ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6757/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 10 august 2004,

Tribunalul Mureș pronunță sentința penală nr. 291 prin care, în baza art. 363

alin. (1) teza ultimă C. proc. pen., a declinat competența materială a

soluționării cauzei privind contestația la executare formulată de petentul M.V.

în favoarea Curții de Apel Tg. Mureș, dispunând a rămâne în sarcina statului

cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea acestei cereri.

S-a reținut că la data de 01 iulie

2004 pe rolul Tribunalului Mureș a fost înregistrată contestația la executare

formulată de condamnatul M.V., contestație în care acesta se arată nemulțumit

de sporul de pedeapsă de un an închisoare, ce i-a fost aplicat. Condamnatul a

înțeles să învedereze faptul că dată fiind valoarea mică a prejudiciului produs

prin infracțiunile pentru care a fost condamnat în anul 1997, sporul de

pedeapsă aplicat nu se justifică.

Tribunalul Mureș analizând

contestația la executare astfel formulată și conținutul sentinței penale nr.

141 din 16 decembrie 1997 a aceleiași instanțe și decizia penală nr. 85/ A din

17 iunie 1998 a Curții de Apel Tg. Mureș, a apreciat că prin prisma

dispozițiilor art. 461 alin. (2) C. proc. pen., competența soluționării cererii

revine Curții de Apel Tg. Mureș, deoarece aceasta, ca instanță de apel, a pășit

nu doar la recalificarea juridică a faptelor de care era acuzat inculpatul la

acea dată, dar și la înăsprirea regimului sancționator aplicat acestuia.

Pentru aceste considerente

Tribunalul Mureș a dispus declinarea competenței soluționării acestei

contestații la executare în favoarea Curții de Apel Tg. Mureș.

Această instanță sesizată în acest

mod cu soluționarea acestei cereri reține că:

Legiuitorul român, reglementând

competența materială a instanțelor judecătorești, a prevăzut în dispozițiile

art. 25 – art. 29 din capitolul I, titlul II al C. proc. pen., felul și natura

cauzelor ce se judecă de către judecătorii, tribunale și Curți de Apel (civile

și militare); dar aceste dispoziții legale se impun a fi interpretate în

strânsă corelare cu restul dispozițiilor din această lege organică, Codul de procedură

penală. Tribunalul Mureș, încălcând dispozițiile art. 4 C. proc. pen., s-a

mărginit să analizeze contestația la executare formulată de condamnatul M.V.

strict prin prisma dispozițiilor art. 461 alin. (2) C. proc. pen., în

condițiile în care trebuiau analizate, în mod coroborat, și dispozițiile art.

418 și ale art. 460 C. proc. pen. Tribunalul Mureș este instanța de executare

în cazul privindu-l pe acest condamnat, ea fiind nu doar instanța ce a emis pe

seama acestuia mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 176 din 03

martie 1999, dar și instanța ce a soluționat, în prim grad jurisdicțional,

cererile de întrerupere a executării pedepsei închisorii și de revizuire

formulate de acest condamnat în cursul anilor 1999 – 30 iunie 2004. Se apreciază

că această nouă cerere, respectiv contestația la executare formulată de acest

condamnat la data de 01 iulie a.c. și care vizează reformarea sentinței penale

nr. 141 din 16 decembrie 1997 a Tribunalului Mureș (desființată parțial prin

decizia penală nr. 85 /A din 17 iunie 1998 a Curții de Apel Tg. Mureș,

confirmată prin decizia penală nr. 2811 din 02 februarie 1999 a Curții Supreme

de Justiție), se impunea pentru considerentele anterior expuse, să fie

soluționată de Tribunalul Mureș.

Așa încât, în baza dispozițiilor

art. 42 alin. (2), raportat la dispozițiile art. 43 C. proc. pen., Curtea de

Apel Tg. Mureș a declinat competența de soluționare a contestației la executare

formulată de condamnatul M.V. în favoarea Tribunalului Mureș.

Constatând ivit conflictul negativ

de competență, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție,

spre competentă soluționare.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, s-a format dosarul nr. 6066/2004, având ca obiect

soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Mureș și

Curtea de Apel Tg. Mureș în cauza penală privind pe M.V.

Verificând actele dosarului, Curtea

constată că, în cauză, competența de soluționare a contestației la executare a

deciziei penale nr. 85 din 17 iunie 1998 a Curții de Apel Tg. Mureș, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 281 din 2 februarie 1999 a Curții Supreme de

Justiție, aparține Tribunalului Mureș.

Astfel, analizând dispozițiile art.

25 – art. 29 C. proc. pen., în raport de dispozițiile art. 418, art. 460 și

art. 461 alin. (2) din același cod, în raport de situația reținută în cauză, se

constată că Tribunalul Mureș este instanța de executare, fiind prima instanță

de judecată (sentința penală nr. 141 din 16 decembrie 1997 a Tribunalului Mureș).

În consecință, în baza dispozițiilor

art. 43 alin. (1) C. proc. pen., se va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor

art. 43 alin. (1) C. proc. pen., stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Mureș.

Trimite dosarul la Tribunalul Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 decembrie 2004.