ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 354/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 354/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 76 din 11

martie 2003, Tribunalul Gorj a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei

din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e),

g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni

de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g)

și i) C. pen. și condamnarea inculpatului P.N. la pedepsele de:

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209

alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa

de 4 ani și 6 luni închisoare.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția executată de la 11 decembrie 2002 la zi.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Prin aceeași sentință a mai fost

condamnat inculpatul T.V. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar conform

prevederilor art. 86

2

C. pen., raportat la art. 110 C. pen., s-a

stabilit termen de încercare de 5 ani.

S-au pus în vedere inculpatului

dispozițiile art. 86

3

lit. a), b), c) și d) C. pen., art. 110

1

alin. (3) C. pen., art. 86

3

alin. (3) C. pen. și art. 86

4

C. pen.

Pentru supravegherea inculpatului

minor s-a desemnat un consilier din cadrul Serviciului de Reintegrare Socială

și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Gorj.

S-au constatat recuperate

prejudiciile cauzate prin infracțiune.

A fost obligat inculpatul minor

P.N., în solidar cu părțile responsabile civilmente P.N. și A., la 300.000 lei

despăgubiri către partea civilă V.V., precum și la 1.500.000 lei cheltuieli

judiciare statului.

A fost obligat inculpatul minor T.V.

la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada februarie 2002 –

noiembrie 2002, inculpații minori P.N. și T.V., au sustras în mod repetat, prin

întrebuințarea de violență și amenințări, suma de 1.000.000 lei de la colegul

lor de clasă, V.V.

Cunoscând că partea vătămată V.V.

primea zilnic de la părinții săi câte 20.000 lei pentru cheltuieli personale,

cei doi inculpați îi cereau sume cuprinse între 2.000 lei și 200.000 lei, iar

în cazul în care partea vătămată nu accepta de bună voie predarea banilor

solicitați, îl amenințau și îl loveau.

În ziua de 1 noiembrie 2002, cu

prilejul unui concurs de MISS organizat la C.S. din localitatea Bumbești-Jiu,

inculpatul P.N. a întâlnit-o pe partea vătămată, căreia i-a solicitat suma de

10.000 lei, iar la refuzul acesteia, a imobilizat-o și i-a sustras suma de 300.000

lei, după care a părăsit sala de spectacole.

S-a mai reținut că în luna august

2002, inculpatul P.N., însoțit de fratele său P.V., s-a deplasat la bunicii

prietenului lor A.C., în satul Pleșa.

În timp ce P.V. a

intrat în locuința familiei A., inculpatul P.N. a rămas la poartă și observând

parcat autoturismul, a deschis portiera din stânga față și din interior a

sustras un telefon mobil marca MITSUBISHI-TRIUMF, un încărcător auto, un

încărcător de cameră pentru telefonul mobil pe care și le-a însușit.

Observând că garajul familiei A.

este deschis, inculpatul P.N. a pătruns în interior, de unde a sustras două

ștergătoare de parbriz și un lighean cu scule, după care a plecat fără să-l mai

aștepte pe fratele său, toate bunurile fiind ascunse la domiciliul său, unde au

fost găsite cu ocazia percheziției și predate părții vătămate.

De asemenea, s-a mai reținut că

într-una din zilele lunii octombrie 2002, inculpatul P.N. a pătruns într-o

cabană proprietatea părții vătămate P.T., situată în satul Pleșa, prin spargerea

unui geam și îndoirea unei bare metalice, de unde a sustras un televizor, un

radiocasetofon, cât și tacâmuri de bucătărie, bunuri pe care le-a introdus

într-un sac, transportându-le la domiciliul său, unde le-a ascuns.

Prejudiciul cauzat, în sumă de 3,4

milioane lei a fost recuperat în timpul urmăririi penale, prin restituirea

bunurilor.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpații T.V., care a solicitat redozarea pedepsei și P.N.,

care a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea

prevederilor art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 242 din 26

mai 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de inculpatul P.N. și

a desființat sentința cu privire la acest inculpat.

Au fost descontopite pedepsele

aplicate și sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 1 și art. 7 din Legea

nr. 543/2002, a fost constatată grațiată integral și condiționat pedeapsa de 2

ani închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen., faptă comisă în luna august

2002.

Au fost contopite pedepsele, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, menținând

celelalte dispoziții.

A fost respins, ca nefondat apelul

declarat de inculpatul T.V.

A fost dedusă în continuare detenția

executată de inculpatul P.N., de la data de 11 martie 2003 la zi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul T.V., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor

și în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece nu a exercitat violențe

asupra părții vătămate V.V. în momentul în care i-a sustras suma de bani.

În subsidiar, inculpatul a solicitat

achitarea lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. b

1

) C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

C. pen.

și aplicarea unei amenzi administrative, conform art. 91 C. pen., deoarece

fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și

într-un al doilea subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat nu este fondat,

pentru considerentele ce urmează.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză, iar

pedeapsa aplicată a fost just proporționalizată, conform criteriilor generale

de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

În ce privește cererea inculpatului

prin care a solicitat achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie reținută în

sarcina sa, deoarece fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei

infracțiuni, se constată că este neîntemeiată și nu poate fi primită.

Conform art. 211 C. pen.,

infracțiunea de tâlhărie constă în furtul săvârșit prin întrebuințare de

violență sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau

neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel

de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor

infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.

Susținerile inculpatului, în sensul

că nu a exercitat violențe asupra părții vătămate V.V. pentru a-i sustrage diferite

sume de bani, sunt infirmate de probele dosarului.

Astfel, din depozițiile martorilor

C.I.C., N.L.M., P.E.R., M.G.F., C.P.C., M.G.D., R.C., M.G., C.R., B.G., N.M.,

coroborate cu declarațiile părții vătămate, ale coinculpatului P.N. și

inculpatului T.V., rezultă fără echivoc că acesta din urmă, îi pretindea și îi

sustrăgea părții vătămate diferite sume de bani, iar dacă aceasta refuza să i

le remită, o lovea cu palmele și pumnii.

Așa fiind, fapta comisă de

inculpatul T.V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie, astfel cum în mod corect au apreciat instanțele, neexistând temeiuri

pentru achitarea lui, în sensul în care a cerut.

În ce privește cererea inculpatului

de achitare a sa pentru infracțiunea de tâlhărie, în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., cu

referire la art. 18

1

C. pen., se constată că nici aceasta nu este

întemeiată.

Potrivit art. 18

1

C.

pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin

atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei

concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

În aprecierea în concret a gradului

de pericol social, se ține seama potrivit alin. (2) al aceluiași articol, de

modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările

în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce,

precum și de persoana și conduita făptuitorului.

În cauză nu se poate reține că fapta

săvârșită de inculpat este lipsită în mod vădit de importanță, față de modul și

mijloacele în care a fost comisă, de scopul urmărit și de prejudiciul produs.

Referitor la modul de săvârșire a

faptei este de reținut că, pentru a sustrage în mod repetat sume de bani de la

partea vătămată V.V., inculpatul T.V. împreună cu coinculpatul P.N. a amenințat

victima și i-a aplicat lovituri cu palmele și pumnii.

Așa fiind, prin fapta comisă,

inculpatul a încălcat relațiile sociale referitoare la posesia și detenția

asupra bunurilor mobile, dar și relațiile sociale referitoare la viața,

integritatea corporală și libertatea persoanei, valori supreme ocrotite de

legiuitor.

Împrejurările menționate vădesc

existența pericolului social al faptei și făptuitorului, valoarea ridicată a

prejudiciului, respectiv 500.000 lei și conduita anterioară bună a

inculpatului, nefiind de natură să ducă la altă concluzie.

Așa fiind, nu există temeiuri pentru

a se face aplicarea art. 18

1

C. pen. și în consecință și cel de-al

doilea motiv de recurs urmează să fie respins, ca nefondat.

În ce privește pedeapsa de 3 ani și

6 luni închisoare, aplicată inculpatului este just individualizată, conform

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele având în vedere modalitatea

și împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social ridicat al

acesteia, dar și datele ce caracterizează persoana lui, care se află la prima

confruntare cu rigorile legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a

recunoscut și regretat fapta comisă și se află la o vârstă tânără.

Așa fiind, se constată că nu există

temeiuri pentru reducerea sancțiunii penale aplicată inculpatului, urmând ca și

cel de al treilea motiv de recurs să fie respins, ca nefondat.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpatul T.V. să fie respins, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat urmează să fie obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 242 din 26 mai 2003 a

Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 ianuarie 2004.