ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3140/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vâlcea, prin sentința penală nr. 10 din 5 februarie 2003, a condamnat pe inculpații: - S.O.C. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.; - T.V.

la 10 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 37 lit. a) C. pen.; în baza art. 61 alin. (1) din același cod, s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 798 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 86/1998 a Tribunalului Vâlcea și s-a dispus contopirea lui, conform art. 39 alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa de 10 ani închisoare și - C.M.M. la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și a art. 109 C. pen.

Instanța a aplicat fiecărui inculpat dispozițiile art. 71, raportat la art. 64 C. pen., a dedus din pedepsele stabilite timpul reținerii și al arestării preventive pentru fiecare, începând cu 3 noiembrie 2002 la zi; a menținut starea de arest a acestora; a obligat pe fiecare la plata sumei de 2.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat și a constatat integral acoperit prejudiciul produs părții vătămate P.C. Hotărând astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că, în noaptea de 2 noiembrie 2002, în jurul orei 24,00, inculpații s-au întâlnit la discoteca din cadrul Căminului cultural din comuna Voicești, și au hotărât să meargă pe terasa unui restaurant, ceea ce au și făcut. La un moment dat, aceștia au văzut-o pe partea vătămată P.C.

că se plimba prin fața terasei și și-au propus să o atragă într-un fel. În acest scop, inculpata S.O.C. a intrat în discuție cu P.C. și i-a spus că este dispusă că întrețină relații sexuale cu el, iar cum acesta a acceptat au pornit pe drumul spre Voicești și de aici pe un câmp. În timp ce simula că-și dezbracă pantalonii, a făcut-o pe partea vătămată să procedeze la fel, timp în care, dinspre șosea, au venit spre ei și inculpații T.V. și C.M.M., care au început să o lovească cu pumnii și cu picioarele, în regiunea feței, iar când aceasta a căzut la pământ, inculpata S.O.C. a început să o scotocească prin buzunare, de unde i-a sustras 3.750.000 lei, în bancnote, iar inculpatul minor C.M.M. i-a sustras buletinul de identitate, ceasul și telefonul mobil, după care au plecat de la locul faptei, împărțind banii și bunurile între ei, care au fost găsite la domiciliile acestora și restituite părții vătămate.

Potrivit concluziilor Raportului de constatare medico-legală nr. 1241/E/1101 din 4 noiembrie 2002, întocmit de Serviciul județean de medicină legală Vâlcea, numitul P.C. a prezentat leziuni traumatice în zona feței (periorbitrar stg. și pe buza superioară), care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și au putut data din 2 noiembrie 2002. A necesitat 8-10 zile de îngrijiri medicale, de la producerea leziunilor. Împotriva sentinței, inculpații au declarat apel în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu referire la pedepsele aplicate care sunt deosebit de aspre, în opinia inculpaților S.O.C. și C.M.M. în raport cu datele lor personale, deoarece au recunoscut faptele cu sinceritate, fiind la prima abatere de o asemenea gravitate.

Inculpatul T.V. a criticat hotărârea pentru netemeinicie, în sensul că el nu a participat la comiterea faptei de tâlhărie, iar banii găsiți asupra sa fiind dați de către inculpata S.O.C., solicitând, în principal, achitarea sa, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, care este prea severă. Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin decizia nr. 88 din 1 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, constatând, din actele și dovezile existente la dosar, că nu sunt temeiuri, care să justifice aplicarea de circumstanțe atenuante personale, față de inculpații S.O.C. și C.M.M., iar în ceea ce privește motivul principal de apel invocat de inculpatul T.V., a reținut, de asemenea, netemeinicia lui, deoarece acesta, în faza de cercetare penală, a recunoscut comiterea faptei, declarație care se coroborează cu cele ale celorlalți inculpați.

În termen legal, cu invocarea acelorași motive de netemeinicie și nelegalitate, la care s-a adăugat și greșita încadrare juridică a faptei, inculpații au declarat recursuri. Examinând decizia atacată în raport de cazurile de recurs prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18, 17 și pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursurile nefondate, urmând a fi respinse. 1. În acest sens, hotărârile sunt supuse casării „când s-a comis o eroare gravă de fapt” în cazul în care, contrar probelor neîndoielnice existente în cauză, instanța a cărei hotărâre a fost atacată cu recurs a confirmat condamnarea sau achitarea inculpatului ori încetarea procesului penal față de acesta, conform prevederilor art. 345 alin. (1) C. proc.

pen. (referitoare la rezolvarea acțiunii penale), în temeiul unor fapte reținute în mod vădit greșit. Totodată, pot fi erori grave de fapt, în sensul dispoziției în discuție și acele greșeli în stabilirea situației de fapt care au avut drept consecință nereținerea (greșită) a unor date, împrejurări ori consecințe ce s-au produs sau s-ar fi putut produce și care privesc încadrarea juridică corectă a faptei. Revenind la cauză, din coroborarea bogatului material probatoriu, dispus și administrat rezultă că, în timpul procesului penal, inculpații au avut o atitudine oscilantă: în faza de urmărire penală recunoscând și descriind în mod complet etapele prin care au trecut faptele plănuite și comise de ei, pentru ca în instanță, să revină asupra declarațiilor anterioare fără nici o justificare.

Relatările acestora, făcute în primele declarații, se coroborează cu celelalte mijloace de probă (declarațiile părții vătămate, depozițiile martorilor S.M., D.I. și D.D., fotografiile judiciare înfățișând-o pe victima P.C. cu fața tumefiată și îmbrăcămintea pătată cu sânge, precum și concluziile cuprinse în raportul de constatare medico-legală), din care rezultă fără nici un dubiu că, după ce l-au ademenit pe P.C., cu propunerea făcută de inculpata S.O.C. de a întreține relații sexuale cu el, toți inculpații, inclusiv T.V., l-au bătut pentru a-i sustrage banii și bunurile pe care le avea asupra sa (ceasul de la mână și telefonul mobil), pe care le-au împărțit apoi între ei.

Așa fiind, fapta și împrejurările săvârșirii ei, precum și vinovăția inculpaților pentru infracțiunea de tâlhărie rezultă din probele complet analizate și just apreciate de către cele două instanțe, care nu au comis nici o eroare gravă de fapt, în ceea ce privește stabilirea situației reale, cât și cu privire la încadrarea juridică a faptei, ce corespunde din punct de vedere obiectiv și subiectiv dispozițiilor cuprinse în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și nu celei de furt calificat, cum s-au apărat, printre altele, inculpații. 2. Nefondat se dovedește și cazul de recurs referitor la pedepsele greșit individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., întrucât la stabilirea și menținerea acestora, instanțele au apreciat în mod corect gradul de pericol social concret al faptei și al inculpaților, ele trebuind să contribuie la realizarea funcțiilor și a scopului prevăzute în art. 52 C. pen.

În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând neîndeplinite cerințele cazurilor de recurs invocate, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.O.C., T.V. și C.M.M., va deduce din pedepsele aplicate timpul reținerii și al arestării preventive de la 3 noiembrie 2002, la 1 iulie 2003, pentru toți inculpații și îi va obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.O.C., T.V. și C.M.M. împotriva deciziei penale nr. 88/ A din 1 aprilie 2003 a Curții de Apel Pitești. Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și al arestării preventive de la 3 noiembrie 2002, la 1 iulie 2003, pentru toți inculpații. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2003.