ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2609/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 40 din 22

februarie 2002, Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpatul M.V. la 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(2), (3) și (5) C. pen.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat și inculpatul N.V.A. la 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea

drepturilor, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(2), (3) și (5) C. pen., la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.

40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen., la 3 ani închisoare și

la 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., toate infracțiunile cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., dispunându-se,

conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca acest inculpat să

execute, pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 7 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Inculpatul M.V. a fost obligat să

plătească părții civile SC Z. SA Tg. Mureș, suma de 5.499.240.480 lei prețul

mărfii livrate și neachitate și suma de 4.403.158.740 lei dobânzi legale.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt următoarele:

Prin încheierea nr. 1569/1999,

inculpatul N.V.A., a preluat în calitate de gestionar de la B.C., SC A.S. SRL,

schimbând sediul societății inițial la Brașov și apoi la Săcele.

La începutul lunii septembrie 1999,

inculpatul N.V.A. l-a contactat telefonic pe C.I., întâlnindu-se cu acesta la

Tg. Mureș și prezentându-se la SC Z. SA Tg. Mureș unde a relatat directorului

acestei societăți că are desfacere pentru o mare cantitate de zahăr, societatea

lui având o cifră mare de afaceri. În data de 11 octombrie 1999 s-a încheiat

contractul de livrare nr. 5200 pentru cantitatea de 1500 tone zahăr tos la

prețul de 6000 lei kg plus TVA și ambalaj. În contract s-a stipulat că sediul

societății A.S. SRL este în str. Calcarului, aspect fictiv.

Primele transporturi s-au efectuat

la datele de 11 și 12 octombrie 1999, marfa fiind descărcată la Brașov, după

indicațiile lui N.V.A., aceste livrări în cantitate de 60 tone au fost achitate

de D.C. cu 2 bilete de ordin.

În data de 12 octombrie 1999, C.I. a

primit 2 bilete de ordin de la N.V.A. în vederea ocupării în continuare de

livrări, aceste bilete fiind semnate și ștampilate în alb de inculpat, sumele

pentru transport urmând să fie primite la Oficiul poștal nr. 1 Tg. Mureș.

În ziua următoare N.V.A. a depus o

cerere la B.R.D. Brașov ca noi specimene de semnătură pentru el și D.C., susținând

că acesta din urmă este administrator, aspect nereal.

În perioada 11-17 octombrie 1999, a

fost livrată cantitatea de 600 tone zahăr, în valoare de 3.970.030.000 lei,

fiind emise bilete de ordin, semnate și ștampilate de N.V.A. în fals, facturile

fiind emise la fostul sediu al SC A.S. SRL, la Brașov, str. Calcarului.

În data de 10 octombrie 1999, s-a

efectuat un control la sediul societății de către Garda Financiară, unde au

fost găsite documente contabile. Banii primiți pe zahărul descărcat la Brașov,

Bistrița, Cluj au fost depuși în cont la B.P. Brașov și nu în contul inițiat de

B.R.D. Brașov. Biletele de ordin emise în 13 octombrie 1999, au fost respinse

la plată din lipsă de disponibil.

În data de 26 octombrie 1999, s-a

semnat un contract de intrare nr. 5560, de data aceasta în beneficiul

societății V.O. SRL Brașov, aparținând inculpatului M.V. În data de 27

octombrie 1999, martorul C.I. a fost înștiințat de directorul Z. că biletele de

ordin au fost returnate din lipsă de acoperire bancară. Inculpatul M.V. prezentându-se

la Tg. Mureș a discutat cu directorul societății furnizoare și i-a solicitat să

retragă biletele la ordin emise de SC A.S. SRL, promițând că la data de 1

noiembrie 1999 va aduce el un bilet la ordin pentru întreaga sumă datorată.

Verificându-se situația creditului

de care a vorbit inculpatul M.V., s-a constatat că SC A.S. SRL a solicitat B.R.D.

Brașov un credit de 5 miliarde lei, banca comunicându-i că nu poate acorda

creditul.

Inculpatul M.V. prezentându-se la SC

Z. SA Tg. Mureș a susținut că a obținut toate aprobările pentru credit, iar în

4 noiembrie 1999, când va începe livrarea mărfii la SC V.O. SRL, va aduce

pentru ambele societăți un bilet la ordin. Într-adevăr, în data de 4 noiembrie

1999, inculpatul a depus la SC Z. SA Tg. Mureș, două bilete la ordin pentru

ambele societăți.

Biletul la ordin avalizat de B.C.R.,

sucursala Câmpulung în valoare de 4.621.030.000 lei, fiind verificat de martora

D.M., la un nr. de telefon dat de inculpatul M.V., i s-a spus că totul este în

regulă. Ulterior, s-a constatat că acest post telefonic aparține SC E.T.G. SRL

Câmpulung, unde s-a prezentat un anumit P., care i-a solicitat secretarei

societății să-i dea voie să primească un apel. Ulterior s-a stabilit că

ștampila aplicată pe biletul de ordin nu aparține B.C.R. Câmpulung, iar

completările au fost făcute de inculpatul M.V., banca confirmând că nu

avalizează asemenea instrumente de plată.

Livrările de marfă pentru SC V.O. SRL

au început la 5 noiembrie 1999, inculpatul M.V. având bilete la ordin în

valoare de 3.970.030.000 lei. SC Z. SA a livrat în perioada 4–9 noiembrie 1999

către SC V.O. SRL, 746 tone zahăr în valoare de 4.582.984.000 lei. La data de 9

noiembrie 1999, înainte de termenul scadent, inculpatul M.V. a depus la SC Z. un

alt bilet la ordin în valoare de 4.432.711.000 lei. Cele două bilete la ordin

au fost emise de SC S. SRL Sălcioara, jud. Dâmbovița.

În urma administrării probelor s-a

stabilit că reprezentantul firmei S. SRL Sălcioara nu este S.C., așa cum a

susținut inculpatul M.V., ci de fapt, în baza facturilor existente SC V.O. SRL

a livrat SC A.S. SRL cantitatea de 340 tone zahăr, în realitate marfa fiind

vândută direct, sumele încasate fiind depuse în contul deschis la B.P., sucursala

Brașov.

Efectuându-se verificări cu privire

la destinația zahărului, s-a stabilit că SC V.O. SRL Brașov a vândut direct sau

prin SC A.S. SRL la SC P. SRL Pitești, cantitatea de 24.000 kg zahăr în

perioada 5–10 noiembrie 1999. În perioada 6-9 noiembrie 1999 s-a livrat către

SC D.M. SRL Timișoara 36.000 kg zahăr, și către SC M.I. SRL Arad 20 tone zahăr.

S-a constatat, de asemenea, că firmele care au achiziționat zahăr nu aveau

evidențe contabile, că foloseau bilete la ordin fără acoperire, tocmai în

vederea înșelării părții civile.

Apelurile declarate de inculpați

prin care au solicitat reducerea pedepselor, au fost respinse, ca nefondate, de

Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin decizia penală nr. 113/ A din 4 septembrie

2002.

A motivat instanța de apel că

pedepsele au fost just individualizate în raport cu dispozițiile art. 72 și art.

52 C. pen.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul N.V.A. a declarat recurs, prin care a cerut reducerea pedepselor.

Recursul este nefondat.

În raport de probatoriu administrat,

starea de fapt reținută este în deplină concordanță cu aceasta, încadrarea

juridică dată faptelor este legală, iar vinovăția recurentului rezultă

neîndoielnic din actele dosarului.

Aspectul netemeiniciei invocat de

recurentul inculpat privitor la proporționalizarea pedepsei se constată că este

neîntemeiat, întrucât, instanțele prin considerarea criteriilor de

individualizare au procedat la stabilirea acesteia, evaluând corespunzător atât

gradul de pericol social al infracțiunii comise, astfel cum rezultă din

conținutul ei concret, din împrejurările în care a fost comisă și din urmările

produse, cât și datele ce caracterizează persoana acestuia care este recidivist

și s-a sustras cercetării judecătorești.

Se constată astfel că, pedeapsa de

10 ani închisoare răspunde cerințelor legale și este de natură a asigura

finalitatea preventivă, cât și cea educativă, neexistând temeiuri pentru

modificarea ei în sensul solicitat.

Pentru considerentele ce preced și

cum verificând hotărârea atacată și prin prisma prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate

din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata recursul este nefondat și a

fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a

dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 113 din 4 septembrie

2002 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Obligă recurentul la 1.400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 mai 2003.