ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 460/2007

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 375 din 5 iunie 2006, Tribunalul Iași, în dosarul nr. 47/2006, a condamnat pe inculpații: 1. B.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. 2. A.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

și art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. 3. D.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele și art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare. În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 (trei) ani, perioadă ce constituie pentru inculpat termenul de încercare calculat în conformitate cu dispozițiile art. 110 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 110 1 C. pen., a dispus pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredințarea supravegherii minorului S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Iași. A dispus ca, după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata termenului de încercare, inculpatul minor să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen.: - să se prezinte, la datele fixate la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Iași, ca organ desemnat de instanță pentru supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, precum și modalitățile de petrecere a timpului liber.

A dispus respectarea de către inculpatul minor, pe durata termenului de încercare și după împlinirea vârstei de 18 ani, a următoarelor obligații prevăzute de art. 86 3 C. pen.: să desfășoare sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare și să participe la programele educative și de terapie comportamentală, derulate de organul de supraveghere. S-a atras atenția inculpatului minor a dispozițiilor art. 110 1 alin. (3) C. pen., referitor la consecințele neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor stabilite de instanță, potrivit dispozițiilor art. 86 3 C. pen. În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998 – art. 999 și art. 1000 alin. (2) și art. 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpații B.I., A.C.

și D.C., ultimul în solidar și cu părțile responsabile civilmente D.M. și D.V., cu același domiciliu ca al minorului, să plătească părții civile M.I., cu domiciliul în sat/com. Tudora, jud. Botoșani, suma de 470.000 lei ROL, cu titlu de despăgubiri materiale. În baza dispozițiilor art. 191 alin. (2) și (3) C. proc. pen., a obligat inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează: - inculpații B.I. și A.C., fiecare, câte o sumă de 400 lei RON, din care 100 lei RON reprezintă onorariu avocat desemnat din oficiu și - inculpatul D.C., ultimul în solidar și cu părțile responsabile civilmente D.M. și D.V., suma de 440 lei RON, din care 140 lei RON reprezintă onorariu avocat oficiu, onorariile urmând a fi avansate Baroului de Avocați Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, că în seara zilei de 30 ianuarie 2005, partea vătămată M.M. se afla în localitatea Plugari, satul Boroșoaia, jud. Iași, în vizită la un coleg deserviciu pe nume D.G., iar în jurul orelor 02,00, a mers la barul SC M. SRL din sat, sperând că își va găsi colegii de serviciu acolo. În bar, partea vătămată nu s-a întâlnit cu colegii săi, ci cu inculpații B.I., A.C. și D.C. În aceste împrejurări partea vătămată și-a comandat 50 gr. de băutură și, în timp ce-și consuma băutura, a intrat în vorbă cu inculpații iar după circa 30 de minute partea vătămată a părăsit barul. Inculpații cât au discutat cu partea vătămată, au observat că aceasta avea asupra sa bani și telefon mobil marca Nokia 6110. După ce partea vătămată a părăsit barul, inculpatul B.I.

a propus celorlalți doi să o urmărească pe partea vătămată, după care să o atace și să-i sustragă banii și telefonul mobil. Inculpații imediat cu pornit în urmărirea părții vătămate, pe care au ajuns-o din urmă în apropierea locuinței lui D.G., unde era găzduit. Acolo, inculpatul A.C. a strigat-o pe partea vătămată determinând-o pe aceasta să vină spre dânsul. În momentul când partea vătămată s-a apropiat de grupul inculpaților, inculpatul B.I. a început să o lovească cu pumnii și picioarele până au doborât-o la pământ, apoi a imobilizat partea vătămată, iar inculpații A.C. și D.C. i-au sustras acesteia telefonul mobil marca Nokia6110 (pe care-l ținea în buzunarul din partea stânga, față a pantalonilor) și respectiv, portofelul, banii și biletele de transport.

Inculpații au sustras din portofel sumele de 50 Euro (bancnotă ce a rămas la inculpatul B.I. pentru a o schimba) și 300.000 lei, sumă pe care a împărțit-o între ei. Cartela telefonică mobil și biletul de transport al părții vătămate au rămas la B.I., iar inculpatul A.C. și-a oprit telefonul mobil al părții vătămate. Doua zi partea vătămată M.M. și martorul D.G. au mers acasă la inculpatul A.C. unde au găsit telefonul mobil fără cartelă. Ulterior, inculpații B.I., A.C. și D.C. l-au trimis pe martorul M.I.L. acasă la numitul D.C., unde se afla partea vătămată, ca să restituie suma de 300.000 lei, cartela telefonică și bancnota de 50 Euro.

Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță a declarat apel inculpatul A.C., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei modalități de executare a pedepsei aplicate prin privare de libertate, susținând că în raport de circumstanțele sale personale și de modificările legislative care îi sunt favorabile se impunea suspendarea condiționată a executării pedepsei. Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat constatând, că în urma unei analize în concret a criteriilor de individualizare impuse de dispozițiile art. 72 C. pen., prin raportare la ansamblul faptic și la persoana inculpatului apelant prima instanță a manifestat clemență, recunoscând în favoarea sa circumstanțe atenuante care au permis dozarea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, avându-se în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., față de pericolul social al infracțiunii rezultat din modalitatea de comitere a faptei, de către inculpat împreună cu un minor, s-a apreciat ca fiind pe deplin justificată hotărârea instanței de fond în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b), c), și e) C. pen., stabilindu-se că numai executarea efectivă a pedepsei este în măsură să asigure finalitatea sancțiunii penale astfel cum a fost prevăzută, de legiuitor. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpatul A.C.

care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență motivul invocat și în apel, respectiv greșita individualizare a pedepsei aplicate, sub aspectul modalității de executare și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei susținând că circumstanțele sale personale justifică o astfel de opțiune din partea instanței. Recursul nu este întemeiat.

Atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o creată apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului acordând, deopotrivă, semnificația cuvenită atât pericolului social al faptei reținute în sarcina acestuia cât și datelor ce caracterizează persoana inculpatului care a avut o conduită sinceră ajutând în acest fel la aflarea adevărului, este infractor primar, iar anterior a avut o comportare corectă, ceea ce a determinat instanțele ca în mod justificat să recunoască în favoarea acestuia circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74C. pen. Cât privește modalitatea de executare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, Înalta Curte constată, că în mod corect instanțele au apreciat că scopul pedepsei astfel cum a fost prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., nu poate fi atins în ceea ce-l privește pe recurentul inculpat decât prin privarea de libertate a acestuia, dispozițiile art. 81 C. pen., nefiind aplicabile în speță.

Pentru considerentele arătate, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată, în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și a fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 297 din 14 noiembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2007 .