ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 460/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 460/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 375
din 5 iunie 2006, Tribunalul Iași, în dosarul nr. 47/2006, a condamnat pe
inculpații:
B.I., pentru săvârșirea infracțiunii
de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c),
și alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
și art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen., la pedeapsa
de 4 (patru) ani închisoare.
Pe durata și în condițiile
prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.
A.C., pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit.
b) și c), și alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.
c) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 lit. b) și art. 80 C.
pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Pe durata și în condițiile
prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.
D.C., pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit.
b) și c), și alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și
următoarele și art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 lit. c) C. pen., la
pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 81
C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de
3 (trei) ani, perioadă ce constituie pentru inculpat termenul de încercare
calculat în conformitate cu dispozițiile art. 110 C. pen.
În baza dispozițiilor art. 110
1
C. pen., a dispus pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea
vârstei de 18 ani, încredințarea supravegherii minorului S.P.V.R.S.I. de pe
lângă Tribunalul Iași.
A dispus ca, după împlinirea
vârstei de 18 ani, pe durata termenului de încercare, inculpatul minor să se
supună următoarelor măsuri de supraveghere, prevăzute de art. 86
3
alin.
(1) lit. a), b) și d) C. pen.:
- să se prezinte, la datele fixate
la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Iași, ca organ desemnat de instanță
pentru supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil,
orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care
depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice informații de
natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, precum și
modalitățile de petrecere a timpului liber.
A dispus respectarea de
către inculpatul minor, pe durata termenului de încercare și după împlinirea
vârstei de 18 ani, a următoarelor obligații prevăzute de art. 86
3
C.
pen.: să desfășoare sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare și să
participe la programele educative și de terapie comportamentală, derulate de
organul de supraveghere.
S-a atras atenția
inculpatului minor a dispozițiilor art. 110
1
alin. (3) C. pen.,
referitor la consecințele neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a
obligațiilor stabilite de instanță, potrivit dispozițiilor art. 86
3
C.
pen.
În baza art. 14 și 346 alin.
(1) C. proc. pen., cu referire la art. 998 – art. 999 și art. 1000 alin. (2) și
art. 1003 C. civ., a obligat, în solidar, inculpații B.I., A.C. și D.C.,
ultimul în solidar și cu părțile responsabile civilmente D.M. și D.V., cu
același domiciliu ca al minorului, să plătească părții civile M.I., cu
domiciliul în sat/com. Tudora, jud. Botoșani, suma de 470.000 lei ROL, cu titlu
de despăgubiri materiale.
În baza dispozițiilor art. 191
alin. (2) și (3) C. proc. pen., a obligat inculpații să plătească statului
cheltuieli judiciare, după cum urmează:
- inculpații B.I. și A.C., fiecare,
câte o sumă de 400 lei RON, din care 100 lei RON reprezintă onorariu avocat
desemnat din oficiu și
- inculpatul D.C., ultimul
în solidar și cu părțile responsabile civilmente D.M. și D.V., suma de 440 lei
RON, din care 140 lei RON reprezintă onorariu avocat oficiu, onorariile urmând
a fi avansate Baroului de Avocați Iași din fondurile speciale ale Ministerului
Justiției.
Pentru a se pronunța astfel,
prima instanță a reținut, că în seara zilei de 30 ianuarie 2005, partea
vătămată M.M. se afla în localitatea Plugari, satul Boroșoaia, jud. Iași, în
vizită la un coleg deserviciu pe nume D.G., iar în jurul orelor 02,00, a mers
la barul SC M. SRL din sat, sperând că își va găsi colegii de serviciu acolo.
În bar, partea vătămată nu s-a întâlnit cu colegii săi, ci cu inculpații B.I., A.C.
și D.C. În aceste împrejurări partea vătămată și-a comandat 50 gr. de băutură
și, în timp ce-și consuma băutura, a intrat în vorbă cu inculpații iar după
circa 30 de minute partea vătămată a părăsit barul.
Inculpații cât au discutat
cu partea vătămată, au observat că aceasta avea asupra sa bani și telefon mobil
marca Nokia 6110. După ce partea vătămată a părăsit barul, inculpatul B.I. a
propus celorlalți doi să o urmărească pe partea vătămată, după care să o atace
și să-i sustragă banii și telefonul mobil.
Inculpații imediat cu pornit
în urmărirea părții vătămate, pe care au ajuns-o din urmă în apropierea
locuinței lui D.G., unde era găzduit.
Acolo, inculpatul A.C. a
strigat-o pe partea vătămată determinând-o pe aceasta să vină spre dânsul. În
momentul când partea vătămată s-a apropiat de grupul inculpaților, inculpatul B.I.
a început să o lovească cu pumnii și picioarele până au doborât-o la pământ,
apoi a imobilizat partea vătămată, iar inculpații A.C. și D.C. i-au sustras
acesteia telefonul mobil marca Nokia6110 (pe care-l ținea în buzunarul din
partea stânga, față a pantalonilor) și respectiv, portofelul, banii și biletele
de transport.
Inculpații au sustras din portofel
sumele de 50 Euro (bancnotă ce a rămas la inculpatul B.I. pentru a o schimba)
și 300.000 lei, sumă pe care a împărțit-o între ei.
Cartela telefonică mobil și
biletul de transport al părții vătămate au rămas la B.I., iar inculpatul A.C.
și-a oprit telefonul mobil al părții vătămate.
Doua zi partea vătămată M.M.
și martorul D.G. au mers acasă la inculpatul A.C. unde au găsit telefonul mobil
fără cartelă. Ulterior, inculpații B.I., A.C. și D.C. l-au trimis pe martorul M.I.L.
acasă la numitul D.C., unde se afla partea vătămată, ca să restituie suma de
300.000 lei, cartela telefonică și bancnota de 50 Euro.
Împotriva sentinței penale
pronunțată de prima instanță a declarat apel inculpatul A.C., care a criticat-o
pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei modalități de
executare a pedepsei aplicate prin privare de libertate, susținând că în raport
de circumstanțele sale personale și de modificările legislative care îi sunt
favorabile se impunea suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Curtea de Apel Iași a respins,
ca nefondat, apelul formulat de inculpat constatând, că în urma unei analize în
concret a criteriilor de individualizare impuse de dispozițiile art. 72 C.
pen., prin raportare la ansamblul faptic și la persoana inculpatului apelant
prima instanță a manifestat clemență, recunoscând în favoarea sa circumstanțe
atenuante care au permis dozarea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul
de lege incriminator.
Cât privește modalitatea de
executare a pedepsei aplicate, avându-se în vedere dispozițiile art. 52 C. pen.,
față de pericolul social al infracțiunii rezultat din modalitatea de comitere a
faptei, de către inculpat împreună cu un minor, s-a apreciat ca fiind pe deplin
justificată hotărârea instanței de fond în ceea ce privește aplicarea
dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b), c), și e) C. pen., stabilindu-se
că numai executarea efectivă a pedepsei este în măsură să asigure finalitatea
sancțiunii penale astfel cum a fost prevăzută, de legiuitor.
Decizia instanței de apel a
fost atacată cu recurs de inculpatul A.C. care a criticat-o pentru nelegalitate
și netemeinicie, reiterând în esență motivul invocat și în apel, respectiv
greșita individualizare a pedepsei aplicate, sub aspectul modalității de
executare și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., referitoare
la suspendarea condiționată a executării pedepsei susținând că circumstanțele
sale personale justifică o astfel de opțiune din partea instanței.
Recursul nu este întemeiat.
Atât instanța de fond cât și
cea de apel au făcut o creată apreciere a criteriilor de individualizare a
pedepsei aplicate inculpatului acordând, deopotrivă, semnificația cuvenită atât
pericolului social al faptei reținute în sarcina acestuia cât și datelor ce
caracterizează persoana inculpatului care a avut o conduită sinceră ajutând în
acest fel la aflarea adevărului, este infractor primar, iar anterior a avut o
comportare corectă, ceea ce a determinat instanțele ca în mod justificat să
recunoască în favoarea acestuia circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74C.
pen.
Cât privește modalitatea de
executare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, Înalta Curte
constată, că în mod corect instanțele au apreciat că scopul pedepsei astfel cum
a fost prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen., nu poate fi atins în ceea ce-l
privește pe recurentul inculpat decât prin privarea de libertate a acestuia,
dispozițiile art. 81 C. pen., nefiind aplicabile în speță.
Pentru considerentele
arătate, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată, în limitele
prevăzute de art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică
existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare,
urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și a fi
respins ca atare în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 297 din 14
noiembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală.
Obligă recurentul inculpat
să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de
100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 26 ianuarie 2007 .