ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4411/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4411/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Mureș, prin sentința penală

nr. 382 din 23 decembrie 2002, a condamnat pe inculpatul M.L.C., la 6 ani

închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.

(1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din art. 192 alin. (2) C. pen., la 25 ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.,

pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat

la art. 176 lit. d) C. pen. și la 18 ani închisoare, pentru infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și f) C. pen., dispunându-se,

conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai

grea de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, adăugându-se la

pedeapsa închisorii un spor de 2 ani, pedeapsa rezultantă fiind de 27 ani

închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată

aceluiași inculpat, prin decizia penală nr. 893/1999 a Tribunalului Mureș și

s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul

urmând să execute 27 ani și 5 luni închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., s-a menținut starea de arest și s-a dedus detenția de la 7 aprilie

2001, la zi.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat inculpatul M.F., la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., 20 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și la 14 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit.

a) și b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. și cu aplicarea art. 13

C. pen., dispunându-se conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să

execute pedeapsa de 20 ani închisoare.

Inculpații au fost obligați în solidar,

să plătească părții civile M.V.T. suma de 4.000.000 lei despăgubiri civile.

Inculpații au mai fost obligați, în

solidar, la despăgubiri civile către Spitalul clinic județean Mureș în sumă de

952.938 lei și părții civile Spitalul orășenesc Luduș, suma de 4.114.314 lei,

reprezentând cheltuieli de spitalizare.

S-a constatat că părțile civile M.I.,

O.M. reprezentați de mandatarul I.M., au renunțat la acțiunea civilă.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpatul M.L.C. suma de 8.400.000 lei, iar de la

inculpatul M.F. fragmentele de mănuși de cauciuc.

S-a dispus restituirea de către

organele de cercetare a următoarelor bunuri:

- către inculpatul M.L.C., o pereche

de pantaloni de stofă; o vestă de fâș gri, o vestă neagră din material textil;

o pereche de încălțăminte, o bluză cu dungi, o pereche de pantaloni de trening

din fâș, albastră; o pereche de pantaloni; o geacă neagră cu dungi albe; o

cămașă neagră cu motive albe;

- către inculpatul M.F.: o pereche

de pantaloni trening; o bluză trening; o vestă bluejeans; un hanorac negru.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul M.F. a fost obligat la 7.950.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care 1.000.000 lei, onorar de avocat din oficiu, iar inculpatul

M.L.C. a fost obligat la suma de 7.650.000 lei, cu același titlu, din care

700.000 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu.

Pentru a pronunța conform celor de

mai sus, instanța a reținut, în esență, că inculpații M.L.C. și M.F., au

stabilit de comun acord că din data de 3 aprilie 2001, să o jefuiască pe

consăteana lor M.A., despre care aveau cunoștință că deține o sumă mare de

bani.

Astfel, în seara zilei de 5 aprilie

2001, după ce au efectuat toate pregătirile necesare (inculpatul M.L.C. a luat

cu el și o bucată de sârmă necesară legării victimei) cei doi au pătruns în

imobilul vizat, după escaladarea gardului de la grădină.

În coridorul exterior al casei,

și-au pus măștile pe față, și-au luat mănușile după care M.L.C. a deșurubat

becul de la colțul casei. La un moment dat, datorită faptului că victima a

ieșit să vadă de ce latră câinele, M.L.C. a atacat-o și a tras-o în interior.

În timp ce M.L.C. o ținea, M.F. i-a

legat mâinile cu sârmă, iar prin ghemuirea victimei, a legat și picioarele

împreună cu mâinile.

Cei doi au încercat să-i introducă

victimei un căluș în gură, dar nereușind, au luat un prosop pe care M.L.C. l-a

legat foarte strâns în jurul nasului și gurii victimei.

S-a mai reținut în starea de fapt

că, în imobil se afla și mama victimei, numita M.L.C., care deși lovită și

amenințată fiind de către inculpați a reușit să scape, alertând vecinii.

Odată imobilizată victima M.A., cei

doi inculpați s-au apucat să caute banii prin încăperile locuinței.

La un moment dat, au observat că

victima nu mai mișca și nu mai respira, drept pentru care au părăsit casa, fără

a avea asupra lor nici un ban.

După ce a abandonat măștile,

mănușile și încălțămintea, M.L.C. s-a întors la locul faptei și afirmativ a

luat suma de 16 milioane lei aflată în casă.

În sarcina inculpaților s-a reținut

de către instanță săvârșirea a trei fapte penale în concurs și anume violare de

domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13

C. pen., tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin.

(2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și omor

deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. d) C.

pen.

Împotriva sentinței au declarat apel

doar cei doi inculpați, ambii solicitând, în esență, reducerea cuantumului pedepselor

aplicate, precum și schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul

reținerii în sarcină doar a infracțiunii de tâlhărie. Mai mult, inculpatul M.L.C.

a solicitat achitarea, pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia penală nr. 49/ A din 9 aprilie 2003, admite apelurile declarate de

inculpați și desființează sentința cu privire la încadrarea juridică dată

faptelor.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a două dintre infracțiunile săvârșite de inculpații

M.L.C. și M.F. din infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin.

(2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu art. 13 C. pen., în infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și f) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a), c),

d) și f) C. pen., condamnă pe inculpatul M.L.C., la pedeapsa de 10 ani

închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art.

176 alin. (1) lit. d) C. pen., de la 25 de ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., la 20

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 20 ani

închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., revocă

suspendarea condiționată a pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată aceluiași

inculpat prin sentința penală nr. 893 din 11 noiembrie 1999 a Tribunalului

Mureș, care se va executa alături de pedeapsa aplicată, deci inculpatul va

executa în final 20 de ani și 5 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., plus pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e)

C. pen., pe o durată de 10 ani.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a), c),

d) și f) C. pen., condamnă pe inculpatul M.F. la 10 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiași

inculpat, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, de la 20 ani închisoare

și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C.

pen., la 18 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b) și e) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani

închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

În motivarea soluției, curtea arată

că starea de fapt reținută de către instanță, corespunde recunoașterilor

inculpaților, recunoașteri coroborate cu declarațiile martorilor audiați și a

întreg probatoriului aflat la dosar.

Din punct de vedere al încadrării

juridice, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normei juridice.

Astfel, în primul rând, dat fiind

momentul săvârșirii faptei, era aplicabilă, potrivit principiului activității

legii penale cuprins în art. 10 C. pen., norma nemodificată prin Legea 169 din

18 aprilie 2002.

În conformitate cu prevederile art. 13

C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii, până la judecarea

definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică

legea cea mai favorabilă.

Ori, atâta vreme cât, legea ce se

aplică la data de 5 aprilie 2002, este favorabilă sub toate aspectele,

judecătorul nu are dreptul să creeze o a treia lege, „lex terția” prin

indicarea prevederilor legii ulterioare săvârșirii faptei și aplicarea pedepsei

corespunzătoare legii anterioare, active la data săvârșirii infracțiunii.

În al doilea rând, omițând

caracterul de infracțiune complexă a tâlhăriei, nu s-a observat că așa-zisa

infracțiune de violare de domiciliu, reprezintă de fapt conținutul tâlhăriei

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., violare de domiciliu

pierzându-și autonomia.

Potrivit celor de mai sus, sentința

apelată a fost desființată în parte și după rejudecare, în conformitate cu

prevederile art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptelor reținute în sarcina inculpaților, din infracțiunile prevăzute de art. 192

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. a) și b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art.

13 C. pen., în infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a), c), d) și f) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, a constatat, de asemenea, încălcarea

prevederilor art. 72 C. pen. și ale art. 52 C. pen. În acest sens s-a apreciat

că atâta vreme cât inculpații au colaborat cu organele de poliție, cât și cu

cele de cercetare judecătorească și-au manifestat regretul pentru consecințele

grave, nedorite de altfel și nu sunt recidiviști, există temeiuri pentru

reeducarea acestora și prin aplicarea unor pedepse reduse, ce se încadrează în

limitele legale.

Inculpatul M.L.C. a declarat recurs

susținând că nu a comis faptele de tâlhărie și omor deosebit de grav reținute

în sarcina sa, și precizând că la momentul la care se pretinde că acestea au

fost comise nu se afla în sat, ci în orașul Iernut, astfel încât se impune a fi

achitat.

În subsidiar inculpatul a solicitat

reducerea pedepselor.

Examinând cauza în raport de

motivele de recurs invocate, Curtea reține următoarele:

Primul motiv de recurs, ce își

găsește temeiul în dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., nu

este fondat.

Situația de fapt reținută corespunde

celor ce rezultă din probele administrate.

Este cert dovedit, prin declarațiile

inculpatului M.F. și ale martorilor audiați în cauză, atât în faza de urmărire

penală cât și în cea de cercetare judecătorească, că ambii inculpați, mascați,

au pătruns, pe timp de noapte, în locuința victimei M.A., iar imediat după

aceasta, ei au procedat astfel cum s-a arătat în descrierea situației de fapt.

În raport de aceste probe, în mod

justificat instanțele au înlăturat ca nesinceră susținerea recurentului, că la

data când se pretinde că a comis faptele de tâlhărie și omor deosebit de grav,

nu se afla în sat ci în orașul Iernut, mai ales în condițiile în care acesta nu

a fost în măsură să indice numele și adresa persoanei care l-a însoțit și nici

nu a administrat vreo probă, care să confirme cele susținute.

Curtea apreciază de asemenea că este

neîntemeiat și motivul de recurs vizând individualizarea pedepselor, fiind de

reținut că acestea sunt corespunzătoare pericolului social concret determinat

de modalitatea și împrejurările în care faptele au fost comise, de urmările

produse, precum și elementele, care circumstanțiază persoana inculpatului.

Așa fiind și având în vedere că nu

s-au constatat nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare

din oficiu, urmează să fie respins recursul ca nefondat.

Se va computa din pedeapsă timpul

arestării preventive de la 7 aprilie 2001, la 10 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.L.C., împotriva deciziei penale nr. 49/ A din 9

aprilie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 7 aprilie 2001, la 10 octombrie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 10

octombrie 2003.