot-uri într-un interval de jumătate de oră. Ulterior, acestui moment i-a spus că nu se simte bine, iar la un moment dat a leșinat și și-a pierdut cunoștința. Și-a revenit pentru câteva momente și a încercat să o ridice, însă starea ei nu s-a ameliorat. Cineva a chemat o ambulanță care a sosit la fața locului în câteva minute.

S-a mai arătat că asistenta de pe ambulanță a început să o evalueze pe logodnica sa și a sugerat să se deplaseze împreună cu ei la spital pentru îngrijiri amănunțite. Inițial, a refuzat, spunând că ar vrea să meargă acasă, însă își tot pierdea cunoștința, iar la insistențele atât ale sale, cât și ale doamnei asistente, a hotărât să fie transportată la spital. A asigurat-o că va merge și el cu ea în scurt timp la spital încât să fie lângă ea. În acel moment, a chemat o mașină prin aplicația E., iar comanda a fost preluată de către un șofer care a început deplasarea către locația în care se afla, lucru pe care îl putea urmări în timp real prin aplicație. În acele momente ambulanța se pregătea să plece către spital, logodnica sa s-a întins pe targă, a văzut că își pierde iar cunoștința. A verificat din nou aplicația E. să vadă la ce distanță se află șoferul care a preluat comanda și a observat faptul că șoferul a anulat cursa, probabil negăsind locația în care se afla. A menționat faptul că nu a apelat la serviciul de taximetrie clasic, întrucât cu o lună de zile în urmă, la plecarea în concediu a comandat un taxi care nu a mai sosit fiind în pericolul de a pierde zborul. Inculpatul a arătat că a suferit un atac de panică în acel moment și fiind foarte îngrijorat pentru starea logodnicei sale a hotărât să se deplaseze cu mașina personală marca BMW cu nr. de înmatriculare x spre spital. A aprins avariile și mergea în spatele ambulanței care se deplasa cu semnalele luminoase și acustice pornite. A însoțit ambulanța până la Spitalul Municipal unde aceasta a intrat în curtea instituției, iar el a parcat în parcarea din fața spitalului. La momentul la care a coborât din mașină a fost abordat de către doi agenți de poliție care inițial i-au solicitat documentele sale și ale mașinii, procedând la verificarea acestora. Ulterior, a fost întrebat dacă a consumat băuturi alcoolice, lucru pe care l-a confirmat, iar organele de poliție i-au solicitat să se supună testării cu aparatul alcooltest, lucru pe care l-a refuzat. Ulterior acestui moment l-au condus la secția de urgență a Spitalului Municipal în vederea prelevării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei din sânge. A refuzat și recoltarea de probe biologice, a dorit să rămână lângă logodnica sa care era pe o targă, semiconștientă.

În procedura de cameră preliminară, prin încheierea din data de 30 martie 2022 pronunțată în dosarul asociat x/2022, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2021 din 23.02.2022 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind pe inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz ori sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din C. pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății privind pe inculpatul A..

În cursul judecății, la termenul din data de 2 iunie 2022, curtea a dat citire actului de sesizare a instanței prin care s-a dispus trimiterea în judecată, a adus la cunoștință inculpatului A. în ce constă învinuirea care i se aduce și încadrarea juridică a acesteia, precum și dispozițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., privind procedura abreviată a recunoașterii învinuirii.

La același termen de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul, asistat de avocat ales a declarat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., învederând că recunoaște, în totalitate, fapta reținută în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care a arătat că le cunoaște și le însușește și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei.

Curtea a procedat la ascultarea inculpatului în acest sens și, luând concluziile procurorului de ședință și avocatului ales al inculpatului, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4) și art. 375 din C. proc. pen., a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii.

Cu privire la situația de fapt, instanța de fond a reținut că, în data de 11.09.2021, în jurul orei 02:30, inculpatul A. a condus pe străzile Take Ionescu, Oituz și B. din Municipiul Timișoara autoturismul marca BMW, model 520D, de culoare negru, cu seria de șasiu x cu nr. de înmatriculare x, iar cu ocazia opririi sale în trafic a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest, deși emana halenă alcoolică, ulterior opunându-se și prelevării de probe biologice în vederea stabilirii concentrației de alcool din sânge.

A apreciat că această stare de fapt rezultă și din declarațiile martorilor F. și G., care au relatat faptul că, în data de 11.09.2021, în timp ce efectuau serviciul de patrulare cu autospeciala din dotare MAI x, în jurul orelor 02:30 au observat că autoturismul marca BMW de culoare negru cu nr. de înmatriculare x, care se deplasa pe bld. Take Ionescu înspre str. x și la intersecția cu str. x, a pătruns și traversat intersecția pe culoarea roșu a semaforului, ulterior pe strada x a încălcat marcajul de linie continuă și a circulat pe contrasens pe o distanță de aproximativ 50 de metri. Având în vedere cele observate, au pornit semnalele acustice și cele luminoase ale autospeciale și ulterior au procedat la oprirea regulamentară a autoturismului în cauză, acesta fiind oprit pe strada x în aproprierea Spitalului Clinic Municipal Timișoara. După ce și-au declinat calitatea și s-au prezentat, i-au solicitat conducătorului auto să le prezinte documentele personale și ale autovehiculului. De asemenea, acesta se afla singur în autoturism. În urma legitimării au stabilit că se numește A. și că, din cauza faptului că emana halenă alcoolică și că era incoerent în vorbire, au solicitat un echipaj din cadrul Biroului Rutier pentru a fi testat cu aparatul Drager alcooltest. Din discuțiile purtate, acesta a relatat verbal că vine de la un eveniment la care a consumat băuturi alcoolice, dar să facă în așa fel să se înțeleagă încât să nu fie nevoie să solicite un echipaj din cadrul Serviciului Rutier pentru testarea acestuia cu aparatul alcooltest. Acesta le-a mai relatat că a venit după echipajul de ambulanță, deoarece acolo se află prietena lui căreia i s-a făcut rău din cauza consumului de alcool. La sosirea echipajului de la Biroul Rutier inculpatul a refuzat testarea cu aparatul alcooltest. Ulterior, a fost condus la Spitalul Clinic Municipal Timișoara pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Ajunși la spital, acesta a refuzat, în fața medicului prelevarea de probe, cât și colaborarea cu medicul de gardă. Martorii au mai menționat că de la oprirea autoturismului până la finalizarea actelor au avut pornit în permanență bodycam-ul din dotare. La UPU Municipal a fost de față și celălalt echipaj de pe raza secției 1 Poliție format din Ap. H. și Ag. I., fiind și aceștia de față în momentul în care numitul A. a refuzat recoltarea de probe biologice de sânge. De asemenea, la ieșirea din spital în momentul în care i-au adus la cunoștință că va fi condus la sediul secției 1 Poliție pentru întocmirea actelor de constatare, acesta inițial a refuzat încercând să plece din spital, motiv pentru care i-au adus la cunoștință că este nevoie de conducerea lui la sediul secției. La sediul secției, după întocmirea actelor de constatare, acesta a refuzat să semneze procesul-verbal de constatare a infracțiunii și a refuzat să primească și să semneze înștiințarea cu privire la suspendarea dreptului de a conduce, cât și dovada reținerii permisului de conducere.

De asemenea, în același sens sunt și declarațiile martorilor I. și H., care în data de 11.09.2021, în timp ce efectuau serviciul de patrulare și intervenție în schimbul III, după ora 02:00 au fost solicitați să acorde sprijin echipajului format din ag. G. și ag. F.. În acest sens s-au deplasat la Spitalul Municipal unde aceștia au condus o persoană de sex masculin pentru prelevare de mostre biologice întrucât acesta a refuzat să sufle în aparatul alcooltest. Martorii au precizat că persoana în cauză era recalcitrantă, agitată, nu dorea să coopereze și a refuzat prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei din sânge. Acesta a refuzat orice colaborare cu medicul de gardă. Fiind solicitat să îi însoțească la sediul secției de poliție pentru întocmirea documentelor necesare, acesta a refuzat în primă fază și a provocat scandal în curtea spitalului, a susținut că este avocat și că trebuie să anunțe baroul. Ulterior, a fost condus la sediul secției 1 Poliție, unde de asemenea era agitat și nu dorea să rămână pentru întocmirea procesului-verbal și a documentelor. A refuzat să semneze și să ia la cunoștință înștiințarea scrisă cu privire la interzicerea dreptului de a conduce și dovada înlocuitoare a permisului de conducere. Totodată, martorii au declarat că numitul A. emana halenă alcoolică și se afla într-o stare vădită de ebrietate.

Față de cele expuse, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că aspectele relatate de martorii audiați în cauză se coroborează și cu procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor efectuate cu Bodycam-urile din dotarea agenților de poliție.

Cu referire la încadrarea juridică a faptei, sub aspect obiectiv, instanța a apreciat că fapta inculpatului A., care la data 11.09.2021, în jurul orei 02:30, a condus pe străzile Take Ionescu, Oituz și B. din Municipiul Timișoara autoturismul marca BMW, model 520D, de culoare negru, cu seria de șasiu x cu nr. de înmatriculare x, iar cu ocazia opririi sale în trafic a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest, deși emana halenă alcoolică, iar ulterior s-a opus și prelevării de probe biologice în vederea stabilirii concentrației de alcool din sânge, întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 337 alin. (1) din C. pen., iar sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, prev. de art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen.

Totodată, curtea a reținut că inculpatul nu a contestat starea de fapt, astfel cum a fost reținută în actul de inculpare.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a sancțiunii, instanța de fond a avut în vedere aspectul că, pentru infracțiunea reținută în sarcina, inculpatului A. și recunoscută de acesta, respectiv sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 alin. (1) din C. pen., legiuitorul prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, iar urmare a luării în considerare a atitudinii de recunoaștere a comiterii faptei și aplicării prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., aceste limite sunt de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.

Totodată, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (1) din C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei, se face, în raport cu gravitatea faptei săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

Raportat la dispozițiile legale menționate anterior, la alegerea naturii și cuantumului pedepsei, Curtea de Apel Timișoara a avut în vedere gradul relativ ridicat al faptei comise, ce rezultă din natura și importanța valorilor lezate prin săvârșirea infracțiunii referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice (fapta de a conduce un autoturism pe drumurile publice emanând halenă și refuzul de prelevare a mostrelor biologice constituind infracțiune independent de producerea unei urmări materiale), împrejurările concrete de comitere a infracțiunii (potrivit propriei declarații inculpatul a condus autoturismul în spatele ambulanței care sosise la nunta la care participase inculpatul, pentru a o transporta la spital pe prietena acestuia căreia i se făcuse rău în mod intempestiv, acestea întâmplându-se la o oră la care traficul rutier este unul redus, respectiv ora 1:00, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii), ansamblul circumstanțelor ce caracterizează în mod favorabil persoana inculpatului, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar; pregătirea profesională superioară a acestuia, conduita sa procesuală, inculpatul recunoscând comiterea infracțiunii în procedura prevăzută de art. 374 alin. (4) și art. 375 din C. proc. pen., asumându-și fapta și consecințele negative ale acesteia, considerente pentru care a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. este de natură să asigure corijarea comportamentului inculpatului pentru viitor, stabilind pedeapsa de 8 luni închisoare inculpatului A..

Instanța de fond a mai reținut că împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea și conduita inculpatului anterior comiterii infracțiunii, nu reprezintă circumstanțe atenuante, dar susțin concluzia că amânarea aplicării pedepsei este o măsură proporțională, în raport cu gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului, de natură a asigura scopul pedepsei.

În acest sens, curtea a apreciat că pronunțarea unei soluții de condamnare nu se justifică, în raport cu natura și gravitatea redusă a infracțiunii comise de inculpat și care nu a periclitat în mod grav siguranța circulației pe drumurile publice, având în vedere și împrejurarea că autoturismul a fost condus la o oră la care traficul rutier nu este intens, dar și cu periculozitatea inculpatului, reținând că este legală și oportună acordarea beneficiului amânării aplicării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 și următoarele din C. pen., supravegherea conduitei inculpatului în cadrul obligațiilor impuse conform art. 85 alin. (1) din C. pen. fiind de natură să asigure scopul pedepsei, respectiv de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a forma o atitudine corectă față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă în vederea reintegrării în societate, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Instanța a mai constatat, pe de o parte, că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. a) - d) din C. pen., pedeapsa stabilită inculpatului fiind mai mică de 2 ani închisoare, acesta nu a mai suferit vreo condamnare anterioară și și-a exprimat consimțământul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, astfel cum rezultă din încheierea din data de 2 iunie 2022, având o bună conduită anterior săvârșirii infracțiunii, un nivel superior de pregătire profesională, ceea ce denotă că înțelege și conștientizează consecințele negative ale infracțiunii comise, astfel încât pe viitor să nu mai comită astfel de fapte. De asemenea, din multiplele caracterizări depuse de inculpat prin apărător ales rezultă că infracțiunea din prezentul dosar constituie un incident izolat din viața inculpatului, acesta este implicat în organizarea de evenimente în cadrul Baroului Timiș, în participarea la conferințe de pregătire profesională și evenimente științifice organizate de Centrul Teritorial pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților Timiș, în toată perioada de când este avocat a dorit să se perfecționeze și să fie la curent cu doctrina și practica judiciară, iar toate activitățile întreprinse le tratează cu maximă responsabilitate și seriozitate.

Pe de altă parte, instanța a apreciat nu este incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 83 alin. (2) din C. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă de inculpat este mai mică de 7 ani închisoare, iar acesta nu s-a sustras de la urmărirea penală sau de la judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.

Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere și pregătirea profesională a inculpatului, avocat în cadrul Baroului Timiș și a apreciat că nu poate conferi o gravitate sporită faptei, raportat la conduita ulterioară a inculpatului, care și-a asumat fără rezerve responsabilitatea faptei. În acest sens, a considerat că se impune pronunțarea unei soluții care să reflecte practica constantă în materie, reliefată nu doar de instanțe de același grad, ci și practica recentă a instanței supreme.

De asemenea, Curtea de Apel Timișoara a mai reținut că înfăptuirea justiției penale impune stabilirea de pedepse care concomitent sunt rezultatul proporționalizării în raport cu aplicarea criteriilor generale de individualizare și realizarea scopului sancțiunii penale. Cu alte cuvinte, legalitatea și temeinicia hotărârii este dată de existența proporției juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei și gradul de pericol social al faptei, precum și persoana inculpatului.

Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 83 din C. pen. a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 84 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul avea de respectat următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Totodată, instanța a constatat că măsurile de supraveghere specifice instituției amânării aplicării pedepsei dispuse în cauză (prezentarea la Serviciul de Probațiune, primirea vizitelor consilierului de probațiune, anunțarea schimbării locuinței sau efectuării deplasărilor, comunicarea schimbării locului de muncă și informațiilor privind mijloacele de existență) sunt suficiente față de vârsta inculpatului, conduita sa anterioară săvârșirii infracțiunii, sancțiunea aplicată fiind suficientă pentru a i se atrage inculpatului atenția că dispozițiile legale trebuie respectate indiferent de condițiile sau situația în care se află la un moment dat. Așadar, instanța a considerat că impunerea în sarcina inculpatului doar a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) din C. pen., este suficientă pentru realizarea prevenției generale și speciale, astfel încât s-a limitat la aplicarea acestora.

În continuare, s-a arătat că apărătorul ales al inculpatului a solicitat renunțarea la aplicarea pedepsei, instanța apreciind că, potrivit dispozițiilor art. 80 din C. pen., renunțarea la aplicarea pedepsei se poate dispune de instanța de judecată dacă sunt îndeplinite condițiile cu privire la infracțiunea săvârșită, persoana infractorului, aprecierea instanței că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună. În acest sens, instanța a expus că, în ce privește cerințele referitoare la infracțiunea săvârșită, o primă condiție este ca această infracțiune să fie de o gravitate redusă, gravitate care se apreciază având în vedere: natura și întinderea urmărilor produse (urmări materiale, prejudiciu cauzat, gradul de atingere adus valorilor sociale apărate prin încriminare); mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă infracțiunea (modul deschis, manifest în care a fost săvârșită fapta, dovedind îndrăzneală, dispreț față de valorile sociale, față de pericolul pe care îl poate crea fapta); motivul și scopul urmărit. A doua condiție privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, respectiv închisoarea de cel mult 5 ani sau amendă. Referitor la condițiile privitoare la infractor, trebuie ca acesta să nu mai suferit o altă condamnare; față de infractor să nu se mai fi dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anterior datei infracțiunii pentru care este judecat; infractorul să nu se fi sustras de la urmărirea penală sau judecată sau să nu fi încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.

Examinând condițiile sus menționate, raportat la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, curtea a constatat că aceasta, în împrejurările în care a fost comisă, nu este de o gravitate redusă, inculpatul conducând pe drumurile publice autoturismul emanând halenă alcoolică, într-un loc deschis traficului rutier chiar dacă la o oră târzie și ulterior, fiind condus la unitatea sanitară a refuzat prelevarea de mostre biologice. Examinând actele dosarului de urmărire penală, instanța a reținut că la unitatea sanitară inculpatul nu a avut un comportament corespunzător, din examenul clinic ce reprezintă anexa 6 - dosar urmărire penală- rezultând că a avut o ținută dezordonată, atitudine necooperantă și neadecvată situațional, comportament ostil, refuzând colaborarea și efectuarea probelor, toate aceste împrejurări determinând instanța să considere că fapta imputată inculpatului are o gravitate care impune stabilirea unei pedepse, iar avertismentul specific renunțării la aplicarea pedepsei nu și-ar atinge scopul, nefiind suficient față de elementele ce caracterizează fapta și persoana inculpatului.

Împotriva sentinței penale nr. 161/PI din data de 24 iunie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală în termenul procedural a formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Prin motivele de apel depuse la dosar, parchetul a criticat temeinicia hotărârii atacate, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de executare a acesteia.

În cuprinsul motivelor de apel s-a arătat, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 74 din C. pen. și a nesocotit criteriile stabilite de legiuitor, atunci când a individualizat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.

S-a susținut că circumstanțele personale ale inculpatului, puse în balanță cu gravitatea infracțiunii comise și cu atitudinea procesuală a acestuia, nu sunt în măsură să determine instanța să stabilească în sarcina inculpatului o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege, redusă cu 1/3 ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și să aleagă ca modalitate de executare amânarea pedepsei, fără a impune măcar obligația de a nu conduce anumite vehicule stabilite de instanță.

În continuare, s-a apreciat că, pentru a acorda semnificația cuvenită circumstanțelor reale și personale în care s-a comis fapta și pentru a asigura funcția de reeducare și de exemplaritate a pedepsei, stabilirea unei pedepse cu aplicarea dispozițiilor art. 83 din C. pen. ar fi insuficientă, nefiind aptă să asigure scopul pentru care a fost aplicată. În acest context, s-a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul modificării modalității de executare a acesteia, respectiv o pedeapsă într-un cuantum mai mare, iar ca modalitate de executare a acesteia să se dispună suspendarea sub supraveghere a acesteia, în condițiile art. 91 și urm. din C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casție și Justiție, secția Penală la data de 25 iulie 2022 sub nr. x/2022, primul termen fiind stabilit, în mod aleatoriu, la data de 29 septembrie 2022.

La termenul acordat au avut loc dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului ales al intimatului inculpat A. fiind consemnate în cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării din data de 29 septembrie 2022, care face parte integrantă din prezenta decizie, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 din C. proc. pen. cu referire la art. 420 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate fiind cu declarația inculpatului intimat A. de recunoaștere a vinovăției sale, din care rezultă, atât existența faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege.

Pe baza mijloacelor de probă legal administrate în cursul urmăririi penale, așa cum acest lucru a fost constatat prin încheierea din data de 30 martie 2022 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2022, în procedura de cameră preliminară, starea de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță, nefiind contestată, de altfel, de către inculpat, nici cu prilejul urmăririi penale și nici al judecății în primă instanță, etapă în care a arătat că înțelege să-și însușească probele administrate în faza de urmărire penală, recunoscând în totalitate învinuirea, în condițiile prev. de art. 374 rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Astfel, din coroborarea probelor administrate în etapa urmăririi penale, astfel cum au fost evidențiate de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, cu declarațiile de recunoaștere a învinuirii date de către inculpatul intimat A. în fața primei instanțe de judecată, în mod corect s-a reținut că în data de 11.09.2021, în jurul orei 02:30, inculpatul A. a condus pe străzile Take Ionescu, Oituz și B. din Municipiul Timișoara autoturismul marca BMW, model 520D, de culoare negru, cu seria de șasiu x cu nr. de înmatriculare x, iar cu ocazia opririi sale în trafic a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest, deși emana halenă alcoolică, ulterior opunându-se și prelevării de probe biologice în vederea stabilirii concentrației de alcool din sânge.

Înalta Curte constată că încadrarea juridică a faptei comise de intimatul - inculpat este legală, iar soluția privind reținerea comiterii infracțiunii ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă legal administrate în decursul urmăririi penale, dublate, așa cum cer dispozițiile legale în vigoare, de recunoașterea vinovăției de către autorul faptei, în condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus menționate.

Examinând critica privitoare la nelegala individualizare a pedepsei principale, prin prisma modalității de executare, Înalta Curte, în opinia majoritară, o apreciază ca fiind întemeiată în condițiile în care instanța de fond a dat o mult prea mare relevanță circumstanțelor personale ale inculpatului în stabilirea modalității de sancționare a acestuia pentru conduita ilicită adoptată.

Individualizarea judiciară a pedepsei se realizează prin raportare la criteriile prevăzute de dispozițiile art. 74 din C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului, evaluate, în raport cu împrejurările și modul de comitere a infracțiunii (inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice din municipiul Timișoara și a refuzat să se supună testării cu aparatul alcooltest și să îi fie recoltate probe biologice la unitatea spitalicească în vederea stabilirii alcoolemiei), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (respectiv siguranța traficului rutier), natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului (fără antecedente penale), conduita după săvârșirea infracțiunii (inculpatul a încercat să convingă lucrătorii de poliție să se înțeleagă cumva, iar ulterior a avut o atitudine recalcitrantă, atât față de lucrătorii de poliție, cât și față de personalul medical, refuzând inițial deplasarea la sediul unității de poliție și ulterior semnarea procesului-verbal de constatare a infracțiunii) și în cursul procesului penal (a recunoscut săvârșirea faptei), nivelul de educație (studii superioare), vârsta, ocupația (avocat), starea de sănătate, situația familială și socială (este o persoană instruită, integrată în societate).

Înalta Curte reține că, din coroborarea acestor criterii, prima instanță, în primă fază, a reținut că infracțiunea ce face obiectul cauzei este una cu un grad de pericol relativ ridicat, prin raportare la faptul că inculpatul a condus un autorurism pe drumurile publice emanând halenă alcoolică și refuzând ulterior prelevarea de mostre biologice, iar ulterior, în considerarea circumstanțelor personale ale acestuia, precum și a faptului că a fost adoptată o conduită procesuală de recunoaștere a infracțiunii, că fapta are o gravitate redusă și nu a periclitat în mod grav siguranța circulației pe drumurile publice.

În dezacord cu instanța de fond, Înalta Curte consideră că, față de circumstanțele concrete ale cauzei, nu se poate considera că fapta comisă de către inculpat este una cu un grad redus de pericol, iar existența unor circumstanțe personale favorabile nu este de natură a conduce la concluzia că sunt aplicabile prevederile art. 83 și urm. din C. pen., vizând amânarea aplicării pedepsei.

Împrejurarea că inculpatul a condus la o oră târzie autoturismul în municipiul Timișoara nu este una care să conducă la concluzia unei periclitări minore a siguranței circulației pe drumurile publice, în condițiile în care, manevra efectuată de acesta este una deosebit de gravă, cu un mare potențial de producere a accidentelor. Pătrunderea într-o intersecție atunci când culoarea semaforului interzice acest lucru este, în abstract, o manevră extrem de periculoasă, iar ora la care a fost realizat acest lucru de către inculpat nu este de natură să reducă gradul de pericol.

Pe de altă parte, conduita inculpatului imediat după oprirea sa în trafic, precum și ulterior, până la finalizarea procedurilor legale, subsecvent refuzului de a i se recolta probe biologice, nu a fost în niciun caz una exemplară, acesta fiind, pe de o parte, interesat de eludarea legii, iar ulterior, când demersurile sale nu s-au concretizat devenind recalcitrant, atât față de lucrătorii de poliție, cât și în privința personalului medical.

Toate aceste elemente conduc instanța de apel, în opinia majoritară, la concluzia că inculpatul nu a conștientizat consecințele faptelor sale. Deopotrivă, Înalta Curte reține că, raportat la nivelul de instruire al inculpatului, care este avocat, acesta avea posibilitatea să înțeleagă normele juridice și, cu atât mai mult, ar fi trebuit să conștientizeze că prin ignorarea obligațiilor esențiale ale oricărui conducător auto, respectiv aceea de a nu consuma alcool anterior conducerii autoturismului, precum și aceea de a se supune procedurilor reglementate de lege pentru stabilirea stării de ebrietate/alcoolemie, aduce atingere desfășurării în condiții de siguranță a circulației rutiere pe drumurile publice dar și înfăptuirii justiției.

Fără a nega elementele reținute de instanța de fond în favoarea inculpatului din caracterizările existente la dosarul cauzei, cum sunt cele care vizează implicarea acestuia în organizarea de evenimente în cadrul Baroului Timiș, în participarea la conferințe de pregătire profesională și evenimente științifice organizate de Centrul Teritorial pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților Timiș, dorința de perfecționare continuă, Înalta Curte, în opinia majoritară, consideră că acestea sunt elemente care nu justifică amânarea aplicării pedepsei, în condițiile în care, toată această conduită bună anterioară comiterii faptei nu s-a reflectat și în modul în care a interacționat cu lucrătorii de poliție și personalul medical atunci când a fost oprit, ca urmare a încălcării unor reguli de circulație.

Pe cale de consecință, instanța de apel, în opinia majoritară, apreciază că, în prezenta cauză, modalitatea de individualizare a sancțiunii adoptată de prima instanță nu este una adecvată, amânarea aplicării pedepsei nefiind de natură a conduce la atingerea scopului educativ preventiv al acesteia.

Așadar, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte, în opinia majoritară, va admite calea de atac declarată, va desființa în parte sentința și rejudecând cauza va dispune, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (1) teza I și alin. (2), cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen.

La stabilirea cuantumului pedepsei, Înalta Curte, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 74 din C. pen., menționate anterior, constată că pedepsa de 8 luni închisoare este de natură să constituie un mijloc de constrângere, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, aceasta răspunzând în mod eficient dublului scop de prevenire și sancționare, contribuind în egală măsură la reeducarea și atenționarea reală a inculpatului.

În privința modului de executare a pedepsei, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 91 din C. pen., instanța apreciază că regimul sancționator al suspendării executării pedepsei sub supraveghere este apt să asigure realizarea scopului sancțiunii.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 91 din C. pen. se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, pe un termen de încercare de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. va pune în vedere inculpatului A., ca pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. va impune ca inculpatul să execute următoarele obligații:

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Timiș sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. va obliga inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la una din următoarele instituții: Regia Autonomă de Transport Timișoara sau Direcția de Sănătate Publică Județeană Timiș.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) din C. pen. se va atrage atenția inculpatului A. asupra consecințelor nerespectării măsurilor și a obligațiilor prevăzute la art. 93 din C. pen. și/sau a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei închisorii.

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Văzând și disp. art. 275 alin. (3) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 161/PI din data de 24 iunie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală privind pe intimatul inculpat A..

Desființează sentința apelată numai sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei și,

În rejudecare:

În baza art. 396 alin. (1) teza I și alin. (2), cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. condamnă inculpatul A., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen.

În temeiul art. 91 din C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate, pe un termen de încercare de 2 ani, stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. pune în vedere inculpatului A., ca pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. impune ca inculpatul să execute următoarele obligații:

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Timiș sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. obligă inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la una din următoarele instituții: Regia Autonomă de Transport Timișoara sau Direcția de Sănătate Publică Județeană Timiș.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) din C. pen. atrage atenția inculpatului A. asupra consecințelor nerespectării măsurilor și a obligațiilor prevăzute la art. 93 din C. pen. și/sau a săvârșirii de noi infracțiuni, respectiv revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei închisorii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale dacă nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2022.

Cu opinia separată a președintelui de complet, doamna judecător J., în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 161/PI din data de 24 iunie 2022 a Curții de Apel Timișoara - Secția Penală privind pe intimatul inculpat A..

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE

În opinie separată, apreciez că apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că starea de fapt reținută în hotărârea apelată este corectă, probatoriul fiind bine coroborat și interpretat.

Raportat la starea de fapt reținută și la încadrarea în drept a faptei comise de inculpatul A., consider că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția acestuia și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art. 375 raportat la art. 374 alin. (4) din Codul procedură penală, iar pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită a fost just individualizată în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după criteriile prevăzute de art. 74 din Codul penal.

Referitor la solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara de a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 91 din Codul penal ca modalitate de executare, consider că este nefondată, acordarea beneficiului dispozițiilor art. 83 și următoarele din Codul penal privind amânarea aplicării pedepsei fiind cea mai adecvată individualizare judiciară a executării pedepsei.

Prin aplicarea dispozițiilor art. 83 din Codul penal, inculpatului i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, rolul stabilirii pedepsei fiind și acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, de a determina o reflectare mai profundă a inculpatului asupra faptei săvârșite și a urmărilor acesteia și schimbarea atitudinii față de normele și valorile ocrotite de legea penală, pentru ca pe viitor, aceasta să aibă o conduită adecvată, inclusiv sub aspectul respectării normelor referitore la siguranța traficului rutier.

Argumentele Ministerului Public în sensul că inculpatul a condus un autoturism pe mai multe străzi din Timișoara, în timp ce se afla sub influența alcoolului nu pot fi reținute întrucât obiectul prezentei cauze îl constituie infracțiunea de refuz ori sustragere de la prelevarea de mostre biologice și nu cea prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal. În acest context, împrejurarea că inculpatul ar fi consumat sau nu băuturi alcoolice anterior solicitării agentului de poliție de a se supune testării nu poate fi reținută în condițiile în care excedează obiectului judecății și nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Cu privire la aceste aspecte, apelantul menționează expres faptul că "stabilirea unei pedepse de doar 8 luni închisoare, cu amânarea aplicării acesteia, pentru conducerea unui autoturism pe străzi din centrul unui municipiu în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, cu o atitudine de indiferență față de eventualele pericole la care s-a expus pe sine și pe ceilalți participanți la trafic, nu este suficientă pentru a se realiza prevenția generală și reeducarea inculpatului", ceea ce dovedește confuzia cu privire la fapta reținută în actul de sesizare, încadrată în dispozițiile art. 337 din Codul penal, care incriminează refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

Nu este justificată nici susținerea în sensul că, în fața organelor de poliție și a personalului medical, inculpatul ar fi manifestat un comportament sfidător, în realitate, din actele dosarului rezultând că acesta a refuzat recoltarea întrucât a dorit să rămân lângă logodnica lui care se afla pe targă, inconștientă. În acest sens, inculpatul a depus la dosar acte medicale din care rezultă că numita C. Maria Evelina a fost examinată la data de 11.09.2021 la Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara ( filele 90-91 din dosarul de urmărire penală).

Consider că aprecierile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu privire la riscul concret pe care l-a reprezentat inculpatul pentru siguranța circulației pe drumurile publice, "numai hazardul făcând ca autoturismul inculpatului să nu intre în coliziune cu alte autovehicule sau cu pietoni", sunt simple supoziții, nefiind susținute de niciun mijloc de probă.

Gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat nu justifică însă aplicarea imediată a unei pedepse, în condițiile în care acesta se află la prima confruntare cu legea penală, fiind o persoană integrată social, cu un parcurs profesional remarcabil, implicat totodată în activități caritabile (proiecte de mobilizare a oamenilor în scopul donării de sânge, strângerea de fonduri pentru copiii bolnavi de autism și Sindromul Down) actele din dosarul cauzei atestând că infracțiunea pentru care este judecat în prezent constituie un incident izolat.

Periculozitatea inculpatului nu poate fi apreciată exclusiv în contextul unei creșteri tot mai accentuate a acestui gen de infracțiuni, iar calitatea de avocat nu justifică sancționarea mai severă a acestuia ci, dimpotrivă, formează convingerea existenței unor posibilități reale de îndreptare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 83 alin. (1) lit. d) din Codul penal.

De asemenea, în cauză sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de art. 83 din Codul penal.

Față de aceste date și raportat la atitudinea și conduita adoptată de inculpat pe tot parcursul procesului penal, apreciez că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia, iar prin acordarea amânării aplicării pedepsei este respectată și cerința proporționalității între gravitatea faptei săvârșite și datele personale ale inculpatului.

Pentru aceste motive, în acord cu prima instanță, consider că modalitatea de executare stabilită, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, este justificată suficient pentru crearea premiselor conștientizării de către inculpat a faptei sale și asumării consecințelor acesteia, neimpunându-se dispunerea unei alte forme de executare.