ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4147/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 142 din 24 februarie 2006, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins excepția de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 pct. 2 1 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și 209 alin. (1) lit. d) și i) C. pen. În baza art. 211 pct. 2 1 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.G.P., la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de 298 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 165 din 5 martie 2003 a Judecătoriei Lugoj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 586 din 9 iulie 2003 a Curții de Apel Timișoara și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezentul dosar, în pedeapsa cea mai grea, care va fi și pedeapsa rezultantă ce urmează a se executa de inculpat, aceea de 7 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile și durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv executat din 21 februarie 2005 la 24 februarie 2006. S-a constatat că partea vătămată nu a formulat pretenții civile.

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus, restituirea către inculpat a unei șepci cu cozoroc de culoare maro, proprietatea acestuia și găsită la locul faptei. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În data de 21 februarie 2005, în jurul orelor 10,00, se afla pe str. Xenopol din municipiul Lugoj. La un moment dat, acesta a observat că din fața imobilului din str. Xenopol, a plecat un autoturism în care se găseau două persoane. Bănuind că acele persoane erau locatarii imobilului și crezând că în locuință nu se mai găsea nimeni, inculpatul, prin escaladarea gardului, a pătruns în curtea casei cu intenția de a sustrage diverse bunuri.

Din curte inculpatul a pătruns în casă, ușa de acces nefiind încuiată. Ajungând în bucătăria imobilului, inculpatul a constatat că acolo se găsea o persoană de sex masculin, mai în vârstă, acesta fiind chiar proprietarul imobilului. În aceste condiții, inculpatul i-a solicitat părții vătămate A.V. să-i dea toți banii pe care-i are în casă, amenințându-l în caz contrar cu moartea. Imediat după aceasta, inculpatul i-a cerut părții vătămate să se deplaseze într-o altă încăpere; profitând de un moment de neatenție al inculpatului, partea vătămată folosindu-se de o vază, a spart geamul camerei cu intenția de a alerta oamenii de pe stradă cu privire la cele ce se întâmplau. În aceste condiții, inculpatul l-a trântit pe un pat pe partea vătămată și, după ce l-a imobilizat, i-a smuls acestuia verigheta din aur pe care o avea asupra sa.

După aceasta, dintr-un dulap situat într-o încăpere alăturată, inculpatul și-a mai însușit suma de 100 Euro și patru pachete cu cafea, părăsind apoi imobilul. La scurt timp însă inculpatul a fost reținut de mai multe persoane, ulterior fiind anunțate și organele de poliție. Prejudiciul a fost estimat la aproximativ 7.000.000 lei și a fost recuperat integral, motiv pentru care partea vătămată V.A. nu s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul C.G.P. Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate, întrucât în mod greșit nu au fost interzise toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

Inculpatul a criticat aceeași hotărâre întrucât încadrarea juridică corectă a faptei este cea de furt și nu de tâlhărie. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 168/ A din 20 aprilie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul C.G.P. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv scurs după pronunțarea hotărârii din 24 februarie 2006 până la 20 aprilie 2006. A obligat inculpatul apelant la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 64 raportat la art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor pe durata executării pedepsei închisorii.

Având în vedere motivele pe larg expuse în memoriul scris și depus la dosar, s-a solicitat admiterea recursului, desființarea celor două hotărâri judecătorești pronunțate în cauză și în rejudecare să se aplice pedeapsa accesorie a interzicerii tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. Recursul declarat este nefondat. Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice. Astfel, în mod întemeiat au procedat cele două instanțe doar la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, în condițiile în care inculpatul nu are copii, nu este tutore sau curator și nu s-a folosit de nici o funcție sau profesie pentru a săvârși infracțiunea de tâlhărie.

Procedând astfel, în mod corect au fost avute în vedere cu prioritate dispozițiile art. 19 alin. (1 1 ) din Constituția României, introdus prin Legea nr. 429 din 23 octombrie 2003 de revizuire a Constituției, în aplicarea art. 8 din C.E.D.O. Așa fiind, retragerea doar a drepturilor de la art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie este o pedeapsă suficientă și realistă, nefiind necesară interzicerea celorlalte drepturi de la același articol pentru protecția sănătății, moralei sau a educației vreunui minor. În consecință, critica invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nu constituie cazul de casare înscris la art. 385 9 pct. 17 1 , teza a II-a, și ca atare recursul declarat se va respinge, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Din oficiu, nu s-au constatat cazuri de casare, din cele prevăzute la art. 385 9 C. proc. pen. Se va deduce în continuare detenția.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 168/ A din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul C.G.P. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 21 februarie 2005 la 28 iunie 2006. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2006.