ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6526/2006

SECȚIE PENALĂ

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 460 din 18 octombrie 2005, Tribunalul Bacău a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul P.S., împotriva sentinței penale nr. 132/2000 a Tribunalului Vaslui. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că prin sentința menționată, rămasă definitivă la 16 noiembrie 2004, P.S. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, iar prin sentința penală nr. 38 din 2 februarie 2004 a Tribunalului Mureș, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei, nr. 197 din 16 ianuarie 2000 emis de Tribunalul Vaslui cu motivarea că s-a pus în executare o hotărâre nedefinitivă.

După rămânerea definitivă a hotărârii, s-a emis un nou mandat de executare, respectiv nr. 197/2000 din 16 noiembrie 2004 emis de Tribunalul Vaslui, ca urmare a respingerii, ca nefondat, a recursului formulat de P.S., prin decizia penală nr. 6041 din 16 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Instanța a considerat că, având în vedere cele de mai sus, motivele contestației la executare, respectiv nulitatea mandatului de executare, nu sunt fondate, neconstatându-se existența vreunei vătămări aduse contestatorului prin emiterea lui. Împotriva sentinței, condamnatul contestator a declarat apel, motivul invocat fiind, în drept, incidența, în cauză a dispozițiilor art. 461 lit. a) C. proc.

pen., în opinia sa mandatul de executare retras fiind nul, iar instanța Tribunalul Mureș i-a respins, nelegal apelul ca fiind tardiv formulat și în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 13 C. pen., privind legea penală mai favorabilă. Curta de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 283 din 26 septembrie 2006, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul. Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, condamnatul contestator, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, de natură să influențeze soluția procesului.

Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive. Art. 416 alin. (1) pct. 2 din același cod, prevede că hotărârile primei instanțe rămân definitive …. La data expirării termenului de apel: a) când nu s-a declarat apel în termen; b) când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului. Din verificarea lucrărilor cauzei se rețin următoarele: Prin sentința penală nr. 38 din 2 februarie 2004 a Tribunalului Mureș, în baza dispozițiilor art. 460 C. proc. pen., raportat la art. 461 alin. (1) lit. a) din același cod, s-a admis contestația la executare formulată de condamnatul P.S., privind sentința penală nr. 132 din 24 mai 2000 a Tribunalului Vaslui, s-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 197 din 16 ianuarie 2000 emis de Tribunalul Vaslui și s-a dispus punerea în libertate a contestatorului.

Instanța și-a motivat soluția pe considerentul că, la data de 24 mai 2000, prin sentința penală nr. 132 a Tribunalului Vaslui, P.S. a fost condamnat, la 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., și infracțiunea de falsificare de alte valori, prevăzută de art. 282 din același cod. Este de menționat că rechizitoriul din 15 februarie 2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a reținut că P.S. nu a putut fi ascultat în faza urmăririi penale, deoarece s-a sustras. Copia dispozitivului hotărârii de condamnare s-a comunicat la domiciliul cunoscut al inculpatului, dar dovada de comunicare s-a restituit dosarului cu mențiunea „destinatar mutat, fără a se cunoaște noua adresă”.

În faza cercetării judecătorești, citarea lui P.S. s-a dispus și prin afișase la Consiliul Local al comunei Berezeni, județul Vaslui (locul săvârșirii infracțiunii). Mandatul de executare a pedepsei, nr. 197 din 16 iunie 2000 al Tribunalului Vaslui a fost restituit acestei instanțe, de către D.G.P.M.B., cu adresa însoțitoare menționându-se că, potrivit verificărilor întreprinse în evidența centrală a populației, P.S. are domiciliul în București, Str. Crăișorului. Ca atare, mandatul de executare a fost corectat sub aspectul domiciliului. În continuare, s-a reținut că P.S. a fost arestat la 27 mai 2002, a fost încarcerat în arestul I.G.P. – Direcția Cercetări Penale, iar de la 26 septembrie 2002, a fost depus în Penitenciarul Târgu Mureș.

Se observă astfel că, nerespectându-se prevederile art. 182 C. proc. pen., potrivit cărora, celelalte acte de procedură se comunică în conformitate cu dispozițiile procedural penale referitoare la citare, comunicarea sentinței penale nr. 132 din 24 mai 2000 a Tribunalului Vaslui trebuia făcută și prin afișare la sediul Consiliului Local al comunei Berezeni, județul Vaslui. Tribunalul Vaslui, la data pronunțării, fusese înștiințat că P.S. nu mai locuiește la adresa unde fusese citat. Cum, potrivit dispozițiilor art. 363 alin. (1) și (3) C. proc.

pen., pentru părțile care au lipsit atât de la dezbateri cât și de la pronunțare, termenul de apel de 10 zile curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii, nerealizându-se o comunicare legală a acesteia, termenul de 10 zile nu se putea împlini, așa cum a reținut instanța Tribunalul Vaslui, cu consecința reținerii că sentința penală nr. 132/2000 a Tribunalului Vaslui nu era definitivă la data emiterii mandatului de executare a pedepsei. Cum, instanța care a soluționat contestația la executare formulată de condamnat, nu a analizat, în baza lucrărilor dosarului, dacă hotărârea de condamnare i s-a comunicat acestuia cu respectarea dispozițiilor procedural penale privind comunicarea celorlalte acte de procedură, recursul declarat fiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., va fi admis. În conformitate cu dispozițiile art. 189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărării din oficiu a condamnatului contestator, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de condamnatul contestator P.S. împotriva deciziei penale nr. 283 din 26 septembrie 2006 a Curții de Apel Bacău. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 460/ D din 18 octombrie 2005 a Tribunalului Bacău și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a contestatorului condamnat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2006.