ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra cererii de recurs în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6 din 06.01.2022 pronunțată de Judecătoria Botoșani, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) și (2) C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1), (3) C. pen., art. 84 C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Botoșani la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) și (2) C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1), (3), art. 84 C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Botoșani la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă C..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 784 din 14.07.2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani și de inculpatul A. împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a fost desființată, în totalitate, hotărârea penală atacată și, în rejudecare, în temeiul art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen., cu trimitere la art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 153 alin. (1) C. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prevăzute de art. 349 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) C. proc. pen., cu trimitere la art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 153 alin. (1) C. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata B., pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă C..

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în faza de urmărire penală, în etapa judecății în fond și în apel au rămas în sarcina statului.

Curtea de Apel a reținut, în esență, că infracțiunile imputate inculpaților A. și B. au fost săvârșite la data de 13.03.2017, iar, potrivit art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., termenul de prescriție generală a răspunderii penale este de 3 ani, în cazul infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen., pentru care au fost cercetați cei doi inculpați.

Totodată, instanța de apel făcând trimitere la considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și 358/2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate prevăzută de art. 155 alin. (1) C. pen., a arătat că, în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, "fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale", context în care au fost aplicabile doar termenele generale de prescripție, prevăzute de art. 154 alin. (1) C. pen.

Așadar, s-a apreciat că, în speță, chiar dacă termenul general de prescripție al răspunderii penale s-ar calcula de la data de 25.06.2018 (publicarea deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018), iar normele care reglementează efectul întreruptiv de prescripție al actelor de procedură ar fi considerate, potrivit unor opinii exprimate în practica judiciară, norme de drept procesual supuse principiului "tempus regit actum", acesta s-a împlinit, întrucât cursul prescripției nu a fost întrerupt.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 02.08.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a declarat recurs în casație, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat, în esență, că, în mod greșit, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpații A. și B., reținând că ar fi intervenit prescripția răspunderii penale, întrucât, în perioada 25 iunie 2018 (data publicării deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018) – 30 mai 2022 (data publicării O.U.G. nr. 71 din 30 mai 2022), fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casație, s-a arătat că principiul legii penale mai favorabile se aplică prescripției răspunderii penale, nu și actelor întreruptive de prescripție, acestea putând fi luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum).

Astfel, în condițiile în care întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual penal, pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere a prescripției în perioada 2018 - 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție în perioada 2014 - 2018, întrucât nu este aplicabil principiul legii penale mai favorabile.

În situația în care, însă, cursul prescripției răspunderii penale a fost întrerupt prin acte de procedură îndeplinite în intervalul cuprins în perioada 26 aprilie 2018 – 09 iunie 2022 (data publicării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și 358/2022), la momentul respectivelor acte procedurale era necunoscut caracterul de decizie simplă (extremă) al Deciziei nr. 297/2018, în majoritatea cazurilor, instanțele de judecată apreciind că este vorba despre o decizie interpretativă, astfel încât, intervenția legiuitorului nu era imperativ necesară.

Ulterior, prin Decizia nr. 358/2022 a instanței de contencios constituțional a fost stabilit cu certitudine caracterul de decizie simplă (extremă) al Deciziei nr. 297/2018.

Astfel, s-a arătat că, în această perioadă efectul întreruptiv s-a raportat exclusiv la acte care se comunicau suspectului sau inculpatului.

Or, în condițiile în care, anterior publicării deciziei Curții Constituționale nr. 358 din 26 mai 2022 în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022, legiuitorul a intervenit și a corectat, prin O.U.G. nr. 71/2022, dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în sensul celor reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, dispozitivul Deciziei nr. 358/2022, nu poate avea efect retroactiv.

Astfel, în speță, după data de 26 aprilie 2018 au fost întocmite mai multe acte procedurale care au continuat să își producă efectele (tempus regit actum) și au întrerupt cursului termenului de prescripție (ordonanța procurorului nr. 1439/P/2017 din 11 ianuarie 2019, prin care s-a dispus continuarea urmăririi penale față de A., B. și persoana juridică S.C. D. S.R.L., pentru să­vârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prevăzută de art. 349 alin. (1) și (2) C. pen., ordonanța procurorului nr. 1439/P/2017 din 20 februarie 2019, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații A., pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prevăzută de art. 349 alin. (1) și (2) C. pen. și B. pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prevăzută de art. 349 alin. (1) și (2) din C. pen., rechizitoriul nr. x/2017 din 12 decembrie 2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bo­toșani, încheierea din 17 iunie 2020 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară prin care s-a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 342. și urm. C. proc. pen. și s-a dispus începerea judecății), motiv pentru care, la data pronunțării deciziei recurate nu era împlinit termenul de prescripție specială pentru infracțiunile imputate inculpaților A. și B., instanța de apel dispunând, în mod greșit, încetarea procesului penal.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Suceava – secția penală și pentru cauze cu minori.

Prin încheierea din 20 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. – art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, dispunându-se trimiterea dosarului la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpaților A. și B., ca efect al adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situației de fapt, acuzațiile aduse inculpaților A. și B. au constat în aceea că, la data de 13.03.2017, primul în calitate de director și persoana responsabilă cu instructajul privind securitatea și sănătatea în muncă la S.C. D. S.R.L. Botoșani și al doilea în calitate de șef de formație la aceeași societate, nu și-au respectat atribuțiile de muncă în ceea ce privește respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă și au încălcat dispozițiile art. 13 lit. 1) și q) din Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 a Securității si sănătății în muncă, prin aceea că nu au luat măsurile necesare pentru a se asigura că mașina de capsat tip x are montat dispozitivul de protecție, respectiv carcasa de protecție din plexiglas din zona de acțiune a pistonului de capsare, permițând persoanei vătămate C. să utilizeze, în procesul muncii, acest utilaj fără dispozitivul respectiv, considerând, fără temei, că nu se va produce un accident de muncă, dar care, însă, în cursul aceleiași zile, în jurul orei 11:30, s-a produs, când angajatul menționat mai sus, în timp ce desfășura operații la acest capsator manual, și-a strivit patul unghial al policelui de la mâna dreaptă, leziune ce a necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, conform certificatului medico-legal nr. 231/D1 din data de 22.03.2017, emis de SML Botoșani.

Astfel, cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea câte unei infracțiuni de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prevăzută de art. 349 alin. (1) și (2) C. pen.

Curtea a reținut că, în absența din fondul activ al legislației penale a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, termenul de prescripție s-a împlinit anterior pronunțării deciziei în apel.

În continuare, Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că: " ... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022.

Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Instanța supremă a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Astfel, în speță, Înalta Curte observă că instanța de apel a valorificat prescripția generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare și aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă anterior menționată.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție generală a răspunderii penale pentru infracțiunea dedusă judecății, prevăzută de art. 349 alin. (1) C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen., de 3 ani și a început să curgă la data de 13.03.2017, data săvârșirii infracțiunilor de către cei doi inculpați.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, termenul de prescripție generală s-a împlinit, în speță, la data de 12.03.2020, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților A. și B..

În consecință, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă față de inculpați prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei nr. 784 din 14 iulie 2022 a Curții de Apel Suceava – secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019, privind pe inculpații A. și B..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava vor rămâne în sarcina statului

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei nr. 784 din 14 iulie 2022 a Curții de Apel Suceava – secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019, privind pe inculpații A. și B..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2022.