ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3349/2004

Examinând recursurile de față,

constată:

Prin sentința penală nr. 190 din 11

februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost

condamnați următorii inculpați:

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 40 C. pen., s-a

contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală

nr. 181 din 5 februarie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, cu

pedeapsa aplicată în cauză urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 18 ianuarie 2002 la 3 iunie

2003, iar conform art. 88 C. pen., s-a scăzut durata reținerii și arestării

preventive de la 28 martie 2003 la zi.

Conform art. 350 alin. (1), raportat

la art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

În baza art. 116 C. pen., s-a

interzis inculpatului să se afle pe raza municipiului București timp de 2 ani.

închisoare, pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat, prevăzută de

art. 26, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

beneficiul liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 293 zile

închisoare din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 440 din 15 februarie 2002 a Judecătoriei sector 4 și s-a dispus

contopirea acestui rest în pedeapsa aplicată urmând ca în final inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 23 august 2003 la

zi.

S-a constatat prejudiciul acoperit

prin restituire.

În baza art. 118 C. pen., s-a dispus

confiscarea cuțitului tip baionetă și a celui tip briceag.

Inculpații au fost obligați, la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

În ziua de 23 august 2003,

inculpații M.S. și G.I., însoțiți de numitul M. (pentru care s-a disjuns cauza

prin ordonanța din 8 septembrie 2003) s-au deplasat, conform unei înțelegeri

prealabile la complexul comercial C.T. pentru a sustrage bunuri.

Numitul M. a sustras, de la standul

D. 08 unde funcționa SC J.I.E. SRL, un set de tricouri pe care l-a înmânat

inculpatului M.S., care l-a pus într-o sacoșă pe care a dat-o inculpatului G.I.

aflat în imediata sa apropiere.

Martorul B.M., vânzător la standul

respectiv, sesizând activitatea infracțională a inculpaților, a atras atenția

asupra celor întâmplate martorului D.S. și împreună au anunțat pe martorul

S.D., agent de pază.

Acesta, cu încă doi agenți de pază,

i-a oprit pe inculpați și făptuitor și le-a solicitat să-l urmeze în birourile

firmei pentru a prezenta bunurile din sacoșă și actele de proveniență.

În timpul efectuării controlului

numitul M. a reușit să fugă, iar inculpatul M.S. s-a aruncat într-un geam

spărgându-l și apoi a luat un ciob amenințând că se taie dacă nu este lăsat în

pace. Totodată inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un cuțit tip

briceag cu care a amenințat agenții de pază, care însă au reușit să-l imobilizeze

până la sosirea poliției.

În sacoșa aflată asupra inculpatului

G.I. s-a găsit setul de tricouri sustrase de la standul D. 08 și alte obiecte

de îmbrăcăminte (în legătură cu proveniența cărora cercetările continuă, cauza

fiind disjunsă prin rechizitor), precum și un cuțit tip baionetă.

Curtea de Apel București prin

decizia penală nr. 253 A din 6 aprilie 2004, a admis apelul declarat de

procuror, a desființat în parte sentința numai cu privire la încadrarea

juridică a faptei comise de inculpatul M.S. și neaplicarea art. 65 C. pen.

Astfel s-a dispus în baza art. 334

C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., text de lege în

baza căruia inculpatul M.S. a fost condamnat la 7 ani închisoare.

În baza art. 40 C. pen., această

pedeapsă a fost contopită cu cea de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală 181 din 5 februarie 2001 a Judecătoriei sector 1, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

timp de 3 ani.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie au fost

respinse recursurile inculpaților și s-a dedus la zi durata detenției

preventive.

Instanța de apel a reținut că în

cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen.,

întrucât inculpatul M.S. a comis singur actele de violență și amenințare

ulterior comiterii furtului, celălalt inculpat participând în calitate de

complice numai la comiterea furtului.

S-a mai reținut că greșit nu s-a

aplicat inculpaților pedeapsa complimentară prevăzută de art. 65 C. pen.

Instanța de apel a considerat

neîntemeiate criticile inculpaților care au vizat individualizarea pedepsei.

Inculpații au declarat recurs.

În motivarea recursului inculpatului

M.S. s-a susținut că este greșită încadrarea juridică a faptei în infracțiunea

de tâlhărie și nu de furt întrucât inculpatul a amenințat că își va face rău

lui, nu altor persoane.

Ambii inculpați au susținut prin

recursurile declarate că pedepsele nu au fost just individualizate.

Recursurile sunt nefondate.

Astfel este neîntemeiat primul motiv

de recurs invocat de inculpatul M.S., vizând greșita încadrare juridică, în

sensul că fapta pe care a comis-o constituie infracțiunea de furt calificat și

nu de tâlhărie.

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen.,

constituie infracțiunea de tâlhărie, între altele, furtul urmat de

întrebuințarea de amenințări pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.

Or din probele administrate în cauză

rezultă cu certitudine că inculpatul M.S., fiind prins după comiterea furtului,

pentru a-și asigura scăparea, a amenințat cu un cuțit tip briceag, pe agenții

de pază care încercau să-l imobilizeze, după ce inculpatul a spart un geam și a

afirmat că se taie cu un ciob dacă nu este lăsat în pace.

Nu sunt întemeiate nici criticile

inculpaților cu privire la individualizarea pedepselor, acestea fiind

corespunzătoare pericolului ridicat al faptelor determinat de împrejurările și

modalitatea concretă în care au fost comise, de urmările produse și de

circumstanțele personale ale fiecărui inculpat care este cunoscut cu

antecedente penale, inculpatul G.I. fiind chiar recidivist.

Cum din examinarea cauzei nu rezultă

nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursurile vor

fi respinse ca nefondate conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.I. și M.S. împotriva deciziei penale nr. 253 din 6

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, perioada arestării preventive de la 23 august 2003 la 17 iunie

2004.

Obligă pe recurenți să plătească

statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 iunie 2004.