ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 236/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 236 din 1

iulie 2003, Tribunalul Gorj, i-a condamnat pe inculpații:

- C.I.M. la 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și

alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru restul de 698 zile rămas neexecutat din pedeapsa

de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 79/1998

a Tribunalului Gorj, urmând ca, prin contopirea cu pedeapsa aplicată în cauză,

inculpatul să execute 7 ani și 6 luni închisoare.

- C.A. la 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit.

e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., urmând ca,

potrivit art. 33 lit. a) C. pen., să execute 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată a restului de 600 zile, rămas neexecutat, din pedeapsa

de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 43/1999 a Tribunalului

Gorj, urmând ca prin aplicarea unui spor de un an, inculpatul să execute, în

final, 8 ani și 6 luni închisoare.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedepsele aplicate, perioada arestării preventive, de la 9 martie

2003, pentru inculpatul C.I.M. și de la 9 mai 2003 pentru inculpatul C.A., la

zi.

Inculpatul C.A. a fost obligat la

plata sumei de 10 milioane lei către partea civilă A.B., cu titlu de

despăgubiri civile.

S-a menținut sechestrul asigurator

dispus prin procesul verbal întocmit de organele de urmărire penală la 12 mai

2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 16 februarie 2003 cei doi inculpați (tată și fiu)

s-au deplasat la magazinul administrat de H.V. din localitatea Motru. În timp

ce C.A. a solicitat vânzătoarei P.G. detalii în legătură cu prețul unui pachet

de cafea, fiul acestuia, inculpatul C.I.M., a sustras un bax de bere, aflat în

apropierea ușii de intrare. Sesizând dispariția mărfii, a încercat să-l

urmărească pe autor, însă a fost imobilizată de către coinculpatul C.A.,

permițând astfel, fiului său să se îndepărteze cu bunul sustras.

Ulterior, cei doi inculpați au fost

identificați, care au recunoscut faptele comise.

S-a mai reținut că în seara zilei de

5 mai 2003, inculpatul C.A. a sustras, singur, o bicicletă parcată pe o stradă

din aceeași localitate, cât și alte bunuri, aparținând părții vătămate A.B.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 471 din 20 octombrie 2003, admițând apelurile declarate de cei doi

inculpați a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (3) lit. a) C. pen., în

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen.

Rejudecând cauza, a condamnat pe

inculpatul C.I.M. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare.

A revocat liberarea condiționată a

restului de 698 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni

închisoare, aplicată anterior, urmând ca prin contopirea cu pedeapsa aplicată

în cauză, inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani închisoare, sporită cu 6

luni, în total 7 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) și art.

209 lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a

condamnat pe inculpatul C.A. la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt

și la 7 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., urmând, ca

potrivit art. 33 lit. a) C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7

ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 61 C. pen., instanța de

apel a revocat liberarea condiționată privind restul de 600 zile neexecutat din

pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată anterior, urmând ca prin contopirea cu

pedeapsa aplicată în cauză, acesta să execute 7 ani și 6 luni închisoare,

sporită cu 6 luni, în total 8 ani închisoare.

S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței.

Împotriva menționatelor hotărâri,

inculpații C.A. și C.I.M. au declarat recurs, în temeiul art. 385

9

pct.

17 și 18 C. proc. pen., primul solicitând achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie,

iar cel de-al doilea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

tâlhărie în infracțiunea de furt, întrucât asupra părții vătămate nu s-au

exercitat acte de violență.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată

că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților,

încadrarea juridică în prevederile art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea prevederilor referitoare la starea de recidivă,

fiind corespunzătoare.

Din probele administrate, care au

fost analizate în considerentele hotărârilor atacate, rezultă, în adevăr, că la

data de 16 februarie 2003, în timp ce se aflau în magazinul SC Z. SRL Motru, inculpatul

C.I.M. a sustras un bax de bere. Pentru a împiedica intervenția vânzătoarei P.G.,

coinculpatul C.A. a prins-o pe aceasta de gât și a imobilizat-o, permițând

astfel îndepărtarea fiului său. Ulterior, cei doi inculpați au consumat

împreună berea sustrasă la domiciliu, în tot cursul procesului recunoscând

fapta comisă.

Separat de această faptă, la 5 mai

2003, inculpatul C.A. a mai sustras, singur, din loc public, o bicicletă și

alte bunuri aparținând părții vătămate A.B.

Susținerile inculpaților în sensul

că fapta comisă la 16 februarie 2002 ar constitui infracțiunea de furt

calificat, un pot fi acceptate, întrucât din actele dosarului rezultă, fără

dubiu că între cei doi inculpați a existat o înțelegere, acțiunile acestora

fiind coordonate în scopul însușirii bunului respectiv.

Astfel, în timp ce inculpatul C.A.

încerca să-i distragă atenția vânzătoarei, prin cererea de explicații

prelungite asupra prețului unui pachet de cafea, coinculpatul C.I.M. a sustras

baxul de bere aflat în apropierea ușii de intrare. Când martora P.G. a încercat

să intervină, primul inculpat a oprit-o, prinzând-o cu mâinile de gât, timp în

care cel de-al doilea inculpat a reușit să se îndepărteze cu bunul sustras.

Împrejurarea că unul dintre

inculpați a sustras bunul, iar cel de-al doilea a exercitat actele de violență

asupra părții vătămate pentru a-i asigura scăparea, nu justifică schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de furt, infracțiunea de tâlhărie fiind o

infracțiune complexă, în conținutul căreia intră atât elemente specifice

furtului cât și infracțiunilor contra persoanei.

Referitor la pedepsele aplicate, se

constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea lor,

instanțele ținând seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

de gradul sporit de pericol social al infracțiunilor comise, de limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, cât și de persoana inculpaților, care sunt

cunoscuți cu antecedente penale, aflându-se în stare de recidivă.

Întrucât criticile formulate în

recursurile inculpaților nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge

recursurile declarate de aceștia cu obligarea lor la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Onorariul pentru apărătorul din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Potrivit art. 88 C. pen., se va

computa din pedepsele aplicate, perioada arestării preventive, de la 9 martie

2003, pentru inculpatul C.I.M. și de la 9 mai 2003, pentru inculpatul C.A., la

zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

inculpații C.I.M. și C.A., împotriva deciziei nr. 471 din 20 octombrie 2003 a

Curții de Apel Craiova, ca nefondate.

Compută din pedepsele aplicate

durata reținerii și arestării preventive pentru C.I.M. de la 9 martie 2003 și

pentru C.A. de la 9 mai 2003, la zi.

Obligă pe fiecare recurent, să

plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei, ce va fi avansat

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

ianuarie 2004.