ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2609/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 40 din 22 februarie 2002, Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpatul M.V. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul N.V.A.

la 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., la 3 ani închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., toate infracțiunile cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., dispunându-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca acest inculpat să execute, pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Inculpatul M.V. a fost obligat să plătească părții civile SC Z. SA Tg.

Mureș, suma de 5.499.240.480 lei prețul mărfii livrate și neachitate și suma de 4.403.158.740 lei dobânzi legale. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt următoarele: Prin încheierea nr. 1569/1999, inculpatul N.V.A., a preluat în calitate de gestionar de la B.C., SC A.S. SRL, schimbând sediul societății inițial la Brașov și apoi la Săcele. La începutul lunii septembrie 1999, inculpatul N.V.A. l-a contactat telefonic pe C.I., întâlnindu-se cu acesta la Tg. Mureș și prezentându-se la SC Z. SA Tg. Mureș unde a relatat directorului acestei societăți că are desfacere pentru o mare cantitate de zahăr, societatea lui având o cifră mare de afaceri. În data de 11 octombrie 1999 s-a încheiat contractul de livrare nr. 5200 pentru cantitatea de 1500 tone zahăr tos la prețul de 6000 lei kg plus TVA și ambalaj.

În contract s-a stipulat că sediul societății A.S. SRL este în str. Calcarului, aspect fictiv. Primele transporturi s-au efectuat la datele de 11 și 12 octombrie 1999, marfa fiind descărcată la Brașov, după indicațiile lui N.V.A., aceste livrări în cantitate de 60 tone au fost achitate de D.C. cu 2 bilete de ordin. În data de 12 octombrie 1999, C.I. a primit 2 bilete de ordin de la N.V.A. în vederea ocupării în continuare de livrări, aceste bilete fiind semnate și ștampilate în alb de inculpat, sumele pentru transport urmând să fie primite la Oficiul poștal nr. 1 Tg. Mureș. În ziua următoare N.V.A. a depus o cerere la B.R.D. Brașov ca noi specimene de semnătură pentru el și D.C., susținând că acesta din urmă este administrator, aspect nereal.

În perioada 11-17 octombrie 1999, a fost livrată cantitatea de 600 tone zahăr, în valoare de 3.970.030.000 lei, fiind emise bilete de ordin, semnate și ștampilate de N.V.A. în fals, facturile fiind emise la fostul sediu al SC A.S. SRL, la Brașov, str. Calcarului. În data de 10 octombrie 1999, s-a efectuat un control la sediul societății de către Garda Financiară, unde au fost găsite documente contabile. Banii primiți pe zahărul descărcat la Brașov, Bistrița, Cluj au fost depuși în cont la B.P. Brașov și nu în contul inițiat de B.R.D. Brașov. Biletele de ordin emise în 13 octombrie 1999, au fost respinse la plată din lipsă de disponibil. În data de 26 octombrie 1999, s-a semnat un contract de intrare nr. 5560, de data aceasta în beneficiul societății V.O.

SRL Brașov, aparținând inculpatului M.V. În data de 27 octombrie 1999, martorul C.I. a fost înștiințat de directorul Z. că biletele de ordin au fost returnate din lipsă de acoperire bancară. Inculpatul M.V. prezentându-se la Tg. Mureș a discutat cu directorul societății furnizoare și i-a solicitat să retragă biletele la ordin emise de SC A.S. SRL, promițând că la data de 1 noiembrie 1999 va aduce el un bilet la ordin pentru întreaga sumă datorată. Verificându-se situația creditului de care a vorbit inculpatul M.V., s-a constatat că SC A.S. SRL a solicitat B.R.D. Brașov un credit de 5 miliarde lei, banca comunicându-i că nu poate acorda creditul. Inculpatul M.V. prezentându-se la SC Z. SA Tg.

Mureș a susținut că a obținut toate aprobările pentru credit, iar în 4 noiembrie 1999, când va începe livrarea mărfii la SC V.O. SRL, va aduce pentru ambele societăți un bilet la ordin. Într-adevăr, în data de 4 noiembrie 1999, inculpatul a depus la SC Z. SA Tg. Mureș, două bilete la ordin pentru ambele societăți. Biletul la ordin avalizat de B.C.R., sucursala Câmpulung în valoare de 4.621.030.000 lei, fiind verificat de martora D.M., la un nr. de telefon dat de inculpatul M.V., i s-a spus că totul este în regulă. Ulterior, s-a constatat că acest post telefonic aparține SC E.T.G. SRL Câmpulung, unde s-a prezentat un anumit P., care i-a solicitat secretarei societății să-i dea voie să primească un apel.

Ulterior s-a stabilit că ștampila aplicată pe biletul de ordin nu aparține B.C.R. Câmpulung, iar completările au fost făcute de inculpatul M.V., banca confirmând că nu avalizează asemenea instrumente de plată. Livrările de marfă pentru SC V.O. SRL au început la 5 noiembrie 1999, inculpatul M.V. având bilete la ordin în valoare de 3.970.030.000 lei. SC Z. SA a livrat în perioada 4–9 noiembrie 1999 către SC V.O. SRL, 746 tone zahăr în valoare de 4.582.984.000 lei. La data de 9 noiembrie 1999, înainte de termenul scadent, inculpatul M.V. a depus la SC Z. un alt bilet la ordin în valoare de 4.432.711.000 lei. Cele două bilete la ordin au fost emise de SC S. SRL Sălcioara, jud. Dâmbovița. În urma administrării probelor s-a stabilit că reprezentantul firmei S. SRL Sălcioara nu este S.C., așa cum a susținut inculpatul M.V., ci de fapt, în baza facturilor existente SC V.O.

SRL a livrat SC A.S. SRL cantitatea de 340 tone zahăr, în realitate marfa fiind vândută direct, sumele încasate fiind depuse în contul deschis la B.P., sucursala Brașov. Efectuându-se verificări cu privire la destinația zahărului, s-a stabilit că SC V.O. SRL Brașov a vândut direct sau prin SC A.S. SRL la SC P. SRL Pitești, cantitatea de 24.000 kg zahăr în perioada 5–10 noiembrie 1999. În perioada 6-9 noiembrie 1999 s-a livrat către SC D.M. SRL Timișoara 36.000 kg zahăr, și către SC M.I. SRL Arad 20 tone zahăr. S-a constatat, de asemenea, că firmele care au achiziționat zahăr nu aveau evidențe contabile, că foloseau bilete la ordin fără acoperire, tocmai în vederea înșelării părții civile.

Apelurile declarate de inculpați prin care au solicitat reducerea pedepselor, au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia penală nr. 113/ A din 4 septembrie 2002. A motivat instanța de apel că pedepsele au fost just individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. Împotriva acestei decizii, inculpatul N.V.A. a declarat recurs, prin care a cerut reducerea pedepselor. Recursul este nefondat. În raport de probatoriu administrat, starea de fapt reținută este în deplină concordanță cu aceasta, încadrarea juridică dată faptelor este legală, iar vinovăția recurentului rezultă neîndoielnic din actele dosarului.

Aspectul netemeiniciei invocat de recurentul inculpat privitor la proporționalizarea pedepsei se constată că este neîntemeiat, întrucât, instanțele prin considerarea criteriilor de individualizare au procedat la stabilirea acesteia, evaluând corespunzător atât gradul de pericol social al infracțiunii comise, astfel cum rezultă din conținutul ei concret, din împrejurările în care a fost comisă și din urmările produse, cât și datele ce caracterizează persoana acestuia care este recidivist și s-a sustras cercetării judecătorești. Se constată astfel că, pedeapsa de 10 ani închisoare răspunde cerințelor legale și este de natură a asigura finalitatea preventivă, cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei în sensul solicitat.

Pentru considerentele ce preced și cum verificând hotărârea atacată și prin prisma prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata recursul este nefondat și a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 113 din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel Tg. Mureș. Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2003.