ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2466/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 443/2005 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în dosarul penal nr. 1149/2005, au fost condamnați inculpații: 1. M.C.V., la: - 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

2. I.A.C., la: - 7 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. A privat pe inculpați de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate timpul reținerii și arestării preventive pentru inculpatul M.C.V.

de la 14 ianuarie 2005, iar pentru inculpatul I.A.C. de la 26 ianuarie 2005, până la 4 noiembrie 2005, pentru ambii inculpați. A constatat că părțile vătămate D.V.V., M.A.G. nu s-au constituit părți civile. A obligat pe inculpați în solidar să plătească părții civile M.A.I. suma de 20.000.000 lei cu titlu de daune morale, respingând în rest cererea pentru despăgubiri civile. În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către partea civilă M.A.I. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpați la cheltuieli judiciare către stat. Determinând vinovăția inculpaților în limitele infracțiunii expuse, prima instanță a reținut în esență, următoarele: În seara zilei de 28 decembrie 2004, cei doi inculpați s-au întâlnit în barul D.B.

din Petroșani și s-au înțeles să facă rost de bani prin sustragere de telefoane mobile pe care să le vândă și să împartă banii. La același bar, în același timp și la aceeași masă, se aflau și partea vătămată M.A.G., fratele său M.A.I., precum și alte persoane, care consumau băuturi alcoolice. La un moment dat inculpatul I.A.C. s-a ridicat de la masa sa și s-a deplasat la masa părților vătămate, solicitându-le telefonul mobil, pentru a da un apel, iar partea vătămată A.G., fiind de acord, a scos cartela telefonică și i-a înmânat aparatul. Inculpatul I.A.C. i-a dat telefonul inculpatului M.C.V. și acesta din urmă, conform înțelegerii prealabile, a ieșit din bar cu telefonul. La scurt timp și inculpatul I.A.C.

a părăsit localul, astfel că cei doi frați au ieșit și ei din bar pentru a cere explicații în legătură cu nerestituirea telefonului împrumutat. Ajungându-l din urmă pe inculpatul I.A.C., i-au cerut explicații în legătură cu telefonul iar acesta a răspuns că telefonul se află la inculpatul M.C.V., după care a intenționat să fugă, însă cei doi l-au imobilizat, l-au pus la pământ și au intenționat să anunțe organele de poliție. Inculpatul M.C.V. fiind în apropiere și văzând ce se întâmplă, a venit din spate și le-a aplicat mai multe lovituri celor doi tineri, fapt de care inculpatul I.A.C. a profitat, părăsind locul faptei. În urma loviturilor primite, partea vătămată M.A.I.

a suferit leziuni corporale vindecabile în 9-10 zile îngrijiri medicale, fiind și internat la Spitalul municipal Petroșani în perioada 28-30 decembrie 2004. În aceeași seară, cei doi inculpați în timp ce se îndreptau spre centrul municipiului Petroșani, l-au observat la parterul blocului de pe str. Oituz, pe partea vătămată D.V.V., pe care inculpatul I.A. îl cunoștea, s-au apropiat de acesta și i-au solicitat să îi împrumute telefonul mobil pentru a apela o persoană. Fără să bănuiască nimic, partea vătămată i-a dat inculpatului I.A.C. telefonul, care intrând în posesia acestuia l-a aruncat inculpatului M.C.V., după care au părăsit în fugă locul faptei. În dimineața zilei de 29 decembrie 2004, cei doi inculpați au vândut telefoanele mobile fără să îi spună cumpărătorului proveniența acestora.

Banii obținuți din vânzarea telefonului au fost împărțiți și cheltuiți de către inculpați. Ulterior, telefoanele au fost recuperate de organele de poliție și restituite proprietarilor acestora. Audiați în instanță, inculpații au încercat să denatureze adevărul, susținând în mod constant că prima faptă nu poate fi calificată ca infracțiune de tâlhărie, întrucât partea vătămată a fost de acord să le remită telefonul mobil. La individualizarea pedepselor instanța fondului a avut în vedere bogata antecedență penală a fiecăruia din cei doi inculpați. Sub aspectul laturii civile, instanța a stabilit că prejudiciul moral încercat de M.A.I. ca urmare a traumei pricinuite de agresiunea la care a fost supus este de 20 milioane lei.

Vizând daunele materiale, cererea a fost respinsă, partea civilă neproducând probe în acest sens. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel inculpații M.C.V. și I.A.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite asupra părții vătămate M.A.I. din infracțiunea de tâlhărie, pentru inculpatul M.C.V., respectiv complicitate la tâlhărie, pentru inculpatul I.A.C., în infracțiunea de furt. Prin decizia penală nr. 44/A/2006 pronunțată la data de 2 februarie 2006 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, apreciindu-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

În termenul legal, împotriva acestei decizii, inculpații M.C.V. și I.A.C. au declarat recurs. Prin concluziile puse de apărătorul lor, aceștia au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate, în baza dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., reluând solicitarea formulată și în fața instanței de apel în sensul schimbării încadrării juridice a faptei săvârșite asupra părții vătămate M.A.I., din infracțiunea de tâlhărie, pentru inculpatul M.C.V., respectiv complicitate la tâlhărie, pentru inculpatul I.A.C., în infracțiunea de furt, pentru ambii inculpați, având în vedere că la deposedarea părții vătămate nu s-au exercitat violențe. Recursurile sunt nefondate. Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților M.C.V.

și I.A.C. în săvârșirea, la data de 28 decembrie 2004, a infracțiunii de tâlhărie, respectiv complicitate la tâlhărie asupra părții vătămate M.A.I. Astfel, din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpaților date în faza de urmărire penală, declarațiile părților vătămate M.A.I. și M.A.G., precum și ale martorilor P.O.C., D.F.C., S.C.D. rezultă cu certitudine că după ce părțile vătămate i-au solicitat inculpatului I.A.C. să restituie telefonul, imobilizându-l, inculpatul M.C.V., care se afla în posesia bunului, fiind în apropiere, a exercitat acte de violență asupra părților vătămate M.A.I. și M.A.G., cauzându-i acestuia din urmă leziuni care au necesitat îngrijiri medicale.

Deși deposedarea părții vătămate s-a făcut fără acte de violență fizică sau psihică, întrucât aceasta fiind indusă în eroare de către inculpatul I.A.C. i-a predat de bună voie bunul, actele de violență fizică exercitate ulterior de inculpatul M.C.V., asupra părților vătămate M.A.G. și M.A.I. se circumscriu elementului material al infracțiunii de tâlhărie, deoarece au fost săvârșite în scopul păstrării bunului. Întrucât critica din recursurile declarate este neîntemeiată, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursurile, ca nefondate.

Din pedepsele aplicate inculpaților, se va deduce timpul reținerii și arestării preventive de la 26 ianuarie 2005 la 14 aprilie 2006 pentru inculpatul I.A.C. și de la 14 ianuarie 2005 la 14 aprilie 2006, pentru inculpatul M.C.V. În conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.A.C. și M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 44/A/2006 din 2 februarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.A.C., timpul reținerii și arestării preventive de la 26 ianuarie 2005 la 14 aprilie 2006 și de la 14 ianuarie 2005 la 14 aprilie 2006 pentru inculpatul M.C.V. Obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariile avocatului din oficiu în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2006.