ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2472/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 431 din 18

decembrie 2001 a Tribunalului Botoșani, inculpata M.S. a fost condamnată la:

- 2 luni închisoare, pentru

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290,

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 și art. 76 C. pen.;

- 4 luni închisoare, pentru

infracțiunea, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 și art. 76 C.

pen. și

- un an și 2 luni închisoare, pentru

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art.

41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., instanța a dispus executarea pedepsei celei mai mari, de un an și 2

luni închisoare, iar potrivit art. 83 C. pen., a revocat suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 3226/1997 a Judecătoriei Botoșani, urmând ca, în final, inculpata să

execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În perioada aprilie – noiembrie

1999, în calitate de administrator al S.C. V. SRL Botoșani și împuternicit al

persoanelor fizice autorizate M.M. și M.B. (tatăl și fratele), inculpata a

achiziționat de la țărani un număr de 330.869 cupoane agricole cu suma de

33.655.379.800 lei, a întocmit facturi false, în care nu a consemnat

realitatea, că ar fi executat lucrări agricole posesorilor de cupoane, primind

de la B.A., sucursala Botoșani și B.C.R., agenția Săveni suma totală de

36.909.722.800 lei.

Diferența între suma decontată și

suma investită în cumpărarea cupoanelor este de 3.254.343.000 lei, însă

instanța a redus sumele de 1.012.619.000 lei comision bancar, 1.857.060.412 lei

dobânzi bancare și 372.835.923 lei T.V.A., obligând-o pe inculpată să plătească

părții civile D.G.F.P. Botoșani suma de 62.370.528 lei despăgubiri, în solidar

cu S.C. V. S.R.L. Botoșani.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, partea civilă Ministerul Finanțelor

prin D.G.F.P.C.F.S. Botoșani și inculpata M.S.

Parchetul a criticat sentința

întrucât instanța a făcut o greșită încadrare juridică a faptei de înșelăciune

[

(în speță fiind întrunite, în opinia

sa, elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art. 215 alin. (2)

și (5) C. pen.)] și a rezolvat în mod greșit latura civilă a cauzei.

Partea civilă a criticat sentința

tot pentru greșita soluționare a acțiunii civile, susținând că instanța ar fi

trebuit să oblige pe inculpată la plata întregii sume încasată de la bancă.

Inculpata a criticat sentința sub

aspectul individualizării pedepsei, apreciind-o ca fiind prea aspră.

Prin decizia penală nr. 301 din 16

septembrie 2002, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpată.

A admis apelurile declarate de

parchet și partea civilă, desființând parțial sentința, dispunând următoarele:

- schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea, prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în infracțiunea, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 și art. 76 alin. (2) C.

pen. și majorarea pedepsei la 4 ani închisoare, urmând ca, prin aplicarea

prevederilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata să execute

pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

- a obligat inculpata să plătească,

în solidar cu S.C. V. S.R.L. Botoșani, suma de 3.254.343.000 lei despăgubiri

părții civile Ministerul Finanțelor Publice (prin D.G.F.P. Botoșani), în loc de

62.370.528 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpata M.S., solicitând, prin apărător, admiterea recursului, casarea

hotărârilor și rejudecând, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut corect

situația de fapt și vinovăția inculpatei, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptelor săvârșite.

Cu privire la solicitarea inculpatei

în sensul achitării, aceasta nu poate fi primită întrucât, așa cum a reținut

instanța de fond și a motivat în mod judicios soluția de condamnare, nemaifiind

necesară reluarea de către instanța de recurs a expunerii situației de fapt și

a probatoriului administrat în cauză, inculpata a comis faptele care au fost

reținute în sarcina sa, în mod corect, fiindu-i stabilite pedepse în raport cu

criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. și cu scopurile pedepsei,

prevăzute de art. 52 C. pen.

Așa încât, nu se poate invoca lipsa

elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., atâta timp cât este amplu probată în cauză

săvârșirea acestor infracțiuni de către inculpată, care, de altfel, în cursul

cercetării judecătorești a recunoscut învinuirile care i s-au adus.

Față de aceste considerente, urmează

să fie respins recursul declarat de inculpată, ca nefondat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata M.S. împotriva deciziei penale nr. 301 din 16 septembrie

2002 a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurenta inculpată la

1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 mai 2003.