ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5072/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 100/ A din 18 iunie 2003, Curtea de Apel Tg. Mureș a respins, ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș împotriva sentinței penale nr. 3 din 10 ianuarie 2003, prin care inculpatul L.P. a fost achitat (parțial) de sub acuza comiterii infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen. Prin sentința amintită, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen., la un an și 3 luni închisoare. Această decizie a fost atacată în termen legal, cu recursuri, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.

Mureș și inculpat. Parchetul a susținut că decizia atacată este nelegală și netemeinică, deoarece inculpatul L.P., a fost achitat fără nici un fel de temei, de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen. Prin sentința amintită, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa amintită, de un an și 3 luni închisoare. Înainte de dezvoltarea motivelor de recurs parchetul a descris cauza în raport de faptul că ea se află în al doilea ciclu profesional.

S-a arătat că prin rechizitoriul nr. 510/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș din 26 noiembrie 1999 au fost trimiși în judecată inculpații R.P., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen., art. 180 alin. (2), art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar inculpatul L.P., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. d) și art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin sentința penală nr. 12 din 17 ianuarie 2001 al Tribunalului Mureș, inculpatul R.P. a fost condamnat pentru cele trei infracțiuni comise la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare și obligat la despăgubiri către părțile civile M.L., A.B.

și R.R. reprezentată de curator L.A. Inculpatul L.P. a fost condamnat pentru violare de domiciliu la un an și 6 luni închisoare și a fost achitat pentru complicitate la omor calificat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș doar cu privire la inculpatul L.P. Au declarat apel și cei doi inculpați și partea civilă A.B. Prin decizia penală nr. 210/ A din 12 decembrie 2001, Curtea de Apel Tg. Mureș a admis apelurile declarate și a dispus rejudecarea cauzei în fond de către Tribunalul Mureș. În al doilea ciclu procesual, prin sentința penală nr. 3 din 10 ianuarie 2003, Tribunalul Mureș a hotărât condamnarea inculpatului R.P. la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, iar în privința inculpatului L.P.

s-a hotărât condamnarea pentru infracțiunea de violare de domiciliu, la pedeapsa de un an și 3 luni închisoare, precum și achitarea aceluiași inculpat, de sub acuza comiterii infracțiunii de complicitate la omor calificat, achitări întemeiate pe prevederile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, criticând sentința doar sub aspectul greșitei achitări a inculpatului L.P., de sub acuza comiterii infracțiunii de complicitate la omor calificat. Au declarat apeluri și inculpații.

Prin decizia penală atacată, pe de o parte, s-au respins apelurile declarate de procuror și de inculpatul P.L., iar pe de altă parte, s-a admis apelul declarat de inculpatul R.P., s-a desființat parțial hotărârea atacată, iar la rejudecare, s-a făcut aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002, constatându-se grațiate integral pedepsele de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată, aplicată prin sentința penală nr. 772 din 1 aprilie 1997 a Judecătoriei Tg. Mureș și de un an și 6 luni aplicată, în prezenta cauză, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. S-a eliminat și revocarea dispusă conform art. 83 C. pen., precum și sporul de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul R.P.

să execute 16 ani închisoare. Parchetul critică decizia Curții de Apel Tg. Mureș numai cu privire la inculpatul L.P. și anume la greșita achitare a acestuia. Din materialul probator administrat de procuror, în fază de urmărire penală, rezultă cu prisosință participarea acestui inculpat, în forma complicității, la săvârșirea, de către inculpatul R.P., a infracțiunii de omor calificat față de victima A.D. Astfel, martora L.A. a arătat în declarația sa, că în timp ce inculpatul R.P. aplica lovituri victimei, inculpatul L.P. stătea în fața ușii imobilului cu un cuțit în mână, nelăsându-i pe nici unul din membrii familiei, aflați în încăpere să iasă. L.E., în declarația sa, a precizat că în dimineața respectivă, aflându-se într-o încăpere a imobilului a auzit scandal, s-a deplasat în camera respectivă unde D.A.

era căzut jos, plin de sânge, iar inculpatul R.P. se afla însoțit de coinculpatul L.P. Declarația martorului M.L. jr., dată în fața procurorului prin care este confirmată prezența inculpatului L.P. în imobil și ajutorul dat coinculpatului R.P., prin împiedicarea celor prezenți, de a cere ajutor din afară și de a pune capăt conflictului. Declarația concubinei victimei, R.M., a indicat și ea în mod cert prezența inculpatului cu un cuțit mare în mână, în imobil, încercarea de a lovi pe martorul M.L., precum și împiedicarea celorlalți martori de a cere ajutor, în timp ce se săvârșea infracțiunea asupra victimei. Aceeași martoră a dat o declarație elocventă și detailată în fața procurorului, în care se arată textual, în timp ce R.P.

i-a atacat pe victimă și pe tatăl meu cu cuțitul, L.P. stătea în ușă și nu ne lăsa, pe nici unul dintre noi să ieșim afară după ajutor. În fața instanței de judecată, reaudiați acești martori, și-au modificat în parte declarațiile, dar aceasta nu înseamnă că inculpatul L.P. nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de complicitate la omor calificat, prin ajutorul dat coinculpatului, prin împiedicarea martorilor asistenți la a da ajutor din afară pentru împiedicarea sau stoparea săvârșirii faptei. În raport cu cele prezentate, parchetul consideră că atât sentința penală nr. 3 din 10 ianuarie 2003 a Tribunalului, cât și decizia nr. 100 din 18 iunie 2003 a Curții de Apel Tg. Mureș sunt nelegale și netemeinice, motiv pentru care a solicitat ca în conformitate cu prevederile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., să se admită recursul, să se caseze sentința penală nr. 3/2003 a Tribunalului Mureș ca și decizia penală nr. 100/ A din 18 iunie 2003 a Curții de Apel Tg. Mureș, iar în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului L.P., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen., prin aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc. pen., dispunându-se contopirea pedepsei aplicate prin prezenta, cu pedeapsa aplicată de Tribunalul Mureș, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. În recursul său, inculpatul a criticat hotărârile pentru, netemeinicie, constând în stabilirea și aplicarea unei pedepse prea mari, fără să se țină seama că a comis fapta, din gelozie, surprinzându-și soția, de care era despărțit în fapt, cu un alt bărbat.

Examinându-se, cele 2 recursuri, în raport de criticile formulate împotriva hotărârii atacate, Curtea constată că, numai recursul declarat de parchet este întemeiat sub aspectul greșitei achitări a inculpatului L.P., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen., recursul declarat de inculpatul R.P., fiind, însă nefondat. Recursul parchetului este fondat, deoarece, într-adevăr, din probele administrate de procuror, în fază de urmărire penală, avem în vedere declarațiile martorilor L.E., L.A., M.L. jr.

și R.M., se desprinde, participarea indubitabilă, a inculpatului L.P., la comiterea infracțiunii de omor, de către R.P., prin însoțirea acestuia și prezența în momentul comiterii faptei, prin postarea în fața imobilului, cu un cuțit în mână pentru ca nici unul din membrii familiei aflați în încăperea în care victima era violentată de R.P., să nu poată ieși și să ceară ajutoare, prin asistarea coinculpatului, în camera în care victima fusese doborâtă și umplută de sânge, prin violențele exercitate asupra sa și, prin alte gesturi de natură a-l încuraja pe inculpatul R.P., în comiterea faptei. În raport de aceste probe, este evident că era dovedită participarea inculpatului L.P. la faptă, sub forma complicității, neavând, nici-o relevanță, revenirea ulterioară a martorilor, la instanță, atâta timp cât, acestei reveniri, nu li s-au dat nici o explicație plauzibilă, pe baza tuturor probelor administrate.

Așa fiind, Curtea va trebui să privească recursul de față, declarat de parchet, ca fondat și să-l admită, ca atare casând, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., decizia atacată, precum și sentința primei instanțe, cu privire la greșita achitare a inculpatului L.P., pentru infracțiunea de complicitate la omor calificat prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen. Înlăturând această greșită achitare, instanța va trebui ca, în baza art. 26, raportat la art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen., să condamne pe inculpatul L.P., la o pedeapsă, corespunzătoare, criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Această pedeapsă, va trebui contopită cu pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., în final, inculpatul L.P., urmând a executa pedeapsa rezultantă.

În ce privește recursul inculpatului R.P., prin care cere reducerea pedepsei, este nefondat. Pedeapsa de 16 ani, aplicată, foarte apropiată de minimul special, prevăzut de textul incriminator, ne arată că instanțele au ținut seama de toate criteriile de individualizare, inclusiv de sentimentul de gelozie, invocat de inculpat, deși, starea de despărțire în fapt, în care inculpatul se afla de mai mult timp, de soția sa, este de natură a anihila, în mare măsură, efectul scuzabil al acestui sentiment. Aceasta va face ca instanța să privească recursul declarat de inculpatul R.P. ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat, timpul arestării preventive, la zi.

Având în vedere și reglementările privind plățile cheltuielilor judiciare către stat și a onorariilor de avocați, pentru apărările din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș împotriva deciziei penale nr. 100/ A din 18 iunie 2003 a Curții de Apel Tg. Mureș. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 3 din 10 ianuarie 2003 a Tribunalului Mureș, numai cu privire la inculpatul L.P. și la greșita achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen. În baza art. 26, raportat la art. 174 și art. 175 lit. d) C. pen., condamnă pe inculpatul L.P. la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Contopește această pedeapsă cu pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat în baza art. 192 alin. (2) C. pen., în final inculpatul având de executat 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.P. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.P., timpul arestării preventive de la 6 octombrie 1999 la 7 noiembrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului L.P., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2003.