ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6041/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 132 din 24

mai 2000, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul P.S. la următoarele

pedepse:

- 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen.;

- 11 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

C. pen., s-au contopit cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost obligat inculpatul P.S. să

achite părții civile SC A. Berezeni, suma de 79.964.100 lei, reprezentând

despăgubiri civile.

Totodată, inculpatul a fost obligat

să achite statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

250.000 lei, onorariul pentru apărătorul din oficiu, va fi avansată din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 19 august 1998,

inculpatul P.S. s-a prezentat la sediul SC A. din com. Berezeni, jud. Vaslui și

spunând că se numește I.V. și că este reprezentantul SC L. SRL Câmpina, și-a

manifestat intenția de a cumpăra o cantitate de zahăr și brânză telemea.

Directorul societății a aprobat

livrarea a 10 t zahăr și o tonă brânză telemea, în valoare totală de 79.964.100

lei, întocmindu-se în acest sens factura nr. 0069028 din 19 august 1998.

Pentru plata mărfii inculpatul a

detașat dintr-un carnet cec emis de Agenția Câmpina a B.R.D. fila cu seria H

003 nr. 00279014, care era semnată și ștampilată la rubrica trăgător, restul

datelor fiind completate de contabila unității.

În aceeași zi inculpatul P.S. a

transportat marfă, cu o mașină închiriată, la Galați.

La data de 25 august 1998, SC A. SA

Berezeni a introdus fila cec respectivă la plată la Agenția Huși a B.R.D., dar

unitatea bancară plătitoare, respectiv Agenția B.R.D. Câmpina, cu faxul nr.

912/25.08 1998 a refuzat plata, motivând că fila respectivă face parte dintr-un

carnet care a fost declarat furat la data de 7 august 1998 de către titular.

Vinovăția inculpatului pentru cele

două fapte reținute în sarcina sa rezultă, fără echivoc, din probele

administrate în faza de urmărire penală și pe parcursul cercetării

judecătorești.

Inculpatul P.S. s-a sustras de la

urmărirea penală și a lipsit de la judecata în fond, deși citarea cestuia s-a

făcut la ultimul domiciliu cunoscut și la sediul consiliului local în a cărui

rază teritorială s-au săvârșit infracțiunile, respectiv Consiliul Local

Berezeni, jud. Vaslui.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, invocând nelegalitatea hotărârii.

Motivându-și apelul, inculpatul a

susținut că nu a cunoscut existența acestei cauze pe rolul Tribunalului Vaslui,

întrucât nu a fost legal citat și nu a primit copia de pe dispozitivul

hotărârii pronunțate. A precizat că la adresa unde a fost citat și unde i s-a

comunicat copie după dispozitivul sentinței nu mai locuiește de 10 ani.

Despre existența hotărârii de

condamnare a aflat abia la data de 27 mai 2002, când a fost pus în executare

mandatul de executare a pedepsei.

A susținut că în cauză sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 364 C. proc. pen. și a solicitat

admiterea apelul, desființarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei la

prima instanță pentru rejudecare, cu legala sa citare în vederea administrării

de probe în apărare.

Curtea de Apel Iași, verificând

actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a dispus, prin

decizia penală nr. 243 din 1 iulie 2004, respingerea ca tardiv a apelului

formulat de inculpatul P.S. contra sentinței penale nr. 132 din 24 mai 2000 a

Tribunalului Vaslui.

Nemulțumit de soluția instanței, inculpatul

a declarat recurs, considerând că apelul ce i-a fost respins ca tardiv, fusese

formulat în termen, conform dispozițiilor art. 363 alin. (1) și (3) C. proc.

pen.

Motivându-și recursul inculpatul

susține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 385

9

pct. 2

1

C. proc. pen. și drept consecință solicită admiterea recursului, casarea celor

două hotărâri și trimiterea cauzei spre o legală cercetare la organele de

urmărire penală, ori la instanța de fond, întrucât a fost citat la o altă

adresă decât cea la care locuiește de peste 10 ani.

Recursul nu este fondat, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Susținerile inculpatului P.S. că nu

a fost legal citat pe parcursul urmăririi penale și nici la instanța de fond nu

pot fi primite, întrucât așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului

acesta s-a sustras de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească.

Astfel, organele de urmărire penală

au depus diligențe pentru găsirea inculpatului, făcând verificările de rigoare

la Centrul Militar București, D.G.P., Primăria municipiului Galați și Serviciul

Pașapoarte.

De asemenea, prin Ordinul nr.

S/206053 din 21 septembrie 1998, inculpatul P.S. a fost dat în urmărire

generală.

Mai mult decât atât, pe data de 26

mai 1999, organele de poliție s-au deplasat în București, la locuința soacrei

sale și din spusele vecinilor au aflat că inculpatul P.S. nu a mai fost văzut

la adresa respectivă de la începutul anului 1998, soția lui fiind arestată.

Conform dispozițiilor cuprinse în

art. 177 C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde

locuiește, iar în caz de schimbare a adresei, este citat la noua adresă numai

dacă a încunoștiințat instanța de judecată de schimbarea intervenită.

Dacă nu se cunoaște adresa unde

locuiește inculpatul și nici locul de muncă, citația se afișează la sediul

consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea.

Or, în speța da față instanța de

fond a acordat trei termene și pentru fiecare din acestea inculpatul P.S. a

fost citat la domiciliul cu care figura la Evidența populației și la Consiliul

local al comunei Berezeni, jud. Vaslui.

Așa fiind, în cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen.

Sentința penală nr. 132 din 24 mai

2000 a Tribunalului Vaslui a rămas definitivă prin neapelare, iar la data de 16

iunie 2000, tribunalul a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 197/2000,

mandat care a fost pus în executare la data de 27 mai 2002, când inculpatul a

fost încarcerat și depus în Arestul I.G.P.R. – D.C.P. Apelul care a investit

Curtea de Apel Iași a fost înregistrat pe rolul Tribunalul Vaslui la data de 15

martie 2004.

În condițiile în care inculpatul a

lipsit atât la judecată, cât și la pronunțarea hotărârii, în cauză puteau fi

invocate dispozițiile art. 365 C. proc. pen., care reglementează apelul peste

termen, dacă hotărârea ar fi fost atacată nu mai târziu decât 10 zile de la

data începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor

privind despăgubirile civile.

Cum inculpatul a fost încarcerat la

data de 27 mai 2002, dată la care a aflat de existența mandatului de executare

a pedepsei, promovarea căii de atac abia la 15 martie 2004 apare ca tardivă.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.S., cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.S. împotriva deciziei penale nr. 243 din 1 iulie 2004

a Curții de Apel Iași.

Potrivit dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., obligă inculpatul recurent la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 noiembrie 2004.