ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2214/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 69/ S din 6 februarie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul G.C.C. la: - 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 din același C. pen., 6 acte materiale; - un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 39 acte materiale; - 6 luni închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, 2 acte materiale. Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în cea mai grea de 11 ani închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a mai dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către părțile civile G.B., 25181 euro; D.I., 76.184 euro; F.S., 26.587 euro; T.F., 26.587 euro; Z.I., 26.587 euro; R.P., 16.873 euro sau echivalentul în lei la data plății, respingând pretențiile formulate de B.R. și M.A. A dispus anularea înscrisurilor falsificate aflate în dosarul de urmărire penală. S-a mai dispus comunicarea hotărârilor la Registrul Comerțului Brașov. În sfârșit a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul și părțile civile au fost asociați ai SC C. SRL Brașov, convenind împreună pentru construirea unui hotel în localitatea Bran – Sohodol, jud. Brașov, construcție ce urma să devină proprietatea firmei.

Pentru ridicarea construcției asociații au convenit creditarea societății din resurse proprii, sens în care s-au încheiat contracte de creditare între societatea, prezentată de inculpat și ceilalți asociați italieni. Astfel, în intervalul noiembrie – decembrie 2000, inculpatul a primit de la ceilalți asociați importante sume de bani în valută, pentru demararea lucrărilor, construcția fiind finalizată de antreprenorul SC G.G. SRL Brașov. Ulterior inculpatul M.S., reprezentant al SC G.G. SRL Brașov și C.A.A., în cuprinsul contractului precizându-se că edificiul s-a construit pe cheltuiala antreprenorului. La solicitarea asociaților italieni de a face dovada modului în care sunt repartizați banii primiți, inculpatul a comunicat prin fax, în Italia, autorizația de construire pe care, după mențiunea „executarea lucrărilor de construire„ a adăugat „complex turistic Bran„.

Tot astfel, pe un număr de 37 chitanțe și facturi comunicate prin fax s-a adăugat mențiunea „Complex Turistic C. SRL, pe baza cărora a creat asociaților italieni reprezentarea efectuării lucrărilor, pentru care în luna martie 2001, i-a notificat pe aceștia pentru a contribui fiecare cu 74.000 mărci germane. Urmare a plângerii penale formulate de părțile civile în luna august 2001, inculpatul a solicitat în cadrul cercetărilor proba expertizei tehnice efectuată în cauză de expertul L.D. Pentru plata onorariului cuvenit expertului, în zilele de 26 martie 2002, respectiv 29 aprilie 2002, inculpatul a completat două foi de vărsământ în valoare de 700.000 lei și 200.000 lei, pe fiecare dintre acestea adăugând câte un zero, iar la rubrica „total lei” făcând mențiunea monetarului, acoperind în acest fel suma totală a expertizei, de 9.000.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, sub aspectul pedepsei aplicate, apreciată ca neîndestulătoare și inculpatul, care a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Prin decizia penală nr. 155/ Ap din 17 aprilie 2003 a respins, ca nefondate, apelurile declarate. Împotriva deciziei penale pronunțată de instanța de control judiciar, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul. Prin recursul parchetului s-a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză, cu privire la greșita individualizare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului. Prin recursul declarat de inculpat s-a solicitat în principal trimiterea cauzei pentru rejudecare, în vederea administrării probelor cerute în apărare și care nu au fost apreciate corespunzător.

În subsidiar se cere casarea hotărârilor și achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune, urmând ca inculpatul să răspundă numai pentru infracțiunea, prevăzută de art. 290 C. pen., cu referire la falsificarea instrumentelor de plată C.E.C., pentru plata expertizelor și a se aplica o pedeapsă echivalentă cu perioada de detenție. Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, Curtea reține următoarele: Din expunerea pe larg a situației de fapt rezultă că, inculpatul a săvârșit în concurs infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și de înșelăciune, fapte cu un grad ridicat de pericol social.

Corect s-a reținut că inculpatul în calitate de administrator al SC C. SRL, a indus în eroare părțile civile din cauză, care aveau calitatea de asociați în cadrul acestei firme, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării nereale în sensul că, sumele de bani transmise de acestea pentru a se finanța societatea au fost folosite, pentru edificarea unui complex turistic, în acest sens inculpatul procedând la falsificarea unui număr de 39 înscrisuri, pe care le-a folosit (în lipsa acestora, putându-se susține că banii nu ar fi fost prezenți). De asemenea, inculpatul a modificat conținutul foilor de vărsământ C.E.C., reprezentând achitarea onorariului expertului tehnic (aceasta fiind efectuată în cursul urmăririi penale, la cererea inculpatului).

În acest context infracțiunea de înșelăciune prezintă un pericol social deosebit de ridicat, generic, care pe de o parte a adus atingere relațiilor sociale cu caracter patrimonial ce implică încredere, bunăvoința și loialitatea partenerilor dar și concret, valoarea importantă a prejudiciului creat și nerecuperat. În plus, trebuie observat că, între inculpat și asociați existau relații foarte apropiate, ceea ce face ca faptele inculpatului să fie cu atât mai grave. De altfel inculpatul, a abordat o poziție procesuală nesinceră, încercând tot timpul denaturarea adevărului. Pentru considerentele sus-arătate cu ocazia expunerii pe larg a situației de fapt și argumentarea admiterii recursului declarat de parchet susținerea inculpatului, în sensul că instanțele nu s-au pronunțat, cu privire la unele probe administrate, sau au făcut evaluare incorectă a acestora, motiv pentru care s-ar impune fie rejudecarea cauzei, fie achitarea sa este neîntemeiată.

În concluzie, Curtea, reține că, din probele administrate, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, pentru care a fost condamnat. Raportat la gravitatea faptelor comise, 6 acte materiale de înșelăciune și 39 și respectiv 2 acte de fals și nu în ultimul rând, atitudinea nesinceră a inculpatului impune majorarea pedepsei aplicate acestuia, pentru infracțiunea de înșelăciune, fiind necesară pentru realizarea scopului preventiv, coercitiv și de reinserția sa în societate, urmând a fi aplicate și prevederile art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., motive pentru care sub aceste aspecte recursul declarat de parchet va fi admis în aceste limite, prin casarea deciziei penale și a sentinței penale pronunțate în cauză.

Trecând la analiza recursului declarat de inculpat reținând cele arătate mai sus Curtea, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de acesta. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive a acestuia de la 21 mai 2002 la zi. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei penale nr. 155/ Ap din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul G.C.C. Casează hotărârile pronunțate numai cu privire la individualizarea pedepsei principale, privind infracțiunea de înșelăciune și la neaplicarea prevederilor art. 64 lit. c) C. pen. Înlătură prevederile art. 34 lit. b) C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente de: - 11 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale); - un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(39 acte materiale); - 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale). Majorează pedeapsa aplicată inculpatului, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 11 ani închisoare la 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa majorată cu pedepsele aplicate, intimatul inculpat va executa 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge recursul declarat de inculpatul G.C.C., împotriva aceleiași decizii penale, ca nefondat.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 21 mai 2002, la 23 aprilie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2004.