ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5559/2006

Asupra recursurilor de față, Din analiza probelor din dosar reține următoarele: Prin sentința penală nr. 1499 din 3 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 2541/2004, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului P.G. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., ca nefondată, formulată de inculpatul P.G. prin avocat. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei S.V.

din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 săvârșită în calitate de autor în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în calitate de complice. În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul P.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 7 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-a stabilit pentru inculpat următoarele măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare: a) să se prezinte lunar la S.P.V.R.I.; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării de la 13 aprilie 2004 la 27 iunie 2005. În baza art. 26 raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpata S.V., la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., s-a stabilit pentru inculpată următoarele măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare: a) să se prezinte lunar la S.P.V.R.I.; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;d să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării de la 13 aprilie 2004 la 27 iunie 2005. S-a luat act că partea vătămată C.I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 5.000.000 lei revenind fiecăruia câte 2.500.000 lei. Instanța de judecată a reținut că în urma unui denunț formulat de martorul C.S. s-a organizat surprinderea în flagrant a inculpatei S.V., care s-a oferit să îi vândă o minoră prostituată. În acest scop i s-a înmânat martorului o sumă de bani, după care s-a întâlnit cu inculpata în str. Izvorul Oltului. Acesta a telefonat coinculpatului P.G., care a revenit la întâlnire cu minora parte vătămată C.I.

În urma negocierilor purtate între inculpat și martor, P.G. a încasat de la C.S. suma de 100 dolari S.U.A., 70 euro și 600.000 lei, fiind surprins de organele de poliție. Cercetările ulterioare au stabilit că în luna aprilie 2004 minora C.I., în vârstă de 16 ani a fost acostată de un proxenet pe nume N., care ulterior a vândut-o inculpatului P.G., în scopul de a o exploata prin practicarea prostituției. În aceeași lună, P.G. a vândut-o martorului C.S., întâlnirea acestora fiind intermediată de coinculpata S.V. Situația de fapt s-a stabilit pe baza proceselor verbale de constatare încheiate de organele de urmărire penală, declarațiile părții vătămate, ale martorilor și inculpaților. Avându-se în vedere că inculpata S.V.

nu a acționat în calitate de autor ci de complice, conform art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în art. 26 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților și a modalității de executare, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe, au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații P.G. și S.V., care au criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului parchetul a susținut că sentința primei instanțe este nelegală întrucât nu a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

Cu privire la inculpata S.V., a solicitat menținerea încadrării juridice din rechizitoriu și condamnarea inculpatei, ca autor al infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., arătând că acțiunea inculpatei a fost specifică autoratului, respectiv transferarea părții vătămate de la inculpatul P.G. la martorul denunțător C.S. în scopul exploatării sexuale. Cu privire la inculpatul P.G. a solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., în raport de gravitatea și pericolul social al faptei comisă. Un alt motiv de apel a vizat neaplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen., pentru ambii inculpați, în raport de modificările aduse art. 13 din Legea nr. 678/2001 prin O.U.G.

nr. 79/2005 prin care au fost majorate limitele de pedeapsă. Inculpatul P.G. în apelul formulat a solicitat reducerea pedepsei iar inculpata S.V., fără să ceară expres achitarea, a criticat instanța de fond că a dat prioritate probelor administrate în faza de urmărire penală, înlăturând nejustificat declarația ei dată în fața instanței, din care rezultă că întreaga ei activitate a constat în a-l prezenta pe inculpatul P.G., martorului C.S. Prin decizia penală nr. 156/ A pronunțată la data de 24 februarie 2006 de4 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost desființată sentința apelată și rejudecând în fond, în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului P.G.

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani și inculpatei S.V. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. Curtea a înlăturat aplicarea art. 86 1 – art. 84 4 C. pen., față de inculpatul P.G., dispunând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenție, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații P.G. și S.V. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că tribunalul neaplicând inculpaților pedeapsa complementară a infracțiunii unor drepturi a încălcat dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, care prevede pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa complementară.

A mai reținut că în mod corect prima instanță, pe baza probelor administrate a solicitat că inculpata S.V. doar a intermediat traficarea părții vătămate între inculpat și martorul C.S., nedesfășurând nici una din activitățile care intră în componența laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Cu referire la critica nereținerii art. 13 C. pen., privind aplicarea legii mai favorabile s-a motivat că prima instanță, chiar dacă nu a menționat expres dispozițiile sus-arătate, le-a dat eficiență, aceasta observându-se în cuantumul pedepselor aplicate. Curtea a apreciat că față de inculpatul P.G. se impune înlăturarea art. 86 1 – art. 86 4 C. pen., întrucât în raport de gravitatea infracțiunii comise și de persoana inculpatului scopul pedepsei nu va putea fi realizat decât prin exercitarea acestuia în detenție.

Împotriva deciziei Curții de Apel au declarat recurs inculpații P.G. și S.V. Recursul nu a fost motivat în scris iar în susținerea orală a acestuia inculpatul P.G. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, așa cum a dispus instanța de fond. În motivarea acestei cereri a arătat că a avut o poziție procesuală corectă, este încadrat în muncă și are familie închegată. Inculpata S.V. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei și sentinței de condamnare și rejudecând cauza să se dispună achitarea în condițiile art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., În motivarea recursului inculpata reiterat susținerile din apel.

Examinând recursurile inculpaților împotriva instanței de apel în raport de motivele de recurs ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., pentru inculpatul P.G. și a cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., pentru inculpata S.V., Înalta Curte apreciază recursurile nefondate pentru considerentele ce se vor arăta. Recursul inculpatului P.G. vizează numai modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani închisoare întrucât instanța de apel a dispus înlăturarea dispozițiilor art. 86 1 – art. 86 4 C. pen., și executarea pedepsei într-un loc de deținere. Inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, în care persoana traficată a fost o minoră în vârstă de 15 ani.

Astfel, pericolul social al faptei comisă de inculpat este agravat de împrejurarea că inculpatul i-a dat-o pe minoră martorului C.S. în schimbul sumei de 6.800.000 lei (respectiv 100 dolari, 70 euro și 700.000 lei, care s-a găsit asupra lui în scopul câștigării unor sume de bani în urma practicării prostituției de către minoră. Relevanța pentru stabilirea profilului inculpatului este declarația minorei „în data de 13 aprilie 2005, R. (inculpatul) a venit supărat și mi-a spus că nu a reușit să facă nici un ban cu mine și că este nevoit să mă dea, iar după ce-și va reveni din punct de vedere financiar, mă va lua înapoi”. Este neîndoielnic că inculpatul își asigura resursele financiare din obligarea minorei să se prostitueze, folosind-o apoi ca obiect de schimb în tranzacția încheiată cu martorul C.S.

Împrejurarea că inculpatul este tânăr, că soția sa este bolnavă, fiind operată de tumoară mamară stângă, precum și lipsa antecedentelor penale a fost valorificată de instanța de fond și instanța de apel atunci când au stabilit pedeapsa la minimul special prevăzut de lege. Scopul pedepsei nu poate fi realizat dacă inculpatul, cu acest profil socio-moral ar rămâne în libertate, fiind supus tentației de a comite noi fapte de același gen pentru a-și asigura existența. În mod corect instanța de apel a dispus executarea pedepsei de 3 ani închisoare în detenție. Cu privire la inculpata S.V., instanțele au reținut că aceasta a intermediat vânzarea minorei de către inculpatul P.G. martorului C.S., aceasta fiind surprinsă de lucrătorii de poliție la fața locului în momentul perfectării tranzacției.

Această stare de fapt este confirmată de martorul C.S., care a declarat constant că a fost contactat de inculpată, care a aranjat tranzacția, solicitând pentru ea un comision, și de declarația în același sens a martorei M.S. Apărarea inculpatei, că nu a avut cunoștință de intenția inculpatului P.G. și că ea a intermediat doar acordarea unui împrumut de către martorul C.S. inculpatului, este de circumstanță și nu este susținută de nici o probă de la dosar. Vinovăția inculpatului a fost stabilită de primele instanțe pe baza probelor de la dosar, respectiv declarația martorului C.S., martorei M.S., inculpatului P.G., minorei C.A. și a procesului verbal de constatare a flagrantului. În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază recursurile inculpaților nefondate și nefiind identificat nici un alt caz de casare dintre cele care pot fi invocate din oficiu, apreciază decizia recurată ca fiind legală și temeinică.

Urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților P.G. și S.V. să fie respinse ca nefondate. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.G. și S.V. împotriva deciziei penale nr. 156/ A din 24 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2006.