ÎCCJ, Secția penală

Prin Sentința penală nr. 202 din data de 05.12.2019 pronunțată de Judecătoria Oravița, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 38 și 39 C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, rezultând o pedeapsa de 11 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 11 luni închisoare aplicate inculpatului și a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Ticvaniu Mare sau în cadrul Primăriei oraș Oravița, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., cu privire la revocarea suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B., urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 9 luni închisoare .

În baza 396 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat inculpatul B. urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 38 și 39 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite rezultând o pedeapsa de 11 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 11 luni închisoare aplicate inculpatului și stabilește un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere,inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Ticvaniu Mare sau în cadrul Primăriei oraș Oravița, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., cu privire la revocarea suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap la art. 1391 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C., domiciliat în jud. Caraș-Severin și a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale, respingând în rest acțiunea civilă ca neîntemeiată.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva mai sus menționatei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița,inculpații A. și B.

Inculpații A. și B. au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpaților pentru săvârșirea ambelor infracțiuni și să se respingă acțiunea civilă formulată de părțile civile.

Prin Decizia penală nr. 498/A din data de 18 iunie 2020 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a decis următoarele:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 202 din data de 05.12.2019 pronunțată de Judecătoria Oravița în dosar nr. x/2018, ca nefondat.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița și inculpatul B. împotriva aceleiași sentințe.

Desființează în parte sentința atacată numai în ceea ce-l privește pe inculpatul B. și rejudecând în aceste limite:

În temeiul art. 113, art. 114 alin. (1) C. pen., art. 120 C. pen. și art. 129 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului minor la data săvârșirii faptei B., măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 (șase) luni sub coordonarea Serviciului de Probațiune Caraș-Severin, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei decizii, pentru săvârșirea d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Ticvaniu Mare sau în cadrul Primăriei oraș Oravița, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., cu privire la revocarea suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap la art. 1391 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C., domiciliat în jud. Caraș-Severin și a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale, respingând în rest acțiunea civilă ca neîntemeiată.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița,inculpații A. și B.

Inculpații A. și B. au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpaților pentru săvârșirea ambelor infracțiuni și să se respingă acțiunea civilă formulată de părțile civile.

Prin Decizia penală nr. 498/A din data de 18 iunie 2020 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a decis următoarele:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 202 din data de 05.12.2019 pronunțată de Judecătoria Oravița în dosar nr. x/2018, ca nefondat.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oravița și inculpatul B. împotriva aceleiași sentințe.

Desființează în parte sentința atacată numai în ceea ce-l privește pe inculpatul B. și rejudecând în aceste limite:

În temeiul art. 113, art. 114 alin. (1) C. pen., art. 120 C. pen. și art. 129 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului minor la data săvârșirii faptei B., măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 (șase) luni sub coordonarea Serviciului de Probațiune Caraș-Severin, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei decizii, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 193 alin. (1) C. pen. și distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 121 alin. (1) lit. a) C. pen., impune inculpatului B. ca pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate să urmeze un curs de pregătire școlară sau formare profesională.

În temeiul art. 121 alin. (1) lit. d) C. pen., raportat la art. 121 alin. (2) C. pen., impune inculpatului ca pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate să nu se apropie la o distanță mai mică de 200 de metri de partea civilă C.

În temeiul art. 121 alin. (1) lit. e) C. pen., impune inculpatului B. ca pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta.

Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative sus menționate, respectiv modificarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii educative cu o măsură mai severă.

În temeiul art. 119 alin. (2) C. pen. supravegherea executării obligațiilor stabilite de instanță se va face sub coordonarea Serviciului de Probațiune Caraș- Severin, care în cazurile prevăzute de art. 121 alin. (4) C. pen. va sesiza instanța pentru luarea măsurilor prevăzute de art. 122 C. pen. și art. 123 C. pen.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă inculpatul A. la 500 RON cheltuielile judiciare față de stat în apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare față de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Împotriva Deciziei penale nr. 498/A din data de 18 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2018 inculpații A. și B. au declarat recurs în casație în termenul legal.

În motivarea scrisă, inculpații A. și B., au solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate prin pronunțarea unei pedepse cu suspendarea executării hotărârii atacate în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

S-a susținut că instanța de apel prin modalitatea în care a realizat cercetarea judecătorească, nu a oferit ocazia potrivită și suficientă pentru a ne valorifica dreptul la apărare, care a fost restrâns în mod incompatibil cu garanțiile oferite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nu a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuia să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare. O primă critică adusă hotărârii recurate constă în aceea că inculpații au fost condamnați pentru o faptă de ultraj și distrugere față de un pompier voluntar angajat cu contract de muncă, care în nicio situație nu poate fi asimilată funcționarului public, câtă vreme acesta nu purta uniformă la momentul incidentului, nu are nicio zi de îngrijire medicală, justifică convingerea că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

De asemenea, instanța de apel a ignorat în înscrisurile depuse cu ocazia dezbaterii în fond a apelului - consemnate în încheierea din data de 16 iunie 2020 - prin care s-a justificat cu înscrisuri de la Agenția Națională a Funcționarului Public că în nicio situație, potrivit C. Administrativ, personalul contractual din instituțiile publice nu are calitatea de funcționar public, astfel lipsind elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj - lipsa calității de funcționar public a persoanei vătămate C.

În baza art. 441 C. proc. pen. a solicitat suspendarea executării hotărârii de condamnare până la judecarea recursului în casație.

După îndeplinirea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 439 C. proc. pen., instanța de apel a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 01.09.2020, când Completul de filtru a stabilit termen la data de 14.10.2021 pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., dată până la care, de asemenea, a fost întocmit raportul asupra recursului în casație de față.

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 14 octombrie 2020, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, Înalta Curte a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 498/A din data de 18 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2018 și a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Cu privire la cererea de suspendare a executării deciziei recurate, formulată de către inculpații A. și B., instanța a constatat că în speța de față nu se impune luarea acestei măsuri.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 441 din C. proc. pen.,"(1) Instanța care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completul care judecă recursul în casație poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a unora dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și (2).

(2) În cazul în care persoana condamnată nu respectă obligațiile impuse prin încheiere, completul care va judeca recursul în casație, din oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune revocarea măsurii suspendării și reluarea executării pedepsei.

(3) Aducerea la îndeplinire a dispozițiilor de suspendare a executării hotărârii și supravegherea respectării obligațiilor impuse se fac prin instanța de executare.

Evaluând argumentele prezentate de inculpații A. și B. Înalta Curte constată că acestea nu pot constitui un motiv rezonabil pentru suspendarea executării hotărârii atacate în procedura pendinte.

Astfel, în cauză s-a stabilit termen de judecată la data de 25 noiembrie 200, cauza suferind mai mute amânări, iar la data de 27.01.2021 s-au luat concluziile apărării și ale reprezentantului Ministerului Public pe fondul recursului în casație, acestea fiind redate în cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării.

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege.

Scopul recursului în casație îl constituie judecarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel că examinarea cauzei se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii.

Astfel, nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, fără a putea cenzura situația de fapt reținută ori temeinicia deciziei atacate, în limita cazurilor prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, 437 și 438 din C. proc. pen. ori dacă cererea este vădit nefondată, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Astfel, Înalta Curte constată că Decizia penală nr. 498/A din data de 18 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2018, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în ultimă instanță, respectiv în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată, în termenul legal, de recurenții inculpați, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434 - art. 436 din C. proc. pen.

În ceea ce privește condițiile de formă prevăzute de 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. se constată că acestea au fost îndeplinite, astfel în cuprinsul acestora fiind menționate numele și prenumele inculpatului, se arată hotărârea care se atacă și motivele și se indică cazul de casare pe care se întemeiază cererea.

Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut în considerentele sentinței pronunțate că . . . . . . . . . . . ."faptele inculpaților A. și B. au constat în aceea că în seara zilei de 30.08.2015, în jurul orei 23:00, au lovit cu pumnii și picioarele pe persoana vătămată C., șofer în cadrul Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență în cadrul Primăriei Ticvaniu Mare, aflat în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (1) C. pen . . . . . . . . . ."

..."faptele inculpaților A. și B. constând în aceea că în seara zilei de 30.08.2015, în jurul orei 23:00, au lovit cu pumnii și picioarele, autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, cu care s-a deplasat persoana vătămată C., autoturism ce a fost astfel avariat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen.."

Or, prin criticile formulate de apărare referitoare la calitatea de funcționar public a persoanei vătămate C., din dispozițiile art. 257 C. pen., rezultă că subiect pasiv secundar al infracțiunii de ultraj este numai funcționarul public ce îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

..."Funcționarul public, în accepțiunea C. pen. (art. 175) este persoana care, cu titlu permanent ori temporar, cu sau fără remunerație:

a)exercită atribuții și responsabilități stabilite în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură; c) exercită singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Potrivit art. 175 alin. (2) C. pen., este considerat funcționar public în sensul legii penale, și persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public."

De asemenea, constată că instanța de apel a reținut că: "potrivit adeverinței nr. x din 29.01.2019, dispoziției din 26.07.2007 și contractul individual de muncă nr. x din 01.08.2007, emise de Primăria Ticvaniu Mare, persoana vătămată C. este angajat în funcția de Șef Serviciu Voluntar pentru Situații de Urgență în cadrul Primăriei Ticvaniu Mare. De asemenea, în fișa de intervenție la eveniment, s-a reținut că în data de 31.08.2015, persoana vătămată C. s-a deplasat în calitate de pompier voluntar la stingerea unui incendiu de vegetație pe raza comunei Ticvaniu Mare. Rezultă deci că C. este funcționar public în sensul art. 175 alin. (2) C. pen., acesta exercita un serviciu de interes public pentru care a fost învestit de o autoritate publică, respectiv Șef Serviciu Voluntar pentru Situații de Urgență în cadrul Primăriei Ticvaniu Mare, iar la data comiterii faptei se afla în exercițiul acelui serviciu, deplasându-se în calitate de pompier voluntar la stingerea unui incendiu de vegetație pe raza comunei Ticvaniu Mare."

Cu privire la susținerile apărătorului inculpaților în sensul că faptele reținute în sarcina inculpaților nu sunt prevăzute de legea penală, Înalta Curte constată ca sunt neîntemeiate, având în vedere că, în realitate, prin motivele invocate în cererea de recurs în casație, recurenții inculpați nu recunosc săvârșirea faptelor pentru care au fost condamnați, solicitând, practic, o reapreciere a probelor administrate în cauză, cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanțele de fond (prima instanță și instanța de apel), ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casație, care, potrivit art. 447 C. proc. pen., se limitează la verificarea exclusiv a legalității hotărârii atacate.

Încadrarea juridică a faptei este operațiunea de stabilire a corespondenței între fapta pretins comisă și modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reținerea normelor generale aplicabile (privind participația și cauzele de atenuare sau de agravare a răspunderii penale).

Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operațiune care intră în atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casație, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.. În acest sens, în jurisprudența sa, Înalta Curte a reținut că schimbarea încadrării juridice a faptelor este atributul exclusiv al instanțelor de fond și apel, instanța care judecă recursul în casație nu este abilitată prin dispozițiile noului C. proc. pen. să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei .

În consecință, Înalta Curte constată că faptele pentru care au fost condamnați inculpații prin decizia recurată întrunesc condițiile de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, iar criticile recurenților privesc chestiunile de fapt analizate de instanța de fond, respectiv de apel, chestiuni ce exced cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Totodată, Înalta Curte constată că încadrarea juridică a faptei de ultraj, din perspectiva calității de funcționar public, prevăzută de art. 175 alin. (2) C. pen., a fost stabilită de instanța de apel în mod temeinic și legal, criticile formulate de către inculpați în recurs în casație fiind nefondate.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că faptele pentru care s-a dispus condamnarea recurenților inculpați B. și A., astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, corespund tipicității obiective a infracțiunilor prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (1) C. pen. și a infracțiunii prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. (în ce privește pe A.).

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 498/A din data de 18 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

Ca o consecință a respingerii ca nefondate a recursurilor în casație, cererile recurenților inculpați B. și A. de a se dispune suspendarea executării deciziei atacate, apar ca fiind lipsite de obiect.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 157 RON fiecare, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 498/A din data de 18 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 157 RON fiecare, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2021.

GGC - ED