ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3349/2004

Examinând recursurile de față, constată: Prin sentința penală nr. 190 din 11 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost condamnați următorii inculpați: 1. M.S. - zis T. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 40 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 181 din 5 februarie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, cu pedeapsa aplicată în cauză urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 18 ianuarie 2002 la 3 iunie 2003, iar conform art. 88 C. pen., s-a scăzut durata reținerii și arestării preventive de la 28 martie 2003 la zi.

Conform art. 350 alin. (1), raportat la art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului să se afle pe raza municipiului București timp de 2 ani. 2. G.I. – zis A. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 293 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 440 din 15 februarie 2002 a Judecătoriei sector 4 și s-a dispus contopirea acestui rest în pedeapsa aplicată urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 23 august 2003 la zi. S-a constatat prejudiciul acoperit prin restituire. În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului tip baionetă și a celui tip briceag. Inculpații au fost obligați, la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt s-au reținut următoarele: În ziua de 23 august 2003, inculpații M.S. și G.I., însoțiți de numitul M. (pentru care s-a disjuns cauza prin ordonanța din 8 septembrie 2003) s-au deplasat, conform unei înțelegeri prealabile la complexul comercial C.T.

pentru a sustrage bunuri. Numitul M. a sustras, de la standul D. 08 unde funcționa SC J.I.E. SRL, un set de tricouri pe care l-a înmânat inculpatului M.S., care l-a pus într-o sacoșă pe care a dat-o inculpatului G.I. aflat în imediata sa apropiere. Martorul B.M., vânzător la standul respectiv, sesizând activitatea infracțională a inculpaților, a atras atenția asupra celor întâmplate martorului D.S. și împreună au anunțat pe martorul S.D., agent de pază. Acesta, cu încă doi agenți de pază, i-a oprit pe inculpați și făptuitor și le-a solicitat să-l urmeze în birourile firmei pentru a prezenta bunurile din sacoșă și actele de proveniență. În timpul efectuării controlului numitul M. a reușit să fugă, iar inculpatul M.S.

s-a aruncat într-un geam spărgându-l și apoi a luat un ciob amenințând că se taie dacă nu este lăsat în pace. Totodată inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un cuțit tip briceag cu care a amenințat agenții de pază, care însă au reușit să-l imobilizeze până la sosirea poliției. În sacoșa aflată asupra inculpatului G.I. s-a găsit setul de tricouri sustrase de la standul D. 08 și alte obiecte de îmbrăcăminte (în legătură cu proveniența cărora cercetările continuă, cauza fiind disjunsă prin rechizitor), precum și un cuțit tip baionetă. Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 253 A din 6 aprilie 2004, a admis apelul declarat de procuror, a desființat în parte sentința numai cu privire la încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul M.S.

și neaplicarea art. 65 C. pen. Astfel s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul M.S. a fost condamnat la 7 ani închisoare. În baza art. 40 C. pen., această pedeapsă a fost contopită cu cea de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală 181 din 5 februarie 2001 a Judecătoriei sector 1, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie au fost respinse recursurile inculpaților și s-a dedus la zi durata detenției preventive. Instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul M.S. a comis singur actele de violență și amenințare ulterior comiterii furtului, celălalt inculpat participând în calitate de complice numai la comiterea furtului. S-a mai reținut că greșit nu s-a aplicat inculpaților pedeapsa complimentară prevăzută de art. 65 C. pen. Instanța de apel a considerat neîntemeiate criticile inculpaților care au vizat individualizarea pedepsei. Inculpații au declarat recurs. În motivarea recursului inculpatului M.S. s-a susținut că este greșită încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie și nu de furt întrucât inculpatul a amenințat că își va face rău lui, nu altor persoane.

Ambii inculpați au susținut prin recursurile declarate că pedepsele nu au fost just individualizate. Recursurile sunt nefondate. Astfel este neîntemeiat primul motiv de recurs invocat de inculpatul M.S., vizând greșita încadrare juridică, în sensul că fapta pe care a comis-o constituie infracțiunea de furt calificat și nu de tâlhărie. Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie, între altele, furtul urmat de întrebuințarea de amenințări pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. Or din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul M.S., fiind prins după comiterea furtului, pentru a-și asigura scăparea, a amenințat cu un cuțit tip briceag, pe agenții de pază care încercau să-l imobilizeze, după ce inculpatul a spart un geam și a afirmat că se taie cu un ciob dacă nu este lăsat în pace.

Nu sunt întemeiate nici criticile inculpaților cu privire la individualizarea pedepselor, acestea fiind corespunzătoare pericolului ridicat al faptelor determinat de împrejurările și modalitatea concretă în care au fost comise, de urmările produse și de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat care este cunoscut cu antecedente penale, inculpatul G.I. fiind chiar recidivist. Cum din examinarea cauzei nu rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse ca nefondate conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.I. și M.S. împotriva deciziei penale nr. 253 din 6 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 23 august 2003 la 17 iunie 2004. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2004.