ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3935/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 177 din 26

noiembrie 2001 a Tribunalului Militar Timișoara au fost condamnați inculpații:

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.;

- un an închisoare, pentru instigare

la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută

de art. 25, un an închisoare, pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de

fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 25, raportat la art.

288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 2 ani închisoare, pentru

complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C.

pen.

2. S.N.;

- 2 ani închisoare fiecare, pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), cu

aplicarea art. 13 C. pen.

- un an închisoare, pentru instigare

la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută

de art. 25, raportat la art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și

- 2 ani închisoare, pentru complicitate

la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la

art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

Instanța de fond a constatat că,

potrivit prevederilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997, pedepsele aplicate

inculpaților B.C. și I.I., pentru infracțiunile de uz de fals și instigare la

fals materiale în înscrisuri oficiale sunt grațiate în întregime.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului B.C. pentru

infracțiunile de înșelăciune și complicitate la înșelăciune și a dispus ca

acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus ca

executarea pedepselor aplicate inculpaților B.C., S.N., D.T., G.V.O. și I.I. de

câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, și,

respectiv, complicitate la infracțiunea de înșelăciune să fie suspendate

condiționat pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit potrivit

prevederilor art. 82 C. pen.

S-a dispus anularea actelor false.

S-a admis acțiunea civilă formulată

de partea civilă Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad și inculpații au

fost obligați, în solidar, la plata despăgubirilor civile solicitate.

S-a dispus înființarea unui sechestru

asigurator pe bunurile inculpaților în vederea recuperării prejudiciului cauzat

părții civile.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor de judecată.

În esență, s-a reținut că, la

începutul anului 1996, martorul N.A. i-a solicitat inculpatului B.C., la acea

dată subofițer în cadrul Serviciului de Poliție Rutieră din județul Hunedoara,

să-l ajute în vederea înmatriculării unui autoturism cumpărat din străinătate,

mai vechi de 8 ani, care nu avea taxele vamale plătite.

Subofițerul a fost de acord și a

apelat la inculpatul I.I., care i-a adus o adeverință falsă de repatriere,

completată pe numele lui N.A., pe care ar fi procurat-o de la o persoană

neidentificată din zona Ministerului Afacerilor Externe.

Întrucât martorul N.A. a renunțat la

înmatricularea autoturismului său, subofițerul a păstrat adeverința de

repatriere falsă, prin folosirea căreia și-a înmatriculat propriul autoturism

MERCEDES, mai vechi de 8 ani, achiziționat din străinătate, evitând astfel

plata taxelor vamale. După aceea, a încheiat un contract fictiv de

vânzare-cumpărare cu titularul adeverinței de repatriere, devenind proprietarul

de drept al autoturismului respectiv.

S-a mai reținut că, în cursul anilor

1995 și 1996, inculpatul B.C. a fost solicitat de inculpații S.N., D.T. și G.V.O.

pentru a-i ajuta să-și înmatriculeze autovehiculele achiziționate din

străinătate, mai vechi de 8 ani și subofițerul a apelat de fiecare dată la

inculpatul I.I., care i-a adus adeverințele de repatriere necesare pentru

înscrierea în circulație a autovehiculelor respective fără plata taxelor

vamale.

Prin decizia nr. 54 din 28 februarie

2002, Tribunalul Militar Teritorial a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații B.C., D.T. și G.V.O. împotriva sentinței nr. 177 din 26

noiembrie 2001 a Tribunalului Militar Timișoara.

Curtea Militară de Apel, prin

decizia nr. 225 din 25 iunie 2002, a respins, ca nefondate recursurile

declarate de inculpații B.C., D.T. și G.V.O.

În baza art. 409 și art. 410 alin.

(1) partea I punctul 3 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva

hotărârilor, pe cale le consideră pronunțate cu încălcarea legii, deoarece

inculpații au fost condamnați și pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea

penală.

Curtea Supremă de Justiție examinând

hotărârile atacate în raport de cazul de recurs în anulare invocat, în baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este

fondat, urmând a fi admis.

Potrivit dispozițiilor art. 7 din

Legea nr. 87/1994 privind evaziunea fiscală „nerespectarea reglementărilor

fiscale în domeniul vamal, prin sustragerea bunurilor de la operațiile de

vămuire, în scopul neachitării taxelor vamale sau al diminuării acestora, se

sancționează potrivit legii.”

Legea specială în vigoare la data

săvârșirii faptelor de către inculpați la care face trimitere art. 7 din Legea

nr. 87/1994, era Decretul nr. 337 din 26 noiembrie 1981 privind aprobarea

Regulamentului vamal.

În conformitate cu art. 248 lit. c)

din Decretul nr. 337/1981, constituie contravenție „depunerea declarației

vamale conținând date nereale privind felul, cantitatea și destinația

bunurilor, dacă fapta ar fi dus la perceperea unor taxe vamale mai mici, la

scutirea de plata taxelor vamale, la evitarea unor restricții, autorizări sau

aprobări”.

Potrivit art. 248 lit. d) din

același act normativ, constituie contravenție „neîndeplinirea obligației de a

declara organelor vamale modificarea destinației bunurilor față de scopul

declarat la intrarea în țară.”

Conform prevederilor art. 5 din H.G.

nr. 594/1991, în vigoare la data săvârșirii faptelor, vehiculele importate sau

introduse în România nu puteau fi înmatriculate definitiv dacă aveau o vechime

mai mare de 8 ani, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

Cazurile la care face trimitere art.

5 din H.G. nr. 594/1991 sunt cele prevăzute în Decretul-lege nr. 7/1989 și H.G.

nr. 685/1990, potrivit cărora cetățenii repatriați trebuiau să prezinte

organelor vamale dovada că și-au stabilit domiciliul în România, dată de la

care puteau introduce bunuri în țară cu scutire de taxe vamale.

Până în 1998 persoanelor repatriate

li se eliberau de către Ministerul Afacerilor Externe, Direcția Relații

Consulare, adeverințe de repatriere în baza cărora cei care dețin calitatea de

repatriat pot beneficia de scutirea plății taxelor vamale pentru 2 autoturisme.

Așa cum rezultă din materialul

probator administrat în cauză, inculpații au reușit să evite plata taxelor

vamale la autovehiculele cumpărate din străinătate și mai vechi de 8 ani, prin

folosirea unor adeverințe de repatriere false, ce purtau antetul Ministerului

Afacerilor Externe, în baza cărora s-au completat declarațiile vamale necesare

înmatriculării respectivelor autovehicule, documente care conțineau date

nereale cu privire la calitatea posesorilor acestora, fapte prevăzute și

calificate contravenții de art. 248 lit. c) din Decretul nr. 337/1981, la care

face trimitere art. 7 din Legea nr. 87/1994, ambele cu statut de legi speciale

în raport cu art. 215 C. pen., ce reprezintă dreptul comun în materie.

Ulterior, prin încheierea fictivă a

unor acte de vânzare-cumpărare cu titularii adeverințelor de repatriere, s-a

schimbat destinația bunurilor respective, fapte prevăzute și calificate

contravenții de art. 248 lit. d) din Decretul nr. 337/1981.

Potrivit principiului legalității

incriminării (nullum crimen sine lege) pentru a putea fi calificată ca

infracțiune, o faptă trebuie să fie expres prevăzută ca atare în legea penală.

Nefiind calificate ca infracțiuni,

sancționarea faptelor în domeniul vamal, reținute în sarcina inculpaților,

trebuia făcută conform reglementărilor vamale și a altor norme speciale în

vigoare la data săvârșirii lor.

Fapta inculpaților de a se sustrage

de la plata taxelor vamale datorate bugetului de stat prin respectarea

reglementărilor fiscale în domeniul vamal, respectiv prin sustragerea

autovehiculelor achiziționate din străinătate de la operațiunile de vămuire,

folosind în acest scop adeverințe de repatriere emise pe numele altor persoane,

constituie contravenții prevăzute de art. 248 lit. c) și art. 248 lit. d) din

Decretul nr. 337/1981 și nu infracțiunea de înșelăciune în forma autoratului

sau complicității, așa cum greșit au reținut instanțele de judecată.

În consecință secția penală a Curții

Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului de recurs în

anulare invocat, în baza art. 414

1

alin. (1), raportat la art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va casa deciziile și sentința atacate și

rejudecând, va dispune achitarea inculpaților S.N., D.T., G.V.O. și I.I., în

baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26,

raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod.

În temeiul acelorași texte, va fi

achitat și inculpatul B.C., pentru infracțiunile de înșelăciune și complicitate

la înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13

C. pen. și art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

13 și art. 41 alin. (2) C. pen.

Consecință achitării inculpaților,

va fi înlăturată și obligarea acestora din sentința casată la plata

despăgubirilor către partea civilă Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Arad. Se va dispune sesizarea Direcției Regionale Vamale Interjudețene Arad

pentru constatarea contravențiilor la care s-a făcut referire în cele ce

preced, săvârșite de inculpați și stabilirea măsurilor legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței nr. 177 din 26 noiembrie 2001 a Tribunalului Militar

Timișoara, deciziei nr. 54 din 28 februarie 2002 a Tribunalului Militar

Teritorial și deciziei nr. 225 din 25 iunie 2002 a Curții Militare de Apel,

privind pe inculpații B.C., S.N., D.T., G.V.O. și I.I.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la condamnarea inculpaților B.C., S.N., D.T., G.V.O. și I.I., pentru

infracțiunile de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (2), cu aplicarea

art. 13 C. pen. și respectiv complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C.

pen.

Înlătură dispozițiile art. 34 lit.

b) C. pen., pentru inculpatul B.C.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpatul B.C.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C.

pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin.

(2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpații S.N.,

D.T., G.V.O., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215

alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. și pe inculpatul I.I., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

Înlătură obligarea inculpaților la

plata despăgubirilor civile către partea civilă Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Arad.

Sesizează Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Arad pentru constatarea contravențiilor prevăzute de art. 248

lit. c) și art. 248 lit. d) din Decretul nr. 337/1981, săvârșite de inculpați.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 septembrie 2003.