ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5389/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 28 martie 2002, Tribunalul Botoșani a condamnat pe inculpatul M.C. la: - 2 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile, prevăzute de art. 289 și art. 291 C. pen.; - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele, aplicându-se pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-a dispus, în temeiul art. 81 și art. 82 C. pen., suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din același cod. Instanța l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente Asociația familială M.C., cu sediul în comuna Tudora, județul Botoșani, să plătească părții civile Ministerul Finanțelor, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, suma de 38.241.000 lei despăgubiri civile și a menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului, conform procesului-verbal din 30 noiembrie 1999. A anulat actele false și l-a obligat pe inculpat să plătească statului, suma de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare.

S-a reținut că inculpatul M.C. a înființat în anul 1994, asociația familială care-i poartă numele, având ca principală activitate „servicii de executat lucrări agricole cu tractorul.” În urma controalelor efectuate de Garda Financiară a Județului Botoșani, s-a constatat că asociația respectivă a decontat prin B.A. SA, sucursala Botoșani, pentru anul 1998, un număr de 37.204 cupoane agricole, în valoare de 3.269.633.000 lei, iar în cursul anului 1999 a decontat un număr de 14.905 cupoane agricole, în valoare de 2.608.375.000 lei. S-a constatat că, în cursul celor doi ani, inculpatul fie personal, fie prin intermediari a cumpărat cupoane agricole distribuite gratuit producătorilor agricoli, de la diferite persoane (neidentificate) din județul Botoșani, plătind prețuri mai mici decât valoarea nominală.

Pe baza acestora a completat un număr de 62 facturi fiscale și centralizatoare aferente, înscriind că a efectuat lucrări agricole în beneficiul unor persoane fizice pe care însă, nu le-a nominalizat, lucrări agricole care ar fi fost plătite cu cupoanele respective. Prezentând actele respective ca reale, la sucursala Botoșani a B.A. SA, inculpatul a reușit să deconteze cupoanele agricole prezentate, încasând în total suma de 5.667.036.977 lei, deși nu efectuase lucrări agricole pentru aceste cupoane. Prima instanță, punând temei pe expertiza contabilă efectuată în cauză, a reținut că valoarea cupoanelor nejustificate cu lucrări agricole (38241 cupoane) este de 4.173.526.695 lei.

Totodată, a avut în vedere că inculpatul a achiziționat aceste cupoane de pe piața liberă, la valoarea totală de 4.135.285.6985 lei și scăzând această sumă din valoarea cupoanelor (4.173.526.695 lei) a stabilit că inculpatul trebuie să răspundă numai pentru diferența de 38.241.000 lei, de care a beneficiat personal. În raport de această ultimă sumă, s-a făcut încadrarea juridică a faptei de înșelăciune, în art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. și s-a soluționat și latura civilă a cauzei. Sentința a fost atacată cu apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani și de inculpatul M.C. Parchetul a criticat sentința pentru greșita stabilire a prejudiciului la suma de 38,241.000 lei, greșita schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune, în art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

și pentru neaplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., iar partea civilă a susținut că prima instanță trebuia să stabilească prejudiciul la suma de 5.667.036.997 lei, încasată de inculpat prin decontarea cupoanelor procurate. Inculpatul M.C. a declarat apel nemotivat, tardiv, solicitând repunerea în termenul de apel, susținând că nu a avut posibilitatea să ia cunoștință de sentință în termenul legal, deoarece a fost plecat în Insula Brăilei, pentru lucrări agricole. Curtea de Apel Suceava a completat probatoriile, reaudiind martorii G.L. și R.F., intermediarii care au achiziționat cupoanele agricole, precum și pe inculpat, iar prin decizia penală nr. 384 din 11 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și a desființat în parte sentința, în sensul că a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., cu privire la ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Totodată, a respins ca tardiv apelul declarat de inculpatul M.C. și ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, cu obligarea acestora la câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva sus-arătatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani și inculpatul M.C. Parchetul a invocat motivul prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., susținând că s-a comis o eroare gravă de fapt, urmare a interpretării greșite a probelor administrate în cauză, ceea ce a determinat greșit schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., precum și greșita soluționare a laturii civile.

Se susține că prejudiciul efectiv cauzat bugetului de stat este de cel puțin 4.173.526.695 lei, după ce s-ar scade contravaloarea lucrărilor posibil executate de inculpat, ceea ce impune și schimbarea încadrării juridice a faptei, precum și reindividualizarea pedepsei. Partea civilă, în recursul său, a susținut că prejudiciul nu a fost corect stabilit de către instanțe, solicitând a se constata că el este de 5.667.036.997 lei, reprezentând valoarea tuturor cupoanelor decontate nelegal de la bugetul statului. Se motivează că, avându-se în vedere regimul special de decontare a cupoanelor, nu are relevanță faptul că inculpatul a investit sume de bani, pentru cumpărarea acestora de pe piață. Printr-un alt motiv formulat, partea civilă susține că, din moment ce Ministerul Finanțelor Publice este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, nu putea fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Recursurile declarate de parchet și partea civilă sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe. Ori, problema prejudiciului de care depinde atât încadrarea juridică a faptei și regimul sancționator cât și cuantumul despăgubirilor nu a fost deplin clarificată. Astfel, deși există probe că au fost efectuate lucrări agricole plătite cu cupoane agricole, decontate apoi de inculpat la bancă, așa cum au declarat martorii R.M. și A.I., totuși instanțele de judecată nu au ținut seama de acest aspect, deși nu putea fi ignorat.

La urmărirea penală s-a efectuat o expertiză tehnică, dar printre obiectivele acesteia, nu au figurat stabilirea lucrărilor agricole efectuate în realitate, valoarea acestora, cât și scopului destinat la emiterea acestor cupoane. De asemenea, expertiza contabilă efectuată la prima instanță, nu a avut în vedere acest aspect, stabilind prejudiciul numai în raport de diferența dintre valoarea cupoanelor achiziționate de inculpat pe piața liberă și valoarea de decontare a acestora la bancă. Expertiza contabilă nu a ținut seama nici de modul de reglementare juridică a cupoanelor agricole, deși face vorbire despre actele normative și că reglementarea din anul 1999 este diferită de cea din anul 1998. Totuși, atât prima instanță cât și instanța de apel, fără a examina în mod critic expertizele, și-au însușit concluziile acestora, reținând întinderea prejudiciului calculat pe baza unor criterii care determină dubii asupra temeiniciei lor.

Așadar, pentru aceste considerente se reține că instanțele au comis o eroare gravă de fapt, ceea ce constituie motivul prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. și se impune casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare în vederea clarificării aspectelor învederate prin refacerea expertizelor. Cu privire la recursul declarat de inculpatul M.C.: S-a susținut că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. Întrucât inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinței, el poate face recurs împotriva deciziei instanței de apel numai în ceea ce privește modificarea în defavoarea sa a sentinței în apelul procurorului, în sensul aplicării dispozițiilor art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.

În raport de situația de fapt reținută, în sensul că ambele infracțiuni au fost săvârșite la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași hotărâri delictuoase, corect s-a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. În consecință, recursul declarat de inculpat este nefondat. Pentru considerentele ce preced, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a se admite recursurile declarat de parchet și de partea civilă, a se casa sentința cât și decizia în apel și a se trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță. Recursul declarat fiind nefondat, urmează a se respinge ca atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. Totodată, urmează a obliga pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 384 din 11 octombrie 2002 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpatul M.C. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 120 din 18 martie 2002 a Tribunalului Botoșani și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Botoșani. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva aceleiași decizii. Obligă pe inculpatul M.C. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2003.