ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 635/2006

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 1 noiembrie 2004 în dosarul nr. 9196/2002, Tribunalul Mureș a pronunțat sentința penală nr. 395 prin care a dispus respingerea cererilor privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților M.F. și P.F. din infracțiunea de tâlhărie, faptă prevăzută de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de dispozițiile art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. și condamnarea inculpaților: 1) P.F., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii incriminate de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu art. 75 lit. c) C. pen., a art. 74, art. 76 lit. b) C. pen.

și a art. 80 C. pen. S-a făcut aplicarea față de acest inculpat a dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsa astfel aplicată reținerea și arestul preventiv efectuate în intervalul 22 august – 15 noiembrie 2002. 2) M.F., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii incriminate de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2), lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a art. 74, art. 76 lit. c) C. pen. Conform dispozițiilor art. 110 C. pen.

și a art. 110 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de un an și 6 luni, s-a încredințat supravegherea acestui minor, până la împlinirea vârstei de 18 ani, mamei, M.J., și a fost obligat acest inculpat minor ca, după împlinirea vârstei de 18 ani să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte lunar, la organele de poliție ale comunei Petelea, județul Mureș; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului minor, asupra condițiilor și consecințelor revocării suspendării, conform prevederilor art. 110 1 alin. (3) C. pen., raportat la art. 86 4 alin. (2) C. pen., art. 110 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 83 C. pen. S-a dedus din durata pedepsei aplicate acestui inculpat minor, timpul reținerii și arestării preventive din intervalul 17 august – 15 noiembrie 2002. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată B.C. și au fost obligați, în solidar, inculpații P.F. și minorul M.F., acesta din urmă, în solidar cu părțile responsabile civilmente M.J. și M.F., să plătească părții civile suma de 1.075.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, respingându-se restul pretențiilor formulate în cauză.

De asemenea, inculpații, minorul în solidar cu părțile responsabile civilmente, au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt: În seara zilei de 16 februarie 2002, parte vătămată B.C., se afla în discoteca U.S. din localitatea Petelea, unde consuma băuturi alcoolice și dansa în compania celorlalte persoane aflate în acest local. În jurul orelor 1,00, acesta a ieșit în curtea interioară a discotecii, ea fiind urmărită de către cei doi inculpați. La inițiativa inculpatului minor, respectiv la inițiativa lui M.F., coinculpatul P.F. a violentat-o pe partea vătămată, după care ambii au deposedat-o de suma de 30.000 lei, un pachet de țigări Carpați, o brichetă și de un număr de 23 de bucăți tichete de masă, din care 18 erau completate și 5 erau necompletate.

Totodată, inculpatul M.F. a luat, de la partea vătămată, geaca de fâș și adidașii, pe care aceasta îi purta, el aruncând ulterior aceste bunuri, în buruieni. După aceasta, cei doi inculpați au luat-o în brațe pe partea vătămată, îndreptându-se toți trei spre gara din localitatea Petelea, dar cum pe traseu ei au fost văzuți de martora M.I., la insistențele acesteia, ei au abandonat-o pe partea vătămată, reîntorcându-se la discotecă. Pe parcursul desfășurării acestor activități de către cei doi inculpați, a fost prezent și învinuitul C.M., dar cum acesta nu a avut nici o contribuție la aceste activități și nu a beneficiat de nici un bun, în cauză s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărirea penală.

Cele cinci tichete de masă, necompletate, ce au fost sustrase de la partea vătămată au fost valorificate, de către inculpați, în aceeași noapte, după comiterea faptei, la barul discotecii, aspect ce a reieșit din declarațiile martorilor M.I. și S.M. Partea vătămată B.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.500.000 lei, sumă reprezentând despăgubiri materiale, respectiv contravaloarea bunurilor ce i-au fost sustrase de către inculpați. În fața instanței, în declarațiile ce le-au fost luate, ambii inculpați au înțeles să susțină că nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii de care sunt acuzați. Inculpatul M.F. a susținut că el nu l-a lovit pe numitul B.C. în seara respectivă, în care și el a fost la discotecă și nici nu au sustras vreun bun de la acesta, dar că l-a văzut pe coinculpat ieșind din discotecă și mergând la toaletă, dar nu știe ce a făcut acesta acolo.

Coinculpatul P.F. a arătat că el s-a dus la toaleta discotecii, unde era și partea vătămată, care văzându-l și crezând că vrea să o bată, a început să-l agreseze ea prima. El, respectiv, inculpatul, a înțeles să riposteze și la un moment dat victima a scos din buzunar banii, țigările, bricheta și tichetele de masă ce le avea asupra sa, bunuri ce i le-a dat acestuia pentru a nu mai fi bătută. Tot acest inculpat a susținut că el nu a cerut părții vătămate bunurile mai sus enumerate, că el era în stare de ebrietate în momentul derulării evenimentelor și că la un moment dat în locul respectiv a sosit și minorul M.F., care însă nu a lovit-o pe partea vătămată. S-a mai arătat că după ce victima i-a dat de bună voie acele bunuri el a plecat de acolo de bună voie.

Instanța de fond, procedând la o analiză pertinentă a probatoriului administrat în cauză, a apreciat că apărările inculpatului M.F., se impune a fi înlăturate, ca de altfel și cele ale inculpatului P.F., deoarece martorii audiați în cauză, au relevat faptul că, în seara zilei de 16 august 2002, în discoteca comunei Petelea, s-au aflat atât inculpații cât și partea vătămată. La un moment dat, cei doi inculpați au ieșit din discotecă, probabil pe rând, pentru a merge la toaletă, unde se afla și partea vătămată. Cu toate că inculpatul P.F. a invederat că victima ar fi fost cea care l-a lovit primul, această susținere a sa nu a fost confirmată de nici una din probele administrate, depozițiile martorilor demonstrând că violențele asupra victimei, au fost generate de către P.F., la locul faptei sosind ulterior și minorul M.F.

A rezultat din probatoriul cauzei că cei doi inculpați, au exercitat violențe asupra victimei, pe care au deposedat-o de bunurile enumerate mai sus, dar și de obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte, pe care aceasta le purta. Important s-a apreciat a fi reținută declarația martorului F.A. zis B., căruia chiar minorul i-a povestit modul în care s-au derulat evenimentele în seara cu pricina.

În urma violențelor exercitate de către cei doi inculpați, asupra părții vătămate B.C., aceasta a suferit leziuni traumatice vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din înscrisul - certificat medico-legal nr. 2644 din 19 august 2002. Așa cum s-a mai arătat, inculpații au înțeles să conteste faptul că prin exercitarea de violențe au deposedat-o pe partea vătămată B.C., de bunurile pe care aceasta le avea asupra sa, dar aceste susțineri ale părților au fost respinse ca apărări, deoarece alți doi martori audiați în cauză, au invederat faptul că cei doi inculpați au încercat să exercite acțiunile mai sus descrise asupra victimei, în momentul în care acești martori, au strigat la ei în mod repetat, să lase victima în pace.

Constatându-se că în cauză, acuza ce planează asupra fiecărui inculpat, a fost dovedită, instanța a concluzionat că aceștia se fac fiecare în parte vinovați, de comiterea infracțiunii de tâlhărie, faptă incriminată de dispozițiile art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 75 lit. c) față de inculpatul major și art. 99 și urm. C. pen. față de inculpatul M.F.

Analizând cererea apărătorilor inculpaților, formulată în cauză, de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina lor, în infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., s-a constatat că o asemenea cerere este nefondată deoarece din probatoriul cauzei rezultă cu certitudine faptul că inculpații, au exercitat acte de violență, cauzatoare de suferințe fizice părții vătămate, violențe în cadrul cărora i-au sustras acesteia bunuri, pe care și le-au însușit. S-a mai reținut că ambii inculpați, au acționat cu intenția de a-l deposeda prin violență pe B.C., de bunurile sale și cu discernământ și că prin prisma dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen., se impune a se angaja în cauză, răspunderea lor penală, cu reținerea față de fiecare inculpat, a circumstanțelor atenuante reglementate de dispozițiile art. 74 și art. 76 lit. b) și c) C. pen.

Faptul că cei doi inculpați, prin prezenta cauză, se află în primul conflict cu legea penală, a determinat instanța să se orienteze spre aplicarea unor pedepse situate sub minimul special prevăzut de lege, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie și să aplice pedepsele expuse în partea introductivă a prezentei decizii și să stabilească modalitatea de executare a acestora în modul amintit. Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea vătămată B.C., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.500.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, sumă ce a fost dovedită parțial și ca urmare a acestui aspect, instanța de fond a apreciat că această parte este îndreptățită a primi de la inculpați doar suma de 1.075.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Ca urmare a acestor aspecte reținute instanța de fond a pronunțat sentința penală anterior menționată, hotărâre judecătorească ce a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș. În calea de atac astfel exercitată s-a invederat faptul că, aceasta este nelegală din punctul de vedere al tratamentului sancționator aplicat inculpaților. S-a arătat că pedepsele aplicate fiecărui inculpat, în parte, sunt orientate sub minimul special prevăzut de legiuitor, pentru infracțiuni de o asemenea natură, aspect ce nu satisface cerințele art. 52 C. pen. S-a susținut, că gradul de pericol social prezentat de fapta ce s-a dovedit a fi comisă de fiecare inculpat, contextul real în care aceștia au înțeles să comită fapta, pledează pentru aplicarea unui regim sancționator mai drastic și pentru înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute față de fiecare inculpat.

În final, s-a solicitat, ca în urma admiterii acestei căi de atac, să se desființeze parțial hotărârea criticată și rejudecându-se cauza, să se procedeze la majorarea pedepselor aplicate inculpaților și la schimbarea modalității de executare a pedepsei, ce a fost aplicată minorului M.F. Prin decizia penală nr. 62/ A din 6 mai 2004, Curtea de Apel Tg. Mureș a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, desființând parțial sentința penală criticată și rejudecând: În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., a condamnat pe inculpatul M.F., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

A făcut aplicarea față de inculpat a dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.F., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. A făcut aplicarea față de inculpat a dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. A eliminat din hotărârea atacată dispozițiile privind aplicarea față de fiecare inculpat a circumstanțelor atenuante și aplicarea față de inculpatul minor a dispozițiilor art. 110 – art. 110 1 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. A menținut restul dispozițiilor din hotărârea criticată.

A obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații M.F. și P.F., solicitând, atât personal, cât și prin apărătorul din oficiu, casarea deciziei atacate și menținerea dispozițiilor sentinței pronunțate de instanța de fond, invocând ca motiv de casare dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând decizia penală atacată prin prisma motivului de recurs formulat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de aceștia.

De altfel, inculpații nici nu au contestat săvârșirea faptei, pe care au recunoscut-o. Hotărârea primei instanțe este criticabilă, însă, sub aspectul pedepselor stabilite inculpaților, în sensul că acestea au fost stabilite în cuantum mult prea mic în raport de pericolul social deosebit al infracțiunii săvârșite și de scopurile pedepsei astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen. De asemenea, în cauză nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților întrucât faptul că inculpații nu au antecedente penale, că au recunoscut fapta și că unul dintre ei este minor nu atenuează gravitatea faptei săvârșite și periculozitatea inculpaților. De aceea, în mod just, instanța de control judiciar a procedat la înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților și a dispozițiilor art. 86 C. pen., pentru inculpatul minor, majorând pedepsele aplicate acestora.

În consecință, Înalta Curte apreciază că la stabilirea pedepselor aplicate de instanța de apel s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., cât și scopurile pedepsei conform dispozițiilor art. 52 C. pen., aspecte ce au condus la pedepse care, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, sunt în măsură să contribuie la reeducarea inculpaților și reintegrarea lor în societate. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse recursurile declarate de inculpați, ca nefondate. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2), raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.F. și P.F. împotriva deciziei penale nr. 62/ A din 6 mai 1005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2006.