ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 538/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Maramureș, prin sentința penală nr.268 din 20 decembrie 2002, a condamnat pe inculpații: 1. D.N., pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art .209 lit. a), e) și i) cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 22 aprilie 2002, la zi; 2. S.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., după schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 C. proc.

pen. din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod; - ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din același cod. În temeiul art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. 2) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. 3. M.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de : - tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., după schimbarea în temeiul art. 334 C. proc.

pen. a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din același cod: - ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 2) și 3) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art .64 lit. a) și b) din același cod. În temeiul art. 33 lit.b), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) și b) din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 10 decembrie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la 50.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.Gh. S-a reținut că, la data de 22 aprilie 2002, cei trei inculpați au plecat din localitatea Reghin cu un autoturism condus de inculpatul D.N. către localitatea Sighetul Marmației. Aceștia s-au înțeles să urmărească persoanele care ies din sediile băncilor și care au asupra lor sume de bani în numerar, în scopul de a le sustrage. Ajunși în localitatea Sighetul Marmației, mașina condusă de inculpatul D.N. a parcat în fața sediului sucursalei B.C.R. pentru a urmări mai multe persoane care ieșeau din bancă. După ce persoanele respective urcau în autovehiculele proprii inculpații aflați în mașină porneau în urma acestora și în situația în care nu puteau să acționeze se întorceau la sediul băncii.

Prin mijloace și metode specifice activității de urmărire penală, organele de poliție din Sighetul Marmației au aflat despre prezența inculpaților în oraș și despre intențiile lor, astfel că au organizat un dispozitiv de filaj în apropierea autoturismului acestora. Când din sediul sucursalei B.C.R. a ieșit partea vătămată B.Gh., care avea asupra sa o pungă cu suma de 50.000.000 lei pe care a pus-o în autoturismul său, cei trei inculpați au pornit în urmărirea acestuia. Când B.Gh. s-a oprit la Cofetăria „Ileana”, inculpatul D.N. a oprit și el mașina la câțiva metri distanță. Inculpații S.A. și M.F. s-au dat jos din mașină și în timp ce inculpatul M.F. supraveghea strada, S.A. a deschis prin forțare portiera Daciei 1300 și a sustras punga în care se aflau cei 50.000.000 lei.

În acel moment organele de poliție au acționat, iar unul dintre polițiști l-a prins de brațe pe S.A. și a încercat să-l imobilizeze. Atunci M.F. s-a apropiat în fugă și l-a spreiat în față pe subofițerul U.I., iar S.A. l-a îmbrâncit, trântindu-l la pământ. Cei doi inculpați au fugit în direcții diferite, reușind să scape, iar inculpatul D.N. care aștepta la volanul autoturismului, cu motorul pornit, a demarat imediat și a părăsit orașul Sighetul Marmației, fiind oprit de organele de poliție în trafic pe raza localității Dragomirești. Inculpatul D.N. a fost reținut și arestat preventiv, iar pentru ceilalți inculpați s-a dispus arestarea preventivă și pentru că s-au sustras, au fost dați în urmărire generală, inculpatul M.F.

fiind arestat în faza cercetării judecătorești la data de 10 decembrie 2002. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr.109 din 29 mai 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și de inculpatul D.N. împotriva sus-menționatei sentințe, pe care a casat-o numai cu privire la deducerea arestului preventiv privind pe inculpatul M.F. și la aplicarea legii de grațiere. Astfel, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.F. perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 11 decembrie 2002, la zi, iar în temeiul art. 1 și 8 din Legea nr.543/2002 s-a constatat că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului D.N. pentru infracțiunea de furt calificat este grațiată integral și condiționat.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul M.F. Declarând recurs împotriva acestei decizii, inculpații M.F. și S.A. au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu privire la încadrarea juridică dată faptelor și cu privire la individualizarea pedepselor. Recursul inculpatului M.F. este nefondat, iar recursul inculpatului S.A. este inadmisibil. După cum corect a reținut instanța de apel, dispozitivul hotărârii instanței de fond i-a fost fost comunicat inculpatului M.F. la 23 decembrie 2002, iar inculpatul a declarat apel abia la 10 ianuarie 2003, depășind termenul prevăzut de art.363 alin.3 C. proc. pen. (10 zile de la comunicare), fără a indica vreun motiv de natură obiectivă ce l-ar fi împiedicat să exercite –în termen- calea de atac.

Față de această situație, recursul acestui inculpat este nefondat, întrucât nu s-a demonstrat că hotărârea de respingere a apelului – ca tardiv, ar fi nelegală sau netemeinică. Inculpatul S.A. nu a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, astfel că recursul său este inadmisibil, întrucât, potrivit art. 385 1 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art.362 nu au folosit calea apelului. Recurenții inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat, onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.A. urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Din pedepsele aplicate inculpaților se va deduce la zi perioada reținerii preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva deciziei penale nr.109 din 29 mai 2003 a Curții de Apel Cluj. Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedepse durata arestării preventive de la 10 decembrie 2002 până la 29 ianuarie 2004, pentru inculpatul M.F., iar pentru inculpatul S.A. de la 4 aprilie 2003 până la 29 ianuarie 2004. Obligă pe inculpatul M.F. la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul S.A. la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 ianuarie 2004.