ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4828/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22 din 21

ianuarie 2003, Tribunalul Galați, instanță care a judecat în fond după casare,

a condamnat pe inculpații:

închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1)

și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, prin schimbarea

încadrării juridice din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și la 8 luni

închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare,

inculpatul având de executat, în final, 3 ani și 8 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de

art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41

alin. (2) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice din complicitate

la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215

alin. (1), (2) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod și la 6

luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 290, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, de 3 ani și 2 luni închisoare, inculpatul având de executat, în

final, 3 ani și 4 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, prin schimbarea

încadrării juridice din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 249 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În baza dispozițiilor art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata

termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, în condițiile prevăzute de art. 82

C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a

dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpatul C.T.M., respectiv

ordinele de plată semnate de acesta.

Pe latură civilă, în baza

dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 și art. 1003 C.

civ., inculpații au fost obligați să plătească în solidar, suma de 157.317.758

lei despăgubiri civile către partea civilă B.R.D. – G.S.G., sucursala Galați,

la aceasta adăugându-se dobânda legală aferentă, calculată de la data

constatării prejudiciului, respectiv data de 11 septembrie 1999 și până la

achitarea integrală a pagubei.

În baza dispozițiilor art. 353 C.

proc. pen., cu referire la art. 163 din același cod, s-a dispus instituirea

sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile proprietate a inculpaților,

respectiv acțiunile B.R.D. – G.S.G. și dividendele calculate pentru acțiunile

proprietate a fiecărui inculpat până la concurența sumei de 154.137.758 lei și

dobânda legală aferentă acesteia.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul C.T.M., în perioada 1997

- 1999 a avut calitatea de referent de specialitate în sucursala Galați a

B.R.D. – G.S.G., iar inculpații G.L.C. și S.R.D., au fost casieri.

Ca atribuții de serviciu, inculpatul

C.T.M., în perioada menționată, avea sarcini în domeniul operațiunilor de

înființare și lichidare a depozitelor constituite de persoane fizice și

juridice.

În acest context, inculpatul a

însumat de la mai mulți prieteni și colegi de serviciu, datorii de aproximativ

60 milioane lei, pentru achitarea cărora, atrăgându-și serviciile casierilor

G.L.C. și S.R.D., a lichidat depozite, pe care ulterior, le-a completat înainte

de scadență, astfel deponenții neluând cunoștință de utilizarea sumelor depuse

de ei.

Astfel, la 22 februarie 1999,

inculpatul a trimis casierei, prin intermediul calculatorului, două ordine de

plată privind pe B.A. și S.N., suma de 28.970.292 lei aferentă fiind luată de

G.L.C., cu motivarea că persoanele se află în holul băncii și nu-și pot aștepta

rândul datorită aglomerației de la ghișeu.

La rândul său, inculpatul G.L.C.,

s-a dus la inculpatul C.T.M. și i-a înmânat ordinele de plată, pe care acesta

din urmă le-a semnat la rubrica „client”.

În perioada 26 martie – 31 august

1999, inculpatul G.L.C. l-a ajutat pe inculpatul C.T.M. să lichideze, în

maniera descrisă, depozite în sumă de 159.465.221 lei, din aceasta

reconstituirea având loc pentru suma de 80.753.850 lei.

Inculpata S.R.D., în aceeași

manieră, l-a ajutat pe inculpatul C.T.M. să lichideze depozite în sumă de

107.282.470 lei, din care au fost reconstituite depozite de 61.677.000 lei.

Expertiza contabilă efectuată a

înscris cauzarea unui prejudiciu de 196.491.172 lei, din care 186.339.998 lei

depozite lichidități și 10.151.174 lei dobânzi.

În cursul procesului penal, s-a

recuperat prin restituire în natură, suma de 43.328.512 lei.

Împotriva sentinței, inculpații au

declarat apeluri, motivele invocate, în ce-l privește pe inculpatul C.T.M.,

fiind netemeinicia pedepsei aplicate, cu referire la modalitatea de executare,

greșita stabilire a situației de fapt și, deci, a vinovăției sale, în ce-l

privește pe inculpatul G.L.C. și lipsa pericolului social al faptei, în ce o

privește pe inculpata S.R.D.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 358 din 24 iunie 2003, a admis apelul declarat de inculpata S.R.D.,

a desființat sentința numai cu privire la neaplicarea art. 1 din Legea nr.

543/2002 privind pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea

prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din

același cod, pedeapsă pe care a grațiat-o în întregime și condiționat.

Prin hotărârea menționată, s-au

respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpații C.T.M. și G.L.C.

Nemulțumiți și de hotărârea

instanței de apel, în termen legal, inculpații au declarat recursuri.

Cazurile de casare invocate în

recursul declarat de inculpatul C.T.M. sunt cele prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10, 17

1

și 14 C. proc. pen., respectiv hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța nu s-a pronunțat asupra unor

probe administrate, prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicarea a legii și s-a

aplicat pedeapsa greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C.

pen.

Recursul declarat de inculpatul

G.L.C. este motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită

încadrare juridică și s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu

prevederile art. 72 C. pen.

Inculpata S.R.D. și-a motivat

recursul pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc.

pen., respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei

infracțiuni.

Recursurile declarate nu sunt

fondate.

Procedând la stabilirea pedepsei

aplicată inculpatului C.T.M., instanța, în acord cu criteriile generale

prevăzute în art. 72 C. pen., a avut în vedere pericolul social grav al

faptelor, în concret, rezidând în paguba creată societății bancare al cărui

lucrător era, împrejurările în care el a comis faptele, respectiv pe o perioadă

relativ întinsă de timp, infracțiunile fiind continuate și în concurs, dar și

persoana inculpatului, sincer și cooperant pentru acoperirea prejudiciului

creat părții civile.

Dar, pentru realizarea scopului

pedepsei, astfel cum prevede art. 52 C. pen., respectiv reeducarea

inculpatului, executarea pedepsei prin privare de libertate va fi în măsură să

răspundă acestuia.

Privind recursul declarat de

inculpatul G.L.C., probatoriul administrat, coroborat și cu declarațiile

inculpatului, a stabilit o corectă situație de fapt și, deci, și vinovăția sa.

Fără ajutorul dat coinculpatului

C.T.M., el fiind la curent cu modul în care acesta obținea sumele de bani, cel

dintâi nu ar fi putut înșela și falsifica ordinele de plată, participarea

fiindu-i dovedită, inclusiv pe baza expertizei contabile efectuată în cauză.

Pedeapsa stabilită recurentului,

aceea de 3 ani și 4 luni închisoare a fost individualizată prin luarea în

considerare a tuturor criteriilor generale prevăzute în art. 72 C. pen., iar

modalitatea de executare dispusă răspunde scopului pedepsei așa cum prevede

art. 52 C. pen.

Fapta inculpatei S.R.D. care în

calitate de casier a încălcat repetat, din culpă, prevederile normelor interne

referitoare la plăți și ale celor privind identificarea fizică și pe baza

documentelor de identitate ale persoanelor titulare de depozite bancare,

verificarea documentelor de decontare, a dus la crearea unei pagube de

107.282.470 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., astfel că prezintă pericol social concret, ea

aducând atingere patrimoniului băncii.

Pentru considerentele expuse,

recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza dispozițiilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

În conformitate cu dispozițiile art.

192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați să plătească cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.T.M.,G.L.C. și S.R.D. împotriva deciziei penale nr.

358/ A din 24 iunie 2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului C.T.M., timpul arestării preventive de la 14 noiembrie 1999, la 27

martie 2000.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de câte 1.200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 septembrie 2004.