ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 326/2012

Asupra recursurilor penale de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 385 din data de 06 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosar nr. 4983/40/2009, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații O.M. și T.V.

A fost condamnat inculpatul O.M. la pedepsele de:

- 2 ani închisoare și 1 an pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.;

- 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și art. 76 lit. e) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, stabilind drept rezultantă pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare și 1 (un) an pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 81, 82 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și accesorii aplicate pe timp de 4 (patru) ani, care constituie termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen., în sensul revocării suspendării condiționate și a executării în întregime a pedepsei în cazul săvârșirii din nou a unei infracțiuni sau a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

A fost condamnat inculpatul T.V. la pedepsele de:

- 1 an și 4 luni închisoare și 1 an pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen.;

- 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și art. 76 lit. e) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, stabilind drept rezultantă pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare și 1 an pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen.

În temeiul art. 81, 82 și 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și accesorii aplicate pe timp de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni, care constituie termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen., în sensul revocării suspendării condiționate și a executării în întregime a pedepsei în cazul săvârșirii din nou a unei infracțiuni sau a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

Au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile M.M. suma de 15.000 ROL despăgubiri civile.

S-a dispus confiscarea de la cei doi inculpați a sumei de 900 RON (9 milioane ROL).

S-a dispus anularea actelor false, respectiv: Dispoziția nr. 76 din 9 aprilie 2002, Contractul de întreținere nr. 1113 din 10 aprilie 2002, Adeverința nr. 117/2002, Procesul-verbal nr. 1669 din 19 martie 2002.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, inculpatul O.M. este secretarul comunei Mihai Eminescu, județul Botoșani din anul 1990.

În baza Ordinului nr. 329 din 06 decembrie 2000 al Prefecturii Județului Botoșani, O.M. a fost atestat pe post ca funcționar care ocupă o funcție publică de conducere în cadrul unităților și instituțiilor publice. Ordinul de numire s-a făcut în baza prevederilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, H.G. nr. 452/2000 și a Procesului-verbal nr. 4735 din 28 septembrie 2000 al Comisiei de Atestare.

Numirea în funcția publică de conducere, ca secretar al comunei ME, s-a făcut începând cu data de 28 septembrie 2000.

Prin Adresa nr. 696 din 19 ianuarie 2002 a Prefectului Județului Botoșani, înregistrată la Primăria Comunei ME, județul Botoșani, sub nr. 197 din 26 ianuarie 2002, au fost comunicate atribuțiile de serviciu ale inculpatului corespunzătoare fișei postului pentru secretarul comunei, atribuții ce au fost delimitate la data de 30 noiembrie 2005 de către primarul comunei.

Astfel, potrivit fișei postului, inculpatul era secretarul comunei ME, județul Botoșani, în calitatea sa de funcționar public, avea următoarele atribuții stabilite conform Legii nr. 215/2001 a Administrației Publice Locale, Legii nr. 18/1991, republicată - privind fondul funciar, Legii nr. 169/1997, Legii nr. 1/2000, cu modificările ulterioare și H.G. nr. 1.172/2001; Legii nr. 10/2001 - privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989; Legii nr. 16/1994 - privind arendarea; O.G. nr. 1/1992, H.G. nr. 269/2001 și Ordinului nr. 95136/282/712/10806 - pentru aprobarea normelor tehnice privind completarea registrului agricol; Legii nr. 119/1996 - cu privire la actele de stare civilă; Decretului nr. 92/1976 - privind carnetele de muncă, Legii nr. 154/1998, O.U.G. nr. 24/2000, O.U.G. nr. 42/2001 și H.G. nr. 403/2001; Legii nr. 16/1996 - privind Arhivele Naționale și Decretului nr. 86/1950 - privind reglementarea eliberării certificatelor, dovezilor și ale adeverințelor; Legii nr. 54/1998 - privind circulația juridică a terenurilor.

De asemenea, inculpatul avea atribuții pe linia aplicării Legii nr. 50/1991 - privind certificatele de urbanism și autorizațiile de construcție, actualizarea listelor electorale permanente, coordonarea serviciului de specialitate ce-și desfășoară activitatea în domeniul Autorității Tutelare și a Protecției Copilului din subordinea Consiliului Local, ținerea evidenței rezerviștilor și întocmirea lucrărilor de mobilizare la locul de muncă, conform Legii nr. 45/1994, Legii nr. 477/2003 și H.G. nr. 338/2002, asigurarea securității informațiilor clasificate conform Legii nr. 182/2002, coordonarea activității privind liberul acces la informațiile de interes public prevăzute în Legea nr. 544/2001, coordonarea activității privind transparența decizională în Administrația Publică prevăzută în Legea nr. 52/2003, procedura aprobării tacite prevăzută în O.U.G. nr. 27/2003, aprobată prin Legea nr. 486/2003 și instruirea primară în domeniul informaticii a funcționarilor publici prevăzută în O.M.A.P. nr. 252. Inculpatul îndeplinea și alte atribuții, expres prevăzute de lege.

În perioada 2000 - 2004, inculpatul T.V. a fost primar al comunei ME, județul Botoșani, iar în perioada 2004 - 2008, 2008 și în continuare este viceprimar al aceleiași localități.

În calitate de primar și viceprimar, inculpatul a avut atribuții în aplicarea Legii nr. 215/2001, a administrației publice locale, a Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată, a Legii nr. 169/1997, a Legii nr. 1/2000, precum și a Legii nr. 247/2005, cu modificările ulterioare și ale H.G. 1.172/2001, ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ale Legii nr. 16/1994 privind arenda, ale O.G. nr. 1/1992, H.G. nr. 269/2001 și Ordinului nr. 195136/2001 pentru aprobarea normelor tehnice privind completarea registrului agricol, ale Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, Decretului nr. 92/1996, Legii nr. 154/1998, O.U.G. nr. 24/2000, O.U.G. nr. 42/2001, ale Legii nr. 53/2003, H.G. nr. 432/2004, Legii nr. 161/2003, Legii nr. 16/1996 și O.G. nr. 33/2002, aprobată prin Legea nr. 223/2002, Legii nr. 393/2004, Legii nr. 673/2002, Legii nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, Legii nr. 50/1991, Legii nr. 45/1994, Legii nr. 477/2003 și H.G. nr. 338/2002, ale Legii nr. 182/2002 privind asigurarea securității informațiilor clasificate, Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în Administrația Publică, Legii nr. 486/2003, de aprobare a O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, precum și toate celelalte atribuții conferite prin actele normative ce reglementează activitatea autorităților locale, respectiv a primarului și viceprimarului.

Din conviețuirea lui B.M. cu numitul C., s-a născut C.V. - zisă "V." - iar din relația de concubinaj cu V.I., s-au născut M. (V.) M. și V.M., la 27 ianuarie 1971.

B.M. a lucrat în construcții, iar după anul 1990 a locuit în satul Ipotești, într-un imobil ce a aparținut mamei sale, B.S. de la care a moștenit și circa 2 hectare de teren.

Între B.M. și V.M. a intervenit un contract de vânzare-cumpărare, prin care prima îi vindea fiicei sale cota indiviză de V2 din casa situată în satul Ipotești, comuna ME, județul Botoșani, construită de chirpici, acoperită cu carton, compusă din două camere, hol și bucătărie, precum și terenul în suprafață de 800 mp, aferent acestei construcții (contract de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat Botoșani, prin Încheierea de autentificare nr. 12696 din 01 septembrie 1994).

În ceea ce privește terenul agricol, B.M. nu a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în calitate de moștenitoare a mamei sale, B.S., motivat de faptul că, lucrând în construcții, circula zvonul că cine avea pământ urma să piardă serviciul. În aceste împrejurări, V.M. l-a rugat pe inculpatul O.M. să-i întocmească pe numele său titlul de proprietate, pe care urma să-l moștenească mama sa de la bunica.

În acest context, inculpatul O.M. a întocmit documentele în baza cărora a fost eliberat Titlul de proprietate 14 aprilie 1996, pe numele lui V.M., pentru suprafața de 2,1361 hectare, prin reconstituirea dreptului de proprietate pe teritoriul satului Ipotești, com. ME, județul Botoșani.

B.M. era vecină cu soții O.V. și O.E.M., aceștia din urmă lucrând terenul care figura scriptic în proprietatea lui V.M., fără a cunoaște că aceasta din urmă avea titlul de proprietate asupra pământului pe care mama sa îl moștenea de la bunica.

V.M. și C.V. s-au mutat în Turcia, unde au lucrat, dar au continuat să-și viziteze mama, având grijă de aceasta și căreia îi trimiteau diferite sume de bani. Aceasta din urmă a fost dusă în Turcia, unde a fost internată și tratată medical pentru afecțiunile de care suferea. B.M. a fost îngrijită de soții O.V. și O.E.M. care îi pregăteau de mâncare, făcându-i cumpărăturile.

În plus, V.M. îi trimitea diverse sume de bani și lui O.E.M., în contul cheltuielilor pe care aceasta le făcea cu întreținerea lui B.M.

La sfârșitul anului 2001 - începutul anului 2002, S.M., crescător de animale, fiind interesat de cumpărarea unei suprafețe de teren pe raza localitatea Cătămărăști Deal, în apropierea locului numit "BS", pentru a organiza o stână, a discutat cu inculpatul O.M. în acest sens.

Inculpatul O.M., după o discuție prealabilă cu T.V., a acceptat propunerea soților S. pentru terenul ce urmau să-l atribuie în mod ilegal lui B.M., locul fiind avantajos întrucât S.M. mai deținea în zonă o suprafață de teren, în apropierea căreia era sursă de apă și posibilitate de alimentare cu energie electrică.

Astfel, inculpații T.V. și O.M. au luat hotărârea de a o împroprietări, în baza Legii nr. 1/2000, pe numita B.M., cu suprafața de 2,04 hectare în extravilanul comunei ME, situată mai exact în parcela cadastrală 657/20, deși pe acest amplasament aveau drept de proprietate moștenitorii defunctei T.E., care vânduseră o suprafață de teren din zonă numitei T.M., al cărei ginere este numitul B.I., aspect cunoscut de ambii inculpați.

De asemenea, inculpații mai cunoșteau și faptul că parcela cadastrală nr. 657/20 făcuse obiectul unui protocol de schimb, între Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a Comunei ME și Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a Municipiului Botoșani, revenind în administrarea Comisiei Municipiului Botoșani în anul 2001.

Din Adresa nr. 1/2484 din 11 aprilie 2001, a Primăriei Municipiului Botoșani și Adresa nr. 82 din 21 martie 2001 a Primăriei Comunei ME, județul Botoșani, referitor la încheierea protocolului din data de 11 aprilie 2001 privind schimbul de terenuri între cele două comisii, rezultă că "Protocolul nu a fost transpus prin delimitare în teren între părți. Primar" - ștampila Comunei ME, județul Botoșani și semnătura inculpatului T.V.

Cu toate acestea, la data de 19 martie 2002, inculpatul T.V. a întocmit Procesul-verbal nr. 1669 de punere în posesie a lui B.M., pentru suprafața de 2,04 hectare în parcela cadastrală nr. 657/20, procesul-verbal fiind semnat doar de către inculpații O.M. și T.V. nu și de către B.M., care nu a semnat nici schița de punere în posesie întocmită de către G.C.

Procesul-verbal nr. 1669 din 19 martie 2002 a fost întocmit în baza Adeverinței nr. 117 din 28 martie 2001 a Comisiei locale de fond funciar ME, județul Botoșani, prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate numitei B.M. pentru suprafața de 2,04 hectare, conform Hotărârii Comisiei Județene Botoșani nr. 549 din 29 noiembrie 2000, fiind prevăzut în tabelul anexă nr. 2 A la poziția nr. 5.

Întrucât inculpații O.M. și T.V. aveau interesul de a schimba situația juridică a terenului, au realizat documentația pentru eliberarea titlului de proprietate pentru B.M.

În acest sens, au întocmit o anchetă socială înregistrată la nr. 790 din 05 februarie 2002, care apare înregistrată în registrul de evidență la data de 05 martie 2002 și în care au fost consemnate date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a-l desemna pe inculpatul O.M. drept curator al acesteia.

Ancheta socială este semnată de către inculpații T.V. și O.M., precum și de făptuitoarele C.D., C.I., Z.N. și O.L.C.

Din anchetă rezultă că B.M. suferă de "polinevrită etanolică", având dificultăți în coordonarea mișcărilor și menținerea echilibrului, "inconitență urinară operată". Rezultă, de asemenea, că B.M. era consumatoare de alcool pe fondul unei alimentații precare, locuind singură "copiii fie neavând posibilități materiale, dar mai ales neavând timpul necesar, nu o pot ține sub observație sau îngriji. Copiii, practic, au abandonat-o datorită faptului că mama lor refuză cu înverșunare să abandoneze consumul de alcool, este mereu pusă pe ceartă și mereu nemulțumită cu ceea ce aceștia îi ofereau. Folosește un limbaj trivial în relațiile cu orice persoană, fără a ține cont de vârstă sau împrejurarea în care se află. Aproape în totalitate, își cheltuiește pensia pe procurarea de băuturi alcoolice, având datorii, de pe o lună pe alta, la chioșcurile de alimentație publică din apropierea locuinței".

În ancheta socială se menționa că B.M. refuză să-și gătească de mâncare, consumând în exclusivitate conserve și compoturi de la unitățile de alimentație publică și că nu-și lucrează suprafața de teren aferentă grădinii casei, cu atât mai puțin terenul agricol extravilan.

În deplin acord cu cele reținute mai sus, care sunt contrare realității, "colectivul de sprijin consideră necesară luarea de măsuri de protecție socială, în sensul găsirii unei familii dispuse să-i asigure o supraveghere permanentă și o întreținere adecvată".

Din probele administrate, rezultă că B.M. își lucra singură terenul aferent grădinii locuinței și că avea grijă de copiii numitei C.V.

De asemenea, rezultă că aceasta era ajutată de familia O.V. și O.E.M., precum și de fiicele sale V.M. și M.M.

Din declarațiile lui C.D., C.I. și O.L.C. rezultă că ancheta socială a fost întocmită de inculpatul O.M., contrasemnată de inculpatul T.V., acestea au semnat ancheta fără a fi efectuate verificările în teren cu privire la cele consemnate.

În baza anchetei sociale, la data de 09 aprilie 2002, inculpatul T.V. a emis Dispoziția nr. 76, prin care a instituit curatela pentru numita B.M., din localitatea Ipotești, comuna ME, județul Botoșani. A fost numit curator O.M. din localitatea Ipotești, comuna ME, județul Botoșani care să reprezinte pe numita B.M. la Biroul Notarial în vederea întocmirii documentelor pentru vânzarea suprafeței de 2,04 hectare teren, dobândită în urma împroprietăririi, conform Legii nr. 1/2000.

În Dispoziția nr. 76/2002, se prevede "contractul de vânzare se va face cu clauză de întreținere și cu suportarea cheltuielilor de înmormântare, în cazul decesului persoanei pentru care s-a instituit curatela".

Inculpatul O.M. a contrasemnat pentru legalitate această dispoziție: "Secretarul Comunei va urmări ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei dispoziții".

În acest sens, inculpații T.V. și O.M. au eliberat Certificatul de înstrăinare a terenului nr. 1973 din 10 martie 2002, care nu este înregistrat în evidența primăriei Comunei ME, județul Botoșani.

Din evidențele primăriei, rezultă că la poziția nr. 1973 din 10 aprilie 2002, se afla menționată o adeverință pentru numitul C.G.

În baza acestor documente, la data de 10 aprilie 2002, inculpatul O.M. s-a prezentat împreună cu martorii S.M. și S.F. la Biroul Notarului Public "A.Ț." - Botoșani și au întocmit contractul de întreținere autentificat prin Încheierea nr. 1113 din 10 aprilie 2002.

Contractul de întreținere a fost încheiat între B.M., în calitate de întreținută, reprezentată de curator O.M., din sat Ipotești, com. ME, județul Botoșani, S.M. și S.F., ambii din municipiul Botoșani, în calitate de întreținători.

Astfel, O.M., în numele lui B.M., transmite lui S.M. și S.F. suprafața de 20.400 mp teren agricol, situat în extravilanul satului Cătămărăști Deal, com. ME, județul Botoșani, în parcela cadastrală nr. 657/20. "Terenul ce se transmite a fost reconstituit în proprietatea lui B.M. în baza Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, conform adeverinței nr. 117/2002, eliberată de Comisia Comunală ME, județul Botoșani, fiind pusă în posesie în baza Procesului-verbal nr. 1669, încheiat la 19 martie 2002, de către aceeași comisie comunală, neavând încă titlu de proprietate".

În contractul de întreținere se mai face mențiunea că, "declar în numele doamnei B.M., că terenul ce se transmite nu este grevat de sarcini sau servituti".

Înstrăinarea terenului descris mai sus s-a făcut în schimbul obligației întreținătorilor (S.M. și S.F.) "de a o întreține pe B.M. cu toate cele necesare traiului pe tot timpul vieții sale, obligația constând în procurarea și prepararea hranei, cumpărarea de îmbrăcăminte, încălțăminte, lenjerie de pat și de corp, medicamente, îngrijiri medicale, efectuarea curățeniei în locuință și curte, plata consumului de electricitate, asigurarea lemnelor de foc" și "tot ce nevoia o va impune și de a o înmormânta conform obiceiului, întreținătorii urmând a intra în stăpânirea de drept asupra terenului înstrăinat de astăzi data autentificării contractului, iar în stăpânirea de fapt numai după decesul doamnei B.M.".

În numele lui B.M., inculpatul O.M. a evaluat întreținerea pe o perioadă de 10 ani la suma de 9.000.000 ROL.

Soții S.M. și S.F. declară că "am primit în schimbul întreținerii de la doamna B.M., prin curatorul acesteia, terenul descris mai sus, de a cărei situație juridică am luat cunoștință, știind că avem obligația față de întreținută de a o întreține pe tot timpul vieții sale cu cele necesare traiului și de a suporta cheltuielile cu înmormântarea acesteia, înțelegem să respectăm dreptul de uzufruct viager rezervat de întreținută, ne asumăm riscul dobândirii cunoscând că întreținuta nu are titlu de proprietate".

În continuare, se menționează că părțile consimt la intabularea dreptului de proprietate.

În realitate, soții S.M. și S.F. declară că au încheiat cu inculpatul O.M. un contract de vânzare-cumpărare, plătind în schimbul terenului suma de 9.000.000 ROL. Martorii declară că nu au cunoscut-o pe B.M. și nu a existat vreo înțelegere între ei și aceasta sau între ei și inculpatul O.M. de a o întreține pe B.M.

De altfel, inculpatul O.M. a dat o declarație, pe propria răspundere, că își asumă toate responsabilitățile ce le reveneau soților S.M. și S.F., cu privire la numita B.M., prin Actul de întreținere nr. 1113 din 10 aprilie 2002, declarație datată 11 aprilie 2002, semnată de către inculpat, pe care este aplicată ștampila Primăriei Comunei ME.

Din declarația martorilor S.M. și S.F. rezultă că, aceștia au dat inculpatului O.M. suma de 9.000.000 ROL la data de 10 aprilie 2002, la Biroul Notarului Public "A.Ț." - Botoșani, în momentul încheierii contractului de întreținere autentificat prin Încheierea nr. 1113 din 10 aprilie 2002.

Inculpatul O.M. recunoaște că a primit de la martorii S.M. și S.F. suma de 9.000.000 ROL, că a semnat contractul și ulterior, declarația, pe propria răspundere, de preluare a obligațiilor de întreținere.

În acest context, este de observat că între părți a intervenit, în realitate, un contract de vânzare-cumpărare, contractul de întreținere fiind simulat.

Instituirea curatelei s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 152 C. fam., în sensul că nu a avut acceptul lui B.M., așa cum prevăd aceste dispoziții legale.

Vânzarea terenului s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 155 C. fam., în sensul că, în cazurile în care se instituie curatela se aplică regulile de la mandat. Dispoziția nr. 76 din 09 aprilie 2002 emisă de primarul T.V., de numire a inculpatului O.M. în funcția de curator, este generală, fără a avea acceptul lui B.M., iar înstrăinarea terenului s-a făcut fără încuviințarea acesteia.

La scurt timp după încheierea acestor documente, la data de 29 aprilie 2002, B.M. a decedat la domiciliu.

Inculpatul O.M. declară că a dat soților O.V. și O.E.M. o sumă de bani compusă din 100 dolari și 200 de euro sau mărci germane pentru a avansa cheltuielile de înmormântare, V.M. sosind cu o zi înainte de înmormântarea mamei sale.

Procedându-se la audierea lui V.M., aceasta a declarat că la sfârșitul lunii aprilie 2002 a primit telefon de la martora O.E.M., care i-a adus la cunoștință că mama sa a decedat.

De asemenea, V.M. a arătat că banii care i-au fost dați de către inculpatul O.M. lui O.E.M. reprezintă ultima sumă de bani pe care inculpatul trebuia să-i restituie din împrumutul de 1.500 dolari SUA, pe care aceasta i l-a acordat, în anul 1995, atunci când și-a cumpărat un autoturism.

După înmormântarea lui B.M., la praznicul de 6 (șase) luni, numitele V.M. și M.M. au fost contactate de către B.I., care s-a interesat dacă S.M. și S.F. au îngrijit-o pe B.M., întrucât aceștia au primit o suprafață de peste 2 hectare teren, care i-a fost dată lui B.M., cu titlul de proprietate, în schimbul unui contract de întreținere, lucru care nu a corespuns adevărului.

În aceste împrejurări, M.M. și V.M. s-au interesat și au aflat că în luna aprilie 2002, inculpatul O.M. a primit, în baza unei dispoziții emise de către inculpatul T.V., dreptul unei curatele asupra bunurilor mobile și imobile ale lui B.M., procedând la vânzarea unei suprafețe de peste 2 hectare teren soților S.M. și S.F., în schimbul sumei de 9.000.000 ROL.

La data de 24 mai 2002, a fost eliberat Titlul de proprietate nr. 97797, pe numele lui B.M., pentru suprafața de 2,04 hectare teren, situat în parcela cadastrală nr. 657/20, în extravilanul comunei ME, județul Botoșani.

La sesizarea lui V.M., înregistrată la nr. 2178/P din 14 iunie 2005 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani a fost conexată plângerea lui M.M., înregistrată la nr. 2623/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, cauza, purtând nr. 2178/P/2005.

Inculpatul O.M. a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, mai puțin împrejurarea că ar fi pretins de la soții S. vreo sumă de bani, dar nu contestă faptul că a primit suma de 6 milioane ROL în momentul perfectării actului de vânzare-cumpărare cu aceștia.

Inculpatul, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 246 C. pen., pe motiv că nu a avut nici o înțelegere prealabilă cu persoana în scopul căreia a întocmit actul, respectiv cu soții S.

Inculpatul T.V. a recunoscut doar că a emis decizia de numire de curator în persoana coinculpatului O.M., dar nu a avut cunoștință de discuțiile purtate între inculpatul O.M. și soții S. și nici de primirea vreunei sume de bani.

În concluziile scrise, și inculpatul T.V. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de complicitate la luare de mită în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 246 C. pen.

În motivarea cererii de schimbare a încadrării juridice, cei doi inculpați au susținut că deosebirea dintre luare de mită și abuzul în serviciu constă în aceea că prestația nedatorată este cerută și obținută ca un drept, în cazul abuzului, iar în situația luării de mită este cerută și obținută ca un avantaj acordat funcționarului peste ceea ce datorează legal. Cu alte cuvinte, nefiind dovedită o înțelegere prealabilă între părți și lipsind acțiunea de pretindere sau primire a unei sume de bani, nu se poate reține existența infracțiunii de luare de mită ori complicitate la această infracțiune.

Susținerile inculpaților privind cererea de schimbare a încadrării juridice, a reținut instanța de fond, sunt neîntemeiate.

Astfel, potrivit art. 254 alin. (1) C. pen., legea pedepsește fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Latura obiectivă a infracțiunii de "luare de mită" poate privi fie efectuarea unui act licit, când funcționarul îndeplinește un act legal în cadrul atribuțiilor de serviciu, fie unui ilicit, atunci când nu îndeplinește ori întârzie îndeplinirea actului care intră în atribuțiile sale de serviciu, sau când efectuează unul contrar acestor îndatoriri.

În latura obiectivă a infracțiunii de "luare de mită" nu se absoarbe niciun element din conținutul laturii obiective a infracțiunii de "abuz în serviciu".

Prevederea din art. 254 C. pen. nu se referă și la urmarea socialmente periculoasă constând în vătămarea intereselor legitime ale unei persoane (art. 246 C. pen.), cauzarea unei tulburări însemnate a bunului mers al unității în care își desfășoară activitatea funcționarul, ori prejudicierea patrimoniului acestuia (art. 248 C. pen.) astfel încât luarea de mită nu absoarbe în conținutul său și infracțiunea de abuz în serviciu.

Neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unei atribuții de serviciu nu constituie elementul material propriu unei infracțiuni determinate, o asemenea faptă fiind comună mai multor infracțiuni de serviciu, cum sunt cele de abuz prevăzute și pedepsite de art. 246, art. 247 și art. 248 C. pen.

Luarea de mită nu este o infracțiune complexă, ea se consumă în momentul în care funcționarul a primit, pretins bani și alte foloase, a acceptat sau nu a respins promisiunea acestora. Structura infracțiunii de luare de mită este concepută ca o complexitate legală și există chiar dacă abuzul în serviciu nu s-ar săvârși.

Infracțiunea de luare de mită și cea de abuz în serviciu se deosebesc și din punct de vedere al laturii obiective, astfel încât, între acestea nu poate exista un raport de la gen la specie care să permită concluzia că luarea de mită reprezintă o modalitate concretă a abuzului în serviciu.

Pe de altă parte, infracțiunile de abuz în serviciu au caracter subsidiar în raport cu celelalte infracțiuni de serviciu, ceea ce înseamnă că fapta va fi încadrată juridic penal, ca atare, numai dacă nu este incriminată prin alte prevederi ale legii penale (în sensul celor de mai sus a se vedea "Infracțiunile de corupție și cele asimilate sau în legătură cu acestea" de Horia Diaconescu, Ed. AII Beck, București 2004, pag. 51 și urm.)

Potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000 este pedepsită infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor publice", infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" și infracțiunea de "abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial".

Chiar dacă este vorba de un funcționar public care săvârșește fapta în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, ceea ce deosebește infracțiunile de abuz în serviciu C. pen. față de cele prevăzute în Legea nr. 78/2000 îl constituie condiționarea obținerii de către funcționarul public, pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Art. 132 din Legea nr. 78/2000 a fost introdus prin Legea nr. 521/2004 de modificare a art. 13 și art. 17 din Legea nr. 78/2000 publicată în M. Of. nr. 1123 din 29 noiembrie 2004 și a intrat în vigoare la data de 02 decembrie 2004. Faptele descrise mai sus au fost săvârșite în perioada noiembrie 2001 - aprilie 2002 astfel încât nu sunt incidente infracțiunile de "abuz în serviciu".

Cu privire la încadrarea juridică a faptei, a avut în vedere prima instanță că terenul revendicat de B.M., în calitate de moștenitoare a lui B.S., i-a fost atribuit fiicei acesteia V.M., în baza Titlului de proprietate nr. 51890 din 14 aprilie 1996, astfel încât, eliberarea unui nou titlu de proprietate de către inculpați, pentru aceeași suprafață de teren, numitei B.M., în anul 2002, a fost un act ilegal, săvârșit în cadrul atribuțiilor de serviciu și contrar acestora în scopul de a obține, în final, de la soții S.M. și S.F. suma de 9.000.000 ROL, printr-un act de vânzare-cumpărare simulat cu un contract de întreținere.

Prin urmare, în sarcina inculpatului O.M. s-a reținut infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în calitate de secretar al comunei ME, județul Botoșani a pretins și primit suma de 9.000.000 ROL, în primăvara anului 2002, de la soții S.M. și S.F., cărora le-a vândut suprafața de 2,04 ha teren agricol atribuit nelegal numitei B.M. din sat Ipotești, comuna ME, județul Botoșani.

Conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000, legea specială se aplică persoanelor care exercită o funcție publică indiferent de modul în care au fost învestite în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice, reținerea dispozițiilor din Legea nr. 78/2000 făcându-se având în vedere funcția publică pe care o exercita inculpatul la data săvârșirii faptei, potrivit fișei postului.

Pentru inculpatul T.V. s-a reținut vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 254 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât, în calitate de primar al comunei ME și președinte al comisiei de fond funciar din comuna ME, județul Botoșani, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit acte în scopul de a-l ajuta pe inculpatul O.M. să obțină suma de 9.000.000 ROL.

În sarcina ambilor inculpați au fost reținute infracțiunile de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. și uz de fals, prev. de art. art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen., constând în aceea că, în perioada octombrie 2001 - mai 2002, au întocmit acte necorespunzătoare realității cu privire la ancheta socială înregistrată la nr. 790 din 05 februarie 2002, Dispoziția nr. 76 din 09 aprilie 2002, Certificatul de înstrăinare a terenului nr. 1973 din 10 aprilie 2002, Adeverința nr. 117 din 28 martie 2001 și Procesul-verbal de punere în posesie a lui B.M. având nr. 1669 din 19 martie 2002, în scopul de a săvârși infracțiunea de luare de mită (pentru inculpatul O.M.) sau de a ascunde săvârșirea acestei infracțiuni (T.V.).

De asemenea, în perioada octombrie 2001 - mai 2002, ambii inculpați au utilizat documente conținând date necorespunzătoare realității și întocmite în virtutea atribuțiilor de serviciu, în scopul de a înlesni sau ascunde săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

La individualizarea judiciară a pedepselor pentru cei doi inculpați, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina acestora, însă și cuantumul modic al sumei ce a făcut obiectul infracțiunii de luare de mită, precum și persoana inculpaților.

Astfel, inculpatul O.M., chiar dacă are antecedente penale, nu este recidivist, a avut o conduită ireproșabilă în familie și societate până la data săvârșirii faptei, a deținut mai mult de 15 ani o funcție importantă în cadrul comunei, a recunoscut faptele și a conștientizat gravitatea lor, manifestând un regret sincer pentru cele întâmplate.

Inculpatul T.V. a recunoscut parțial faptele, a fost primar al comunei, în prezent viceprimar, este cunoscut cu o conduită ireproșabilă în familie și societate, nu are antecedente penale, a regretat sincer faptele comise.

Pentru aceste motive, s-a apreciat că inculpații pot beneficia de circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., cu consecința reducerii pedepselor ce se vor aplica sub minimul prevăzut de lege.

În privința infracțiunilor de luare de mită, respectiv complicitate la luare de mită, în temeiul art. 254 alin. (1) raportat la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., prima instanță a aplicat pedepsele complementare prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe timp de 1 an.

Întrucât inculpații au săvârșit faptele înainte de a fi condamnați definitiv pentru vreuna din ele, s-au contopit pedepsele stabilite, conform art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., aplicându-se pedeapsa cea mai grea, fără a se adăuga vreun spor. Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-au aplicat inculpaților pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

Cum pedepsele rezultante sunt de cel mult 2 ani, apreciindu-se că scopul lor poate fi atins și fără executare, fiind întrunite condițiile prev. de art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și accesorii aplicate, pe timp de 4 ani (pentru inculpatul O.M.) și pe timp de 3 ani și 4 luni (pentru inculpatul T.V.), care constituie termen de încercare, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. în sensul revocării suspendării condiționate și a executării în întregime a pedepselor aplicate în cazul săvârșirii din nou a unei infracțiuni sau a neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

Cu privire la latura civilă, s-a constatat că partea vătămată M.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 ROL, reprezentând contravaloarea suprafeței de teren înstrăinată, dar și prejudiciile suferite ca efect al înstrăinării acestui teren, proprietatea mamei sale.

Chiar dacă inculpații au arătat că nu se justifică cererea de despăgubiri, întrucât numitei B.M. i se reconstituise dreptul de proprietate, instanța de fond a apreciat că față de modul în care inculpații au acționat în comiterea faptelor (fără a înștiința copiii numitei B.), raportat la valoarea terenului și la prejudiciile produse se justifică acordarea acestei sume cu titlu de despăgubiri civile, astfel că, în temeiul art. 14 alin. (5) raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 15.000 ROL cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea, de la cei doi inculpați, a sumei de 900 RON (9.000.000 ROL).

În temeiul art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor false, respectiv: dispoziția nr. 76 din 9 aprilie 2002, Contractul de întreținere nr. 1113 din 10 aprilie 2002, Adeverința nr. 117/2002 și Procesul - verbal nr. 1669 din 19 martie 2002.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, inculpatul O.M. a arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că, împreună cu inculpatul T.V., au făcut demersuri în mod nelegal pentru eliberarea unui titlu de proprietate pe numele lui B.M., în condițiile în care ea nu mai avea vreun drept cu privire la terenul ce-l deținuse anterior cooperativa, fiindu-i reconstituit titlul de proprietate fiicei sale, V.M. Astfel, în zonă există o suprafață de 2,04 ha teren, pentru care lui B.M. i se reconstituise deja dreptul de proprietate, conform HCJ nr. 549 din 29 noiembrie 2000, dar nu fusese încă pusă în posesie și pe care martorul S.M. dorea să-l cumpere. în acest sens, cei doi au purtat discuții, dar care nu au inclus altfel de foloase, decât plata prețului terenului, conform contractului de vânzare-cumpărare ce urma să se încheie. După efectuarea tranzacției, a încasat suma stabilită în contract cu acest titlu, din care a achitat 3 milioane ROL taxe notariale și 6 milioane ROL i-a restituit martorei V.M., fiica lui B.M., ca preț al terenului înstrăinat.

Despre starea conflictuală existentă între martorul S.M. și numitul B.I. (ginerele numitei T.M., moștenitoarea defunctei T.E., pe numele căreia fusese emis Titlul de proprietate nr. 226/5 din 20 martie 1993) nu a avut la acel moment cunoștință, cu atât mai mult cu cât suprafața de teren înstrăinată martorului S. a fost inclusă pe același titlu abia la data de 23 mai 2002, deci după întocmirea documentelor legale de reconstituire a dreptului de proprietate pentru B.M.

Mai mult, protocolul de schimb de terenuri încheiat între Primăria comunei ME și Primăria Botoșani, care privea parcela 657 în suprafață de 5,52 ha, s-a încheiat de către funcționarii din cadrul Primăriei Botoșani fără a se merge în teren. De aceea, protocolul nu a putut fi pus în aplicare până în anul 2003, întrucât niciodată nu a fost transpus prin delimitare în teren între părți.

În plus, martorii S.M. și S.F. au respins în toate declarațiile lor ideea că li s-a pretins vreodată o sumă de bani sau alte foloase în schimbul cumpărării terenului. Aceștia nu au cunoscut nimic în legătură cu procedura de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul cumpărat și nu s-au purtat discuții despre modul în care urmau să intre în proprietatea acestuia.

În ceea ce privește emiterea dispoziției de curatelă și a certificatului de înstrăinare a terenului, a recunoscut că și-a depășit atribuțiile de serviciu, însă, în privința aspectelor cuprinse în ancheta socială nr. 790/2009, ele exprimau realitatea. A mai arătat inculpatul că efectuarea unei anchete sociale și instituirea curatelei reprezintă un ajutor real acordat numitei B.M., aceasta reprezentând un caz social real în comună, dorind, de asemenea, să valorifice terenul în suprafață de 2,04 ha care îi fusese reconstituit, întrucât găsise o persoană serioasă, care dorea să-l exploateze (în acest sens existând și o înțelegere cu martora V.M.).

Față de situația juridică reală a terenului ce a făcut obiectul tranzacției, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din cea reținută în rechizitoriu în infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen.

În sarcina sa nu poate fi reținută infracțiunea de luare de mită ci cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Deosebirea dintre luarea de mită și abuzul în serviciu constă în aceea că prestația nedatorată este cerută și obținută cu un drept în cazul abuzului, iar în situația luării de mită este cerută și obținută ca un avantaj acordat funcționarului peste ceea ce datorează legal.

Diferențierea infracțiunilor în discuție se poate face avându-se în vedere următorul criteriu: la luarea de mită ambele părți știu că funcționarul își trafica funcția, pretinzând sau primind ceea ce nu îi datorează, în vederea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau contrar acestor îndatoriri; la abuzul în serviciu, funcționarul primește de la o persoană bunuri sau alte foloase, pretinzând că acestea i se datorează în mod legal (în speță, sub forma prețului contractului).

În lipsa acțiunii de pretindere sau primire a sumei de bani, precum și a unei înțelegeri prealabile, toate cu scopul de a facilita îndeplinirea unei atribuții de serviciu, la care, în calitate de funcționar public, era obligat, nu poate subzista infracțiunea de luare de mită. Mai mult, actele considerate nelicite (ancheta socială nr. 790 din 05 februarie 2002, Dispoziția nr. 76 de instituire a curatelei, Certificatul de înstrăinare nr. 1973 din 10 aprilie 2004, adeverința nr. 117/2002) nu erau obligatorii, au fost întocmite fără cunoștința persoanelor implicate și cu mult înaintea înstrăinării terenului, pentru care s-a plătit un preț menționat în contract (nu poate constitui mită o sumă de bani menționată într-un act autentic de înstrăinare, pentru care s-a perceput impozit și s-a plătit taxă de autentificare; de altfel, prețul stabilit de notar în vederea evaluării obligației de întreținere stipulată în contract a fost predat fostului proprietar care aprobase vânzarea - 6.000.000 ROL și nu 9.000.000 ROL).

În aceste condiții, nefiind confirmată în niciun fel modalitatea de săvârșirea a faptelor astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu, acestea întrunind elementele constitutive ale altor infracțiuni, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 289 și art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunile prev. de art. 246, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 și art. 291 C. pen., întrucât niciodată nu a solicitat sau primit vreo sumă de bani în acest scop și nici nu a întocmit documentele menționate pentru ascunderea unei sume de bani primite ilegal (de altfel, tranzacția încheiată între el și soții S. s-a făcut "la vedere", consfințită printr-un contract autentic, de pe urma căruia nu a aut niciun câștig material sau de altă natură).

În raport de aceste noi încadrări juridice date faptei, a solicitat aplicarea disp. art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. și încetarea procesului penal, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile art. 124 coroborat cu art. 122 lit. d) C. pen., privind împlinirea prescripției speciale a răspunderii penale.

În condițiile reținerii în sarcina sa a faptelor cu încadrarea juridică dată prin rechizitoriu, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 nu există, sau achitarea pe motivul prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen., infracțiunii lipsindu-i unul din elementele ei constitutive, sub aspectul laturii obiective, întrucât nu a pretins sau primit vreo sumă de bani ori alt folos nelegal de la martorul S.

În ceea ce privește celelalte două fapte, a solicitat achitarea sa, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., ele neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, avându-se în vedere și situația sa personală anterioară comiterii lor.

Inculpatul T.V. a arătat că a fost condamnat în mod greșit pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită întrucât, a început mandatul de primar al comunei ME în luna noiembrie 2000, nu a cunoscut faptul că B.M. nu mai avea drept de reconstituire pentru terenul ce provenea de la autoarea sa datorită faptului că fusese eliberat deja Titlul de proprietate nr. 51890 din 14 aprilie 1996, direct pe numele fiicei sale, V.M. (parte vătămată-martor).

Inculpatul O.M. a discutat cu martora V.M. telefonic, în Turcia, după care acesta a procedat la întocmirea tuturor documentelor necesare pentru emiterea titlului de proprietate pe numele mamei ei, pe baza HCL nr. 549 din 29 noiembrie 2000 (care exista deja la data învestirii sale în funcție și anterior solicitării făcute de martorul S.M.).

La data de 19 martie 2002 a mers să efectueze măsurătorile în teren pentru întocmirea procesului-verbal de punere în posesie, pe care inculpatul O.M. l-a redactat, iar el l-a semnat (Proces-verbal nr. 1669 din 19 martie 2002, privind suprafața de 2,04 ha teren, situată în p.c. nr. 657/20, în conformitate cu HCJ nr. 549 din 29 noiembrie 2000).

Este adevărat că inculpatul O.M. a întocmit ancheta socială nr. 790 din 05 februarie 2002 pentru B.M., pe care și el a semnat-o, dar nu i s-a părut nimic ieșit din comun, în condițiile în care constituia un real caz social, întrucât consuma frecvent băuturi alcoolice, iar fiicele ei, care veneau des în vizită la început, în ultimele luni de viață ale bătrânei nu se mai interesau de aceasta, tocmai din cauza divergențelor avute din pricina alcoolului.

Prezentele aspecte au fost confirmate în fața instanței de martorii O.M.E. și O.V., însă nu s-a ținut cont de declarațiile lor.

Chiar dacă ar fi trebuit să constate personal starea socială a numitei B.M., nu ar fi fost nevoie să se deplaseze la domiciliul acesteia, fiind cunoscută de toți locuitorii comunei drept o consumatoare înrăită de băuturi alcoolice, de multe ori fiind găsită pe stradă în stare de inconștiență.

Nu a știut niciodată despre condițiile încheierii contractului de întreținere pe numele defunctei B.M. de către inculpatul O.M. și nici nu a auzit vreodată despre o sumă de bani pe care acesta să o fi cerut sau primit în scopul facilitării înstrăinării terenului către martorii S.M. și S.F.

Astfel, aprecierile instanței de judecată cum că a existat o înțelegere prealabilă în baza căreia l-a ajutat pe inculpatul O.M. să intre în posesia sumei de 9.000.000 ROL în schimbul înstrăinării trenului în litigiu sunt nefondate și nu au fost dovedite prin niciun mijloc de probă, iar martorii audiați nu au cunoscut aspecte privind modul în care s-a efectuat transferul dreptului de proprietate peste terenul defunctei B.M. Mai mult decât atât, protocolul de schimb de trenuri care privea parcela 657 în suprafață de 5,52 ha s-a făcut de către funcționarii din cadrul Primăriei Botoșani fără a se merge în teren. De aceea, protocolul nu a putut fi pus în aplicare până în anul 2003, întrucât niciodată nu a fost transpus prin delimitare în teren între părți.

Față de aceste aspecte vizând situația de fapt, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 C. pen. și art. 291 C. pen. și încetarea procesului penal în conformitate cu prevederile art. 10 lit. g) C. proc. pen., întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

În situația în care instanța va reține încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 raportat la art. 254 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 nu există, sau în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că sub aspectul laturii obiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. în cazul în care instanța va constata existența acestei infracțiuni în sarcina inculpatului O.M., a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu poate fi reținută o complicitate din partea sa atâta timp cât nu a participat la nicio discuție cu soții S. privind prețul contractului și nici nu a primit vreo sumă de bani provenind din mită.

Dacă instanța va constata inexistența infracțiunii de complicitate la luare de mită, în ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 289 și art. 291 C. pen., acestea nu mai pot fi raportate la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, ele subzistând în formă simplă.

În aceste condiții a solicitat ca instanța să dispună achitare sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că nu a avut nicio clipă reprezentarea unei situații neconforme cu realitatea, semnând actele întocmite (anch