ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2235/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2235/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 298 din 19

septembrie 2002 a Tribunalului Brașov, au fost condamnați inculpații:

M.M.

la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

)

lit. a), cu aplicarea art. 109 și urm. C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate

inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, obligându-l pe

acesta la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere.

să se prezinte, la datele fixate, la

serviciul de reintegrare socială și supraveghere din cadrul Tribunalului

Brașov;

să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședința sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 13 august 2002 la zi,

iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

M.G.

la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 74 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului începând cu

data de 13 august 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut

starea de arest a acestuia.

În baza art. 346 C. proc. pen., s-a

constatat recuperarea integrală a prejudiciului cauzat părții vătămate P.A.

În baza art. 189 C. proc. pen.,

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 600.000 lei se suportă din

fondurile Ministerului Justiției.

Fiecare inculpat a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 12 august 2002,

inculpații au acostat-o pe partea vătămată P.A., în vârstă de 17 ani, cu

intenția de a o deposeda de eventualele bunuri de valoare pe care le avea

asupra sa.

Inculpatul minor M.M. a lovit-o cu

palma peste față și a proferat amenințări și, l-a solicitarea fratelui său,

inculpatul major M.G., a luat ceasul de la mâna părții vătămate. Continuând

amenințările, cei doi inculpați l-au obligat pe P.A. să le dea adidașii și

bicicleta.

La intervenția martorului M.N.,

inculpații au restituit bicicleta, păstrând celelalte bunuri.

Prejudiciul cauzat părții vătămate

este în valoare de 5.600.000 lei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost reținute pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate P.A., proces-verbal de

restituire, planșe fotografice, raport de constatare medico-legală,

declarațiile martorilor, procese verbale de ridicare și predare a bunurilor,

declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea faptei.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 1 din 8 ianuarie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul M.G., a desființat în parte sentința

instanței de fond și, rejudecând, a aplicat pentru inculpatul minor M.M.

dispozițiile art. 110

1

C. pen. și a dispus încredințarea acestuia

mamei sale până la împlinirea vârstei de 18 ani. După împlinirea vârstei de 18

ani, inculpatului i se vor aplica art. 86

1

, art. 86

2

și art.

86

4

C. pen., astfel cum s-a dispus de către prima instanță.

Pentru inculpatul M.G. s-a făcut

aplicarea art. 76 C. pen., ca suport legal pentru pedeapsa aplicată.

Celelalte dispoziții ale sentinței

penale au fost menținute.

S-a dispus menținerea arestului

preventiv al inculpatul M.G. și s-a dedus perioada executată din pedeapsă de la

19 septembrie 2002, la zi.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului, iar onorariile pentru apărătorii din oficiu se vor suporta

din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a apreciat că în mod temeinic și legal s-a dispus aplicarea prevederilor art.

86

1

C. pen., față de inculpatul M.M., dar că, în cauză trebuia

reținute și dispozițiile art. 110

1

C. pen. și dispusă încredințarea

inculpatului mamei sale până la împlinirea de către acesta a vârstei de 18 ani.

Cât privește apelul inculpatului M.G.,

acesta a fost apreciat întemeiat numai cu privire la omiterea aplicării

dispozițiilor art. 76 C. pen., ca suport legal pentru pedeapsa aplicată.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și

inculpatul M.G.

Cu privire la recursul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, în

urma rejudecării cauzei, înlăturarea prevederilor art. 74 și art. 76 față de

ambii inculpați și aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., față de inculpatul M.M.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta este întemeiat pentru motivele care se vor arăta în continuare.

Instanțele de judecată au reținut în

mod corect în favoarea inculpaților M.G. și M.M. dispozițiile art. 74 și art. 76

C. pen.

Împrejurările legate de persoana

celor doi frați inculpați, vârsta acestora, condițiile familiale, conduita

procesuală sinceră, măsurile luate de recuperare a prejudiciului constituie

argumente convingătoare și suficiente pentru reținerea circumstanțelor

atenuante cu consecința reducerii cuantumului pedepselor aplicate sub limita

minimului prevăzut de lege.

Așa fiind, Curtea constată că

pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului M.G. pentru infracțiunea,

prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit.

c) și art. 74 și art. 76 C. pen., corespunde criteriilor generale de

individualizare prevăzută de art. 72 C. pen.

Instanța de judecată a evaluat în

mod corect pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, modalitatea

comiterii ei, bunurile dobândite prin fapta penală și valoarea acestora.

Curtea constată că pedeapsa

stabilită corespunde și scopului instituit de lege pentru aplicarea ei, acela

de a educa inculpatul în spiritul respectării valorilor sociale încălcate și

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Cât privește pedeapsa aplicată

inculpatului minor M.M., Curtea constată că aceasta nu este temeinică cu

privire la modalitatea de executare dispusă.

Suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere nu se constituie într-o garanție a reeducării inculpatului minor

și nu corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt ele

prevăzute de legiuitor.

Pentru argumente legate de natura

infracțiunii săvârșite și împrejurare, că minorul mai este condamnat la o

pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt

calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și

i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 – art. 76 C. pen., art.

81 și art. 110

1

C. pen., faptă săvârșită la 21 mai 2001, sentința

penală nr. 2330 din 5 noiembrie 2002 a Judecătoriei Brașov, Curtea apreciază că

scopul preventiv – educativ al sancțiunii penale în cazul acestuia nu poate fi

atins decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Faptul că inculpatul minor M.M. a

perseverat într-o atitudine antisocială și, în timp ce era cercetat penal

pentru infracțiunea de furt calificat a săvârșit infracțiunea de tâlhărie,

dovedește că pentru reinserția sa socială trebuie recurs la mijloace mai ferme,

familia și starea de libertate supravegheată nefiind apte să asigure acest

deziderat.

În consecință, Curtea urmează să

admită recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov numai în ceea ce

privește modalitatea de executare a pedepsei dispusă față de inculpatul minor M.M.,

să înlăture dispozițiile art. 86

1

, art. 86

2

și art. 86

4

C. pen. și art. 110

1

C. pen. și să dispună ca pedeapsa de un an și 6

luni închisoare să fie executată în regim de detenție.

În cauză se va face aplicarea

articolelor 71 și art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie pe timpul

executării pedepsei.

Onorariul apărătorului din oficiu se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cu privire la recursul inculpatului M.G.

Inculpatul M.G. a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și reducerea cuantumului

pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursului

declarat îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Instanțele de judecată, în procesul

de individualizare a pedepsei, au reținut toate împrejurările favorabile

recurentului inculpat și, în consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art. 74

și art. 76 C. pen., au redus pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de

lege.

Reducerea cuantumului pedepsei

dispuse sub limita celor 3 ani stabiliți nu este întru nimic justificată și ar

contraveni criteriilor generale de individualizare, astfel cum sunt ele

prevăzute de articolul 72 C. pen.

Totodată, în cauză s-ar eluda

dispozițiile art. 52 C. pen., scopul coercitiv – educativ al pedepsei

nemaiputând fi atins.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să respingă recursul inculpatului M.G. ca nefondat.

Timpul arestării preventive va fi

dedus din durata pedepsei aplicate de la 13 august 2002, la zi.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 1 din

8 ianuarie 2003 a Curții de Apel Brașov, numai în ce privește modalitatea de

executare a pedepsei dispusă față de inculpatul minor M.M.

Înlătură dispozițiile art. 86

1

,

art. 86

2

și art. 86

4

C. pen. și art. 110

1

C.

pen. și dispune ca pedeapsa de un an închisoare să fie executată în regim de

detenție.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Respinge recursul declarat de

inculpatul M.G. împotriva deciziei penale sus-menționată, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 13 august 2002, la 14 mai

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 mai 2003.