ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2214/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69/ S din 6

februarie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul G.C.C. la:

- 11 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 din același C. pen., 6 acte materiale;

- un an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 39 acte materiale;

- 6 luni închisoare pentru

săvârșirea aceleiași infracțiuni, 2 acte materiale.

Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele în cea mai grea de 11 ani închisoare, pe

care inculpatul urmează să o execute și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a mai dispus obligarea

inculpatului la plata despăgubirilor către părțile civile G.B., 25181 euro; D.I.,

76.184 euro; F.S., 26.587 euro; T.F., 26.587 euro; Z.I., 26.587 euro; R.P.,

16.873 euro sau echivalentul în lei la data plății, respingând pretențiile formulate

de B.R. și M.A.

A dispus anularea înscrisurilor

falsificate aflate în dosarul de urmărire penală.

S-a mai dispus comunicarea

hotărârilor la Registrul Comerțului Brașov.

În sfârșit a fost obligat inculpatul

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul și părțile civile au fost

asociați ai SC C. SRL Brașov, convenind împreună pentru construirea unui hotel

în localitatea Bran – Sohodol, jud. Brașov, construcție ce urma să devină proprietatea

firmei.

Pentru ridicarea construcției asociații

au convenit creditarea societății din resurse proprii, sens în care s-au

încheiat contracte de creditare între societatea, prezentată de inculpat și

ceilalți asociați italieni.

Astfel, în intervalul noiembrie –

decembrie 2000, inculpatul a primit de la ceilalți asociați importante sume de

bani în valută, pentru demararea lucrărilor, construcția fiind finalizată de

antreprenorul SC G.G. SRL Brașov. Ulterior inculpatul M.S., reprezentant al SC G.G.

SRL Brașov și C.A.A., în cuprinsul contractului precizându-se că edificiul s-a construit

pe cheltuiala antreprenorului.

La solicitarea asociaților italieni

de a face dovada modului în care sunt repartizați banii primiți, inculpatul a

comunicat prin fax, în Italia, autorizația de construire pe care, după

mențiunea „executarea lucrărilor de construire„ a adăugat „complex turistic

Bran„. Tot astfel, pe un număr de 37 chitanțe și facturi comunicate prin fax

s-a adăugat mențiunea „Complex Turistic C. SRL, pe baza cărora a creat

asociaților italieni reprezentarea efectuării lucrărilor, pentru care în luna

martie 2001, i-a notificat pe aceștia pentru a contribui fiecare cu 74.000 mărci

germane.

Urmare a plângerii penale formulate

de părțile civile în luna august 2001, inculpatul a solicitat în cadrul

cercetărilor proba expertizei tehnice efectuată în cauză de expertul L.D.

Pentru plata onorariului cuvenit expertului, în zilele de 26 martie 2002,

respectiv 29 aprilie 2002, inculpatul a completat două foi de vărsământ în

valoare de 700.000 lei și 200.000 lei, pe fiecare dintre acestea adăugând câte

un zero, iar la rubrica „total lei” făcând mențiunea monetarului, acoperind în

acest fel suma totală a expertizei, de 9.000.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, sub aspectul pedepsei

aplicate, apreciată ca neîndestulătoare și inculpatul, care a solicitat

achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Prin decizia penală nr. 155/ Ap din

17 aprilie 2003 a respins, ca nefondate, apelurile declarate.

Împotriva deciziei penale pronunțată

de instanța de control judiciar, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Brașov și inculpatul.

Prin recursul parchetului s-a

solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză, cu privire la greșita

individualizare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului.

Prin recursul declarat de inculpat

s-a solicitat în principal trimiterea cauzei pentru rejudecare, în vederea

administrării probelor cerute în apărare și care nu au fost apreciate

corespunzător.

În subsidiar se cere casarea

hotărârilor și achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C.

proc. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune, urmând ca inculpatul să

răspundă numai pentru infracțiunea, prevăzută de art. 290 C. pen., cu referire

la falsificarea instrumentelor de plată C.E.C., pentru plata expertizelor și a

se aplica o pedeapsă echivalentă cu perioada de detenție.

Examinând cauza în raport de

motivele de recurs invocate, Curtea reține următoarele:

Din expunerea pe larg a situației de

fapt rezultă că, inculpatul a săvârșit în concurs infracțiunea de fals în

înscrisuri sub semnătură privată și de înșelăciune, fapte cu un grad ridicat de

pericol social.

Corect s-a reținut că inculpatul în

calitate de administrator al SC C. SRL, a indus în eroare părțile civile din

cauză, care aveau calitatea de asociați în cadrul acestei firme, prin

prezentarea ca adevărată a împrejurării nereale în sensul că, sumele de bani

transmise de acestea pentru a se finanța societatea au fost folosite, pentru

edificarea unui complex turistic, în acest sens inculpatul procedând la

falsificarea unui număr de 39 înscrisuri, pe care le-a folosit (în lipsa

acestora, putându-se susține că banii nu ar fi fost prezenți).

De asemenea, inculpatul a modificat

conținutul foilor de vărsământ C.E.C., reprezentând achitarea onorariului expertului

tehnic (aceasta fiind efectuată în cursul urmăririi penale, la cererea

inculpatului).

În acest context infracțiunea de

înșelăciune prezintă un pericol social deosebit de ridicat, generic, care pe de

o parte a adus atingere relațiilor sociale cu caracter patrimonial ce implică

încredere, bunăvoința și loialitatea partenerilor dar și concret, valoarea

importantă a prejudiciului creat și nerecuperat.

În plus, trebuie observat că, între

inculpat și asociați existau relații foarte apropiate, ceea ce face ca faptele

inculpatului să fie cu atât mai grave. De altfel inculpatul, a abordat o poziție

procesuală nesinceră, încercând tot timpul denaturarea adevărului.

Pentru considerentele sus-arătate cu

ocazia expunerii pe larg a situației de fapt și argumentarea admiterii

recursului declarat de parchet susținerea inculpatului, în sensul că instanțele

nu s-au pronunțat, cu privire la unele probe administrate, sau au făcut evaluare

incorectă a acestora, motiv pentru care s-ar impune fie rejudecarea cauzei, fie

achitarea sa este neîntemeiată.

În concluzie, Curtea, reține că, din

probele administrate, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor,

pentru care a fost condamnat.

Raportat la gravitatea faptelor

comise, 6 acte materiale de înșelăciune și 39 și respectiv 2 acte de fals și nu

în ultimul rând, atitudinea nesinceră a inculpatului impune majorarea pedepsei aplicate

acestuia, pentru infracțiunea de înșelăciune, fiind necesară pentru realizarea scopului

preventiv, coercitiv și de reinserția sa în societate, urmând a fi aplicate și

prevederile art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., motive pentru care sub aceste

aspecte recursul declarat de parchet va fi admis în aceste limite, prin casarea

deciziei penale și a sentinței penale pronunțate în cauză.

Trecând la analiza recursului

declarat de inculpat reținând cele arătate mai sus Curtea, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de

acesta.

Va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive a acestuia de la 21 mai 2002 la zi.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei penale nr. 155/

Ap din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul G.C.C.

Casează hotărârile pronunțate numai

cu privire la individualizarea pedepsei principale, privind infracțiunea de

înșelăciune și la neaplicarea prevederilor art. 64 lit. c) C. pen.

Înlătură prevederile art. 34 lit. b)

C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă în

pedepsele componente de:

- 11 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale);

- un an închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(39 acte materiale);

- 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(2 acte materiale).

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului,

în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

de la 11 ani închisoare la 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedeapsa majorată cu pedepsele aplicate, intimatul

inculpat va executa 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Respinge recursul declarat de

inculpatul G.C.C., împotriva aceleiași decizii penale, ca nefondat.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 21 mai 2002, la 23 aprilie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 aprilie 2004.