ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5427/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 334 din 30 decembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 8186/1629/2003, Tribunalul Mureș: 1. În conformitate cu art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul M.L., la: - 2 ani și 11 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., cu reținerea art. 75 lit. c) C. pen., și art. 74 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 76 alin. (1), lit. b) C. pen. - un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

- un an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 209 alin. (1) lit. g), raportat la art. 208 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. Potrivit art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite, a reținut pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 11 luni închisoare, căreia i-a adăugat un spor de 8 luni închisoare și i-a aplicat astfel pedeapsa de 3 ani și 7 luni închisoare. Conform art. 88 C. pen., a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii preventive de 24 de ore din data de 24 noiembrie 2003 și perioada arestării preventive, începând cu data de 25 noiembrie 2003, până la data de 15 septembrie 2005. În temeiul art. 71 C. pen.

și art. 20, alin. (1) din Constituția României, i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Potrivit art. 197 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzicerii exercițiului drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, respectiv a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani. În baza art. 357 lit. b) C. proc. pen., a menținut măsura procesuală preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea dispusă la termenul din 14 septembrie 2005, în înlocuirea măsurii arestării preventive.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.L., din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., în infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen. Potrivit art. 188 lit. d) C. pen., a dispus față de inculpatul M.L. măsura de siguranță a confiscării speciale a sumei de 50 lei RON (500.000 lei ROL). 2. În conformitate cu art. 345 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C.V. la: - 2 ani și 11 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de viol, în formă continuată, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și reținerea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., iar în virtutea art. 42 C. pen., i-a adăugat un spor de 6 luni închisoare și i-a aplicat astfel pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare.

Conform art. 88 C. pen., a computat din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, începând cu data de 25 noiembrie 2003, până la data de 15 septembrie 2005. În temeiul art. 71 C. pen. și art. 20, alin. (1) din Constituția României, a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Potrivit art. 197 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a interzicerii exercițiului drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și, respectiv a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 357 lit. b) C. proc. pen., a menținut măsura procesuală preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea dispusă la termenul din 14 septembrie 2005, în înlocuirea măsurii arestării preventive. În conformitate cu art. 345 alin. (1) și (3) C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.D., sub aspectul infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă B.C. și în consecință: - conform art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc.

pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul M.L. să plătească părții civile echivalentul în lei a 9 grame de aur, calculat potrivit cursului oficial al B.N.R. la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile; - potrivit art. 14 alin. (4) C. proc. pen. și art. 998 – art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul M.L. să-i plătească părții civile suma de 8.700 lei RON (87.000.000 lei ROL), cu titlu de daune morale; - potrivit art. 14 alin. (4) C. proc. pen. și art. 998 – art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul C.V. să-i plătească părții civile suma de 8.700 lei RON (87.000.000 lei ROL), cu titlu de daune morale; - a respins restul pretențiilor formulate de partea civilă B.C.

În baza art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpații M.L. și C.V. să suporte cheltuielile judiciare avansate de partea vătămată/civilă B.C. în proces, în sume de câte 125 lei RON (1.250.000 lei ROL) fiecare. Potrivit art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpații M.L. și C.V. să suporte o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, după cum urmează: - inculpatul M.L., în cuantum de 290,5 lei RON (2.905.000 lei ROL), din care: suma de 60 lei RON (600.000 lei ROL) reprezentând o treime din onorariul avocatului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale (în persoana d-nei avocat H.M.); suma de 20,5 lei RON (205.000 lei ROL) reprezintă o treime din costul expertizei medico-legale, iar sumele de 40 lei RON (400.000 lei ROL) și 100 lei RON (1.000.000 lei ROL) reprezintă onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpat în faza de judecată, în persoana d-lor avocați M.A.

și A.C.; - inculpatul C.V., în cuantum de 150,5 lei RON (1.505.000 lei ROL), din care: suma de 60 lei RON (600.000 lei ROL) reprezentând o treime din onorariul avocatului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penale (în persoana d-nei avocat H.M.) și suma de 20,5 lei RON ( 205.000 lei ROL) reprezintă o treime din costul expertizei medico-legale. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză (în sumă de 150,5 lei RON – 1.505.000 lei ROL, din care: suma de 60 lei RON, 600.000 lei ROL, reprezintă o treime din onorariul avocatului desemnat din oficiu în cursul urmăririi penal, în persoana d-nei avocat H.M. și suma de 20,5 lei RON, 205.000 lei ROL, reprezintă o treime din costul expertizei medico-legale) rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele: În data de 21 noiembrie 2003, inculpații M.L., C.V. și C.D., ultimul în vârstă de 16 ani și 6 luni, au sosit din comuna Cristești în Tg. Mureș, unde, la un bar din Cartierul Unirii M., au consumat băuturi alcoolice, iar, în jurul orei 21,00, i-au întâlnit pe partea vătămată B.C. (în vârstă pe atunci de 16 ani 11 luni) și pe martorul D.A. Cu toții au hotărât să se deplaseze la o discotecă și cum partea vătămată nu a agreat discoteca A. din Tg. Mureș, au decis să meargă la discoteca organizată în satul Săbed. În acest sens, cu un taxi, cei cinci au ajuns în Săbed, în jurul orei 22,30, constatând că în acea seară nu era program de discotecă, astfel că au rămas puțin timp în local, consumând și aici alcool.

Apoi, la propunerea inculpatului M.L., cu același taximetru, s-au dus în localitatea Crăiești. De la locuința inculpatului C.D. au luat o combină muzicală și s-au deplasat în satul Fărăgău, unde părinții inculpatului C.D. dețineau o casă, care însă nu era locuită. Ajunși aici, pe la ora 23,30 – 24,00, inculpații M.L. și C.D. au intrat în imobil ca să instaleze combina muzicală, iar inculpatul C.V., văzând că partea vătămată își manifestase dorința să se întoarcă în Tg. Mureș, a prins-o de mână, trăgând-o în locuință, între timp, după instalarea combinei muzicale, C.D. a ieșit din casă, să-i arate taximetristului, martorul I.M., drumul de întoarcere spre Tg. Mureș, revenind în imobil după plecarea martorului.

În locuință, partea vătămată i-a cerut inculpatului M.L., aflat într-una din camere, să o conducă acasă, acesta spunându-i că o va duce în Tg. Mureș dar numai cu condiția să întrețină relații sexuale cu el. La refuzul lui B.C., acuzatul i-a răspuns „că nu așa merge, dacă vrei sau nu”, subliniind că dacă nu va întreține relații sexuale cu el, atunci îi va chema pe ceilalți și va întreține asemenea relații, cu toți. În aceste împrejurări, cu tot dezacordul părții vătămate (care plângea și cerea să fie lăsată în pace), inculpatul M.L. a amenințat-o cu bătaia, a determinat-o să se dezbrace și a întreținut cu aceasta un act sexual normal. După 15-20 minute, M.L. a ieșit din cameră și l-a chemat pe inculpatul C.V., care a intrat imediat în încăpere, victima fiind încă dezbrăcată în pat și plângând.

La rândul său, C.V. a întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată, deși aceasta nu și-a dat acordul. După consumarea actului sexual, C.V. l-a chemat pe inculpatul C.D., în prezența acestuia a amenințat-o pe partea vătămată că o va lovi dacă nu va întreține raporturi sexuale și cu acesta, apoi a părăsit camera. S-a reținut de instanța de fond că din probele administrate rezultă că inculpatul C.D. s-a dezbrăcat și s-a așezat peste partea vătămată, însă dovezile nu sunt certe că acuzatul a întreținut un act sexual cu aceasta. La ieșirea inculpatului C.D., în cameră a intrat martorul D.A. care, la rândul său, s-a dezbrăcat și s-a așezat lângă partea vătămată, întrucât victima, întrebată fiind de martor, a refuzat, D.A.

nu a întreținut nici un act sexual cu aceasta, în timp ce martorul se afla în pat cu partea vătămată, înăuntru au intrat inculpații. Profitând de faptul că nu a fost observat de martor, inculpatul M.L. a luat din buzunarul pantalonilor acestuia suma de 500.000 lei ROL aparținând lui D.A. Când martorul a părăsit camera, din nou, au intrat inculpații M.L. și C.V. Partea vătămată le-a cerut să fie lăsată în pace, altfel îi va reclama la poliție, moment în care M.L. a încercat să mai întrețină un act sexual cu aceasta, lovind-o ușor cu pumnul în zona capului, însă a renunțat văzând opoziția acesteia. Atunci a intervenit însă inculpatul C.V. care, sub amenințarea că o va supune la perversiuni sexuale, a mai întreținut un raport sexual normal cu victima, timp în care inculpatul M.L.

a părăsit camera. După consumarea acestui act sexual, în prezența inculpatului C.V., care se afla lângă partea vătămată, încercând să întrețină un act sexual oral cu ea, inculpatul M.L. a revenit în încăpere, sub amenințarea că nu o va lăsa să plece de acolo și vor continua actele sexuale, i-a cerut subiectului pasiv să-i dea bijuteriile pe care le avea asupra sa: un inel și o pereche de cercei din aur, în greutate totală de 9 grame. Pusă în această situație, partea vătămată i-a remis inculpatului bijuteriile, cerându-i să i le restituie a doua zi, aspect acceptat de inculpat sub promisiunea lui B.C. că, în schimbul bijuteriilor îi va da suma de 1.000.000 lei. După ce a predat bijuteriile, în jurul orei 2,00, partea vătămată a fost lăsată să plece, ajungând în Tg.

Mureș, cu ajutorul martorului D.A. A doua zi, B.C. l-a așteptat pe inculpatul M.L., la locul unde se înțeleseseră să se întâlnească, însă acesta nu s-a prezentat și, într-una din zilele următoare, a depus bijuteriile la o casă de amanet din Reghin, primind în schimb suma de 1.700.000 lei, bani pe care i-a cheltuit, alături de cei 500.000 lei luați de la D.A. S-a reținut că, starea de fapt prezentată s-a dedus din coroborarea probelor administrate în cauză: - declarațiile martorului I.M., șoferul taximetrului, care i-a transportat pe inculpați, partea vătămată și martorul D.A. din Tg. Mureș în Fărăgău și care, aduce informații asupra traseului urmat, opririlor efectuate, starea în care se afla inițial partea vătămată (era bine dispusă, pe parcursul drumului a călătorit pe bancheta din față în brațele inculpatului M.L.

și, pentru început, nu s-a opus în a-i însoți pe inculpați, dar, când au ajuns la imobilul din Fărăgău, aceasta a intenționat să se întoarcă în Tg. Mureș, întâlnind însă opoziția inculpatului C.V.).

La individualizarea pedepselor care s-au stabilit și aplicat, s-au urmărit criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., precum gradul de pericol social concret, gradul de contribuție ale inculpaților, împrejurările concrete în care s-a desfășurat întreaga activitate infracțională, numărul participanților, în timpul nopții și locul comiterii infracțiunilor într-un imobil care nu era locuit, toate acestea sporind îndrăzneala, dar și șansele de reușită, ale acestora, urmările pricinuite, atingerea adusă dreptului victimei la o viață sexuală normală, care să excludă orice fel de constrângere, suferințele psihice cauzate subiectului pasiv; lezarea patrimoniilor persoanei și părții vătămate, instanța de fond procedând atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, în modul arătat în dispozitivul sentinței descris mai sus.

Împotriva acestei hotărâri în termenul legal al declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș și inculpatul C.V. Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș în apelul declarat solicită și condamnarea inculpatului C.D. pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. În motivarea apelului, parchetul arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că faptei îi lipsește latura subiectivă, întrucât din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că și acest inculpat alături de ceilalți doi a comis infracțiunea de viol. Inculpatul C.V. în apelul declarat a solicitat în principal achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de apel și în considerarea dispozițiilor art. 378 raportat la art. 371 C. proc. pen., Curtea apreciază că doar apelul parchetului este fondat pentru următoarele considerente: Prin plângerea depusă la data de 24 noiembrie 2003 la Poliția județului Mureș, partea vătămată B.C., a arătat că în noaptea zilei de 21 noiembrie 2003 a fost violată de inculpații M.L., C.V. și C.D. într-o casă din comuna Fărăgău, jud. Mureș, ce aparținea mamei inculpatului C.D. În declarațiile date la organele de poliție, la data de 24 noiembrie 2003 și procuror, partea vătămată a arătat că a fost violată de cei trei inculpați arătați mai sus și a descris în mod amănunțit cum s-au petrecut faptele.

Inculpatul C.D., în declarațiile date la organele de poliție și la procuror, în prezența apărătorului ales și a mamei sale, a declarat că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată B.C. și a descris în mod amănunțit cum s-au petrecut faptele. De asemenea și coinculpații M.L. și C.V. în declarațiile lor au arătat că și inculpatul C.D. a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată. Se reține că relevantă, sub aspectul probațiunii este și declarația martorei O.A.C., prietena părții vătămate, care a arătat că a doua zi după ce s-au petrecut faptele B.C. i-a spus că a fost violată de inculpații M.L., C.V. și C.D. Se concluzionează că din toate probele arătate mai sus rezultă fără nici un dubiu că și inculpatul C.D.

a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată B.C., împotriva voinței acesteia și că deși în cursul cercetării judecătorești, atât inculpatul C.D. cât și partea vătămată B.C., și-au schimbat declarațiile, în sensul că acest inculpat nu ar fi întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată, aceste declarații nu pot fi reținute, întrucât sunt declarații pro causa, iar retractarea declarațiilor inculpatului și a părții vătămate nu este justificată. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., de faptul că inculpatul era minor la data săvârșirii infracțiunii, a avut o comportare bună înainte de comiterea faptei, astfel că pedeapsa de un an închisoare, cu reținerea de circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., este suficientă pentru reeducarea inculpatului, scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., fiind atins.

Cu privire la apelul inculpatului C.V., Curtea apreciază că acesta nu este fondat, reținându-se că din declarațiile părții vătămate B.C., a coinculpaților M.L. și C.D., precum și a martorului D.A.D., rezultă fără echivoc că inculpatul a întreținut, prin constrângere atât fizică cât și psihică, două raporturi sexuale cu partea vătămată, astfel că nu se impune achitarea sa. Susținerile inculpatului că partea vătămată a întreținut raporturi sexuale cu el de bună voie, după ce aceasta a fost dusă cu forța în imobilul din comuna Fărăgău și după ce a fost lovită și amenințată de inculpatul M.L. și de către el, nu au fost reținute de către Curte, din probatoriul administrat rezultând în mod clar că inculpatul C.V., prin constrângerea fizică și psihică a părții vătămate, a întreținut două raporturi sexuale cu aceasta.

Motivul de apel al inculpatului C.V. cu privire la individualizarea pedepsei a fost respins reținându-se că aceasta a fost bine individualizată. Așa fiind, apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș a fost admis prin decizia penală nr. 84/ A din 9 iunie 2006 prin care se desființează parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza: Condamnă pe inculpatul C.D., la pedeapsa de un an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. proc. pen. Cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. Obligă, în solidar, inculpații M.L., C.V. și C.D., acesta în solidar cu partea responsabilă civilmente C.M.

la plata sumei de 17.400 lei RON cu titlu de daune morale în favoarea părții civile B.C. Elimină din hotărârea atacată dispozițiile privind achitarea inculpatului C.D. și a obligării inculpaților M.L. și C.V. la plata sumei de câte 8.700 lei RON fiecare. Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată. Respinge, ca nefondat, apelul inculpatului C.V. împotriva aceleiași hotărâri. Obligă inculpatul C.V. la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocațial din oficiu se va avansa Baroului Mureș din fondul special al Curții de Apel Târgu Mureș. Obligă inculpatul C.D. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, în solidar cu partea responsabilă civilmente C.M.

Obligă inculpații C.V. și C.D., acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente C.M. la plata sumei de 500 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părții civile B.C., în apel. Împotriva acestei decizii, inculpatul C.D. a formulat recurs, critica vizând greșita condamnare, în subsidiar aplicarea art. 81 C. pen., pentru pedeapsa aplicată iar sub aspectul laturii civile greșita obligare în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile. Examinând cauza, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, se constată că recursul este nefondat. Din întreg materialul probator administrat în cauză respectiv plângerea părții vătămate și declarațiile acesteia date la organele de poliție și procuror, declarațiile inculpaților M.L.

și C.V., a martorei D.A.C. coroborate cu însăși declarațiile inculpatului la organele de poliție și procuror în prezența apărătorului ales și a mamei sale, rezultă fără dubiu că inculpatul C.D. a întreținut raport sexual cu partea vătămată B.C., împotriva voinței acesteia. În mod temeinic și bine argumentat, instanța de apel a înlăturat declarațiile date în cursul cercetării judecătorești de către partea vătămată și inculpat, care nu au motivat revenirea asupra declarațiilor date la urmărirea penală. Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat, instanța de apel acordând largi circumstanțe atenuante astfel încât pedeapsa rezultantă este aptă să realizeze scopul prevăzut de legiuitor astfel cum este circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen., astfel că o reindividualizare nu se justifică.

Sub aspectul laturii civile se constată că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 17 C. proc. pen. și a dispozițiilor art. 1003 C. civ., care reglementează solidaritatea pasivă a debitorilor, cu privire la daunele morale acordate părții vătămate. Examinând cauza din oficiu se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel că, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 9 iunie 2006 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 9 iunie 2006 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2006.