ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2918/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2465 din 14

decembrie 2001 a Judecătoriei Brașov, inculpatul C.S.G.V. a fost condamnat la

pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.

215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 346 C. proc. pen.,

raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 și art. 999 C. civ., inculpatul a

fost obligat să plătească părții civile SC A.B. SA, în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC S.G. SRL, suma de 684.071.748 lei cu titlu de

despăgubiri civile.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a

dispus anularea filelor C.E.C. emise de inculpat.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C.

proc. pen., inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În baza contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1596 din 3 noiembrie 1999 încheiat între cele două firme,

SC A.B. SA a livrat către SC S.G. SRL, produse în valoare de 684.071.748 lei.

În vederea achitării acestora,

inculpatul C.S.G.V. a emis două file C.E.C. în alb, în condițiile în care nu

avea disponibil în contul bancar.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului

au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: sesizarea

părții civile, contractul de livrare de produse, facturi, documente bancare,

filele C.E.C., declarațiile martorilor, raport de constatare

tehnico-științifică.

Inculpatul C.S.G.V. s-a sustras de

la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.

Prin decizia penală nr. 289 din 24

aprilie 2002, Tribunalul Brașov a respins ca nefondat apelul inculpatului.

Curtea de Apel Brașov a admis

recursul declarat de inculpat și, rejudecând cauza, în temeiul dispozițiilor art.

334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea

de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., în două infracțiuni de emitere de cecuri fără a avea la tras

disponibil suficient, prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea 59/1934,

pentru care l-a condamnat la două pedepse de câte 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, în condițiile art. 81 din același

cod, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, a înlăturat obligarea

inculpatului la despăgubiri civile, menținând celelalte dispoziții ale

hotărârilor pronunțate anterior.

Pentru a decide astfel, instanța de

recurs a stabilit că atitudinea subiectivă a făptuitorului, nu se circumscrie

laturii constitutive a infracțiunii de înșelăciune.

Împotriva acestor hotărâri judecătorești

a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

atacate și, pe fond, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și obligarea acestuia la despăgubiri către partea civilă.

Temeiul juridic al

recursului în anulare îl constituie dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (1)

partea I pct. 7 C. proc. pen.

Examinând recursul în anulare,

Curtea constată că acesta este întemeiat.

Hotărârile judecătorești

au fost pronunțate cu încălcarea legii, după cum se va arăta în continuare.

Din analiza probelor administrate în

cauză rezultă că inculpatul a indus în eroare partea civilă, făcând-o să

creadă, cu prilejul încheierii contractului că SC S.G. SRL, are disponibilul

necesar și, în consecință, este în măsură să-și onoreze obligațiile

contractuale.

Reprezentantul părții civile,

martorul U.I., a solicitat inculpatului informații suplimentare despre situația

financiară a societății reprezentată de acesta, respectiv despre solvabilitatea

ei. Cu acest prilej, inculpatul a dat martorului asigurări, ascunzând situația

reală a societății pe care o reprezenta.

Din această perspectivă, este

evident că inculpatul a amăgit partea civilă, situație în care a și fost

convinsă să încheie contractul pe care, altminteri, nu l-ar fi semnat.

Prin urmare, inculpatul a acționat în

maniera descrisă cu scopul de a induce și menține în eroare partea civilă cu

prilejul încheierii și executării contractului de livrare.

Emiterea filelor C.E.C. s-a înscris

pe această linie de conduită a inculpatului de a prezenta beneficiarului lor o

imagine nereală asupra posibilităților sale financiare și de a obține pentru

sine un folos material pricinuind, totodată, un prejudiciu considerabil

partenerului comercial.

Faptele descrise nu constituie o

simplă încălcare a normelor juridice financiare, care să se circumscrie

dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 59/1934 și nici doar infracțiunii prevăzute

de art. 215 alin. (4) C. pen.

Curtea constată că încadrarea

juridică corectă a infracțiunii săvârșite de inculpatul C.S.G.V. este cea

prevăzută de articolul 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen.

Emiterea celor două file C.E.C.

având loc într-o unică împrejurare, pentru o sumă de bani stabilită de la

început prin contract, Curtea constată că s-a comis o singură faptă, nefiind

cazul ca la încadrarea juridică a acesteia să se rețină dispozițiile art. 41 alin.

(2) C. pen.

În consecință, Curtea urmează să admită

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție și să caseze hotărârile atacate cu privire la încadrarea

juridică a faptelor.

Se vor înlătura prevederile art. 34 lit.

b) C. pen. și se va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare și cele

două pedepse componente de câte 6 luni închisoare, aplicate pentru infracțiunea

prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934.

Conform art. 334 C. proc. pen., se

va schimba încadrarea juridică din două infracțiuni prevăzute de art. 84 alin.

(1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (4) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (4) C. pen., Curtea va dispune condamnarea inculpatului C.S.G.V. la pedeapsa

de 3 ani închisoare.

Curtea consideră că, prin cuantumul

său și prin modalitatea de executare, această pedeapsă corespunde gradului

concret de pericol social al infracțiunii comise de inculpat, consecințelor

severe produse părții civile sub aspect financiar, precum și conduitei

procesuale a inculpatului, care s-a sustras de la rigorile răspunderii penale.

De altfel, în prezent inculpatul

este arestat în altă cauză, ceea ce demonstrează că, pentru atingerea

scopurilor pedepsei astfel cum sunt ele prevăzute de articolul 52 C. pen., este

necesară aplicarea unei pedepse privative de libertate.

În cauză se va face aplicarea

prevederilor art. 64 și art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie pe timpul

detenției.

Curtea va menține dispozițiile în

legătură cu obligarea inculpatului C.S.G.V. la plata despăgubirilor civile în

sumă de 684.071.748 lei, către partea civilă SC A.B. SA, în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC S.G. SRL, precum și celelalte dispoziții.

Văzând dispozițiile art. 414

1

C. proc. pen. și art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva sentinței penale nr. 2465 din 14 decembrie 2001 a Judecătoriei

Brașov, deciziei penale nr. 289 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Brașov și

deciziei penale nr. 661 din 20 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind

pe intimatul inculpat C.S.G.V.

Casează hotărârile

atacate cu privire la încadrarea juridică a faptelor.

Înlătură art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

6 luni închisoare, în două pedepse componente de câte 6 luni închisoare,

aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din

Legea nr. 59/1934.

Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din două infracțiuni, prevăzute de art. 84 alin.

(1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (4) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe

inculpatul C.S.G.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Face aplicarea prevederilor art. 64

și art. 71 C. pen.

Menține celelalte dispoziții.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 iunie 2003.