ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4828/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22 din 21 ianuarie 2003, Tribunalul Galați, instanță care a judecat în fond după casare, a condamnat pe inculpații: 1. C.T.M. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și la 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, inculpatul având de executat, în final, 3 ani și 8 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. 2. G.L.C. la 3 ani și 2 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice din complicitate la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și la 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani și 2 luni închisoare, inculpatul având de executat, în final, 3 ani și 4 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. 3. S.R.D. la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpatul C.T.M., respectiv ordinele de plată semnate de acesta. Pe latură civilă, în baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 și art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligați să plătească în solidar, suma de 157.317.758 lei despăgubiri civile către partea civilă B.R.D. – G.S.G., sucursala Galați, la aceasta adăugându-se dobânda legală aferentă, calculată de la data constatării prejudiciului, respectiv data de 11 septembrie 1999 și până la achitarea integrală a pagubei. În baza dispozițiilor art. 353 C. proc. pen., cu referire la art. 163 din același cod, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile proprietate a inculpaților, respectiv acțiunile B.R.D.

– G.S.G. și dividendele calculate pentru acțiunile proprietate a fiecărui inculpat până la concurența sumei de 154.137.758 lei și dobânda legală aferentă acesteia. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul C.T.M., în perioada 1997 - 1999 a avut calitatea de referent de specialitate în sucursala Galați a B.R.D. – G.S.G., iar inculpații G.L.C. și S.R.D., au fost casieri. Ca atribuții de serviciu, inculpatul C.T.M., în perioada menționată, avea sarcini în domeniul operațiunilor de înființare și lichidare a depozitelor constituite de persoane fizice și juridice. În acest context, inculpatul a însumat de la mai mulți prieteni și colegi de serviciu, datorii de aproximativ 60 milioane lei, pentru achitarea cărora, atrăgându-și serviciile casierilor G.L.C.

și S.R.D., a lichidat depozite, pe care ulterior, le-a completat înainte de scadență, astfel deponenții neluând cunoștință de utilizarea sumelor depuse de ei. Astfel, la 22 februarie 1999, inculpatul a trimis casierei, prin intermediul calculatorului, două ordine de plată privind pe B.A. și S.N., suma de 28.970.292 lei aferentă fiind luată de G.L.C., cu motivarea că persoanele se află în holul băncii și nu-și pot aștepta rândul datorită aglomerației de la ghișeu. La rândul său, inculpatul G.L.C., s-a dus la inculpatul C.T.M. și i-a înmânat ordinele de plată, pe care acesta din urmă le-a semnat la rubrica „client”. În perioada 26 martie – 31 august 1999, inculpatul G.L.C. l-a ajutat pe inculpatul C.T.M.

să lichideze, în maniera descrisă, depozite în sumă de 159.465.221 lei, din aceasta reconstituirea având loc pentru suma de 80.753.850 lei. Inculpata S.R.D., în aceeași manieră, l-a ajutat pe inculpatul C.T.M. să lichideze depozite în sumă de 107.282.470 lei, din care au fost reconstituite depozite de 61.677.000 lei. Expertiza contabilă efectuată a înscris cauzarea unui prejudiciu de 196.491.172 lei, din care 186.339.998 lei depozite lichidități și 10.151.174 lei dobânzi. În cursul procesului penal, s-a recuperat prin restituire în natură, suma de 43.328.512 lei. Împotriva sentinței, inculpații au declarat apeluri, motivele invocate, în ce-l privește pe inculpatul C.T.M., fiind netemeinicia pedepsei aplicate, cu referire la modalitatea de executare, greșita stabilire a situației de fapt și, deci, a vinovăției sale, în ce-l privește pe inculpatul G.L.C.

și lipsa pericolului social al faptei, în ce o privește pe inculpata S.R.D. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 358 din 24 iunie 2003, a admis apelul declarat de inculpata S.R.D., a desființat sentința numai cu privire la neaplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, pedeapsă pe care a grațiat-o în întregime și condiționat. Prin hotărârea menționată, s-au respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpații C.T.M. și G.L.C. Nemulțumiți și de hotărârea instanței de apel, în termen legal, inculpații au declarat recursuri. Cazurile de casare invocate în recursul declarat de inculpatul C.T.M.

sunt cele prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 10, 17 1 și 14 C. proc. pen., respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate, prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicarea a legii și s-a aplicat pedeapsa greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Recursul declarat de inculpatul G.L.C. este motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică și s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Inculpata S.R.D. și-a motivat recursul pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc.

pen., respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni. Recursurile declarate nu sunt fondate. Procedând la stabilirea pedepsei aplicată inculpatului C.T.M., instanța, în acord cu criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., a avut în vedere pericolul social grav al faptelor, în concret, rezidând în paguba creată societății bancare al cărui lucrător era, împrejurările în care el a comis faptele, respectiv pe o perioadă relativ întinsă de timp, infracțiunile fiind continuate și în concurs, dar și persoana inculpatului, sincer și cooperant pentru acoperirea prejudiciului creat părții civile. Dar, pentru realizarea scopului pedepsei, astfel cum prevede art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului, executarea pedepsei prin privare de libertate va fi în măsură să răspundă acestuia.

Privind recursul declarat de inculpatul G.L.C., probatoriul administrat, coroborat și cu declarațiile inculpatului, a stabilit o corectă situație de fapt și, deci, și vinovăția sa. Fără ajutorul dat coinculpatului C.T.M., el fiind la curent cu modul în care acesta obținea sumele de bani, cel dintâi nu ar fi putut înșela și falsifica ordinele de plată, participarea fiindu-i dovedită, inclusiv pe baza expertizei contabile efectuată în cauză. Pedeapsa stabilită recurentului, aceea de 3 ani și 4 luni închisoare a fost individualizată prin luarea în considerare a tuturor criteriilor generale prevăzute în art. 72 C. pen., iar modalitatea de executare dispusă răspunde scopului pedepsei așa cum prevede art. 52 C. pen.

Fapta inculpatei S.R.D. care în calitate de casier a încălcat repetat, din culpă, prevederile normelor interne referitoare la plăți și ale celor privind identificarea fizică și pe baza documentelor de identitate ale persoanelor titulare de depozite bancare, verificarea documentelor de decontare, a dus la crearea unei pagube de 107.282.470 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., astfel că prezintă pericol social concret, ea aducând atingere patrimoniului băncii. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., vor fi respinse. În conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.T.M.,G.L.C. și S.R.D. împotriva deciziei penale nr. 358/ A din 24 iunie 2003 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.T.M., timpul arestării preventive de la 14 noiembrie 1999, la 27 martie 2000. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 1.200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2004.