ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 752/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 528 din 28

iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Iași au fost condamnați inculpații:

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea

art. 99 C. pen., la un an și 6 luni închisoare, pentru furt calificat prevăzut

de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea

art. 99 C. pen., și la un an și 6 luni închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 99 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului M.D. pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6

luni închisoare care a fost sporită cu 4 luni, dispunându-se în final, să

execute sancțiunea rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare.

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. c) art. 74 lit. a) și art. 80 C. pen.

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare,

pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit.

a) C. pen. și la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului M.F. pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6

luni închisoare care a fost sporită cu 6 luni, urmând ca acesta să execute

pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a fost

revocată liberarea condiționată pentru restul de 439 zile rămas neexecutat din

pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 416

din 21 septembrie 2001 a Judecătoriei Huși, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 563/2001 a Tribunalului Vaslui, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată

prin sentința atacată și s-a dispus ca inculpatul M.F. să execute pedeapsa de 8

ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., li s-au

interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C.

pen., pe durata pedepselor aplicate.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut arestarea preventivă a inculpaților și conform art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedepsele aplicate perioada detenției, începând cu 11 martie 2005 la

zi.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, că în seara de 1 iulie 2004, inculpații M.F. și M.D.

s-au deplasat la gospodăria lui V.G. din satul Jigoreni, jud. Iași, care este

izolată de localitate, au intrat în curte și au luat o vițică pe care au

transportat-o în comuna Băcești, jud. Vaslui.

Inculpații au vândut animalul

sustras, a doua zi martorului B.A. de la care, au primit suma de 3.750.000 lei,

bani pe care i-au împărțit în mod egal.

Prima instanță a mai constatat că în

seara de 14 iulie 2004, în jurul orelor 22,00 – 23,00, după ce au consumat băuturi

alcoolice inculpații M.F., A.C. și M.D. s-au deplasat cu o căruță la domiciliul

aceleiași părți vătămate și fiind observați de aceasta a fost amenințată cu

moartea de M.D., iar de teamă V.G. a intrat în casă.

Ceilalți doi inculpați au intrat în

grajd de unde au sustras o căruță, doi cai, cinci purcei, o vițică, 3 găini, un

cocoș, 5 iepuri, o furcă și un hârleț, după care au plecat spre casă.

În acest timp, la poartă, în căruța

cu care au venit inculpații a stat D.V., concubina inculpatului M.F. care nu a

avut cunoștință de intenția făptuitorilor de sustragere a animalelor.

Tribunalul a reținut că, în timp ce

se deplasau cu cele două căruțe, pe raza comunei Dumești, jud. Vaslui,

inculpații au fost opriți de organele de poliție care au ridicat bunurile sustrase

și le-au restituit părții vătămate.

Curtea de Apel Iași, secția pentru minori

și familie, prin decizia penală nr. 63 din 8 noiembrie 2005, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței primei

instanțe.

Această hotărâre a fost recurată, în

termen legal, de inculpați care au criticat-o ca fiind netemeinică și nelegală.

La data judecării recursurilor, 6

februarie 2006, inculpații M.F. și M.D., fiind prezenți în stare de arest, au

solicitat să se ia act de retragerea acestora.

Potrivit art. 384

4

alin.

(2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs conform dispozițiilor art. 368

din aceleași cod, și pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se

aplică în mod corespunzător.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

constatând că au fost respectate condițiile prevăzute de art. 369 C. proc. pen.,

deoarece retragerea recursurilor s-a făcut personal până la închiderea

dezbaterilor, urmează a lua act de retragerea solicitată de inculpații M.F. și M.D.

Apărătorul inculpatului A.C., în concluziile

orale, a solicitat în principal admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, susținând că

inculpatul nu a folosit violența în săvârșirea faptei, cazul de casare invocat

fiind art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen. În subsidiar în temeiul

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

inculpatul a cerut reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului A.C. în săvârșirea în seara de 14 iulie 2004 a

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin.

(2

1

) lit. a) și c) C. pen.

Probele administrate în cauză

evocate anterior, au confirmat că după ce inculpatul M.D. a amenințat cu o

furcă pe partea vătămată V.G. și de teamă acesta a intrat în casă recurentul A.C.

împreună cu M.F. au sustras din grajd animale, păsări și alte bunuri pe care

le-au transportat la căruța lor.

Împrejurarea că amenințările au fost

exercitate doar de inculpatul M.D., iar sustragerea bunurilor părții vătămate

s-a făcut de ceilalți doi făptuitori, este lipsită de relevanță câtă vreme

acțiunile făptuitorilor au fost concomitente și cooperante în vederea

deposedării victimei de bunuri.

Folosirea de amenințări, în scopul

luării unor bunuri din posesia unei persoane, de către unul din inculpați, constituie

o circumstanță reală, ce se răsfrânge și asupra celorlalți făptuitori care,

deși nu au săvârșit asemenea acte, au participat la comiterea furtului. În

consecință faptele tuturor inculpaților au fost caracterizate ca tâlhărie.

Referitor la pedeapsa de 5 ani și 6

luni închisoare aplicată inculpatului A.C. se constată că instanțele au reținut

în favoarea lui circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.,

având în vedere conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii dar și

circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. e) C. pen., deoarece a comis

fapta împreună cu un minor.

Susținerea recurentului inculpat în

sensul că se impune să se dea o mai mare eficiență circumstanței atenuante este

neîntemeiată, o reducere a pedepsei fiind nejustificată față de pericolul

social concret al faptei și împrejurările în care a fost săvârșită.

Față de considerentele arătate,

constatând că sunt neîntemeiate criticile formulate de inculpatul A.C. și nerezultând

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., care pot fi luate în examinare din oficiu, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b)

din același cod.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului A.C. timpul arestării preventive de la 11

martie 2005 la 6 februarie 2006.

Recurenții inculpați, conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați să plătească statului sumele de câte

220 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorarii

pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 63 din 8 noiembrie

2005 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 martie 2005 la 6 februarie

2006.

Ia act de retragerea recursurilor

declarate de inculpații M.F. și M.D. împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 220 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte

100 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

februarie 2006.