ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1350/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1350/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 234 din 20

iunie 2005 a Tribunalului Maramureș, au fost condamnați inculpații:

L.P. la următoarele pedepse:

- 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.

189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 6 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani,

pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1),

raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de 7ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 4

martie 2004, la zi.

P.M. la următoarele pedepse:

- 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.

189 alin. (1) și (2) C. pen.

- 6 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani

pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2)

lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv de la 12

martie 2004, la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art.

10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art.

209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art.

998 și 1003 C. civ., inculpații L.P. și G.C.M. [(și el condamnat prin aceeași

hotărâre judecătorească pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., art. 189 alin. (1) și

(2) C. pen. și art. 197 alin. (1) și (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., la pedeapsa rezultantă de 7 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 2 ani)] au fost obligați în solidar către partea civilă

P.P. la plata sumei de 4.900.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de

1.500.000 lei cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. și art.

998 C. civ., inculpatul L.P. a fost obligat la plata către partea civilă P.Y. a

sumei de 3.000.000 lei drept despăgubiri pentru daune materiale.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998

și 1003 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la plata către aceeași

parte civilă a sumei de 40.000.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune

morale.

A fost respinsă, ca nedovedită,

cererea de acordare a cheltuielilor judiciare solicitate de partea civilă P.Y.

În temeiul art. 191 C. proc. pen.,

inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de câte 2.400.000 lei, onorariile apărătorilor din oficiu fiind avansate din

fondurile Ministerului Justiției.

Onorariile de interpret și

traducător au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 18 februarie 2004,

inculpații L.P., P.M., G.C.M. și S.A. (toți surdo-muți, ultimii doi și ei

condamnați prin aceeași hotărâre judecătorească) s-au cunoscut într-un

restaurant din Baia Mare cu părțile civile P.Y. și P.P. (și ele cu aceleași

deficiențe fizice).

Când partea civilă P.P. a plecat,

inculpații L.M. și G.C.M. l-au urmărit, l-au lovit și i-au sustras geanta de

voiaj și telefonul mobil.

Partea civilă P.Y. a rămas în

restaurant în compania inculpaților P.M. și S.A., iar la cererea primului a

acceptat să-i însoțească pentru a le indica o adresă.

Inculpatul P.M. a schimbat traseul îndreptându-se

spre localitatea Lăpușel, în mașina Oltcit urcându-se pe parcurs și ceilalți doi

inculpați.

Partea vătămată a vrut să coboare

din autoturism, dar ușa din dreapta a fost blocată, fiind defectă.

În pofida opoziției sale, inculpații

au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată.

Apoi, partea civilă a fost dată jos

din autoturism și, când a solicitat să i se restituie geanta, inculpatul L.P.

i-a aruncat o bancnotă de 50.000 lei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de consemnare a plângerii părților vătămate, procese-verbale

de conducere în teren, procese-verbale de recunoaștere din grup,

procese-verbale de recunoaștere de pe fotografii judiciare, acte medico-legale,

declarațiile martorilor H.V., V.T.M., I.D., P.A., G.M., C.V., declarațiile

inculpaților care au negat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 261 din 6 decembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus prevenția la zi.

Inculpatul L.P. a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat în sumă de 300 lei din care 150 lei reprezintă

onorariul apărătorului din oficiu, iar inculpatul P.M. a fost obligat la 150

lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

S-au stabilit onorarii pentru

interpretul de limbaj mimico-gestual B.G. și traducătorul autorizat H.V.

Inculpații au criticat hotărârea

instanței de fond, susținând greșita condamnare și solicitând achitarea

întrucât partea vătămată P.Y. a fost de acord cu întreținerea relațiilor

sexuale contra cost, iar ei nu au sustras bunurile niciuneia dintre victime.

În susținerea motivelor de apel,

apărătorii inculpaților au solicitat însă trimiterea cauzei spre rejudecare

primei instanțe întrucât inculpații nu s-au înțeles cu interpretul de limbaj

mimico-gestual, astfel că declarațiile consemnate la dosar nu corespund

adevărului.

Instanța de control judiciar a

apreciat că prima instanță, în urma analizării probatoriului administrat, a

stabilit o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului și a dispus în mod

întemeiat condamnarea inculpaților, vinovăția acestora fiind dovedită pe

deplin.

Totodată, a constatat că nu sunt

elemente din care să rezulte că instanța nu a putut ajunge să se înțeleagă cu

inculpații și să fie necesară reluarea cercetării judecătorești.

Împotriva acestei decizii penale au

declarat recurs inculpații L.P. și P.M., solicitând admiterea acestora, casarea

hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili

în mod corect situația de fapt.

În subsidiar, pentru inculpatul P.M.

s-a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de

libertate în mod ilegal, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar pentru inculpatul L.P.

s-a solicitat tot achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și

furt calificat, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.

10 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen.

Inculpații au mai invederat faptul

că nu s-au înțeles cu interpretul de limbaj mimico-gestual, ceea ce a afectat

conținutul declarațiilor date.

Temeiul juridic al recursurilor îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

,18

C. proc. pen.

Examinând recursurile, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în

mod corect și complet situația de fapt și au reținut în mod just vinovăția

inculpaților pentru faptele deduse judecății.

Instanța de fond a coroborat în mod

judicios declarațiile părților vătămate cu declarațiile martorilor, actele

medico-legal existente, recunoașterea inculpaților din grup și de pe fotografii

judiciare de către părțile vătămate și a stabilit că aceștia sunt în mod

neîndoios autorii infracțiunilor pentru care au fost condamnat.

Martorii V.T.M., H.V. și P.A. au

fost primii cărora părțile vătămate le-au relatat, imediat după săvârșirea

faptelor, cele întâmplate și care au favorizat date corect și importante în

legătură cu derularea evenimentelor, acestea corelându-se cu celelalte dovezi

administrate în cauză.

De altfel, inculpații au recunoscut

că s-au întâlnit cu părțile vătămate în ziua incidentului și că au întreținut

relații sexuale cu partea vătămată P.Y., dar au afirmat că au avut acordul

acesteia, apărare infirmată de modul în care s-au desfășurat faptele.

Inculpatul L.P. a recunoscut că i-a

dat părții vătămate 50.000 lei refuzând să-i restituie geanta, dar a susținut

că intenționa să i-o restituie, sens în care l-a sunat pe martorul V.T.M.,

acesta infirmându-i însă susținerile.

Pentru aceste considerente,

criticile formulate privind trimiterea cauzei spre rejudecare pentru stabilirea

corectă a situației de fapt și, respectiv, greșita condamnare a inculpaților se

dovedesc a fi neîntemeiate și urmează a fi respinse ca atare.

Cu privire la critica formulată

privind interpretul de limbaj mimico-gestual, Curtea constată că nici aceasta

nu este întemeiată.

Inculpații au fost asistați de interpreți

de limbaj mimico-gestual pe tot parcursul procesului penal, la toate

declarațiile pe care le-au dat în fața organelor de urmărire penală și în fața

instanței de judecată.

Și cu ocazia dispunerii măsurii

arestării preventive față de inculpații P.M. și L.P., instanța de judecată le-a

asigurat acestora prezența interpreților N.B. și B.A.

În declarațiile date, precum și în

suplimentele la aceste declarații, s-a consemnat poziția procesuală oscilantă a

inculpaților, existând, astfel, dovada modului în care aceștia și-au construit

și dezvoltat apărările, chestiune care nu ar fi fost posibilă în lipsa

interpreților și a unei prestații corespunzătoare a acestora.

Nici o probă din dosar nu

demonstrează susținerea inculpaților că nu s-au înțeles cu interpreta N.B. sau

că aceasta nu ar cunoaște limbajul mimico-gestual pentru a fi asigurat o

comunicare optimă și o traducere corectă a susținerea acestora.

De altfel, inculpații nu au

recunoscut infracțiunile reținute în sarcina lor, astfel că în stabilirea

vinovăției lor, instanța de judecată a avut în vedere întregul material

probator administrat în cauză, nu numai depozițiilor acestora.

Așa fiind, și întrucât în cauză nu

s-au constatat alte motive de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondate,

recursurile inculpaților.

Timpul reținerii și arestării

preventive se va deduce de la 4 martie 2004, la zi pentru inculpatul L.P. și de

la 12 martie 2004 la zi pentru inculpatul P.M.

Recurenții inculpați vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 220 lei, din care câte 100

lei, reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul

mimico-gestual se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art.

88 C. pen., art. 192 alin. (2), art. 189, art. 190 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații L.P. și P.M. împotriva deciziei penale nr. 261 din 6

decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului L.P., perioada arestării preventive de la 4 martie 2004 la 1

martie 2006 iar pentru inculpatul P.M. perioada arestării preventive de la 12

martie 2004 la 1 martie 2006.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul de

mimico-gestual se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

martie 2006.