ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2918/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2465 din 14 decembrie 2001 a Judecătoriei Brașov, inculpatul C.S.G.V. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., art. 998 și art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile SC A.B. SA, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.G. SRL, suma de 684.071.748 lei cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea filelor C.E.C.

emise de inculpat. În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1596 din 3 noiembrie 1999 încheiat între cele două firme, SC A.B. SA a livrat către SC S.G. SRL, produse în valoare de 684.071.748 lei. În vederea achitării acestora, inculpatul C.S.G.V. a emis două file C.E.C. în alb, în condițiile în care nu avea disponibil în contul bancar. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: sesizarea părții civile, contractul de livrare de produse, facturi, documente bancare, filele C.E.C., declarațiile martorilor, raport de constatare tehnico-științifică.

Inculpatul C.S.G.V. s-a sustras de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească. Prin decizia penală nr. 289 din 24 aprilie 2002, Tribunalul Brașov a respins ca nefondat apelul inculpatului. Curtea de Apel Brașov a admis recursul declarat de inculpat și, rejudecând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de emitere de cecuri fără a avea la tras disponibil suficient, prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea 59/1934, pentru care l-a condamnat la două pedepse de câte 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, în condițiile art. 81 din același cod, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni închisoare.

Totodată, a înlăturat obligarea inculpatului la despăgubiri civile, menținând celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate anterior. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a stabilit că atitudinea subiectivă a făptuitorului, nu se circumscrie laturii constitutive a infracțiunii de înșelăciune. Împotriva acestor hotărâri judecătorești a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și obligarea acestuia la despăgubiri către partea civilă.

Temeiul juridic al recursului în anulare îl constituie dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen. Examinând recursul în anulare, Curtea constată că acesta este întemeiat. Hotărârile judecătorești au fost pronunțate cu încălcarea legii, după cum se va arăta în continuare. Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul a indus în eroare partea civilă, făcând-o să creadă, cu prilejul încheierii contractului că SC S.G. SRL, are disponibilul necesar și, în consecință, este în măsură să-și onoreze obligațiile contractuale. Reprezentantul părții civile, martorul U.I., a solicitat inculpatului informații suplimentare despre situația financiară a societății reprezentată de acesta, respectiv despre solvabilitatea ei.

Cu acest prilej, inculpatul a dat martorului asigurări, ascunzând situația reală a societății pe care o reprezenta. Din această perspectivă, este evident că inculpatul a amăgit partea civilă, situație în care a și fost convinsă să încheie contractul pe care, altminteri, nu l-ar fi semnat. Prin urmare, inculpatul a acționat în maniera descrisă cu scopul de a induce și menține în eroare partea civilă cu prilejul încheierii și executării contractului de livrare. Emiterea filelor C.E.C. s-a înscris pe această linie de conduită a inculpatului de a prezenta beneficiarului lor o imagine nereală asupra posibilităților sale financiare și de a obține pentru sine un folos material pricinuind, totodată, un prejudiciu considerabil partenerului comercial.

Faptele descrise nu constituie o simplă încălcare a normelor juridice financiare, care să se circumscrie dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 59/1934 și nici doar infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen. Curtea constată că încadrarea juridică corectă a infracțiunii săvârșite de inculpatul C.S.G.V. este cea prevăzută de articolul 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. Emiterea celor două file C.E.C. având loc într-o unică împrejurare, pentru o sumă de bani stabilită de la început prin contract, Curtea constată că s-a comis o singură faptă, nefiind cazul ca la încadrarea juridică a acesteia să se rețină dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. În consecință, Curtea urmează să admită recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și să caseze hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică a faptelor.

Se vor înlătura prevederile art. 34 lit. b) C. pen. și se va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare și cele două pedepse componente de câte 6 luni închisoare, aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934. Conform art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică din două infracțiuni prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., Curtea va dispune condamnarea inculpatului C.S.G.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare. Curtea consideră că, prin cuantumul său și prin modalitatea de executare, această pedeapsă corespunde gradului concret de pericol social al infracțiunii comise de inculpat, consecințelor severe produse părții civile sub aspect financiar, precum și conduitei procesuale a inculpatului, care s-a sustras de la rigorile răspunderii penale.

De altfel, în prezent inculpatul este arestat în altă cauză, ceea ce demonstrează că, pentru atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt ele prevăzute de articolul 52 C. pen., este necesară aplicarea unei pedepse privative de libertate. În cauză se va face aplicarea prevederilor art. 64 și art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie pe timpul detenției. Curtea va menține dispozițiile în legătură cu obligarea inculpatului C.S.G.V. la plata despăgubirilor civile în sumă de 684.071.748 lei, către partea civilă SC A.B. SA, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.G. SRL, precum și celelalte dispoziții. Văzând dispozițiile art. 414 1 C. proc. pen. și art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr. 2465 din 14 decembrie 2001 a Judecătoriei Brașov, deciziei penale nr. 289 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Brașov și deciziei penale nr. 661 din 20 septembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe intimatul inculpat C.S.G.V. Casează hotărârile atacate cu privire la încadrarea juridică a faptelor. Înlătură art. 34 lit. b) C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, în două pedepse componente de câte 6 luni închisoare, aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934. Conform art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică din două infracțiuni, prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul C.S.G.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare. Face aplicarea prevederilor art. 64 și art. 71 C. pen. Menține celelalte dispoziții. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2003.