ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3140/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Vâlcea, prin sentința

penală nr. 10 din 5 februarie 2003, a condamnat pe inculpații:

- S.O.C. la 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen., prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei în

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, raportat la art. 209

alin. (1) lit. a) C. pen.;

- T.V. la 10 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 37 lit.

a) C. pen.; în baza art. 61 alin. (1) din același cod, s-a revocat liberarea

condiționată pentru restul de pedeapsă de 798 zile, rămas neexecutat din

pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 86/1998 a

Tribunalului Vâlcea și s-a dispus contopirea lui, conform art. 39 alin. (2),

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa de 10 ani închisoare și

- C.M.M. la 5 ani închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 99 și a art. 109 C. pen.

Instanța a aplicat fiecărui inculpat

dispozițiile art. 71, raportat la art. 64 C. pen., a dedus din pedepsele

stabilite timpul reținerii și al arestării preventive pentru fiecare, începând

cu 3 noiembrie 2002 la zi; a menținut starea de arest a acestora; a obligat pe

fiecare la plata sumei de 2.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat și a

constatat integral acoperit prejudiciul produs părții vătămate P.C.

Hotărând astfel, tribunalul a

reținut, în fapt, că, în noaptea de 2 noiembrie 2002, în jurul orei 24,00,

inculpații s-au întâlnit la discoteca din cadrul Căminului cultural din comuna

Voicești, și au hotărât să meargă pe terasa unui restaurant, ceea ce au și

făcut. La un moment dat, aceștia au văzut-o pe partea vătămată P.C. că se

plimba prin fața terasei și și-au propus să o atragă într-un fel. În acest

scop, inculpata S.O.C. a intrat în discuție cu P.C. și i-a spus că este dispusă

că întrețină relații sexuale cu el, iar cum acesta a acceptat au pornit pe

drumul spre Voicești și de aici pe un câmp. În timp ce simula că-și dezbracă

pantalonii, a făcut-o pe partea vătămată să procedeze la fel, timp în care,

dinspre șosea, au venit spre ei și inculpații T.V. și C.M.M., care au început

să o lovească cu pumnii și cu picioarele, în regiunea feței, iar când aceasta a

căzut la pământ, inculpata S.O.C. a început să o scotocească prin buzunare, de

unde i-a sustras 3.750.000 lei, în bancnote, iar inculpatul minor C.M.M. i-a

sustras buletinul de identitate, ceasul și telefonul mobil, după care au plecat

de la locul faptei, împărțind banii și bunurile între ei, care au fost găsite

la domiciliile acestora și restituite părții vătămate.

Potrivit concluziilor Raportului de

constatare medico-legală nr. 1241/E/1101 din 4 noiembrie 2002, întocmit de

Serviciul județean de medicină legală Vâlcea, numitul P.C. a prezentat leziuni

traumatice în zona feței (periorbitrar stg. și pe buza superioară), care s-au

putut produce prin lovire cu corpuri dure și au putut data din 2 noiembrie

Împotriva sentinței, inculpații au

declarat apel în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

cu referire la pedepsele aplicate care sunt deosebit de aspre, în opinia

inculpaților S.O.C. și C.M.M. în raport cu datele lor personale, deoarece au

recunoscut faptele cu sinceritate, fiind la prima abatere de o asemenea

gravitate.

Inculpatul T.V. a criticat hotărârea

pentru netemeinicie, în sensul că el nu a participat la comiterea faptei de

tâlhărie, iar banii găsiți asupra sa fiind dați de către inculpata S.O.C.,

solicitând, în principal, achitarea sa, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei,

care este prea severă.

Curtea de Apel Pitești, secția

penală, prin decizia nr. 88 din 1 aprilie 2003, a respins, ca nefondate,

apelurile inculpaților, constatând, din actele și dovezile existente la dosar,

că nu sunt temeiuri, care să justifice aplicarea de circumstanțe atenuante

personale, față de inculpații S.O.C. și C.M.M., iar în ceea ce privește motivul

principal de apel invocat de inculpatul T.V., a reținut, de asemenea,

netemeinicia lui, deoarece acesta, în faza de cercetare penală, a recunoscut

comiterea faptei, declarație care se coroborează cu cele ale celorlalți

inculpați.

În termen legal, cu invocarea

acelorași motive de netemeinicie și nelegalitate, la care s-a adăugat și

greșita încadrare juridică a faptei, inculpații au declarat recursuri.

Examinând decizia atacată în raport

de cazurile de recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18, 17

și pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, recursurile nefondate, urmând a fi respinse.

supuse casării „când s-a comis o eroare gravă de fapt” în cazul în care,

contrar probelor neîndoielnice existente în cauză, instanța a cărei hotărâre a

fost atacată cu recurs a confirmat condamnarea sau achitarea inculpatului ori

încetarea procesului penal față de acesta, conform prevederilor art. 345 alin.

(1) C. proc. pen. (referitoare la rezolvarea acțiunii penale), în temeiul unor

fapte reținute în mod vădit greșit.

Totodată, pot fi erori grave de

fapt, în sensul dispoziției în discuție și acele greșeli în stabilirea

situației de fapt care au avut drept consecință nereținerea (greșită) a unor

date, împrejurări ori consecințe ce s-au produs sau s-ar fi putut produce și

care privesc încadrarea juridică corectă a faptei.

Revenind la cauză, din coroborarea

bogatului material probatoriu, dispus și administrat rezultă că, în timpul

procesului penal, inculpații au avut o atitudine oscilantă: în faza de urmărire

penală recunoscând și descriind în mod complet etapele prin care au trecut

faptele plănuite și comise de ei, pentru ca în instanță, să revină asupra

declarațiilor anterioare fără nici o justificare.

Relatările acestora, făcute în

primele declarații, se coroborează cu celelalte mijloace de probă (declarațiile

părții vătămate, depozițiile martorilor S.M., D.I. și D.D., fotografiile

judiciare înfățișând-o pe victima P.C. cu fața tumefiată și îmbrăcămintea

pătată cu sânge, precum și concluziile cuprinse în raportul de constatare

medico-legală), din care rezultă fără nici un dubiu că, după ce l-au ademenit

pe P.C., cu propunerea făcută de inculpata S.O.C. de a întreține relații

sexuale cu el, toți inculpații, inclusiv T.V., l-au bătut pentru a-i sustrage

banii și bunurile pe care le avea asupra sa (ceasul de la mână și telefonul

mobil), pe care le-au împărțit apoi între ei.

Așa fiind, fapta și împrejurările

săvârșirii ei, precum și vinovăția inculpaților pentru infracțiunea de tâlhărie

rezultă din probele complet analizate și just apreciate de către cele două

instanțe, care nu au comis nici o eroare gravă de fapt, în ceea ce privește

stabilirea situației reale, cât și cu privire la încadrarea juridică a faptei,

ce corespunde din punct de vedere obiectiv și subiectiv dispozițiilor cuprinse

în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. și nu

celei de furt calificat, cum s-au apărat, printre altele, inculpații.

recurs referitor la pedepsele greșit individualizate în raport cu dispozițiile

art. 72 C. pen., întrucât la stabilirea și menținerea acestora, instanțele au

apreciat în mod corect gradul de pericol social concret al faptei și al

inculpaților, ele trebuind să contribuie la realizarea funcțiilor și a scopului

prevăzute în art. 52 C. pen.

În consecință, secția penală a Curții

Supreme de Justiție, constatând neîndeplinite cerințele cazurilor de recurs

invocate, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.O.C., T.V. și

C.M.M., va deduce din pedepsele aplicate timpul reținerii și al arestării

preventive de la 3 noiembrie 2002, la 1 iulie 2003, pentru toți inculpații și

îi va obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.O.C., T.V. și C.M.M. împotriva deciziei penale nr.

88/ A din 1 aprilie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul reținerii și al arestării preventive de la 3 noiembrie 2002, la 1 iulie

2003, pentru toți inculpații.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iulie 2003.