ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6526/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6526/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

SECȚIE PENALĂ

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 460 din 18

octombrie 2005, Tribunalul Bacău a respins, ca nefondată, contestația la

executare formulată de condamnatul P.S., împotriva sentinței penale nr. 132/2000

a Tribunalului Vaslui.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța

a reținut că prin sentința menționată, rămasă definitivă la 16 noiembrie 2004, P.S.

a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, iar prin sentința

penală nr. 38 din 2 februarie 2004 a Tribunalului Mureș, s-a dispus anularea

mandatului de executare a pedepsei, nr. 197 din 16 ianuarie 2000 emis de

Tribunalul Vaslui cu motivarea că s-a pus în executare o hotărâre nedefinitivă.

După rămânerea definitivă a hotărârii, s-a emis un nou mandat de executare,

respectiv nr. 197/2000 din 16 noiembrie 2004 emis de Tribunalul Vaslui, ca

urmare a respingerii, ca nefondat, a recursului formulat de P.S., prin decizia

penală nr. 6041 din 16 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Instanța a considerat că, având în

vedere cele de mai sus, motivele contestației la executare, respectiv nulitatea

mandatului de executare, nu sunt fondate, neconstatându-se existența vreunei

vătămări aduse contestatorului prin emiterea lui.

Împotriva sentinței, condamnatul

contestator a declarat apel, motivul invocat fiind, în drept, incidența, în

cauză a dispozițiilor art. 461 lit. a) C. proc. pen., în opinia sa mandatul de

executare retras fiind nul, iar instanța Tribunalul Mureș i-a respins, nelegal

apelul ca fiind tardiv formulat și în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.

13 C. pen., privind legea penală mai favorabilă.

Curta de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 283 din 26 septembrie 2006, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, condamnatul contestator, în termenul legal, a declarat

recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct.

10 C. proc. pen., respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri

esențiale, de natură să influențeze soluția procesului.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 415 alin.

(1) C. proc. pen., hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când

au rămas definitive.

Art. 416 alin. (1) pct. 2 din

același cod, prevede că hotărârile primei instanțe rămân definitive …. La data

expirării termenului de apel:

a) când nu s-a declarat apel în

termen;

b) când apelul declarat a fost

retras înăuntrul termenului.

Din verificarea lucrărilor cauzei se

rețin următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 din 2

februarie 2004 a Tribunalului Mureș, în baza dispozițiilor art. 460 C. proc.

pen., raportat la art. 461 alin. (1) lit. a) din același cod, s-a admis

contestația la executare formulată de condamnatul P.S., privind sentința penală

nr. 132 din 24 mai 2000 a Tribunalului Vaslui, s-a anulat mandatul de executare

a pedepsei nr. 197 din 16 ianuarie 2000 emis de Tribunalul Vaslui și s-a dispus

punerea în libertate a contestatorului.

Instanța și-a motivat soluția pe

considerentul că, la data de 24 mai 2000, prin sentința penală nr. 132 a

Tribunalului Vaslui, P.S. a fost condamnat, la 11 ani închisoare și 5 ani

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune,

prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., și infracțiunea de

falsificare de alte valori, prevăzută de art. 282 din același cod.

Este de menționat că rechizitoriul

din 15 februarie 2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui a reținut că

P.S. nu a putut fi ascultat în faza urmăririi penale, deoarece s-a sustras.

Copia dispozitivului hotărârii de

condamnare s-a comunicat la domiciliul cunoscut al inculpatului, dar dovada de

comunicare s-a restituit dosarului cu mențiunea „destinatar mutat, fără a se

cunoaște noua adresă”.

În faza cercetării judecătorești,

citarea lui P.S. s-a dispus și prin afișase la Consiliul Local al comunei

Berezeni, județul Vaslui (locul săvârșirii infracțiunii).

Mandatul de executare a pedepsei, nr.

197 din 16 iunie 2000 al Tribunalului Vaslui a fost restituit acestei instanțe,

de către D.G.P.M.B., cu adresa însoțitoare menționându-se că, potrivit

verificărilor întreprinse în evidența centrală a populației, P.S. are

domiciliul în București, Str. Crăișorului.

Ca atare, mandatul de executare a

fost corectat sub aspectul domiciliului.

În continuare, s-a reținut că P.S. a

fost arestat la 27 mai 2002, a fost încarcerat în arestul I.G.P. – Direcția

Cercetări Penale, iar de la 26 septembrie 2002, a fost depus în Penitenciarul

Târgu Mureș.

Se observă astfel că,

nerespectându-se prevederile art. 182 C. proc. pen., potrivit cărora, celelalte

acte de procedură se comunică în conformitate cu dispozițiile procedural penale

referitoare la citare, comunicarea sentinței penale nr. 132 din 24 mai 2000 a

Tribunalului Vaslui trebuia făcută și prin afișare la sediul Consiliului Local

al comunei Berezeni, județul Vaslui.

Tribunalul Vaslui, la data

pronunțării, fusese înștiințat că P.S. nu mai locuiește la adresa unde fusese

citat.

Cum, potrivit dispozițiilor art. 363

alin. (1) și (3) C. proc. pen., pentru părțile care au lipsit atât de la

dezbateri cât și de la pronunțare, termenul de apel de 10 zile curge de la

comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii, nerealizându-se o comunicare

legală a acesteia, termenul de 10 zile nu se putea împlini, așa cum a reținut

instanța Tribunalul Vaslui, cu consecința reținerii că sentința penală nr. 132/2000

a Tribunalului Vaslui nu era definitivă la data emiterii mandatului de

executare a pedepsei.

Cum, instanța care a soluționat

contestația la executare formulată de condamnat, nu a analizat, în baza

lucrărilor dosarului, dacă hotărârea de condamnare i s-a comunicat acestuia cu

respectarea dispozițiilor procedural penale privind comunicarea celorlalte acte

de procedură, recursul declarat fiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va fi admis.

În conformitate cu dispozițiile art.

189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărării din oficiu a

condamnatului contestator, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

condamnatul contestator P.S. împotriva deciziei penale nr. 283 din 26

septembrie 2006 a Curții de Apel Bacău.

Casează decizia penală sus-menționată

și sentința penală nr. 460/ D din 18 octombrie 2005 a Tribunalului Bacău și

trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a contestatorului condamnat, în sumă de 100 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

noiembrie 2006.