ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5206/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 211 din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, inculpata N.G. a fost condamnată, la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 și art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 și art. 76 C. pen., urmând ca inculpata, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de 4 ani și 6 luni. Totodată, tribunalul, a constatat că inculpata a fost arestată preventiv în perioada 12 februarie – 7 martie 2002 și a obligat-o să plătească 1.860.407.157 lei, despăgubiri părții civile Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și la 54.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt că inculpata, în calitate de administrator la SC D.C. SRL Bistrița-Năsăud, în perioada 1999 - 2000 a achiziționat de la diferite persoane fizice un număr de 272.749 cupoane agricole în valoare de 28.588.900.000 lei pentru care a întocmit facturi și centralizatoare fictive, în sensul că ar fi livrat 936,2 tone îngrășeminte chimice și 863,7 tone folie polietilenă.

Pe baza acestor acte fictive inculpata a obținut decontarea cupoanelor agricole prin băncile comerciale, agențiile B.C.R. Năsăud și R., care ulterior au primit contravaloarea cupoanelor de la Ministerul Agriculturii și Alimentației, care finanța de la bugetul statului contravaloarea bunurilor și serviciilor care puteau fi achitate pe bază de cupoane agricole. S-a stabilit că inculpata a cumpărat cupoane agricole de la persoane fizice din județele Bistrița-Năsăud, Maramureș, Arad, Ilfov, Bihor și Olt fără să livreze îngrășeminte și folie de polietilenă, pentru care a depus la agențiile bancare centralizatoare în care erau trecute facturi fictive de livrare îngrășeminte și folie polietilenă și chitanțe de plată fictive.

Instanța a reținut că inculpata, pentru cupoanele cumpărate a plătit suma de 26.588.422.000 lei și a obținut un profit brut de 2.000.478.000 lei prin decontarea cupoanelor la valoarea nominală de 28.588.900.000 lei. Din profitul brut realizat, instanța mai reține că inculpata a înregistrat în contabilitate veniturile realizate pentru care a plătit 130.787.553 lei T.V.A. și impozit pe profit în sumă de 9.283.290 lei, în total 140.070.843 lei, astfel că prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 1.860.407.157 lei. Prin decizia penală nr. 97 din 23 martie 2004 a Curții de Apel Cluj s-au respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Mediului, precum și de inculpata N.G.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Parchetul a susținut că fără temei s-a diminuat prejudiciul cauzat de inculpată și astfel s-a schimbat încadrarea juridică, iar pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, temeiuri de casare, prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen. Partea civilă a susținut că prejudiciul cauzat de inculpată este în sumă de 28.588.900.000 lei reprezentând contravaloarea cupoanelor agricole în al cărui buget au fost incluse sumele necesare instituirii sistemului de cupoane pentru agricultori, la care adaugă penalitățile legale și comisionul bancar de decontare, temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. Recursurile declarate sunt fondate. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatei, dar au apreciat greșit cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat reprezentat prin partea civilă cu consecința încadrării juridice necorespunzătoare a infracțiunii de înșelăciune comise. Este de necontestat că inculpata nu putea obține în mod legal decontarea cupoanelor cumpărate direct de la diferiți agricultori la sume inferioare contravalorii lor, întrucât nu a desfășurat nici o activitate care să o îndreptățească la aceasta și anume nu a livrat bunuri sau servicii care să poată fi achitate cu cupoane agricole, încălcând astfel O.U.G.

nr. 219/1999, potrivit cărora cupoanele pot fi utilizate ca mijloc de plată pentru procurarea de materiale și servicii numai în cadrul tranzacțiilor comerciale directe între beneficiarii de cupoane și furnizorii producători și (sau) distribuitorii autorizați ai acestora. Prin urmare, inculpata neavând calitatea de furnizor (care livrează beneficiarilor de cupoane, bunuri sau servicii) nu putea pretinde de la agențiile bancare contravaloarea cupoanelor în posesia cărora a intrat ilegal, fiind interzisă vânzarea – cumpărarea de cupoane pentru agricultori [(art. 19 alin. (2) din O.U.G. nr. 219/1999)]. Ca atare, de vreme ce activitatea de decontare a tuturor cupoanelor a avut un caracter ilicit, întreaga sumă de bani încasată prin inducerea în eroare a agențiilor bancare, reprezentând paguba reală cauzată părții civile care sponsoriza, de la bugetul statului contravaloarea cupoanelor agricole.

Pe de altă parte, întrucât întreaga sumă de bani a fost încasată prin inducerea în eroare a părții civile, aceeași sumă de bani trebuie să i-o restituie, fiind fără relevanță că, ar fi achitat obligații fiscale către stat (TVA și impozit pe profit) dat fiind că operațiunile în contabilitate sunt fictive. Pentru aceste considerente, urmează a se admite recursurile declarate de procuror și de partea civilă, a se casa hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de înșelăciune și la latura civilă și a se dispune conform dispozitivului de mai jos. La cuantumul prejudiciului cauzat în sumă de 28.588.900.000 lei inculpata va fi obligată și la dobânda legală. La individualizarea pedepsei se vor avea în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

(a recunoscut fapta și nu are antecedente penale) reținându-se în favoarea sa circumstanțe atenuante. Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și partea civilă Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva deciziei penale nr. 97 din 23 martie 2004 a Curții de Apel Cluj, privind pe inculpata N.G. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 211/ F din 27 octombrie 2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud cu privire la încadrarea juridică dată unei fapte și la latura civilă. Înlătură dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatei în pedepsele componente după cum urmează: - 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen.; - 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen.; În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., texte de lege, în baza cărora condamnă pe inculpata N.G.

la 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen. și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., urmând ca inculpata N.G.

să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 12 februarie 2002 la 7 martie 2002. Majorează cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată inculpata către partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale de la 1.860.407.157 lei la 28.588.900.000 lei, plus dobânda legală calculată de la data de 18 octombrie 2000 (data ultimului act infracțional) până la achitarea integrală a despăgubirilor. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2004.