ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4147/2006

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiș, prin

sentința penală nr. 142 din 24 februarie 2006, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins excepția de schimbare a încadrării juridice a faptei, din

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 pct. 2

1

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de

furt calificat, prevăzută de art. 208 și 209 alin. (1) lit. d)

și i) C. pen.

În baza art. 211 pct. 2

1

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe

inculpatul C.G.P., la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de 298 zile

închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 165 din 5 martie 2003 a Judecătoriei Lugoj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 586 din

9 iulie 2003 a Curții de Apel Timișoara și s-a contopit acest

rest cu pedeapsa aplicată în prezentul dosar, în pedeapsa cea mai grea,

care va fi și pedeapsa rezultantă ce urmează a se executa de

inculpat, aceea de 7 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile și durata

prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv executat din 21 februarie 2005 la

24 februarie 2006.

S-a constatat că partea

vătămată nu a formulat pretenții civile.

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus, restituirea către inculpat a unei șepci cu cozoroc de

culoare maro, proprietatea acestuia și găsită la locul faptei.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În data de 21 februarie

2005, în jurul orelor 10,00, se afla pe str. Xenopol din municipiul Lugoj. La

un moment dat, acesta a observat că din fața imobilului din str. Xenopol,

a plecat un autoturism în care se găseau două persoane. Bănuind

că acele persoane erau locatarii imobilului și crezând că în

locuință nu se mai găsea nimeni, inculpatul, prin escaladarea

gardului, a pătruns în curtea casei cu intenția de a sustrage diverse

bunuri. Din curte inculpatul a pătruns în casă, ușa de acces

nefiind încuiată. Ajungând în bucătăria imobilului, inculpatul a

constatat că acolo se găsea o persoană de sex masculin, mai în

vârstă, acesta fiind chiar proprietarul imobilului. În aceste

condiții, inculpatul i-a solicitat părții vătămate A.V.

să-i dea toți banii pe care-i are în casă, amenințându-l în

caz contrar cu moartea.

Imediat după aceasta,

inculpatul i-a cerut părții vătămate să se deplaseze

într-o altă încăpere; profitând de un moment de neatenție al

inculpatului, partea vătămată folosindu-se de o vază, a spart

geamul camerei cu intenția de a alerta oamenii de pe stradă cu

privire la cele ce se întâmplau.

În aceste condiții,

inculpatul l-a trântit pe un pat pe partea vătămată și,

după ce l-a imobilizat, i-a smuls acestuia verigheta din aur pe care o

avea asupra sa. După aceasta, dintr-un dulap situat într-o încăpere

alăturată, inculpatul și-a mai însușit suma de 100 Euro

și patru pachete cu cafea, părăsind apoi imobilul.

La scurt timp însă

inculpatul a fost reținut de mai multe persoane, ulterior fiind

anunțate și organele de poliție.

Prejudiciul a fost estimat

la aproximativ 7.000.000 lei și a fost recuperat integral, motiv pentru

care partea vătămată V.A. nu s-a constituit parte civilă în

cursul urmăririi penale.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș

și inculpatul C.G.P.

Parchetul a criticat

hotărârea pentru nelegalitate, întrucât în mod greșit nu au fost

interzise toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

Inculpatul a criticat

aceeași hotărâre întrucât încadrarea juridică corectă a

faptei este cea de furt și nu de tâlhărie.

Curtea de Apel

Timișoara, prin decizia penală nr. 168/ A din 20 aprilie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Timiș și inculpatul C.G.P.

A menținut starea de

arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

durata arestului preventiv scurs după pronunțarea hotărârii din

24 februarie 2006 până la 20 aprilie 2006. A obligat inculpatul apelant la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât s-a făcut o

greșită aplicare a prevederilor art. 64 raportat la art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor pe durata executării pedepsei

închisorii.

Având în vedere motivele pe

larg expuse în memoriul scris și depus la dosar, s-a solicitat admiterea

recursului, desființarea celor două hotărâri

judecătorești pronunțate în cauză și în rejudecare

să se aplice pedeapsa accesorie a interzicerii tuturor drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

Recursul declarat este

nefondat.

Examinându-se actele și

lucrările dosarului se constată că hotărârile

pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.

Astfel, în mod întemeiat au

procedat cele două instanțe doar la interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie,

în condițiile în care inculpatul nu are copii, nu este tutore sau curator

și nu s-a folosit de nici o funcție sau profesie pentru a

săvârși infracțiunea de tâlhărie. Procedând astfel, în mod

corect au fost avute în vedere cu prioritate dispozițiile art. 19 alin. (1

1

)

din Constituția României, introdus prin Legea nr. 429 din 23 octombrie

2003 de revizuire a Constituției, în aplicarea art. 8 din C.E.D.O.

Așa fiind, retragerea

doar a drepturilor de la art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă

accesorie este o pedeapsă suficientă și realistă, nefiind

necesară interzicerea celorlalte drepturi de la același articol

pentru protecția sănătății, moralei sau a

educației vreunui minor.

În consecință,

critica invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

nu constituie cazul de casare înscris la art. 385

9

pct. 17

1

,

teza a II-a, și ca atare recursul declarat se va respinge, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Din oficiu, nu s-au

constatat cazuri de casare, din cele prevăzute la art. 385

9

C. proc. pen.

Se va deduce în continuare

detenția.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva

deciziei penale nr. 168/ A din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul C.G.P.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 21

februarie 2005 la 28 iunie 2006.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 iunie 2006.