ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4084/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 106/ F din 8 aprilie 2002, Tribunalul Ialomița a condamnat pe inculpatul T.P.G.

la: - 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.; - 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.; - 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.; - 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.; - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunile de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual la legea contabilității, prevăzută de art. 266, pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a creditelor obținute de SC E.M.W. S.C.S. Tg.

Mureș în folosul propriu sau pentru a favoriza o societate în care are interes, prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul T.P.G. să execute pedeapsa cea mai grea și anume 5 ani și 6 luni închisoare. Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ. și art. 1003 C. civ., inculpatul T.P.G. a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente SC E.M.W. s.c.s. Tg. Mureș, prin lichidator SC R.V.A. SA Tg. Mureș, SC I.C. SRL Tg. Mureș, SC O.C. SRL Tg. Mureș, SC W.K. I. S.N.C. SRL Tg. Mureș, prin lichidator

SC N.S. SRL

Tg. Mureș , la plata sumei de 952.635.831 lei, cu titlu de despăgubiri civile către B.I.R., filiala Adjud, prin lichidator SC C.V.A. SA București, a sumei de 958.078.346,44 lei, cu titlu de despăgubiri civile către B.I.R. Cluj, prin lichidator SC R.V.A. SA București, a sumei de 1.264.920.037 lei către E.B. și a sumei de 1.066.498.137 lei către SC B.A. SA București prin lichidator SC R.V.A. SA București. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 și art. 999 C. civ. și art. 1003 C. civ., inculpatul a mai fost obligat să plătească, în solidar cu SC P.I. SRL Tg. Mureș, prin lichidator SC N.S. SRL Tg. Mureș, suma de 96.796.193 lei, cu titlu de despăgubiri civile către Direcția Finanțelor Publice Tg.

Mureș. A fost respinsă cererea formulată de SC E.M.W. S.C.S. Tg. Mureș, prin lichidator SC R.V.A. SA, filiala Tg. Mureș, privind obligarea inculpatului la plata sumei de 1.125.000.000 lei, cu titlu de daune morale. A fost respinsă cererea de intervenție, formulată de SC E. SA Budapesta. În baza art. 348 C. proc.

pen., a dispus anularea înscrisurilor falsificate și anume: factura 860515 din 24 aprilie 1997, factura 860516 din 6 mai 1997, factura 746702 din 23 aprilie 1997, factura 248962 din 23 aprilie 1997, borderoul de achiziții nr. 7 din 25 aprilie 1997, borderoul de achiziție nr. 10 din 8 mai 1997, borderoul de achiziție nr. 4 din 17 aprilie 1998, borderoul de achiziție nr. 6 din 21 din 23 aprilie 1998, borderoul de achiziție nr. 7 din 4 aprilie 1998, factura fiscală nr. 860561 din 14 aprilie 1998, factura fiscală nr. 860002 din 14 aprilie 1998, factura fiscală nr. 860004 din 22 aprilie 1998 și borderourile de achiziție nr. 2 și nr. 4 din februarie 1997. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul T.P.G.

a fost obligat să plătească, în solidar cu părțile responsabile civilmente SC E.M.W. S.C.S. Tg. Mureș, prin lichidator SC I.C. SRL Tg. Mureș, SC O.C. SRL Tg. Mureș, SC W.C.I. SRL Tg. Mureș, SC S.C. SRL Tg. Mureș, SC P.I. SRL Tg. Mureș, prin lichidator, suma de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În perioada anilor 1992 – 1994, inculpatul T.P.G. a înființat ca asociat unic sau împreună cu alte persoane mai multe societăți comerciale la care a avut și calitatea de administrator, după cum urmează: - SC P.I. SRL, cu sediul în Tg. Mureș, înființat în anul 1992; - SC I.C. SRL, cu sediul în Tg.

Mureș, înființată în anul 1994; - SC O.C. SRL, cu sediul în Tg. Mureș, înființată în 1992; - SC S.C. SRL, cu sediul în Tg. Mureș, înființată în anul 1994; - SC W.C.I. S.N.C., cu sediul în Tg. Mureș, înființată în anul 1994; - SC E.M.W. S.C.S., cu sediul în Tg. Mureș, înființată în anul 1994, această din urmă societate fiind constituită în asociere cu societatea maghiară SC E. A, cu sediul în Budapesta, în forma societății de comandită simplă. În calitatea sa de asociat comanditat, inculpatul a îndeplinit și funcția de administrator, funcție în virtutea căreia putea să efectueze toate operațiunile necesare îndeplinirii obiectului societății, având dreptul de a angaja și reprezenta societatea în raporturile cu terții agenți economici și cu toate instituțiile publice.

Partea maghiară SC E. R.T. avea calitatea de comanditar, aportul său la capitalul societății fiind în proporție de 51%, diferența de 49%, reprezentând aportul de capital al inculpatului. Conform art. 6 din Contractul de Societate, orice operațiune efectuată în vederea realizării obiectului de activitate s-a considerat o operațiune obișnuită, iar alte operațiuni cum ar fi contractarea de credite în alte scopuri decât cele necesare comerțului efectuat, erau considerate operațiuni ce depășesc pe cele obișnuite. Potrivit art. 8, dacă administratorul ia inițiativa unei operațiuni ce depășește operațiunile obișnuite comerțului pe care-l exercită, societatea trebuie să-l încunoștiințeze pe celălalt asociat înainte de a o încheia sub sancțiunea suportării pierderilor ce ar rezulta din aceasta.

Ignorând aceste dispoziții contractuale și bazându-se pe o procură specială dată de directorul general al firmei E. SA încă din anul 1995 potrivit căreia „Împuternicitul nostru reprezintă în fața instituțiilor bancare la care semnătură lui este valabilă”, începând cu anul 1997, inculpatul a întocmit documentații false, pe baza cărora a cerut credite de la băncile comerciale amintite. Astfel: La data de 12 februarie 1997, pe baza unei cereri de credit înaintată de inculpat B.I.R., sucursala Cluj, s-a încheiat contractul de împrumut nr. 20, cu SC E.M.W. S.C.S. pentru suma de 210.000.000 lei, scopul fiind procurarea de materii prime necesare producției de cherestea rășinoase. Pentru fundamentarea cererii de împrumut inculpatul a prezentat planul de afaceri al societății, procura specială și alte documente întocmite în scopul inducerii în eroare a reprezentanților băncii.

Creditul solicitat a fost garantat cu terenurile societății și cu o linie tehnologică de prelucrare a lemnului subțire adusă ca aport la capitalul social de partenerul străin, contractul de garanție fiind înregistrat la Judecătoria Tg. Mureș. În vederea ridicării sumelor de bani obținute din credit, inculpatul a prezentat borderourile de achiziții nr. 2 și nr. 4 pe luna februarie 1997, pentru sumele de 49.000.000 lei și 58.000.000 lei, precum și facturile nr. 496136 și nr. 99057 din 25 februarie 1997, pentru sumele de 13.557.010 lei și respectiv 46.423.558 lei, emise de SC Z.C. SRL Tg. Mureș și S. Reghin. Borderourile de achiziții ce privesc cumpărarea de material lemnos de la populație de către SC E.M.W.

S.C.S. au fost întocmite în fals de inculpat, iar cel ce figurează că le-a întocmit este numitul P.V., șef punct de lucru, care a negat acest lucru. Pentru a ridica în numerar suma de 35.000.000 lei, inculpatul a formulat cerere la B.I.R. Cluj, motivând că aceasta îi este necesară plății persoanelor de la care a achiziționat materialul lemnos. Din verificările efectuate de organele Gărzii Financiare a rezultat că, suma de bani primită de la B.I.R. Cluj și nici utilizarea ei nu s-a înregistrat în evidențele SC E.M.W. S.C.S., neexistând un extras de cont emis de bancă și nici o operație derulată prin contul deschis. S-a mai constatat că la SC E.M.W. S.C.S. nu a ajuns nici o cantitate de material lemnos, întrucât facturile fiscale de la S. Reghin au fost stornate, iar borderourile de achiziții erau fictive, ceea ce a dus la concluzia că suma de bani împrumutată a fost folosită în alte scopuri decât cele pentru care a fost ridicată.

Deși avea cunoștință de situația creată, inculpatul și-a luat angajamente de plată invocând motive fiscale, care l-ar fi pus în imposibilitate de a rambursa creditul la termen. În cursul lunii aprilie 1997, inculpatul a întocmit o nouă documentație de credit în numele SC E.M.W. S.C.S. și la data de 25 aprilie 1997 a încheiat contractul de împrumut nr. 294 cu B.I.R., sucursala Adjud, jud. Vrancea, pentru suma de 215.000.000 lei. Creditul a fost solicitat pentru activități de producție și comerț, respectiv confecționarea de căsuțe din lemn pentru export, conform planului de afaceri prezentat, din care a rezultat că societatea a încheiat un contract pentru 1000 de căsuțe din lemn, beneficiar fiind H.W.K.

Budapesta. Garantarea creditului s-a făcut cu mai multe bunuri printre care și cu linia tehnologică de prelucrare a lemnului subțire, conform contractului de gaj nr. 1 din 21 aprilie 1997, înregistrat la Judecătoria Tg. Mureș, sub nr. 309 din 23 aprilie 1997. În contractul de garanție s-a specificat că bunurile gajate nu sunt urmărite de alți creditori și că nu vor fi oferite altor persoane. Conform art. 23 din contractul de împrumut, împrumutatul trebuie să declare băncii dacă are contracte de credit cu alte unități bancare și garanții oferite. În acest caz, rubrica ce privea acest aspect, în care trebuia menționat creditul anterior, a rămas necompletată. În legătură cu utilizarea creditului obținut, inculpatul a prezentat următoarele documente: - factura nr. 860515 din 24 aprilie 1997, privind livrarea de bușteni rășinoase, în valoare de 27.258.000 lei de către SC P.I.

SRL Tg. Mureș; - factura nr. 860516 din 6 mai 1997, privind livrarea de material lemnos, în valoare de 35.046.000 lei de către SC P.I. SRL Tg. Mureș; - factura nr. 746702 din 23 aprilie 1997, referitoare la livrarea de lemn rotund rășinoase, în valoare de 30.503.000 lei de către SC I.C. SRL Tg. Mureș; - factura nr. 248962 din 24 aprilie 1997, pentru bușteni – gater rășinoase, în valoare de 41.536.000 lei livrați de SC S.C. SRL Tg. Mureș; - borderoul de achiziții 7 din 25 aprilie 1997 din care a rezultat achiziționarea de material lemnos în valoare de 25.000.000 lei; - borderoul de achiziție nr. 10 din 8 mai 1999 în valoare de 25.000.000 lei. În realitate, societățile de mai sus, a căror administrator era inculpatul nu au livrat SC E.M.W.

S.C.S. materialul lemnos menționat, facturile prezentate fiind false. Cele două borderouri ce apar ca fiind întocmite de către F.G. s-au dovedit a fi, de asemenea, fictive. Toate sumele au fost ridicate în numerar de către inculpat de la cele trei societăți și folosite în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prin împrumut bancar. În urma verificărilor efectuate de Garda Financiară s-a constatat că nici una din facturile emise de societățile administrate de inculpat și nici borderourile de achiziții nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale SC E.M.W. s.c.s. De asemenea, s-a mai constatat că nici creditul acordat nu a fost înregistrat, în evidențe, nefiind găsit extrasul de cont emis de B.I.R.

Adjud și nici faptul că în legătură cu acest cont s-ar fi efectuat vre-o operațiune. Pentru următorul împrumut, de 300.000.000 lei, inculpatul a încheiat contractul de credit cu nr. 1103 din 20 noiembrie 1997 cu B.E.I.R. SA (E.). Obiectul creditului l-a constituit susținerea financiară a cheltuielilor necesare asigurării realizării producției de export, conform contractului extern încheiat cu firma B.N.K. din Ungaria. Contractul a fost încheiat prin inducerea în eroare a reprezentanților băncii, constând în aceea că la capitolul „declarații și obligații a împuternicitului” s-a menționat că „nu are contracte de credit angajate la alte bănci”, situație care nu corespundea realității. O parte din împrumut a fost garantat cu aceeași linie tehnologică și utilaje depuse drept garanție pentru creditele anterioare.

La documentația pentru obținerea creditului s-a depus și bilanțul la 30 iunie 1997 în care l-a capitolul „datorii” nu au fost evidențiate creditele anterioare. Creditul obținut a fost folosit după cum urmează: - 52.864.000 lei pentru plata facturii nr. 746705 din 20 noiembrie 1997 către SC I.C. SRL; - 92.945.950 lei pentru plata facturii nr. 746704 din 19 noiembrie 1997, către SC I.C. SRL; - 41.630.400 lei, pentru plata facturii nr. 746706 din 26 noiembrie 1997, câtre SC I.C. SRL; - 10.100.097 lei, pentru plata facturii nr. 746751 din 5 ianuarie 1998, către SC I.C. SRL; - 90.000.000 lei ridicați în numerar pentru plata borderourilor de achiziții în noiembrie 1997, 8.326.885 lei, plata asigurărilor și comisionul bancar.

Din verificările efectuate a rezultat că SC I.C. SRL nu a livrat nici una din cantitățile de material lemnos înscrise în facturi, iar contravaloarea lor a fost plătită de SC E.M.W. S.C.S. prin E. din creditul acordat, ocazie cu care s-a stabilit că datele din borderoul de achiziții amintit, sunt fictive, actul fiind întocmit de inculpat fără să fi achiziționat materialul lemnos. S-a mai stabilit că nici facturile și nici borderoul de achiziții nu au fost înregistrate în evidențele SC E.M.W. S.C.S., și că banii au fost ridicați de inculpat prin casieria SC I.C. SRL, fie direct de la E. (90.000.000 lei). Sumele au fost folosite de inculpat în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.

Și de această dată, inculpatul nu a evidențiat creditul în documentele SC E.M.W. S.C.S., iar extrasul de cont emis de E. București, nu a fost înregistrat în evidențele societății. Un ultim împrumut pentru SC E.M.W. S.C.S. a fost contractat de inculpat de la B.C. A. SA, sucursala Unirea București. Conform contractului nr. 3 din 15 aprilie 1998, s-a acordat un credit de 400.000.000 lei pentru achiziții de lemn rășinoase în vederea prelucrării și exploatării sub forma de căsuțe paletizate. Documentația prezentată se referă la un contract de export de căsuțe din lemn care a fost prezentat și la E, dar de data aceasta cu partenerul H.W.K. Budapesta. De altfel, printre documentele ridicate de la inculpat s-au găsit mai multe variante ale acestor contracte încheiate anterior în numele unor societăți dintre cele administrate de acesta.

Printre documentele prezentate băncii se afla și procura specială din anul 1995, cu toate că prin hotărârile Adunării Extraordinare Generale a SC E.M.W. s.c.s. din 3 martie 1998, inculpatului i se ridicase calitatea de administrator, fiind desemnată o altă persoană. Creditul a fost garantat cu aceeași linie tehnologică și utilaje cu care a garantat și celelalte împrumuturi. Pentru plata creditului contractat, inculpatul a prezentat băncii următoarele documente: - borderou de achiziții nr. 4 din 14 – 17 aprilie 1998, pentru suma de 69.246.000 lei; - borderou de achiziții nr. 6 din 21 – 23 aprilie 1998 pentru suma de 40.946.400 lei; - borderou de achiziții nr. 7 aprilie 1998, pentru suma de 47.799.000 lei; - factura fiscală nr. 860561 din 14 aprilie 1998 emisă de SC P.I.

SRL, pentru suma de 85.400.100 lei; - factura fiscală nr. 860002 din 14 aprilie 1998 emisă de SC O.C. SRL, pentru suma de 56.008.980 lei; - factura fiscală nr. 860004 din 22 aprilie 1998, emisă de SC O.C. SRL, pentru suma de 50.244.480 lei. Ca și în cazurile precedente, în urma verificărilor efectuate de către Garda Financiară s-a stabilit că cele două societăți comerciale nu au livrat materialul lemnos înscris în facturi și că contravaloarea lor a fost plătită de SC E.M.W. S.C.S., prin Banca A. din creditul contractat cu această bancă. S-a mai constatat că prin borderourile de achiziție nu a fost adusă nici o cantitate de material lemnos, acestea fiind întocmite fictiv, iar contravaloarea lor a fost ridicată în numerar de inculpat.

Creditul obținut de la Banca A. nu a fost înregistrat în evidențele SC E.M.W. s.c.s. Pentru creditele obținute de la B.E.I.R. SA și de la B.I.R., filiala Adjud, inculpatul a prezentat o împuternicire neautentificată, din care a rezultat că reprezentantul părții maghiare l-ar fi împuternicit să ridice credite. Inculpatul a susținut că ar fi primit acest act prin fax, însă partenerii străini au declarat că nu au cunoscut nimic în legătură cu creditele contractate și că societatea nu era nevoită să se împrumute de la bănci. În legătură cu această „împuternicire”, instanța de fond a arătat că „ridică mari suspiciuni în ce privește realitatea sa”. S-a mai stabilit că printre înscrisurile ridicate de la inculpat s-a găsit un act cu aceeași ștampilă și semnătură asemănătoare care privește evaluarea unor utilaje.

Pe alte acte găsite la inculpat au fost identificate unele în alb purtând doar ștampila societății E. În legătură cu autenticitatea împuternicirii s-a arătat că nu a putut fi stabilită printr-o expertiză întrucât nu s-a găsit originalul actelor. Instanța de fond a mai reținut că urmare a neevidențierii în documente a celor patru credite obținute a dus la întocmirea de evidențe și situații contabile fictive la SC E.M.W. S.C.S. cum ar fi balanțele de verificare, bilanțuri contabile, situația patrimonială și rezultatele financiare. În cursul cercetărilor a fost verificată și activitatea inculpatului la celelalte societăți pe care le administra. Organele Gărzii financiare au constatat o serie de nelegalități legate de creditele solicitate de inculpat.

Astfel, pentru a putea ridica sumele de bani obținute din împrumuturi, având în vedere destinația acestora, inculpatul trebuia să prezinte documente din care să rezulte destinația, obligație pe care însă nu a respectat-o. În acest sens, a întocmit mai multe acte fictive în numele societăților sale din care a rezultat că ar fi livrat SC E.M.W. S.C.S. diferite cantități de material lemnos, iar facturile întocmite în acest fel au fost prezentate băncilor. Pe baza acestor facturi, inculpatul a întocmit ordine de plată, cu date nereale, pe baza cărora banii au fost virați în contul societății sale. Pentru a putea ridica banii în numerar inculpatul a întocmit borderouri de achiziții fictive din care a rezultat că banii ar fi predați persoanelor fizice de la care s-a achiziționat materialul lemnos.

Procedând în acest fel, reține prima instanță, inculpatul a dat activității sale o aparență de legalitate, iar la o verificare separată a fiecărei societăți, evidențele contabile par a reflecta o situația legală, însă, în realitate, la o verificare încrucișată între societăți se pune în evidență falsificarea documentelor și fictivitatea operațiunilor la care se referă. Diferit, cu ocazia verificării SC P.I. SRL s-a constatat că factura fiscală nr. 860560 din 20 aprilie 1997 care nu are legătură cu cele patru credite, nu a fost înregistrate în evidențele societății și nu a fost încasată din contul SC E.M.W. S.C.S. deschis la B. Tg. Mureș și se referă la livrarea unei cantități de material lemnos, în valoare de 54.000.000 lei.

Prin neînregistrarea acestei facturi SC P.I. SRL și-a diminuat profitul impozabil cu suma de 45.762.710 lei și implicit impozitul pe profit cu suma de 17.389.890 lei. De asemenea, reține prima instanță, prin omisiunea înregistrării societatea nu a coletat TVA aferentă materialului lemnos livrat, respectiv suma de 8.237.290 lei. Cu privire la încadrarea juridică a faptelor de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului, prima instanță a arătat că întrucât de la data săvârșirii faptelor și până la data judecării cauzei a fost adoptată O.G.

nr. 207/2000, modificată prin Legea nr. 456/2001, au fost modificate dispozițiile art. 146 C. pen., în sensul că prin consecințe „deosebit de grave” se înțelege o pagubă materială mai mare de 2 miliarde lei, și având în vedere că inculpatul nu a produs fiecărei părți civile în parte un prejudiciu care să depășească această sumă, în cauză se impune aplicarea art. 13 C. pen., cu consecința schimbării încadrării juridice a faptelor din art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., în art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel intervenienta SC E. RT SA Budapesta și inculpatul T.P.G. Prin apelul declarat intervenienta SC E. rt sa Budapesta a solicitat înlăturarea răspunderii sale solidare cu inculpatul, întrucât a avut calitatea de asociat majoritar la partea responsabilă civilmente, iar pe parcursul procesului penal a devenit asociat unic al acesteia.

Inculpatul a criticat aceeași hotărâre referitor la: - greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și de folosire cu rea credință a creditelor, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale acestor infracțiuni și anume, intenția motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea; - omisiunea reținerii în favoarea sa, pentru celelalte infracțiuni de circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepselor sub limita minimă a textelor de lege încriminatoare; - modalitatea de executare a pedepsei, rezultantă, respectiv să se dispună suspendarea condiționată a executării acestora, în cauză fiind îndeplinite cerințele art. 81 C. pen. Curtea de apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 732/ A din 7 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de intervenienta E. RT SA Budapesta și desființând în parte hotărârea atacată a dispus înlăturarea obligării, în solidar, a părții responsabile civilmente SC E.M.W.

S.C.S. Tg. Mureș, prin lichidator cu inculpatul T.P.G. și cu celelalte părți responsabile civilmente la plata sumei de 1.066.498.197 lei despăgubiri civile către SC B.A. SA București, prin lichidator. Prin aceeași decizie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.P.G. și au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. În motivarea acestei decizii referitor la apelul declarat de inculpat, instanța de apel a arătat că „în cauză tribunalul a reținut corect în sarcina inculpatului săvârșirea a patru infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., săvârșite în dauna părților civile B.I.R., filiala Adjud, B.I.R., sucursala Cluj, B.E.I.R.

(E.) și B.A. sucursala Unirea București, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că „inculpatul a indus și menținut în eroare unitățile bancare respective cu ocazia încheierii unor contracte de credit prin prezentarea de documente false” având în vedere și faptul că acesta a îndeplinit și funcția de administrator al societății SC E.M.W. S.C.S. unde avea un aport de 49% din capitalul societății, calitate în care putea să efectueze toate operațiile necesare îndeplinirii obiectului societății.

S-a mai arătat că inculpatul a contractat creditele de la cele patru unități bancare, fără a-l înștiința pe celălalt asociat, astfel cum este stipulat în art. 8 al contractului de societate, bazându-se pe o procură specială dată de directorul general al firmei E. RT SA încă din anul 1995. În activitatea sa infracțională, de inducere în eroare a unităților bancare, în vederea obținerii creditelor, inculpatul a făcut declarații neconforme adevărului, iar pentru a putea primi sumele de bani împrumutate a prezentat facturi și borderouri de achiziție false, iar sumele de bani ridicate, nu au fost evidențiate în actele contabile ale societății, fiind folosite în interes propriu. Procedând în acest fel, este evident că inculpatul se face vinovat de comiterea celor 4 infracțiuni de înșelăciune, intenția sa de a induce în eroare unitățile bancare fiind evidentă, astfel că în cauză nu există nici un temei care să justifice achitarea, a conchis instanța de apel.

În ce privește critica privind infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, pentru care inculpatul a solicitat, de asemenea, să se dispună achitarea, s-a arătat că nu poate fi primită, deoarece din materialul probator de la dosar și conduita sa rezultă că „a folosit cu rea-credință, atât în interes personal, cât și pentru a favoriza o altă societate în care avea interes, creditele acordate societății E.M.W. S.C.S. de către cele patru bănci acesta recunoscând „că a folosit creditele în alt scop decât cel pentru care l-a obținut”.

Referitor la infracțiunea de bancrută frauduloasă reținută în sarcina inculpatului s-a arătat că ea există, contrar susținerilor acestuia, din moment ce s-a dovedit că „a falsificat evidențele contabile ale societății prin înregistrarea celor patru credite obținute o extragestionare a celor patru credite obținute a extraselor de cont de la bănci și a operațiunilor derulate prin conturile deschise, operațiuni ce au condus la întocmirea de evidențe și situații contabile fictive (balanțe de verificare, bilanțuri contabile, situația patrimonială, rezultate financiare)”.

Referitor la ultimele motive de casare invocate de inculpat și anume omisiunea reținerii în favoarea sa de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepselor pentru faptele comise pe care nu le contestă și dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța de apel a arătat că nu pot fi primite, deoarece în cauză s-a făcut „o judicioasă individualizare a pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite de inculpat, valoarea mare a prejudiciului cauzat și faptul că acesta nu a fost acoperit, modalitatea concretă de comitere a faptelor și perseverența infracțională a inculpatului, persoana acestuia care este la prima încălcare a legii penale, are în întreținere doi copii minori”, considerente pentru care s-a conchis că „pedepsele aplicate inculpatului sunt în măsură să corespundă prin cuantumul lor și modalitatea de executare cerințelor art. 52 C. pen., astfel încât, nu se impune o reducere a acestora și nici suspendarea condiționată a executării”.

Cu privire la apelul declarat de SC E. RT SA Budapesta s-a arătat că „este întemeiat numai în ce privește obligarea în solidar a SC E.M. w. S.C.S. cu inculpatul la plata despăgubirilor civile către B.A., sucursala Unirea, deoarece „la data contractării creditului de la B.A. 15 aprilie 1998, inculpatul nu mai avea calitatea de administrator al societății respective din data de 3 martie 1998, astfel că este nelegală obligarea acestei societăți în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile către B.A. motiv pentru care se „va desființa în parte sentința apelată și rejudecând în fond va înlătura obligarea în solidar a părții responsabile civilmente SC E.M.W. S.C.S. Tg. Mureș, prin lichidator cu inculpatul și cu celelalte părți responsabile civilmente la plata sumei de 1.066.497.197 lei despăgubiri civile către B.A.

Împotriva deciziei pronunțată de curtea de apel au declarat recurs peste termen partea responsabilă civilmente SC E. RT (SA) Budapesta și inculpatul T.P.G. Partea responsabilă civilmente SC E. RT SA a solicitat repunerea în termenul de recurs, întrucât nu a luat cunoștință în concret despre conținutul dispozitivului deciziei pronunțată de curtea de apel, fiind în eroare cu privire la modul de soluționare a apelului pe care l-a declarat, constând în aceea că interesându-se telefonic despre situația pronunțată de instanța de apel, a înțeles că apelul său a fost admis și pe cale de consecință exonerarea de obligarea în solidar cu inculpatul la plata de despăgubiri către părțile civile, în realitate însă, luând cunoștință de dispozitivul deciziei comunicate, a constatat că apelul său a fost admis în parte, în sensul că a fost exonerată de răspundere numai față de una din părțile civile, respectiv SC B.A.

SA București prin lichidator, rămânând obligată la plata de despăgubiri față de celelalte părți civile. Ca urmare a solicitat repunerea în termenul de recurs și rejudecând cauza să se constate că în mod greșit a fost obligată la plata de despăgubiri, în solidar cu inculpatul față de toate părțile civile din cauză. Inculpatul a criticat aceeași decizie, în principal, cu privire la greșita sa condamnare pentru faptele reținute în sarcina sa, întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive a acelor infracțiuni, solicitând a se dispune achitarea, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate pe care le consideră prea severe. Asupra recursurilor de față: a) Cu privire la cererea de repunere în termen a recursului declarat de partea responsabilă civilmente și respectiv a recursului declarat de aceasta.

Potrivit art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar conform alin. (2), dispozițiile art. 363 – art. 365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător. Conform art. 364 C. proc. pen., dispoziție aplicabilă și în cazul recursului, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel, constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută cu cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.

Din conținutul textului de legitat rezultă că pentru a opera instituția repunerii în termen, se cere, între altele, ca nedeclararea apelului ori ca în speță a recursului în termenul stabilit să fie determinată de o cauză temeinică de împiedicare. Prin cauză temeinică de împiedicare trebuie să se înțeleagă o situație ori o împrejurare care să nu poată fi imputabilă părții care solicită repunerea în termen, ci o cauză obiectivă, care să nu antameze culpa, de orice natură a acesteia. Cu alte cuvinte partea nu poate invoca în favoarea sa propria culpă, deoarece o astfel de împrejurare, nu ar face decât să justifice lipsa de interes a părților și în ultimul rând transformarea unei dispoziții de excepție într-una comună.

Prin urmare motivul invocat de partea responsabilă civilmente prin care solicită repunerea în termenul de recurs cu privire la împrejurarea că ar fi fost în eroare referitor la modul în care a fost soluționată în concret latura civilă a cauzei, care în final i-a fost defavorabilă, cu toate că a fost prezentă la judecata apelului nu poate constitui o cauză temeinică de împiedicare, motiv pentru care cererea acesteia de repunere în termen a recursului nu poate fi primită, iar recursul declarat în aceste condiții, urmează a se constata că este tardiv și a fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.; b) Recursul declarat de inculpatul T.P.G. este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o corectă situație de fapt, conform cu probele administrate în cauză care confirmă vinovăția inculpatului referitor la faptele reținute în sarcina sa cărora le-a dat o încadrare juridică legală, pentru care i-a aplicat pedepse just individualizate cu respectarea prevederilor art. 72 și 52 C. pen. Întrucât aspectele legate de vinovăția inculpatului și individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate au format obiect al criticilor invocate și în calea de atac a apelului, la care instanța de apel i-a răspuns în mod detaliat și cu referire la materialul probator administrat în cauză, motivare care a fost expusă pe larg în această decizie și pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, reluarea lor nu se mai impune, astfel încât, având în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de acesta este nefondat și a fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta parte responsabilă civilmente SC E. RT (S.A) Budapesta. Respinge ca tardiv, recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC E. RT (S.A.) Budapesta împotriva deciziei penale nr. 732 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul T.P.G. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.P.G. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă pe recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 1.100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat, la plata cu același titlu, a sumei de 1.400.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2003.