ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3132/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3132/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 44 din 19 martie

2001, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, au fost condamnați

inculpații, după cum urmează:

1) B.D. la:

- 3 ani închisoare, pentru

înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru fals în

înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru fals în

înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru fals în

declarații în formă continuată, prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru uz de fals

în formă continuată prevăzută de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 1 lit. a) din Legea nr.

137/1997 instanța a constatat grațiate în întregime și condiționat pedepsele de

2 ani închisoare stabilite.

Pe perioada indicată în art. 71 C.

pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

2) C.E.D. la:

- 2 ani închisoare, pentru

complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată,

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

complicitate la fals în declarații în formă continuată, prevăzută de art. 26 C.

pen., raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru

complicitate la înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 13 C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru fals

intelectual în formă continuată, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 7 ani închisoare, pentru luare de

mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 1 lit. a) din Legea nr.

137/1997 instanța a constatat grațiate în întregime și condiționat pedepsele de

2 ani închisoare.

În baza art. 1 lit. b) din aceeași

lege, instanța a constatat grațiată condiționat, cu jumătate, pedeapsa de 5 ani

închisoare, stabilită pentru infracțiunea de fals intelectual în formă

continuată.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen.

și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7

ani închisoare.

Inculpatului i-au fost interzise

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 118 lit. c) C. pen.,

inculpatul B.D. a fost obligat la plata către stat, cu titlu de confiscare

specială, a sumei de 900 dolari S.U.A. sau contravaloarea acestora în lei la

data plății.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen.,

inculpatul C.E.D. a fost obligat la plata către stat a sumei de 6.400 dolari

S.U.A. sau echivalentul acestora în lei la data plății.

A fost admisă acțiunea civilă

exercitată de partea civilă Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Vămilor,

inculpații fiind obligați, în solidar către aceasta, la:

- 37.429.038 lei reprezentând taxe

vamale neîncasate;

- 90.409.841 lei reprezentând

penalități de întârziere la plata taxelor vamale până la 7 mai 1999;

- penalități de întârziere la plata

sumei de 37.429.038 lei în cuantum de 0,3% și până la achitarea sumei

menționate.

Fiecare inculpat a fost obligat la

6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut:

În perioada anilor 1991 – 1995,

inculpatul C.E.D. a fost salariat al Biroului Vamal București - Antrepozite, în

funcția de lucrător vamal, calitate în care avea obligația de serviciu să

aplice prevederile dreptului vamal (C. vam., Regulament vamal și alte acte

normative specifice) tuturor bunurilor introduse sau scoase din țară de către

persoanele fizice sau juridice.

Printre bunurile pentru care

inculpatul C.E.D. trebuia să îndeplinească formalitățile vamale, se aflau și

cele aparținând persoanelor care se repatriau în România și pentru care,

conform H.G. nr. 685/1990 și H.G. nr. 269/1994, nu se percepeau taxe vamale.

În calitate de lucrător vamal la

Biroul Vamal București – Antrepozite, cunoscând reglementările de excepție în

ceea ce privește vămuirea bunurilor persoanelor repatriate și lucrând efectiv

la numeroase astfel de operațiuni de vămuire, inculpatul C.E.D. s-a hotărât să

faciliteze introducerea în țară a unor autovehicule de proveniență străină fără

plata taxelor vamale aferente, în folosul unor persoane care nu beneficiau în

mod real de acest regim preferențial, neavând calitatea de „cetățeni

repatriați”.

Motivele pentru care inculpatul a

acceptat să-și încalce atribuțiunile de serviciu au fost atât de natura

obținerii unor foloase materiale pentru sine necuvenite, dar și de altă natură

(prietenii, obligații, relații etc.).

În vederea diminuării riscurilor de

a-i fi depistată activitatea infracțională, inculpatul acționa numai în cazul

în care avea în lucru cererea și actele vreunui cetățean repatriat care

solicita vămuirea în regim de scutire de taxe vamale numai a unui autoturism,

deși avea dreptul la două.

În această situație, inculpatul

C.E.D. chema persoana care-i solicitase „sprijinul”, îi dădea actele

repatriatului (adeverința de identitate sau repatriere, copia pașaportului), un

formular tip de cerere pentru vămuirea în regim de scutire de taxe vamale,

precum și un formular tip de vânzare-cumpărare, „în alb”.

Atât formularul de cerere, cât și

cel de vânzare-cumpărare se completau cu date nereale, care să ateste că

autoturismul a fost cumpărat de la un cetățean străin, în afara României, de

către repatriat, la o dată anterioară repatrierii, iar acesta solicita vămuirea

în regim de scutire de taxe.

În realitate, autoturismul respectiv

era cumpărat de la cetățeanul străin trecut în acte, dar de către un cetățean

român nerepatriat, care nu putea beneficia de scutire de taxe vamale.

Despre întocmirea în numele lui a

acestor acte, repatriatul nu avea cunoștință, formularele respective fiind

completate și semnate în fals de alte persoane, în cazul supus judecății de

către inculpatul B.D.

După completarea în fals a acestor

acte, cu acordul sau chiar în prezența inculpatului C.E.D., acesta din urmă

primea dosarul și elibera o chitanță vamală în care consemna în mod nereal

efectuarea formalităților de vămuire în regim de scutire de taxe vamale, pe

numele persoanei repatriate trecută în acte, a unui autoturism, altul decât cel

pe care repatriatul a solicitat să-l introducă și l-a introdus în țară în mod

real.

După obținerea chitanței vamale,

persoanele interesate, în cazul supus judecății inculpatul B.D., procedau la

îndeplinirea formalităților de înmatriculare a autoturismelor respective pe

numele lor. În acest sens, se întocmea în fals și un act de vânzare-cumpărare

românesc între persoana repatriată și cetățeanul român pe numele căruia urma să

se înmatriculeze autovehiculul.

În continuare, privind activitatea

infracțională a inculpaților, Tribunalul a reținut:

În perioada 1991 – 1993, inculpatul

B.D. a lucrat la Brigada de Poliție Rutieră București, ca agent de circulație.

Odată cu înființarea birourilor de

circulație la nivelul sectoarelor de poliție, inculpatul a fost repartizat la

secția 20 și apoi la secția 21 Poliție, activitatea sa desfășurându-se tot pe

linie de circulație, până în anul 1997.

În această perioadă, prin natura

funcției, inculpatul B.D. a făcut cunoștință cu inculpatul C.E.D., care în

perioada 1991 – 1995 a lucrat ca vameș în cadrul Biroului Vamal București –

Antrepozite.

La începutul anului 1995, inculpatul

B.D. a făcut cunoștință cu inculpatul C.I., cetățean român cu domiciliul în

Canada.

Din discuțiile purtate, inculpatul

B.D. a aflat că inculpatul C.I. se ocupă de procurarea și introducerea în

România a unor autoturisme de proveniență străină pentru sine sau pentru alții.

La rândul său, inculpatul C.I. a aflat despre inculpatul B.D. că este polițist

și lucrează pe linie de circulație.

Având în vedere cuantumul ridicat al

taxelor vamale ce trebuiau achitate pentru indigenarea unor autoturisme

procurate din străinătate și existența reglementărilor speciale în ceea ce

privește regimul de scutire de taxe vamale pentru persoanele repatriate, cei

doi inculpați s-au hotărât să găsească o modalitate de eludare a taxelor

vamale.

S-a reținut că inculpatul C.I. încercase

să efectueze formalitățile vamale în regim de scutire de taxe vamale,

abordându-l în acest sens pe inculpatul C.E.D., dar fără succes.

La rândul său, fără a avea

cunoștință de demersurile făcute de C.I. la vamă și fără a-i spune acestuia de

propriile demersuri ce urma să le întreprindă, inculpatul B.D. a luat legătura

cu inculpatul C.E.D., discutând cu acesta despre posibilitatea indigenării unor

autoturisme fără plata taxelor vamale.

Inculpatul C.E.D. a acceptat să-l

ajute pe inculpatul polițist, stabilind de comun acord modalitatea de lucru.

Astfel, în momentul când la vamă se

prezenta o persoană repatriată care solicita indigenarea numai a unui

autoturism de proveniență străină, în regim de scutire de taxe vamale,

inculpatul C.E.D. îl anunța pe inculpatul B.D. care, dacă avea vreun „client”,

îi aducea vameșului actele originale ale mașinii care urma să fie indigenată

ilicit.

De la vameș, inculpatul B.D. primea

actele de repatriere ale persoanei care în mod legal solicita îndeplinirea

formalităților vamale în regim de scutire de taxe conform H.G. nr. 269/1994, un

formular tipizat „în alb” de cerere-declarație adresată directorului punctului

vamal și un formular tipizat de contract de vânzare-cumpărare străin, „în alb”.

Inculpatul B.D. trebuia ca, pe baza

datelor persoanei repatriate și a datelor privind autoturismul care urma să fie

vămuit ilicit, să completeze cele două formulare, să le semneze și să le

dateze, formând un dosar pe care să-l înmâneze inculpatului C.E.D., acesta

eliberându-i chitanța de vămuire în regim de scutire de taxe vamale, pe numele

repatriatului, dar pentru autoturismul al cărui proprietar sau beneficiar real

nu ar fi avut dreptul la aplicarea prevederilor H.G. nr. 269/1994.

Formularul tipizat de

cerere-declarație era completat în fals de inculpatul B.D., la indicațiile

inculpatului C.E.D., cu numele persoanei repatriate, cu marca, datele tehnice

și de identificare ale autoturismului ce trebuie indigenizat ilicit, după care

era semnat în fals. Data trecută pe această cerere era completată, astfel

încât, să coincidă cu cea din ziua în care persoana repatriată solicitase în

mod real scutirea de taxe vamale, deoarece conform legii, vămuirea tuturor

bunurilor pe care o persoană repatriată avea dreptul să le introducă în România

fără plata taxelor vamale, se putea face o singură dată.

Tot urmare indicațiilor, și chiar în

prezența inculpatului C.E.D., inculpatul B.D. completa în fals tipizatul

contractului străin de vânzare-cumpărare a unui automobil, trecând la rubrica

„vânzător” cetățeanul străin care în realitate vânduse mașina cetățeanului

român care nu avea dreptul la scutire de taxe vamale, iar la rubrica

„cumpărător” trecând (fictiv) persoana repatriată.

Semnăturile părților contractante

erau contrafăcute, data trecută pe contractul de vânzare-cumpărare fiind

anterioară datei aprobării repatrierii și stabilirii domiciliului în România.

Pe baza acestor date false, pe care

le primea de la inculpatul B.D., inculpatul C.E.D. întocmea, semna, ștampila și

elibera un document (chitanță) prin care atesta în mod oficial, dar fictiv că,

la solicitarea persoanei repatriate și ca urmare a verificării îndeplinirii

condițiilor prevăzute de H.G. nr. 269/1994, s-au efectuat formalitățile vamale,

conferindu-se autoturismului trecut în act, regimul de scutire de taxe vamale.

Cu acest document, însoțit de actele

de repatriere în xerocopie – certificată de vameș pentru autenticitate,

inculpatul B.D. proceda la înmatricularea autoturismului în circulație, pe

numele persoanei care l-a cumpărat sau pentru care s-a cumpărat.

În acest scop, trebuia să se

completeze și să se semneze, de asemenea, în fals, un contract de

vânzare-cumpărare între persoana repatriată și beneficiarul autoturismului în

cauză, după care urma să se facă declarația de impunere la Administrația

Financiară, omologarea și revizia de către Registrul Auto Român, plata taxelor

de înmatriculare, depunerea dosarului la Brigada de Poliție Rutieră București,

unde se făcea înmatricularea propriu-zisă și eliberarea certificatului de

înmatriculare pe numele beneficiarului dorit de inculpați.

Inculpatul C.E.D., pentru a-și

încălca atribuțiile de serviciu, acceptând și eliberând documente false, dar

care să confere o aparentă legalitate operațiunilor de vămuire ilegală pe care

le făcea de conivență cu inculpatul B.D. și indirect cu inculpatul C.I., a

pretins și primit diferite sume de bani care variau în funcție de

caracteristicile autoturismelor indigenate ilicit.

De asemenea, inculpatul B.D., pentru

faptul că se ocupa de îndeplinirea formalităților premergătoare înmatriculării

(luarea în evidență la administrațiile financiare, plata impozitului și a taxei

de înmatriculare, prezentarea autoturismului la R.A.R. și obținerea

certificatului de înmatriculare), a primit de la beneficiarii înmatriculărilor

câte 100 de dolari S.U.A.

Nici persoanele repatriate și nici

beneficiarii autoturismelor nu cunoșteau cine și în ce manieră se întocmeau

actele false.

În acest fel, prima instanță a

reținut că au fost înmatriculate ilegal șapte autoturisme, după cum urmează:

1) Autoturismul marca Fiat Ducato,

procurat de inculpatul C.I. din Germania de la cetățeanul german N.C.S.

Acest autoturism a fost introdus în

România și vândut pe bază de chitanță de mână de către inculpatul C.I. firmei

S.C. C.S.C. SRL prin reprezentantul acesteia, D.S., cu suma de 800 dolari

S.U.A.

În prețul negociat, părțile

contractante au stabilit să fie incluse și taxele vamale.

Întrucât achitarea integrală a

prețului urma să se facă în momentul perfectării actelor de vânare-cumpărare și

înmatricularea mașinii, inculpatul C.I. a apelat la inculpatul B.D., iar acesta

la inculpatul C.E.D. pentru a se efectua formalitățile de vămuire pe repatriat,

în regim de scutire de taxe vamale.

La scurt timp după ce inculpatul

B.D. i-a solicitat inculpatului C.E.D. ajutorul, la punctul vamal București –

Antrepozite s-a prezentat martorul F.A. care, având aprobarea de repatriere, a

solicitat aplicarea prevederilor H.G. nr. 269/1994 pentru un autoturism marca

Ford Orion, proprietatea sa.

Cererea repatriatului a fost repartizată

spre rezolvare vameșului inculpat C.E.D. Acesta, intrând în posesia

documentului de repatriere și constatând că F.A. nu solicitase scutirea de taxe

vamale decât pentru un autoturism, l-a anunțat pe inculpatul B.D., căruia i-a

spus că-i poate rezolva problema indigenării fictive a autoturismului lui C.I.,

pretinzându-i 1000 dolari S.U.A.

Inculpatul B.D. i-a comunicat

aceasta lui C.I., fără să-i spună persoana care urma să rezolve problema în

vamă. Întrucât suma de 1000 dolari S.U.A. era mult sub nivelul cuantumului

taxelor vamale pe care în mod legal ar fi trebuit să le plătească pentru

importul mașinii (3418 dolari S.U.A.), inculpatul C.I. a acceptat. Astfel, C.I.

i-a dat lui B.D. cei 1000 dolari S.U.A., plus încă 100 dolari S.U.A., aceștia

din urmă reprezentând plata serviciilor ce urma să le facă inculpatul B.D., el

oferindu-se să se ocupe personal de îndeplinirea formalităților premergătoare

înmatriculării și înmatriculării.

În vederea întocmirii dosarului

necesar obținerii scutirii de taxe vamale, inculpatul C.E.D. a solicitat și a

primit de la inculpatul C.I., prin intermediul inculpatului B.D. actele

originale privind proveniența și caracteristicile autoturismului marca „Fiat

Ducato”.

Pe baza acestor acte, precum și a

celor privind datele personale ale repatriatului F.A., aflate în posesia

vameșului C.E.D., inculpatul B.D., sub „îndrumarea” vameșului a întocmit

(completat) în mod fictiv un contract de vânzare-cumpărare tipizat, nemțesc,

din care rezulta că proprietarul german al mașinii ar fi vândut autoturismul,

în Germania, martorului F.A., la o dată anterioară obținerii repatrierii de

către acesta din urmă.

De asemenea, tot sub „îndrumarea”

inculpatului C.E.D., inculpatul B.D. a întocmit în numele lui F.A., și cererea

adresată directorului punctului vamal prin care solicita scutirea de taxe

vamale pentru autoturismul marca Fiat Ducato.

Aceste două documente, împreună cu

actele de repatriere ale lui F.A. și certificatul de înmatriculare nemțesc al

mașinii au format dosarul „primit” de inculpatul C.E.D. de la inculpatul B.D.,

pe care l-a înregistrat și catagrafiat, eliberând chitanța nr. 95652/502 din 2

martie 1995 prin care atesta sub semnătura sa și ștampila vămii, în mod nereal,

că urmare cererii făcută de F.A., a verificat actele depuse și constatând că

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de H.G. nr. 269/1994 a dat liber la vamă,

stabilind regimul juridic al autoturismului marca „Fiat Ducato”, importat în

România, ca fiind în scutire de taxe vamale.

Chitanța emisă de inculpatul C.E.D.,

după primirea celor 1000 dolari S.U.A., precum și certificatele actelor de

repatriere, inculpatul B.D. le-a dat lui C.I.

2) Autoturismul marca Ford Tas,

cumpărat în aprilie 1995, din Germania, pe numele inculpatului C.I., de la

cetățeanul german J.P.B.

Destinatarul acestei mașini era

cetățeanul român P.D., care s-a deplasat împreună cu inculpatul C.I. pentru a

achiziționa autoturismul.

La punctul vamal de intrare în

România - Nădlac, prezentându-se actele de cumpărare ale autoturismului și

stabilindu-se regimul vamal de import al acestuia, P.D. a plătit o garanție

vamală de 1.800.000 lei, urmând ca diferența până la suma reprezentând taxele

aferente să o plătească la punctul vamal București - Antrepozite, unde trebuia

să se vămuiască efectiv bunul.

Ajunși la București, inculpatul C.I.

s-a oferit să se ocupe el de îndeplinirea formalităților de vămuire și

înmatriculare a autoturismului, spunându-i lui P.D. că acestea costă 4.000.000

lei, sumă plătită de P.D. inculpatului, în două tranșe.

Prima tranșă, 80 dolari S.U.A.

(echivalentul a 2.500.000 lei), P.D. a dat-o lui C.I. și B.D., aceasta

reprezentând suma pretinsă de inculpatul C.E.D. și cei 100 dolari S.U.A. care i

se cuveneau inculpatului B.D. pentru serviciile prestate în legătură cu

deplasările și plata taxelor aferente înmatriculării autoturismului.

A doua tranșă, 1.500.000 lei, P.D.

i-a dat-o lui C.I. după ce a primit de la acesta certificatul românesc de

înmatriculare și cartea de identitate a autovehiculului.

Inculpatul B.D., pe baza înțelegerii

prealabile cu inculpatul C.E.D., primind actele originale ale autoturismului,

la indicațiile vameșului, care avea în lucru cererea reală a repatriatei A.S.L.

(fostă I.) a completat un formular tipizat de vânzare-cumpărare nemțesc

procurat „în alb”, trecând în mod nereal drept cumpărător pe A.S.L., în locul

cumpărătorului real care era inculpatul C.I.

Inculpatul B.D. a întocmit în fals,

în numele aceleiași repatriate, cererea de scutire de taxe vamale.

Pe baza acestor acte, precum și a

aprobărilor de repatriere, inculpatul C.E.D. a întocmit, înregistrat, semnat,

ștampilat și eliberat chitanța vamală nr. 96003/853 din 8 mai 1995 prin care

atesta în mod nereal că autoturismul marca Ford Tas este proprietatea

repatriatei A.S.L., care l-a importat în România, beneficiind de prevederile

H.G. nr. 269/1994.

După primirea acestui document,

inculpatul B.D. a întocmit și semnat în fals și un contract românesc de

vânzare-cumpărare al autoturismului Ford Tas, între A.S.L. și P.D., după care a

îndeplinit toate formalitățile necesare înmatriculării.

3) Autoturismul marca Ford Tranzit,

cumpărat în aprilie 1995 din Germania, de la un magazin specializat în astfel

de vânzări, de către inculpatul C.I.

Autoturismul a fost introdus în

România cu numere germane de export, provizorii cu plata garanției de import,

fiind folosit un timp de T.C.

În iunie 1995, T.C. s-a hotărât să

vândă mașina numiților M.M. și R.M.R.

Inculpatul C.I. s-a oferit să-l

ajute, îndeplinind el formalitățile de indigenare (vămuire) și înmatriculare.

Din banii primiți de la T.C., C.I.

i-a dat inculpatului B.D. suma de 1000 dolari S.U.A., bani pretinși și primiți

ulterior de inculpatul C.E.D., plus 1000 dolari S.U.A., bani păstrați de

inculpatul B.D.

Pe baza actelor originale de

proveniență ale autoturismului, pentru care dorea să eludeze plata taxelor

vamale și a actelor de repatriere ale numitei R.D.A., aflate în lucru la

inculpatul C.E.D. (pentru vămuirea legală, în condițiile H.G. nr. 269/1994 a

unei singure mașini, respectiv autoturismul marca Rover), inculpatul B.D. a procedat

la completarea unui formular nemțesc tipizat de vânzare-cumpărare, trecând în

locul cumpărătorului real (C.I.) pe repatriata R.D.A.

Inculpatul B.D., după ce a completat

personal, în numele numitei R.D.A., și cererea de scutire de taxe vamale, i-a

înmânat lui C.E.D. actele falsificate și suma de 1000 dolari S.U.A., acesta

întocmind și eliberând chitanța vamală nr. 95691/541 din 7 iulie 1997 prin care

se atesta oficial vămuirea autoturismului marca Ford Tranzit L, ca urmare a

cererii repatriatei R.D.A., în regim de scutire de taxe vamale.

De actele ulterioare s-a ocupat

inculpatul C.I., mai puțin o declarație pe proprie răspundere de neînstrăinare

a mașinii pe o perioadă de 90 de zile de la înmatriculare, semnată în fals în

numele martorilor M.M. și R.M.R., de către inculpatul B.D.

4) Autoturismul marca Jeep Cherokee,

cumpărat în aprilie 1995, din Germania, de T.C. și inculpatul C.I.

Și acest autoturism a fost introdus

în România cu plata garanției vamale de import, fiind folosit de T.C. cu numere

provizorii de export germane, până în iulie 1995, când C.I. s-a oferit să se

ocupe de indigenarea și înmatricularea autoturismului pe numele lui T.C.

Modul de operare a fost similar

cazului expus sub pct. 3.

De această dată, repatriatul a fost

D.A.R.

Inculpatul C.E.D., pentru suma de

1000 dolari S.U.A., întocmind chitanța vamală nr. 96324/1174 din 11 iunie 1995.

5) Autoturismul marca Citroen BX,

cumpărat în aprilie 1995, din Italia, de la cetățeanul italian S.F., de către

P.A.F.

După ce a obținut acordul

inculpatului C.E.D. în ceea ce privește înmatricularea ilicită a autoturismului

marca Citroen pe numele repatriatului I.P., contra sumei de 700 dolari S.U.A.,

inculpatul B.D. s-a oferit să o ajute pe P.A.F., primind de la aceasta 1000

dolari S.U.A.

Din acești bani, 700 dolari S.U.A.

i-a predat inculpatul polițist lui C.E.D., odată cu contractul fals de

vânzare-cumpărare italienesc și cererea de scutire de plata taxelor vamale

întocmite de B.D. în numele repatriatului I.P., primind de la vameș chitanța

vamală nr. 96055/905/23 mai 1995 pe numele repatriatului.

După obținerea chitanței vamale, în

contul celor 300 dolari S.U.A. ce i-au rămas, inculpatul B.D. a îndeplinit

celelalte formalități pentru înmatricularea autoturismului.

Pentru aceasta, a întocmit și semnat

în fals un contract de vânzare-cumpărare între I.P. și P.A.F.

6) Autoturismul marca Mercedes Benz

400 SEL, cumpărat în mai 1995, din Germania, de G.D., de la un magazin de

specialitate.

În vederea achiziționării

autoturismului, D.G. a făcut deplasarea în Germania împreună cu B.A., la

întoarcere, cei doi intrând în țară prin punctul vamal Nădlac unde, declarând

că importă autoturismul cumpărat din Germania, au plătit garanția vamală în

sumă de 800 dolari S.U.A.

Cei doi au apelat la C.N., iar

acesta la inculpatul B.D.

Inculpatul polițist, după ce a avut

confirmarea din partea inculpatului C.E.D. că poate rezolva vămuirea pe numele

repatriatului G.C.A. (care solicitase în mod legal scutirea de plata taxelor

vamale pentru importul unui singur autoturism), a întocmit în fals contractul

de vânzare-cumpărare nemțesc și cererea de scutire de plata taxelor de vămuire,

primind în schimb de la vameș chitanța nr. 96073/932/24 mai 1995, pe numele lui

G.C.A.

Inculpatul B.D. s-a ocupat în

continuare de formalitățile de înmatriculare.

7) Autoturismul marca Mercedes 190

cumpărat din Belgia de B.S. și revândut în România lui M.I.

După cumpărarea mașinii, M.I. a

circulat o vreme cu numere de înmatriculare belgiene, după care a trebuit să o

indigenizeze și să o înmatriculeze în România. Inculpatul B.D. s-a ocupat de

aceste formalități.

Astfel, inculpatul polițist a primit

de la M.I. suma de 1000 dolari S.U.A. reprezentând costul tuturor

formalităților, plus 100 dolari S.U.A. „comisionul” său și, în final i-a dat

certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autoturismului,

eliberate pe numele său.

În schimbul sumei de 1000 dolari

S.U.A., inculpatul C.E.D., în baza actelor falsificate de inculpatul B.D. după

procedura arătată în cazurile anterioare, i-a eliberat chitanța vamală falsă

nr. 96225/1075 din 22 iunie 1995 pe numele repatriatului C.M.

După obținerea chitanței vamale,

inculpatul B.D. s-a ocupat în continuare de formalitățile de înmatriculare,

ocazie cu care a întocmit în fals contractul românesc de vânzare-cumpărare între

C.M. și M.I., precum și declarația de neînstrăinare a mașinii pe termen de 90

de zile.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații C.E.D. și B.D.

Apelantul-inculpat C.E.D. a

solicitat achitarea pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată,

întrucât nu rezultă din nici o probă că ar fi primit vreo sumă de bani de la

inculpatul B.D.

L-a ajutat dezinteresat pe

inculpatul B.D., deoarece erau prieteni, se vizitau, mai ieșeau „la un grătar”,

iar inculpatul polițist o cunoștea pe prietena inculpatului vameș.

A mai susținut că inculpatul B.D. a

declarat că i-a dat 6.400 dolari S.U.A., declarația sa fiind considerată de

organele de urmărire penală „autodenunț”, pentru a nu răspunde pentru

infracțiunea de trafic de influență.

În subsidiar, a solicitat reținerea

circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și redozarea

tuturor pedepselor stabilite.

Apelantul-inculpat B.D. a solicitat

admiterea apelului, desființarea sentinței, reducerea pedepsei spre limita

minimă prevăzută în textul de lege incriminator și suspendarea condiționată a

executării acesteia.

Prin decizia penală nr. 98 din 9

decembrie 2001, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații

B.D. și C.E.D. împotriva sentinței penale nr. 44 din 9 martie 2001 a Tribunalului

Militar Teritorial București.

Pentru a pronunța astfel, s-a

reținut că instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării

adevărului, fapt ce a condus la stabilirea unei stări de fapt corecte.

Totodată, s-a apreciat că încadrarea

juridică dată faptelor este justă, iar pedepsele aplicate sunt bine

individualizate.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs inculpații.

Inculpatul B.D. a solicitat

aplicarea dispozițiilor art. 122, combinat cu art. 124 C. pen., cu privire la

prescripția răspunderii penale pentru toate infracțiunile reținute în sarcina

sa.

Inculpatul C.E.D. a solicitat, de

asemenea, constatarea prescripției răspunderii penale pentru toate

infracțiunile cu excepția infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.,

pentru care apreciază că nu sunt probe care să conducă la concluzia certă că

fapta există, solicitând, în principal, achitarea potrivit art. 10 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen. și în subsidiar restituirea dosarului la parchet în

vederea completării urmăririi penale. Tot în subsidiar, a solicitat reducerea

pedepsei și executarea ei sub supraveghere, în situația că va fi găsit vinovat.

Sub aspectul laturii civile, critica

vizează nepronunțarea instanței de fond asupra actelor oficiale false, omițând

să dispună anularea acestora.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate, analizate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14, 17

1

, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor alin. (3) al

aceluiași articol, se constată că recursurile sunt fondate, numai cu privire la

aplicarea în cauză a dispozițiilor prescripției răspunderii penale, prevăzute

de art. 121 și art. 124 C. pen. și la omisiunea aplicării dispozițiilor art.

348 și art. 445 C. proc. pen., cu privire la rezolvarea din oficiu a laturii ce

vizează anularea înscrisurilor declarate false.

Așadar, în baza art. 11 pct. 2 lit.

b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., se va înceta procesul

penal pornit împotriva inculpatului B.D. pentru următoarele infracțiuni:

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., două infracțiuni de fals în înscrisuri

sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 291 teza a

II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin intervenția

prescripției penale.

În ce-l privește pe inculpatul

C.E.D., în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin.

(1) lit. g) C. proc. pen., se va înceta procesul penal pentru următoarele

infracțiuni:

Complicitate la fals în înscrisuri

sub semnătură privată, prevăzută de art. 26, raportat la art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals în declarații,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la

art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C.

pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Critica cu privire la nesoluționarea

laturii civile sub aspectul nepronunțării asupra înscrisurilor falsificate,

este întemeiată, întrucât deși s-a constatat că o serie de acte au fost

falsificate (certificate de înmatriculare, chitanțe vamale, contracte de

vânzare-cumpărare) nu s-a dispus anularea lor, omisiune care echivalează cu nerezolvarea

fondului cauzei (chestiune de care nu s-a ocupat nici instanța de apel).

Așa fiind, potrivit dispozițiilor

art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., rejudecarea se va face de

către instanța a cărei hotărâre a fost casată pentru nerezolvarea fondului

cauzei.

Motivul de recurs invocat de

inculpatul C.E.D. ce vizează restituirea la parchet pentru completarea

urmăririi penale, nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 333 C.

proc. pen., restituirea pentru completarea urmăririi penale se dispune când din

administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este

completă și că în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât

cu mare întârziere.

Or, din actele dosarului rezultă că

s-au administrat toate probele utile în vederea aflării adevărului, atât în

faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, contradicțiile ivite în

susținerile inculpaților fiind lămurite, aprecierea probelor făcându-se în

spiritul dispozițiilor art. 62 și urm. C. proc. pen., ce vizează probele și

mijloacele de probă, neexistând dubii în privința existenței faptei și a

vinovăției inculpaților astfel cum pe larg s-a motivat la fond și apel.

Pe de altă parte, restituirea cauzei

pentru soluționarea laturii civile sau a clarificării, eventuala răspundere a

persoanelor care au solicitat să le fie înmatriculate mașinile, nu se justifică

restituirea cauzei la parchet în vederea completării urmăririi penale, în

sensul dat de dispozițiile art. 333 C. proc. pen.

Nefondat este și motivul ce vizează

achitarea pentru fapta de luare de mită, fapta existând și existând și probe

din care rezultă că a fost săvârșită de inculpat.

Astfel, declarațiile coinculpatului

B.D. se coroborează în cele mai mici amănunte cu celelalte probe administrate

în cauză referitor la modalitatea în care au acționat în vederea introducerii

în țară a unor autovehicule de proveniență străină fără plata taxelor vamale

aferente în folosul unor persoane care nu beneficiau în mod real de acest regim

preferențial, neavând calitatea de „cetățeni repatriați” (declarații martori,

chitanțe vamale falsificate, adeverințe identitate false, contracte de

vânzare-cumpărare falsificate, cereri de vămuire, procese-verbale de

confruntare, chitanțiere procurate de inculpatul C.E.).

De altfel, s-a reținut în sarcina

inculpaților și celelalte infracțiuni pe care le-au săvârșit pentru realizarea

acestui scop, respectiv înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată,

fals în declarații, uz de fals sau fals intelectual, ca autorat sau complice.

Or, declarațiile inculpatului C.E.

în legătură cu infracțiunea de luare de mită, în sensul negării săvârșirii

acestei fapte nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din

ansamblul probelor existente în cauză, acesta neputând explica motivul pentru care

coinculpatul B.D. susține că i-a dat mită.

Nici critica cu privire la

individualizarea pedepsei nu este întemeiată, aceasta făcându-se cu respectarea

dispozițiilor prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele evaluând corect toate

criteriile de individualizare, astfel că pedeapsa aplicată este aptă să-și

atingă scopul prevăzut de legiuitor, astfel cum este circumscris în

dispozițiile art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații B.D. și C.E.D., împotriva deciziei nr. 98 din 9 octombrie 2001 a

Curții Militare de Apel.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 44 din 4 martie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial numai cu privire la

aplicarea dispozițiilor art. 121 și art. 124 C. pen., referitoare la

prescripția răspunderii penale precum și la omisiunea aplicării dispozițiilor

art. 348 și art. 445 C. proc. pen.

În ce privește pe inculpatul C.E.D.,

înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., descontopește

pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare în pedepsele componente pe care le

repune în individualitatea lor și anume 7 ani închisoare, pentru infracțiunea

de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) și art. 13 C. pen. și de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal

împotriva inculpatului B.D. pentru următoarele infracțiuni:

Înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C.

pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două infracțiuni), fals în declarații

prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de

fals, prevăzută de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

De asemenea, în baza art. 11 pct. 2

lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.,

încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C.E.D., pentru

următoarele infracțiuni:

Complicitate la fals în înscrisuri

sub semnătură privată, prevăzută de art. 26, raportat la art. 290 C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la fals în declarații,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la

art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C.

pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., deoarece a intervenit prescripția răspunderii penale.

Inculpatul C.E.D. urmează să execute

7 ani închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Trimite cauza la Tribunalul Militar

Teritorial pentru rejudecarea laturii civile.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 iunie 2003.