ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4244/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 483 din 28

martie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. 4456/2004, s-au

dispus următoarele:

S-a respins cererea formulată de

inculpatul P.C., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu art. 99 C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. e) și g)

cu art. 99 C. pen.

A condamnat inculpații:

1. P.C.

, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 C. pen., la pedeapsa

de un an închisoare.

În temeiul art. 110 C. pen.,

raportat la art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o

perioadă de 2 ani, care, conform art. 82 C. pen., constituie termen de

încercare.

A atras atenția inculpatului asupra art.

83 C. pen.

În temeiul art. 110

1

alin.

(1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune

măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a) și

b) C. pen., respectiv se va prezenta la termenele stabilite la S.P.V.R.S.I. de

pe lângă Tribunalul Iași, organ stabilit de instanță pentru supravegherea

inculpatului și va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință

sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

2. P.D.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de

tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art.

74 lit. a) și b) C. pen., și art. 76 C. pen., la pedeapsa de 10 luni

închisoare.

În temeiul art. 110 raportat la art.

81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de un an

și 10 luni, care, conform art. 82 C. pen., constituie termen de încercare.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

A constatat că prejudiciul cauzat

părții vătămate I.A.L. a fost recuperat integral.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a

obligat inculpații să plătească statului câte 1.000.000 lei fiecare, cheltuieli

judiciare, din care, câte 600.000 lei pentru fiecare reprezintă onorarii avocat

oficiu, sume ce vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În data de 29 martie 2004, în fața

Universității A. Iași inculpatul P.C. s-a apropiat de partea vătămată I.A.L. și

i-a smuls geanta pe care aceasta o avea pe umăr, victima încercând inutil să-i

opună rezistență agresorului.

După ce a deposedat-o de geantă pe

partea vătămată, inculpatul însoțit de alți 3 tineri, a fugit până în zona

magazinului B., unde numitul C.T.C. a fost reținut de o patrulă de poliție.

Inculpatul P.C., împreună cu

inculpatul P.D. și numitul M.A.C. au ajuns la depoul C.F.R., unde inculpatul P.D.,

a luat geanta de la inculpatul P.C., a verificat conținutul acesteia și a luat

din interior suma de 13.000 lei și un telefon mobil.

Prin intermediul numitului C.T.C.,

lucrătorii de poliție i-au convocat la sediul Secției a II-a de Poliție pe cei

doi inculpați, astfel încât au fost recuperate toate bunurile părții vătămate.

Inculpatul P.C. a recunoscut

săvârșirea faptei, însă a încercat să acrediteze ideea că partea vătămată nu a

opus rezistență, că nu a fost agresată, aceasta în scopul exonerării sale de

răspundere penală pentru infracțiunea de tâlhărie.

Împotriva sentinței penale nr. 483

din 28 iunie 2005 a Tribunalului Iași a declarat apel inculpatul P.C.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În conținutul motivelor de apel,

inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.

(1) – art. 209 lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.,

motivând că din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că sustragerea bunului

s-ar fi realizat prin violență.

În subsidiar, apelantul a solicitat

aplicarea unei sancțiuni administrative sau aplicarea art. 81 și urm. C. pen.

Prin decizia penală nr. 65/ MF din 15

noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 5284/2005 al Curții de Apel Iași, secția

pentru minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul P.C. și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de apel a reținut că atât cererea inculpatului, de schimbare a încadrării

juridice, cât și cea de aplicare a unei sancțiuni administrative ori a

dispozițiilor art. 81 C. pen., sunt neîntemeiate.

Împotriva hotărârii penale

pronunțate de Curtea de Apel Iași, inculpatul P.C. a declarat recurs,

criticând-o pentru aceleași motive pe care le-a invocat și în apel.

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport atât cu motivele de recurs formulate de inculpat, cât și

din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat din considerentele

ce se vor arăta în cele ce urmează:

Astfel, cât privește motivul de

recurs relativ la schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de

tâlhărie în infracțiunea de furt, Înalta Curte apreciază că, în mod just

instanța de fond a stabilit, iar instanța de apel a menținut încadrarea

juridică a faptei ca fiind infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Din probatoriul administrat în cauză

rezultă că inculpatul i-a smuls geanta părții vătămate, acțiune de natură să

înfrângă voința acesteia, asimilată violențelor ca acțiuni adiacente la care se

referă textul incriminator al art. 211 alin. (1) C. pen.

Cu privire la cel de-al doilea motiv

de recurs al inculpatului, și anume acela de a se reindividualiza pedeapsa,

dându-se o mai mare eficiență dispozițiilor art. 72 C. pen., cu aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen., Înalta Curte, constată, de asemenea, că motivul

este neîntemeiat.

În cauză, instanțele anterioare au reținut

în favoarea inculpatului minor circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit.

a), b) și c) C. pen., iar pedeapsa aplicată acestuia a fost stabilită sub

limita minimului special prevăzut de textul incriminator.

Tot astfel, în mod corect instanța

de fond a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu

este în măsură să determine realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C.

pen., aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., solicitată de inculpat și în

recurs, neavând eficiență în zona reeducării și reintegrării sale în mediul

familial și social.

Față de cele prezentate, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, recursul inculpatului P.C. și vor fi aplicate dispozițiile art. 192

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C.

împotriva deciziei penale nr. 65/ MF din 15 noiembrie 2005 a Curții de Apel

Iași, secția pentru minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei noi cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei noi,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iulie 2006.